202,454 matches
-
Europa, sclavia a cunoscut un declin foarte lent în Evul Mediu,dar a fost înlocuită treptat de feudalism. Acest regim politic era caracterizat prin proprietatea nobiliară asupra pământului și, parțial, asupra țăranilor. Sclavia a reapărut pe o scară largă, după modelul roman, în lumea musulmană și în Bizanț. La sfârșitul secolului al XV-lea, însă, sclavia era aproape eradicată în Europa. Odată cu descoperirea și cucerirea Americii, europenii aveau nevoie de mână de lucru ieftină. La început, au fost înrobite așezările indigene
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
apărată de puternice interese constituționale. Mișcările aboliționiste au apărut din două principii fundamentale: răspândirea noilor idealuri filozofice și politice, dezvoltate din principiile Iluminismului, care culminează în Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (1789) din cadrul Revoluției franceze, și extinderea unui nou model economic apărut în urma Revoluției industriale engleze, care a făcut ca sistemul sclavagist să fie mai puțin rentabil ca sistemul de muncă remunerat. Convenția cu privire la , semnată de Societatea Națiunilor pe 25 septembrie 1926 (în vigoare din 9 martie 1927) abolește sclavia
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
se leagă cu cătușe de un anumit obiect static, astfel încât nimic din ceea ce l-ar putea obliga să se miște, nu-l poate amenința (din moment ce nu se poate mișca). Matricea recompenselor pentru jocul lașului arată în felul următor: Desigur, acest model presupune că un anumit jucător își alege strategia înainte de a juca și acționează conform acesteia - o supoziție ireală, din moment ce, dacă un jucător îl vede pe celălalt că virează devreme, poate conduce tot înainte, nemaiținând cont de planurile sale inițiale. Prin
Jocul lașului () [Corola-website/Science/299902_a_301231]
-
că un anumit jucător își alege strategia înainte de a juca și acționează conform acesteia - o supoziție ireală, din moment ce, dacă un jucător îl vede pe celălalt că virează devreme, poate conduce tot înainte, nemaiținând cont de planurile sale inițiale. Prin acest model și în contrast cu dilema prizonierului, unde o acțiune este întotdeauna cea mai bună, în jocul lașului se vrea a se face opusul a ceea ce face celălalt jucător. În jocul lașului, dacă oponentul tău cooperează și (virează), atunci pentru tine e mai
Jocul lașului () [Corola-website/Science/299902_a_301231]
-
1453, când Constantinopolul a fost cucerit de Imperiul Otoman. Statele succesoare din vest (Regatul Franc și de Națiune Germană) și din est (țaratele ruse) foloseau titluri preluate din practicile romane chiar și în perioada modernă. Imperiul Roman a constituit un model peren, preluat, cu mici diferențe, de toate statele europene post-romane în activitatea de guvernare, drept și organizarea justiției, tipul de arhitectură și în multe alte aspecte ale vieții. Peninsula italică înainte de unificarea romană adăpostea populații de origine diversă, între care
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
concluzia că populațiile neverificate sunt subiectul unei potențiale creșteri. El se temea că o oarecare creștere a populației ar putea pune în pericol cantitațile de hrană, ducând la creșterea foametei si a sărăciei. Mai târziu, Gompertz și Verhulst vor prezenta modele mai complexe de analiză a populației. Contrar prezicerilor lui Malthus, dar în aceeași linie cu ideile sale, creșterea națională a populației în mai toate țările dezvoltate, a ajuns pe undeva pe la zero, fără să fie ținute în frâu de foamete
Demografie () [Corola-website/Science/299892_a_301221]
-
(în traducere omul economic) este conceptul teoriei economice conform căreia individul acționează rațional și din interes propriu. "" este un termen folosit pentru o aproximare sau un model al lui "Homo sapiens" care acționează pentru a obține bunăstare maximă pentru el însuși, dispunând de informații despre oportunități și restricții, și naturale și instituționale, asupra abilităților sale de a-și atinge scopuri dinainte hotărâte. Această concepție a fost formalizată
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
Homo sapiens" care acționează pentru a obține bunăstare maximă pentru el însuși, dispunând de informații despre oportunități și restricții, și naturale și instituționale, asupra abilităților sale de a-și atinge scopuri dinainte hotărâte. Această concepție a fost formalizată în anumite modele ale stiințelor sociale și în mod particular în economie. "Homo oeconomicus" este considerat "rațional" în sensul că acea bunăstare, așa cum este definită de funcția de utilitate, este optimizată, date fiind oportunitățile observate. Aceasta înseamnă că individul caută să atingă scopuri
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
de notat faptul că acest tip de "raționalitate" nu spune că scopurile actuale ale individului sunt "raționale" într-un sens etic, social sau uman mai mare, doar că el încearcă să le atingă la costul minim. Doar aplicațiile naive ale modelului "Homo oeconomicus" sunt de părere că acest individ ipotetic cunoaște ceea ce este cel mai bine pentru această sănătate fizică și mentală pe termen lung și se poate baza pe luarea întotdeauna a deciziei bune pentru sine. Așa cum se întâmplă în
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
foarte mare. Acest lucru încalcă raționalitatea economică, așa cum este aceasta înțeleasă în mod obișnuit. Pe acest subiect mai multe cercetări, arătând alte deviații de la raționalitatea economică definită convențional, se fac în domeniul experimental sau al economiei comportamentale. Alți critici ai modelului umanist "Homo oeconomicus", cum ar fi Bruno Frey, arată că un accent excesiv pus pe motivația extrinsecă (recompense și pedepse din partea mediului social) în opoziție cu motivația intrinsecă. De exemplu, este dificil, dacă nu imposibil de înțeles cum "Homo oeconomicus
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
poate "disloca" (diescuraja) motivația intrinsecă: plătind un băiat să facă treburi gospodărești, s-ar putea putea ca acesta să le facă doar pentru recompensă, din motivul de a-și ajuta familia. Totuși alții, în special sociologii, au disputat fapul că modelul ignoră o întrebare extrem de importantă, și anume aceea a originilor gusturilor și parametrilor funcției de utilitate în cazul influențelor sociale, ecucație și altele. Exogenitatea gusturilor (preferințelor) în cadrul modelului "Homo oeconomicus" este distincția majoră față de modelul "Homo sociologicus," în cadrul căruia gusturile
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
-și ajuta familia. Totuși alții, în special sociologii, au disputat fapul că modelul ignoră o întrebare extrem de importantă, și anume aceea a originilor gusturilor și parametrilor funcției de utilitate în cazul influențelor sociale, ecucație și altele. Exogenitatea gusturilor (preferințelor) în cadrul modelului "Homo oeconomicus" este distincția majoră față de modelul "Homo sociologicus," în cadrul căruia gusturile sunt considerate a fi determinate parțial sau chiar total de mediul social. Alți critici, care au învățat din tradiția psihoanalitică definită pe larg, critică modelul "Homo oeconomicus" pentru că
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
sociologii, au disputat fapul că modelul ignoră o întrebare extrem de importantă, și anume aceea a originilor gusturilor și parametrilor funcției de utilitate în cazul influențelor sociale, ecucație și altele. Exogenitatea gusturilor (preferințelor) în cadrul modelului "Homo oeconomicus" este distincția majoră față de modelul "Homo sociologicus," în cadrul căruia gusturile sunt considerate a fi determinate parțial sau chiar total de mediul social. Alți critici, care au învățat din tradiția psihoanalitică definită pe larg, critică modelul "Homo oeconomicus" pentru că ignoră conflictele interioare pe care indivizii le
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
gusturilor (preferințelor) în cadrul modelului "Homo oeconomicus" este distincția majoră față de modelul "Homo sociologicus," în cadrul căruia gusturile sunt considerate a fi determinate parțial sau chiar total de mediul social. Alți critici, care au învățat din tradiția psihoanalitică definită pe larg, critică modelul "Homo oeconomicus" pentru că ignoră conflictele interioare pe care indivizii le suportă în viața reală, cum ar fi scopurile pe termen scurt și cele pe termen lung (de ex., consumul de ciocolată și pierderea greutății) sau scopurile individuale și valorile sociale
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
cele pe termen lung (de ex., consumul de ciocolată și pierderea greutății) sau scopurile individuale și valorile sociale. Astfel de conflicte pot conduce la comportament irațional care implică inconsistență, paralizie psihologică, neuroză și/sau durere psihică. O critică susține că modelul "Homo oeconomicus" funcționează ca o profeție care se autosatisface, dacă un grup de oameni (o companie, o societate) acceptă premisele acesteia și în mod particular ideea că indivizii iau în considerare doar funcția de utilitate personală și că — așa-numita
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
o atenție sporită în discipline ca "știința organizațională" unde motivația extrinsecă nu a fost considerată atât de eficientă în cazul muncitorului calificat, așa cum a fost cazul industriilor tradiționale, creîndu-se astfel un nou interes în ceea ce privește motivația ce nu se încadrează în modelul "Homo oeconomicus". Această viziune nu ține cont de faptul că acționând egoist nu este neapărat același lucru ca și a acționa într-o manieră de urmărire a propriilor interese, ceea ce poate explica altruismul într-o anumită măsură. Cazul cel mai
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
minoritate semnificativă de participanți pe piață să acționeze ca niște "Homo oeconomicus", pentru ca predicțiile economiștilor privind cererea și oferta să fie corecte. Din această perspectivă, supoziția de "Homo oeconomicus" poate și trebuie să fie doar un pas preliminar înspre un model mai sofisticat. Totuși, unii susțin că "Homo oeconomicus" este o aproximare rezonabilă pentru comportamentul instituțiilor pieței, deoarece natura individualizată a acțiunilor umane în astfel de poziții sociale, încurajează comportamentul individualist. Nu numai pozițiile de pe piață încurajează punerea în aplicare a
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
astfel sunt atrași oamenii cei mai individualiști. Este foarte dificil de pus în practică valori sociale (în mod opus față de urmărirea propriului interes) într-o piață extrem de competitivă: o companie care refuză să polueze (de exemplu) poate da faliment. Apărătorii modelului "Homo oeconomicus" sunt de părere că multe critici aduse școlii dominante folosesc tehnica "sperietorii de ciori". De exemplu, unii critici obișnuiesc să afirme că "Oamenii adevărați nu au acces gratuit la informație infinită și nici o capacitate înnăscută de a o
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
De exemplu, unii critici obișnuiesc să afirme că "Oamenii adevărați nu au acces gratuit la informație infinită și nici o capacitate înnăscută de a o procesa". Totuși, în economia teoretică avansată, savanții au aflat căi de admitere a acestor realități, modificând modelul destul pentru a oferi o imagine mai realistă a anumitor decizii. De exemplu, modelele comportamentului individualist caracterizat de raționalitate limitată și de oameni care suferă de invidie, pot fi găsite în literatură. Înainte de toate, atunci când se urmăresc supozițiile restrictive făcute
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
la informație infinită și nici o capacitate înnăscută de a o procesa". Totuși, în economia teoretică avansată, savanții au aflat căi de admitere a acestor realități, modificând modelul destul pentru a oferi o imagine mai realistă a anumitor decizii. De exemplu, modelele comportamentului individualist caracterizat de raționalitate limitată și de oameni care suferă de invidie, pot fi găsite în literatură. Înainte de toate, atunci când se urmăresc supozițiile restrictive făcute pentru construirea modelelor despre studenții din ani terminali, criticile de mai sus trebuie să
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
a oferi o imagine mai realistă a anumitor decizii. De exemplu, modelele comportamentului individualist caracterizat de raționalitate limitată și de oameni care suferă de invidie, pot fi găsite în literatură. Înainte de toate, atunci când se urmăresc supozițiile restrictive făcute pentru construirea modelelor despre studenții din ani terminali, criticile de mai sus trebuie să fie valabile. Aceste critici sunt valabile în special într-o anumită măsură și anume aceea că profesorul afirmă că supozițiile simplificatoare sunt adevărate și/sau le folosește într-un
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
Aceste critici sunt valabile în special într-o anumită măsură și anume aceea că profesorul afirmă că supozițiile simplificatoare sunt adevărate și/sau le folosește într-un mod propagandist. Economiștii mult mai sofisticați sunt destul de conștienți de limitările empirice ale modelului "Homo oeconomicus". În teorie, opiniile criticilor pot fi combinate cu modelul "Homo oeconomicus", pentru a obține un model mult mai precis. Problema care face ca modelul "Homo oeconomicus" să devină mai sofisticat este aceea că acesta devine câteodată adevărat în
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
anume aceea că profesorul afirmă că supozițiile simplificatoare sunt adevărate și/sau le folosește într-un mod propagandist. Economiștii mult mai sofisticați sunt destul de conștienți de limitările empirice ale modelului "Homo oeconomicus". În teorie, opiniile criticilor pot fi combinate cu modelul "Homo oeconomicus", pentru a obține un model mult mai precis. Problema care face ca modelul "Homo oeconomicus" să devină mai sofisticat este aceea că acesta devine câteodată adevărat în mod tautologic, adică devine adevărat prin definiție. Dacă cineva are o
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
simplificatoare sunt adevărate și/sau le folosește într-un mod propagandist. Economiștii mult mai sofisticați sunt destul de conștienți de limitările empirice ale modelului "Homo oeconomicus". În teorie, opiniile criticilor pot fi combinate cu modelul "Homo oeconomicus", pentru a obține un model mult mai precis. Problema care face ca modelul "Homo oeconomicus" să devină mai sofisticat este aceea că acesta devine câteodată adevărat în mod tautologic, adică devine adevărat prin definiție. Dacă cineva are o preferință pentru varietate, de exemplu, devine dificil
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
un mod propagandist. Economiștii mult mai sofisticați sunt destul de conștienți de limitările empirice ale modelului "Homo oeconomicus". În teorie, opiniile criticilor pot fi combinate cu modelul "Homo oeconomicus", pentru a obține un model mult mai precis. Problema care face ca modelul "Homo oeconomicus" să devină mai sofisticat este aceea că acesta devine câteodată adevărat în mod tautologic, adică devine adevărat prin definiție. Dacă cineva are o preferință pentru varietate, de exemplu, devine dificil, dacă nu imposibil de făcut o distincție între
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]