20,296 matches
-
intuitivă acționand în funcție de acestea. Primele semne răuprevestitoare sunt visele: unul care a "împuns-o în inimă", i-1 arată "pe Nechifor Lipan călare cu spatele întors cătră ea, trecând spre asfințit o revărsare de ape", iar altă dată 1-a visat rău, "trecând călare o apă neagră... era cu fața încolo". Alt semn este glasul lui Lipan venit din memoria ei afectivă (procedeu artistic), dar "nu putea să-i vadă chipul". Neliniștea devine bănuială, "un vierme neadormit" o roade permanent și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
un înger... Zoe: Mulțumesc, ești prea galant, dar du-te degrabă... Cațavencu: Mă duc, mă duc, și să vedeți dacă nu v-o plăcea... Sărut mânile... sărut mânile!... (iese repede zăpăcit prin fund.) SCENA X Zoe: (singură) E adevărat, ori visez? (șade pe un scaun, scoate scrisoarea, o citește, o sărută.) Fănică! (se scoală râzând, o mai citește, o mai sărută de mai multe ori și iar șade.) Fănică! (plâns nervos... după o pauză, se scoală zâmbind, se șterge la ochi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Câteodată m-apucă furia și mai zic câte una... Cum s-o putut face așa ceva? E inuman. Eu Înțeleg să fiu persecutat când Îmi indici o dovadă că: „Uite, ești vinovat! Ai făcut cutare și cutare”... Da’ când vine și visează el ce vrea... și-mi pune În contul meu. Asta nu! Bine, mulțumesc mult. Și eu vă mulțumesc. Brăilatc "Brăila" Flaviu George Brezeanutc "Flaviu George Brezeanu" S-a născut la 1 octombrie 1927, În Brăila. Naționalitatea: română. Religia: ortodoxă. Studii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
schimbul trei. Și picai câteodată când ăilalți dormeau tu trebuia să fii treaz și să stai pă acolo, să mergi În jurul barăcii. Și mi-aduc aminte că mă uitam la ei și toți, noaptea, În timp ce dormeau, mestecau și salivau. Adică visai că mănânci, dom’le! Era o teroare cu mâncarea, dom’le. Pentru că era și muncă multă și vreau să spun că regimul a fost groaznic... Ce alte munci mai făceați acolo? Către sfârșitul muncii la Canal, deci prin anul ’52
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ce spunea el... era treaba lui. Dar eu n-am mai fost scos la anchetă. Cu acest informator al Securității am două amintiri pe care nu le uit. Prima a fost tălmăcirea unui vis. Cu câteva zile Înainte de proces am visat că eram Într-o biserică unde erau mulți cunoscuți, cei din lotul nostru și ceilalți, care nu erau arestați, prieteni, prietene și rude. Într-un amvon, preoți, care au ținut o slujbă și, după ce au terminat-o, au Început să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au ținut o slujbă și, după ce au terminat-o, au Început să Împartă. Mie mi-au dat două fulare, cinci ciorapi și mi-au mai dat ceva, dar nu țineam minte. Și dimineață i-am spus visul. „Uite ce am visat, dom’le.” Și Anagnostu mi-a tălmăcit visul și mi-a spus așa: „Biserică=Tribunal, popă=judecător, cinci ciorapi=cinci ani, două fulare... Îți mai dă doi ani, Îți mai dă ceva cu cifra 2, dar ce, nu știu ce, iar ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
stăm Împreună, am stat separat. Și cum v-au prins? În viață am avut trei vise care s-au Împlinit exact, fără tălmăciri, cum se spune. În ’52, toamna, eram În partea cealaltă a comunei, În pădure, și atunci am visat celulele... Și mi-a venit un dor să trec pe-acasă, să văd casa... Am coborât În comună și numa’ m-am uitat... Lampa era stinsă, n-am trecut pe-acasă. Numai mi-o venit un dor..., parcă presimțeam că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe-acasă. Numai mi-o venit un dor..., parcă presimțeam că o să fiu arestat, și am stat În colțul casei și m-am uitat un timp... Pe urmă am traversat și am trecut În cealaltă parte a comunei. Deci am visat atunci celulele. Nu mi-am dat seama că sunt celule decât după ce am fost arestat, când am ajuns acolo, că altfel nu știam, că n-am fost niciodată. Pe urmă, al doilea vis, a fost cu arestarea. Și o să vă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am și dezbrăcat. Aveam cioareci, cum le spune, pantaloni d-ăștia groși, haină și opinci. M-am și descălțat... Altădată, când presimțeam ceva, dormeam Îmbrăcat. Atunci m-am dezbrăcat, m-am băgat În culcuș, că aveam acolo cergă... și noaptea visez că-s Înconjurat de Securitate cu câini... Cum m-am trezit, repede m-am Încălțat și m-am Îmbrăcat, pe Întuneric. Și, când mi-am aranjat culcușul, deja, În timpul ăsta, or Început câinii să latre. Îmi dădeam seama că era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de Securitate cu câini... Cum m-am trezit, repede m-am Încălțat și m-am Îmbrăcat, pe Întuneric. Și, când mi-am aranjat culcușul, deja, În timpul ăsta, or Început câinii să latre. Îmi dădeam seama că era adevărat ce-am visat... Am stricat tot culcușul să nu se vadă, cerga am aruncat-o În altă margine, acolo În pod, m-am dat jos, cum era șură, locul unde se ține fân sau ceva... și aveam poartă Înspre curte și Înspre afară
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
scară În pod, să ieie mirosul... Și când o ajuns la ultimul fuscel, nu știu cum a alunecat câinele... Și atunci m-a călcat pe picior un milițian sau securist. Eu n-am știut să-mi trag picioarele... Da, da’ io am visat cum m-a Înconjurat cu câinele... și că am fost prins... Deci, cum v-am spus, visul s-a adeverit... Și când m-a călcat, el s-a speriat și de spaimă tot automatul l-a descărcat, da’ În acoperiș
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și el o fost luat acolo, să asiste la arestare. Unde v-au dus după arestare? În Sighet, la Securitate. Și, când am ajuns În celule..., atunci mi-am dat sama că eu cunosc celulele. Erau alea de le-am visat eu În toamnă. Și, când a fost arestat și Rusu, ne-au dus acolo pe toți. În celule eram vecini, că i-am auzit vocea băiatului lu’ unchiu, și când am observat că nu vede gardianul, i-am spus să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și mai tot atâta e... Și cum s-a petrecut arestarea? Măi, măi, măi! N-are importanță... În 4 mai, În ’57, răream morcovii, În grădină, că aveam morcovi groși, și zic către nevastă-mea: „Uite, tu, ce vis am visat azi noapte”. „Ce vis ai visat, măi?” „Măi, am visat că o vinit două fete la mine, una blondă și una brunetă. Măi”, zic către nevastă-mea, „ăsta nu e bun... Și că mă lua blonda. Că mă lua bruneta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cum s-a petrecut arestarea? Măi, măi, măi! N-are importanță... În 4 mai, În ’57, răream morcovii, În grădină, că aveam morcovi groși, și zic către nevastă-mea: „Uite, tu, ce vis am visat azi noapte”. „Ce vis ai visat, măi?” „Măi, am visat că o vinit două fete la mine, una blondă și una brunetă. Măi”, zic către nevastă-mea, „ăsta nu e bun... Și că mă lua blonda. Că mă lua bruneta. Să Împărțea pe mine care o să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
arestarea? Măi, măi, măi! N-are importanță... În 4 mai, În ’57, răream morcovii, În grădină, că aveam morcovi groși, și zic către nevastă-mea: „Uite, tu, ce vis am visat azi noapte”. „Ce vis ai visat, măi?” „Măi, am visat că o vinit două fete la mine, una blondă și una brunetă. Măi”, zic către nevastă-mea, „ăsta nu e bun... Și că mă lua blonda. Că mă lua bruneta. Să Împărțea pe mine care o să mă ieie... Și mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Eu nu mi-am Închipuit că există oameni, bestii, și atâta nedreptate, În fond... Am cunoscut o mulțime de deținuți și toți erau nevinovați... Dacă vecinul era informator și tu spuneai: „Bă, vecine, ce-o fi, mă frate, că am visat tot cerul plin de avioane”. Dădea la notă informativă „Ăsta așteaptă americanii” și luai opt ani de Închisoare, c-ai avut un vis cu avioane... Cam așa se interpreta. Majoritatea erau pur și simplu nevinovați... Că am văzut că În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
buni agresiunea rusească. Stăruințele Angliei pe lângă Poartă erau motivate, în mare parte, din dorința de a înlătura intervenția armată a Rusiei. Franța, care era încă prea slabă spre a face o mare politică europeană, dar în care clocea dorul revanșei, visa, încă de pe atunci, la o alianță cu Rusia împotriva Germaniei. De aceea politica ei era mai mult binevoitoare Rusiei.3 anul 1875 237 2. Bacalbașa se referă la slabul ecou în epocă și la preocuparea redusă pentru literatură a unor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fie!» Iar pentru mine Securitatea hotărîse: 5 ani!” îmi mulțumește pentru încurajarea de a scrie, dar nu-mi promite că are s-o facă. Deocamdată, trebuie să-și cimenteze pereții casei, să repare ceva la șură, să îngrijească stupii... *L-am visat, nu o dată, pe tata, dar la lumina zilei multe din aceste vise își pierdeau consistența. Cel pe care-l notez aci m-a făcut să mă gîndesc la singurătatea și tristețea sa dinaintea morții. Stătea, parcă, la căpătîiul celor două
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reanimare nu vezi ateiști”! Acum înțeleg: (auto) flagelarea era un mod de a elimina, în primul rînd, dorințele erotice, cele care ne țin în viață. Încătușat de durere, omul nu se mai gîndește la „prostii”. Dar imediat ce durerea dispare, el visează la dragoste. Chiar și „colocatarilor” mei din acest salon de spital, oameni în vîrstă, le surîde ideea de a discuta despre ea. Victor, morarul din Urziceni (o hahaleră simpatică), e îndemnat de cîteva ori pe zi să povestească noi scene
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
putea să încep. Mă imaginez asemenea beduinului ajuns la izvorul din oază, sau asemenea personajului lui Archimboldo cu brațele pline și cu capul acoperit de cărți. *Și în vis, mama (moartă acum trei ani) e numai „foc și pară”. Am visat-o certîndu-se pentru niște straturi cu Maranda, actuala stăpînă a grădinii și casei noastre. A potopit-o cu vorbe în stare să frigă obrazul celui mai nesimțit dintre oameni. Apoi, în următoarea repriză de somn, l-am visat pe Mișu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pară”. Am visat-o certîndu-se pentru niște straturi cu Maranda, actuala stăpînă a grădinii și casei noastre. A potopit-o cu vorbe în stare să frigă obrazul celui mai nesimțit dintre oameni. Apoi, în următoarea repriză de somn, l-am visat pe Mișu Sabin (mort în același an). Venise la redacție, răsfoise revista și se oprise la un lung articol semnat de Eugen Jebeleanu. Era mai puțin amuzant decît îl știam, dar totuși destins. Purta palton, iar în mînă ținea o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
decît nevastă-sa. Plecînd, mi-a întins mîna. M-am trezit agitat sau, și mai exact spus, speriat. Pînă acum, am invidiat sau am rîvnit vreodată bunăstarea ori norocul altuia? Niciodată! Aspirația mea e traiul liniștit, sobru, decent. N-am visat și n-am încercat să devin bogat. (Ani spune că nu pot, că nu sînt născut pentru asta!). De la prima lectură (eram tînăr profesor), mi s-a părut că mă recunosc (să fie vorba de o iluzie?) în multe din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-a spus fără nici un înconjur: «Nu-mi place cum arată Costică: e palid și e tras la față»”. Apoi - îmi relatează ea mai departe - într-o altă zi, mătușa Gința, vecina părinților noștri, i-a povestit că i-a visat pe mama și pe tata stînd în ogradă și așteptînd căruța trimisă la Verești să mă aducă de la gară. „Cum, așa degrabă?”, și-ar fi zis, ascultînd o, convinsă că boala m-a terasat de tot. Sincer vorbind, relatarea ei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
degrabă?”, și-ar fi zis, ascultînd o, convinsă că boala m-a terasat de tot. Sincer vorbind, relatarea ei m-a cam tulburat și pe mine cîteva clipe. După ce mi-am redobîndit calmul, i-am mărturisit că și eu îi visez pe părinții noștri, dar fără pic de înfricoșare. Eu continui să-i cred niște prezențe tutelare, care, de-acolo de unde sînt, veghează la faptele mele. Lucica i-a visat altădată des, însă de la o vreme nu, și se întreabă oare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-am redobîndit calmul, i-am mărturisit că și eu îi visez pe părinții noștri, dar fără pic de înfricoșare. Eu continui să-i cred niște prezențe tutelare, care, de-acolo de unde sînt, veghează la faptele mele. Lucica i-a visat altădată des, însă de la o vreme nu, și se întreabă oare de ce? *Student în vacanță, în urmă cu 16 ani, pe la ceasul acesta, mergeam împreună cu Eusebiu Camilar la Chilișeni, la hramul de Sfînta Maria. Nu mergeam la cineva anume, ci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]