19,568 matches
-
pronunțe, să caute el soluții... «Încătușat» astfel, otreapa și-a schimbat comportarea, m-a reclamat peste tot, dar cu demnitate mi-am demonstrat mereu nevinovăția, netemeinicia reclamațiilor - sau mai bine zis a turnătoriilor infame - în fața celor veniți în cercetare de la raion sau de la regiune. Despărțit de lumea satului, n-a mai dat «randamentul» cerut de stăpânire, n-a mai fost ales în dregătorii și a rămas printre localnici cu stigmatul de neșters al lichelismului care i-a denaturat și puținul suflet
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cum ne face să credem autorul cărții. Citesc, într-o carte exemplară intitulată Nasc și la Tecuci oameni, publicată recent de Vasile Ghica, mic dicționar enciclopedic, date despre Alexandru Mânăstireanu: născut la 12.03.1916, în satul Priponești, com. Ghidigeni, raionul Tecuci; de unde trag concluzia că zona aceea, unde s-a născut autorul cărții recenzate, acum este una vecină, înrudind Tecuciul cu Bârladul, zona care a dat foarte mulți oameni cunoscuți și recunoscuți în istorie. Unul dintre ei este și Alexandru
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai scris un rând. Poate să fi fost supărați de multele necazuri avute aici. Ajuns la Ismail am trecut pe la Inspectoratul Școlar al plășii. Județul era acum împărțit în plăși, fiecare plasă având sub administrație toate unitățile publice, după modelul raioanelor de la sovietici iar Basarabia era condusă de un directorat. Prefectul județului era colonelul Sergiu Atanasiu iar prim pretor al plasei Ismail era Temistocle Froll. La primăria din Câșlița bunul meu prieten Nicu Radu mi-a spus că Steluța și copiii
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
închide. Să zicem... la nouă-nouă jumate. Cât eram? Eram un copil, eram slab, eram firav. La paltoane, la blănuri, intram sub o chestie din aia, o și închideam. Ieșeau oamenii afară, se ducea, nu se făcea pază pe paliere, pe raioane, pe astea. Ei, plecau ăia și eram patron! Luam două perechi de teniși, patru-cinci șorturi, ciorapi - luam câteva baxuri, că nu stăteam eu să spăl -, tricouri, trening. Ce aveam eu nevoie. Rechizite. Ei, mai aveam eu nevoie și de cinșpe-douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din provincie și care locuia Într-o garsonieră modestă, să aibă la dispoziție o grămadă de prietene intime. Ultima femeie cu care mă culcasem se numea Akemi Yokota, dar cu greu o puteam numi o prietenă intimă. O Întâlnisem la raionul de marochinărie al unui mare magazin pe când Încă mai lucram la institutul de consiliere. Eu căutam o servietă de până În douăzeci de mii de yeni, Akemi Yokota Își căuta o poșetă care să nu coste mai mult de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu făceam altceva decât sex În trei. Probabil că m-ați putea Înțelege mai bine dacă v-aș da niște detalii concrete. Noriko lucra la un butic de Îmbrăcăminte de firmă din Italia, situat În Minami Aoyama. Înainte lucrase la raionul de articole de damă dintr-un magazin universal, Seibu sau Takashimaya, am uitat cum se numea, unde se dovedise foarte descurcăreață, astfel Încât fusese Însărcinată cu aprovizionarea și cu gestiunea stocului de produse. Ce fel de fată e? l-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
original de la fabrică, nu mai simțiseră niciodată în nări mirosul acela specific, pătrunzător, de stofă nouă. O să-i ducă cu mașina chiar în dimineața aceasta și o să le cumpere toate hainele de care au nevoie. Apoi îi va duce la raionul de cosmetică și fetița o să-și poată cumpăra niște creme și șampon și alte lucruri pe care s-ar putea să le placă fetițelor să le aibă. Acasă nu avea decât săpun carbolic, iar ea merita ceva mai bun de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
scutură umbrela, o puse în coșul de lângă intrare, își atinse părul să vadă dacă este ud și mă căută cu privirea în spatele ei. Deasupra noastră atârnau o grămadă de animăluțe din pluș prinse cu ventuze din gumă de tavan. În raionul dedicat distracției copiilor erau jocuri din plastic cu colțurile rotunjite, iar fetele de la casă, cu o pălărioară în formă de plic roșu, ca și minijupa, dăruiau tuturor copiilor care ieșeau din magazin un balon fixat pe o mică tijă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și minijupa, dăruiau tuturor copiilor care ieșeau din magazin un balon fixat pe o mică tijă din plastic. Am urcat cu scara mobilă. Ne-am plimbat amețiți printre standuri impingând căruciorul, fără să reușim să ne hotărâm. Ne aflam în raionul „Primele luni“, micimea hăinuțelor ne punea pe gânduri. Era cald, eu țineam paltonul Elsei pe braț, iar cu al meu eram îmbrăcat încă. L-am descheiat. Elsa, meticuloasă, se apleca spre mărfurile acelea minuscule, citea prețul, compoziția țesăturii. — Îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ce-și închipuie? Dizolv unul câte unul magazinele, începând cu cele de bunuri de primă necesitate, și sfârșind cu produsele de lux și superflue: mai întâi golesc vitrinele de mărfuri, apoi fac să dispară tejghelele, rafturile, vânzătorii, casierițele, șefii de raioane. Mulțimea de clienți rămâne o clipă dezorientată, întinzând mâinile în gol, văzând cum se volatilizează cărucioarele pe rotile; apoi e și ea înghițită de neant. De la consum, trec la producție: suprim industria, ușoară și grea, fac să dispară materiile prime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care le avea cu diverși agenți toată după-amiaza. Se întoarse în birou și se puse pe dat telefoane. Mai întâi a anulat programarea pe care o avea la Gilles, apoi a sunat la Barneys. Un angajat cu voce plăcută de la raionul de articole pentru bărbați acceptă să-i trimită prin curier un cadou până la ora șase. Leigh se zăpăci când acesta o întrebă ce ar dori; incapabilă să mai gândească limpede și fără să-i pese prea mult, îi zise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu sutiene sexi, din dantelă; la rochii cu șiret pe după gât pe care să ai cu ce să le umpli bine; la o lume plină de bustiere fără bureți; la faptul că n-ar mai putea să-și cumpăre de la raionul pentru copii fiindcă pieptul ei nu ar mai încăpea niciodată într-o cămașă de fetiță. Visa să nu mai audă în viața ei expresia aia „cât o mână”, să poarte rochii fără bretele și fără să le pună mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să-l salute și îi făceau cu mâna. Un tip mai în vârstă, cu înfățișare aspră, îmbrăcat într-o salopetă de lucru cu etichetă pe care era cusut numele SMITH — una adevărată, nu din cele retro care se găsesc la raionul de îmbrăcăminte pentru tineret de la Bloomingdale’s — ridică spre Jesse cana de cafea și-i făcu cu ochiul. — ‘Neata, domnu’, spuse Jesse, bătându-l pe acesta pe spate. — Șefu’, zise bărbatul clătinând din cap și luând o înghițitură de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
chiar dacă și numai pentru câteva minute. Chiar și în momentele bune, un drum la The Wiz, în Union Square, îți dă o durere de unghii îngrozitoare. Dumnezeule, mă gândeam în timp ce treceam pe lângă un milion de modele de telefoane mobile, spre raionul cu televizoarele, fata asta efervescentă ca șampania nu mai are nici un fâs. Era un moment deprimant. M-am așezat în fața unui calculator și am accesat Internetul. Apoi mi-a sunat mobilul. Era Julie, voia să știe unde sunt. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
copil înțelept, doamnă!”). Pe strada Sfinții Constantin și Elena erau șapte băieți. Eu, singura fată. Pohta ce-am pohtit s-a împlinit. Am devenit căpetenie de haiduci. Trăgeam excelent cu arcul și arbaleta. Eram Robin Hooda, Tierry la Fronda de Raionul Grivița și de Chitila. În sfârșit, devenisem ce-mi doream: o fetiță năzdrăvană. Cartierul meu general era în caisul din curte. Acolo dormeam, citeam, făceam schițele noilor bătălii, chemam aghiotanții să cugetăm despre strategii de luptă. Cea mai mare ofensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am coborât din avionul care m-a adus din Barbados. Mă mai privesc preț de câteva clipe, după care scot un șervețel demachiant și-mi șterg pudra până când am iar fața albă, cu umbre cenușii. Înapoi la normalitate. Fata de la raionul de farduri a pomenit de mai multe ori de cearcănele întunecate de sub ochii mei. Ideea e că dacă n-aș avea cearcăne, probabil că aș fi concediată. Port un taior negru, ca întotdeauna. Când am împlinit douăzeci și unu de ani, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
conversație, în cameră intră o găină, care începe să scormonească în pământ. — Ia uite, o găină ! mă trezesc spunând. — Da, o găină. O văd pe Iris cum mă privește amuzat-ironic. N-ai mai văzut niciodată o găină ? Ba da, la raionul de alimente congelate de la Waitrose. Găina vine cu ciocul întins drept spre picioarele mele în sandale deschise în față și mi le ascund repede sub scaun, încercând să par că oricum asta intenționam să fac. — Așa. Iris ridică aluatul, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Deci, spre exemplu, când ajung la LK Bennett, sunt incredibl de focalizată și de directă. Cum intru, privirea îmi e atrasă de o pereche de cizme roșii cu toc înalt, dar instantaneu mă uit în altă parte, pornind țintă spre raionul de sandale. Așa îmi fac cumpărăturile în ultimul timp: fără opriri, fără treceri în revistă, fără ocheade către alte articole. Nici măcar către balerinii ăia cu paiete de acolo. Mă duc întins la sandalele pe care le vreau, le iau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zâmbet larg către vânzătoare. Vedeți, aceasta este răsplata acestei abordari controlate a shopping‑ului. Când cumperi ceva, chiar simți că ai câștigat pe merit acel lucru. Ne îndreptăm spre casă, și eu am mare grijă să‑mi feresc ochii de raionul de accesorii. Abia apuc să zăresc geanta aia roșie cu mărgele negre. Și, tocmai când îmi caut portofelul în poșetă, felicitându‑mă pentru determinare, vânzătoarea zice, ca să facă puțină conversație: — Știți, modelul ăsta îl avem și pe oranj. Pe oranj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dat o bancnotă de 20, m‑am simțit de parcă mă jucam cu păpușile. E o formă ciudată de defazare, ca decalajul de fus orar - schimbi valuta și, brusc, te simți de parcă ceea ce cheltuiești nu înseamnă nimic. Așa că mă plimb prin raionul de genți, probând poșete, una mai frumoasă decât alta, fără să acord prea mare atenție prețurilor. Din când în când, mă uit la câte o etichetă cu prețul și am câte o tentativă de a încerca să văd cât înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
OK. Gina îmi face semn vioaie și, după ce ezit o clipă, o urmez, întrebându‑mă ce o fi la etajul șapte. Poate vreun salon special pentru clienții lui Kate Spade, cu șampanie gratuită sau așa ceva! Numai când ne apropiem de raionul intitulat „Ambalaje pentru cadouri“ îmi dau seama ce se întâmplă. Când am zis „cadou“, ea probabil că a înțeles că e... — Am ajuns, zice Gina veselă. Cutia inscripționată Saks e din partea casei... sau puteți alege un alt ambalaj de calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de mostră... — ... reducere de mostră... O, nu mai pot rezista. Îmi cer scuze, spun, întorcându‑mă. N‑am vrut să trag cu urechea la conversația voastră... dar vreau să aflu un singur lucru. Ce e aceea reducere la mostră? Tot raionul de ambalaje de cadouri amuțește. Toată lumea se uită la mine, inclusiv doamna cu stiloul de argint. — Nu știi ce e aia reducere la mostră? zice până la urmă o fată cu geacă de piele, de parcă aș fi spus că nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mână de ajutor? O, mulțumesc! zic. Dacă ați putea să îmi țineți și mie astea.. Îi întind hainele pe care mi le‑am ales deja și zâmbetul femeii pălește ușor. Când am spus ajutor... astăzi avem o promoție unică a raionului nostru de cumpărături personalizate. Dorim să introducem conceptul unui public mai larg. Așa că, dacă doriți să luați parte la o prezentare, avem câteva locuri disponibile. — Aha, spun interesată. Și ce anume înseamnă... — Consultanții noștri specializați și experimentați în domeniul cumpărăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai puțin răi decît racheții albanezi sau ucraineni. Pe șef îl cheamă Grișa, iar pe haidamacul cu canistra îl cheamă Vaniușka, în ciuda celor doi metri și a celor o sută douăzeci de kilograme. Până și maică-sa, care trăiește în raionul Bălți, are 72 de ani și o pensie de douăzeci de lei moldovenești, îl alintă Vaniușka chiar și atunci când el o bate ca să-i dea economiile, să le poată schimba pe vodcă. Cum se pot face economii dintr-o pensie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
hotărâse să dea vina pe român. Acum, Lionel intră într-o librărie, decis să-și respecte contractul cu editura care-i plătise avansul. Or, primul pas în scrierea unor memorii serioase este cumpărarea unui caiet corespunzător. Se duce glonț la raionul de papetărie și i se adresează unei vânzătoare prietenoase: — Domnișoară, aș dori să cumpăr un caiet. Ce fel de caiet? întreabă întemeiat domnișoara, ținând cont de oferta diversificată expusă în rafturi. — Habar n-am, răspunde sincer Lionel. — La ce vă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]