20,620 matches
-
și inscripția în arc de cerc „MIRCEA CEL BATRAN 1386-1418” pe un fundal care sugerează un ornament mural de pe biserica mănăstirii Cozia. Are aceleași caracteristici tehnice cu monedele aflate în circulație la cupiura de 50 bani și va circula în paralel cu monedele de 50 bani, emisiunea 2005 și emisiunea 2010. Simultan, Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă din aur, de calitate „proof”, pentru colecționare, cu valoare nominală de 200 lei, dedicată aniversării urcării pe tron a voievodului Mircea
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Paris), după care a urmat Școala de arte și manufacturi (1836-1837). În august 1838 a devenit absolvent al Facultății de Științe din Paris, cu o diplomă în științe matematice, absolvind în 1840 și Școala de mine din același oraș. În paralel a audiat cursuri la College de France (economie politică) și la Conservatorul de Arte și Meserii. S-a reîntors în 1841 în Moldova, unde a devenit profesor la universitatea fondată de domnitorul Mihail Sturdza la Iași (Academia Mihăileană). În 1844
Ion Ghica () [Corola-website/Science/297348_a_298677]
-
în familia colonelului Mihai Călinescu și a soției sale Ecaterina, născută Gherman. A urmat școala și Liceul „Ion C. Brătianu” în localilatea natală, fiind un elev eminent. În 1912 a început cursurile Facultății de Drept la Universitatea București, urmând în paralel și cursurile Facultății de Filosofie; după aceea a obținut un doctorat în științe politice și economice la Paris cu teza: Le change Roumain. Sa depreciation depui la guerre et son retablissement. A intrat în politică după război, în Partidul Țărănesc
Armand Călinescu () [Corola-website/Science/297345_a_298674]
-
înainte. Astfel, conducătorul oficial și cel din umbră ai statului decedează. După ce își susține bacalaureatul la Colegiul Sf. Sava din București (1882) efectuează, ca voluntar, un stagiu militar de șase luni, obținând gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 2 Artilerie. În paralel frecventează cursurile Școlii de Poduri și Șosele. În vara anului 1883 pleacă la Paris pentru completarea studiilor: Obține, în 1889, diploma de inginer. Încearcă în zadar, de două ori, să obțină licența la Sorbona. Revenit în țară în 1889, este
Ion I.C. Brătianu () [Corola-website/Science/297352_a_298681]
-
(abreviată F1) este o întrecere de automobilism care se organizează anual sub forma a două campionate mondiale, care au loc în paralel, ambele fiind patronate de Federația Internațională a Automobilului ("FIA"). Drepturile comerciale în sunt deținute de compania Alpha Prema. Numele de Formula provine de la faptul că toate echipele înscrise în campionat trebuie să își construiască mașinile (cunoscute și sub numele de
Formula 1 () [Corola-website/Science/297332_a_298661]
-
a murit în Statele Unite la vârsta de 96 de ani. Extrasul următor este un citat din "Autobiografia" doctorului Palade, publicată în documentele Fundației Premiului Nobel: "În anii 1960, am continuat să lucrez în domeniul procesului de secreție intracelulara, folosind în paralel sau succesiv ambele moduri de abordare a problemei. Primul mod folosește exclusiv metodă fracționarii celulare și a fost dezvoltată în colaborare cu colegii Philip Siekevitz, Lewis Greene, Colvin Redman, David Sabatini și Yutaka Tashiro; această abordare a dus la caracterizarea
George Emil Palade () [Corola-website/Science/297374_a_298703]
-
obligate să părăsească provincia. Între 1812 și 1846, rușii au recolonizat cu găgăuzi aduși din estul Bulgariei (care a rămas sub Imperiul Otoman) într-o Basarabie ortodoxă, în principal în așezările părăsite de nogai. Găgăuzii s-au stabilit acolo în paralel cu bulgarii basarabeni în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte sate locuite de . Unii găgăuzi s-au stabilit în partea liberă a Principatului Moldovei, care nu intra sub controlul rusesc în 1812, dar aceștia s-au mutat în zona
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
Iugoslavia. În 1949 s-a format Germania de Est ce va rămâne în sfera sovietică. În 1946, Stalin a dezvoltat teoria celor două "lagăre", despre diferențele dintre lumea comunistă și lumea capitalista, căreia SUA îi răspunde în 1947 prin conceptul paralel de Război Rece. Relația dintre cei doi foști aliați s-a înrăutățit rapid și a atins apogeul în timpul blocadei sovietice a Berlinului din 1948-1949. URSS devenise o amenințare pentru occident din moment ce în 1949 , sovieticii au testat prima bomba atomică: RDS-1
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
fost adjudecate de Impresa iar costurile vor fi de 302 milioane euro. Consorțiul format din Swietelsky, Strabag, Alstom, Arcada, Euro Construct Trading 98 și Transferoviar Grup vor reabilita tronsonul Vințu de Jos - Simeria pentru suma de 302 milioane euro. În paralel, s-au reabilitat 41 km din tronsonul Frontiera-Curtici-Simeria. În anul 2006 lungimea simplă a liniilor aflate în exploatare era de 10.789 kilometri, și lungimea desfășurată a acestora era de 20.677 kilometri (față de 21.030 km în anul 2001
Căile Ferate Române () [Corola-website/Science/297413_a_298742]
-
economică se întindea pe trei continente. Studiile contemporane ale lumii otomane afirmă că schimbările politice intervenite între Europa Centrală și Imperiul Otoman a depins în mare măsură de descoperirea noilor rute comerciale maritime. Decăderea Imperiului Otoman poate fi urmărită în paralel cu pierderea importanței drumurilor comerciale terestre. În 1580, englezii au primit prima capitulație din partea otomanilor. Însă în realitate, negustorii englezi au pătruns pe teritoriul otoman, iar capitulația punea în scris această situație. Înaintea englezilor, francezii și venețienii au obținut capitulații
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
De David Schwartz La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, în contextul sărăciei, dar și persecuțiilor la care erau supuși muncitorii revoltați, anarhiști sau socialiști, în Europa, în paralel cu dezvoltarea industriei în Mexic și în Conul Sudic al Americii de Sud, a avut loc un proces de migrație masivă, în special a muncitorilor și intelectualilor militanți de stânga, din Spania și Italia în Argentina, Chile, Mexic și Uruguay. Trecerea de la
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
de la sistemul colonial semifeudal, la industrializarea capitalista, a constituit cadrul pentru dezvoltarea mișcărilor muncitorești, de factură anarhista și socialistă (Grez Toso 2011). Atmosferă era dominată de greve generale sau spontane, proteste în fața condițiilor precare de muncă și împotriva represiunii. În paralel cu organizarea muncitorilor, aveau loc și răscoale țărănești împotriva latifundiilor și marilor deținători de pământuri, dar și migrația masivă de pe domeniile latifundiarilor spre orașele cu industrie incipientă. Aceste mișcări revoluționare au fost potențate de o impresionantă activitate culturală, educațională și
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
de Pensule fac parte Fundația Culturală Intact, Asociația Baril, Asociația Bazis, Asociația Sabot și Asociația Artiștilor din Fabrica de Pensule. Proiectele următoare sunt cel puțin la fel de ambițioase ca cele trecute, dar se vor adresa mult mai clar artelor vizuale. În paralel cu expozițiile noastre și cu colaborările pe care le avem de ani buni cu artiștii din fabrică și din afara ei, vom încerca să dezvoltăm un program educativ cât mai divers și să inițiem o serie de evenimente colaterale care să
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
se formează pe versanții formați din alternanțe de roci plastice-argile , marne separate de erizonturi nisipoase ale sarmațianului mediu. Ele se mențin pe întinderi de sute de metri cu unele straturi acvifere etajate. În partea inferioară ele des reprezintă unele valuri paralele cu un interval de cîțiva metri, sunt cazuri cîn ele se prezintă sub forma unor mici culmi, paralele cu cornișele separate de niște uluce umedesau ocupate chisr cu bălți și mlaștini alimentate atît superficial cît și subteran. Prin fragmentarea valurilor
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
și limba română (1922). Între 1924-1929 a studiat la Paris, unde a obținut diploma la "École Pratique des Hautes Études". Și-a susținut doctoratul la Sorbona cu o teză de lingvistică indo-europeană. Revenit la București, a îmbrățișat activitatea didactică și, paralel, a publicat studii în diverse periodice. În anii 1941-1944, când, din cauza politicii statale antisemite, elevi și profesori evrei au fost îndepărtați din școlile și universitățile românești, a înființat și a fost directorul Liceului particular evreiesc. În 1946 a fost încadrat
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
rădăcinile poeziei sale, Caraion a exprimat anxietatea expatrierii într-un eseu elocvent, "Cuvintele în exil". El găsește totuși mijlocul de comunicare nemijlocit cu țara, grație redacției române a postului de radio BBC, care-i difuzează multe eseuri și profile literare. Paralel are loc o campanie contra persoanei lui , vizibil organizată de organele de dezinformare din publicațiile comuniste din țară, orchestrate în primul rând de Eugen Barbu, ca și de cele de extremă dreaptă sau pretins naționaliste din exil. Ion Caraion s-
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
să ne gândim la Nadja a lui Breton ori la Țăranul la Paris a lui Aragon); dar au procedat ca niște reporteri în căutare de insolit, adică fără voința de a construi cu aceste elemente o altă lume, o lume paralelă asemănătoare visului.” „S-a crezut multă vreme că ceea ce ar deosebi proza de poezie ar fi dreptul acesteia din urmă la o mai mare ambiguitate. Dar ambiguitatea, [...] care garantează crearea unei opere deschise, nu este posibilă numai în poezie [...] și
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
în colecția B.P.T., cu un tabel cronologic de George Popescu, o prefață de Gheorghe Grigurcu și o postfața de Irina Mavrodin, Minerva, 2000; "Cum mi-am înscenat un accident de mașină", editura Vinea, București, 2002; "Pacient la spitalul fundeni", editura paralelă 45, București, 2007. Postum: vol. "Dulce vorbi în somn", Ed. Vinea, 2011. "Intermezzo" (Albatros, București, 1984; ediția a II-a, revizuită, în colecția „100+1”, cu o prefață de Romul Munteanu și o postfața de Gabriel Dimisianu, Gramar, București, 2000
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
și adăugita, Pontica, Constantă, 2006); "Lucian Blaga comentat", Albatros, 1983, ediția a II-a în colecția „Clasici români interpretați”, Pontica, 1995; "Eseu despre textul poetic ÎI", (Cartea românească, 1986; ediția a II-a, cu o prefață de Ștefan Borbely, editura paralelă 45, Pitești, 2006); "Opera literară a lui Ion Barbu", Cartea românească, 1990; "Textualism și autenticitate", Pontica, Constantă, 1993; "Poezia română actuala" (O antologie comentată), vol. I-II, Pontica, 1998; vol. III, Pontica, 1999; "Poeticitatea română postbelică", Pontica, 2000; "Paradigmă eminesciana
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
434), 28 noiembrie 2001, "Poezia română în secolul XX", vol. I, Pontica, 2003; "Avataruri de tranziție", Pontica, 2004; "Fărâme critice", Pontica, 2005; "O panoramă critică a poeziei române din secolul al XX-lea", Pontica, 2007, "Cvasitratat de/despre literatura", Ed. Paralelă 45, 2009. Postum: Vol. Polemos, Ed. Compania, 2011. D’Arco Silvio Avalle, "Modele semiologice în Comedia lui Dante", în colaborare cu Ștefania Mincu, Univers, 1979; "Poeți italieni din secolul XX. De la Pascoli la Magrelli", Cartea românească, 1988. Al. Macedonski, "Excelsior
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul Serafim Man, starețul mănăstirii Rohia, îl integrează în obștea mănăstirii. La mănăstire pune în ordine cele peste 23.000 de volume ale mănăstirii, se integrează în viața mănăstirii (participă la slujbe, povățuiește pelerinii, predică), iar, în paralel, își intensifică activitatea literară. Volume publicate în această perioadă: "Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului" (1982), "Critică la persoana întâi" (1983), "Escale în timp și spațiu" (1987) și "Prin alții spre sine" (1988). Aceste
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
jud. Timiș, absolvent al Conservatorului din Cluj, a studiat deopotrivă canto, dirijat coral, pedagogie, specializându-se apoi în arta dirijorală, la Berlin, cu celebrul Kurt Sanderling, a fost, pe rând solist al Teatrului Muzical din Galați, cadru universitar și, în paralel, dirijor la Cluj, pentru ca în 1983 să revină în Banatul său natal, preluând bagheta și, în perioadele 1983-1990, 1992-2000, funcția de director general al Operei din Timișoara, cu care a realizat numeroase premiere, turnee, seri-eveniment și în cadrul Festivalului „Timișoara Muzicală
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
la Cluj, pentru ca în 1983 să revină în Banatul său natal, preluând bagheta și, în perioadele 1983-1990, 1992-2000, funcția de director general al Operei din Timișoara, cu care a realizat numeroase premiere, turnee, seri-eveniment și în cadrul Festivalului „Timișoara Muzicală”. În paralel, a activat și ca profesor la clasa de operă a Universității de Vest (1993-2000), după ce, timp de două stagiuni (1990-1992), a fost dirijor și consilier artistic al Operei din Sarajevo, oraș unde a colaborat permanent și cu Filarmonica sau cu
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
pseudonimul "M.S. Cobuz", cu un alt scheci și un poem. Totuși, Sadoveanu nu era de acord cu agenda lui Densusianu, criticând mișcarea simbolistă românească la care adera revista. Începe să scrie pentru reviste non-simboliste precum "Opinia" și "Pagini Literare". În paralel, a fondat și tipărit manual pentru o scurtă perioadă un jurnal cunoscut sub numele de "Aurora" sau "Lumea". Sadoveanu pleacă la București în anul 1900, cu intenția de a studia dreptul la Universitatea din București, renunțând însă la scurt timp
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
-l pe Iosif pentru predicția sa conform căreia, în timpul unei perioade de „criză” literară, Sadoveanu era persoana generatoare de inovație. Scriitorul a continuat să publice într-un ritm impresionant, alte patru volume fiind date spre publicare în anul 1906. În paralel, Sadoveanu continuă să lucreze ca funcționar de stat. În 1905, este numit la Ministerul Educației, condus pe atunci de conservatorul Mihail Vlădescu. Supervizorul său era poetul D. Nanu; i-a avut colegi pe George Vâlsan și Nicolae N. Beldiceanu. Nanu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]