192,981 matches
-
Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului". A fondat „Portofoliul român" și „Duminica" (alături de I.C. Săvescu); a condus „Țara literară", a întemeiat „Revista albastră" și „Biblioteca omului de gust". A colaborat la „Revista orientală", „România literară", „Nuvelistul", „Revista literară", „Vestea", „Peleșul", „Analele literare" etc. În 1894 a scos săptămânalul „Dacia viitoare". Publicistul se arată preocupat de istoria și literatura popoarelor. Scrie despre Revoluția franceză, îl interesează Istoria în cântecele poporane, susține rubrici ca „Revista politică" și „Revista științelor". Dă un Curs facultativ de
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
în cântecele poporane, susține rubrici ca „Revista politică" și „Revista științelor". Dă un Curs facultativ de istorie modernă critică (1875) și un Memento de istorie universală sau Istoria în tablouri (1883). În „Literatorul" i-a apărut o suită de Studii literare, reproduse în două volume (1892-1893). Didactice, greoaie, dar dovedind o bună cunoaștere a culturii antice, studiile judecă literatura vremii în raport cu idealul clasic al criticului: naturalismul e acuzat că anulează prin întâmplător caracterul de generalitate al artei (Frumos, grațios, sublim), parnasianismul
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
o Epistolă deschisă către homunculul Bonifaciu (rămasă în manuscris în timpul vieții poetului, ea conține germenii Scrisorii II). Unui examen negator sunt supuse scrierile lui Maiorescu în două articole, intitulate „Despre stil”; este proclamată tendențios lipsa, la noi, a unei critici literare. Florescu a scris versuri în română (Ritmuri și rime, 1892) și în franceză (Quelques vers. Au profit des blessés, 1877); căznite jocuri prozodice, ele au contribuit totuși la împământenirea unor forme fixe. Poemul în proză, cultivat la „Literatorul", este încercat
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
editate în România și în străinătate, în revistele academice românești, precum și internaționale, cu comitet de lectură (Annales, Revista Istorică, Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie A.D. Xenopol din Iași, Studii și Cercetări de Istoria Artei, Revista de Istorie și Teorie Literară, Arts Transsilvaniae, cercetări de Istorie și Civilizație Sud-Est Europeană, Sud-Estul și Contextul European. Buletin, Arhiva Genealogică, Arhivele Totalitarismului, Polis, Xenopoliana). A mai publicat peste 50 de articole în reviste și volume românești și străine fără comitet de lectură (Sfera Politicii
Daniel Barbu () [Corola-website/Science/328215_a_329544]
-
interes deosebit asupra acestei stele. Având în vedere stabilitatea ei, similitudinea și proximitate relativă că cea a Soarelui, Tău Ceti este în mod constant listat că un obiectiv pentru Search for Extra-Terrestrial Intelligence (SETI), si acesta apare în multe lucrări literare științifico-fantastice. Tău Ceti nu are un nume tradițional larg-recunoscut. Denumirea de "Tău Ceti" este denumirea Bayer pentru această stea, stabilită în 1603 ca parte a catalogului stelar "Uranometria" a cartografului ceresc german Johann Bayer: ea este "numărul Ț" în secvență
Tau Ceti () [Corola-website/Science/328249_a_329578]
-
unic la "Editura Pontica", din Constanța (1992-2012). A lucrat și ca redactor la revista „Paradigma”, din Constanța, și coordonator al revistei după moartea soțului ei, scriitorul Marin Mincu. A fost membru fondator și apoi coordonator, după moartea soțului, al "Cenaclului literar „Euridice”" (devenit, după 2009, "Cenaclul „Marin Mincu”"). Membră a juriului și apoi coordonator, după 2009, al "Premiului literar „Euridice”" (devenit, după 2009, "Premiul „Marin Mincu”"). A ținut conferințe și comunicări pe teme literare la Universitățile din București, Chișinău, Bălți, Cernăuți
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]
-
coordonator al revistei după moartea soțului ei, scriitorul Marin Mincu. A fost membru fondator și apoi coordonator, după moartea soțului, al "Cenaclului literar „Euridice”" (devenit, după 2009, "Cenaclul „Marin Mincu”"). Membră a juriului și apoi coordonator, după 2009, al "Premiului literar „Euridice”" (devenit, după 2009, "Premiul „Marin Mincu”"). A ținut conferințe și comunicări pe teme literare la Universitățile din București, Chișinău, Bălți, Cernăuți, Suceava, Târgoviște, Cluj, Sibiu, Alba Iulia, precum și la Accademia di Romania din Roma. A debutat, în 1961, cu
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]
-
apoi coordonator, după moartea soțului, al "Cenaclului literar „Euridice”" (devenit, după 2009, "Cenaclul „Marin Mincu”"). Membră a juriului și apoi coordonator, după 2009, al "Premiului literar „Euridice”" (devenit, după 2009, "Premiul „Marin Mincu”"). A ținut conferințe și comunicări pe teme literare la Universitățile din București, Chișinău, Bălți, Cernăuți, Suceava, Târgoviște, Cluj, Sibiu, Alba Iulia, precum și la Accademia di Romania din Roma. A debutat, în 1961, cu versuri, în revista „Luceafărul. A colaborat, în timpul vieții, la mai multe reviste literare: „Luceafărul”, „Gazeta
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]
-
pe teme literare la Universitățile din București, Chișinău, Bălți, Cernăuți, Suceava, Târgoviște, Cluj, Sibiu, Alba Iulia, precum și la Accademia di Romania din Roma. A debutat, în 1961, cu versuri, în revista „Luceafărul. A colaborat, în timpul vieții, la mai multe reviste literare: „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tomis”, „Poesis”, „Cultura”, „Ziua literară”, „Orizont”, „Cafeneaua literară”, „Caiete critice”, „Paradigma”. în volume: volume: În prezent scriitoarea, care este membră a Uniunii Scriitorilor din 1981, continuă să publice cronici de poezie și eseuri critice, locuind alternativ
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]
-
la Universitățile din București, Chișinău, Bălți, Cernăuți, Suceava, Târgoviște, Cluj, Sibiu, Alba Iulia, precum și la Accademia di Romania din Roma. A debutat, în 1961, cu versuri, în revista „Luceafărul. A colaborat, în timpul vieții, la mai multe reviste literare: „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tomis”, „Poesis”, „Cultura”, „Ziua literară”, „Orizont”, „Cafeneaua literară”, „Caiete critice”, „Paradigma”. în volume: volume: În prezent scriitoarea, care este membră a Uniunii Scriitorilor din 1981, continuă să publice cronici de poezie și eseuri critice, locuind alternativ în București și
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]
-
Cernăuți, Suceava, Târgoviște, Cluj, Sibiu, Alba Iulia, precum și la Accademia di Romania din Roma. A debutat, în 1961, cu versuri, în revista „Luceafărul. A colaborat, în timpul vieții, la mai multe reviste literare: „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tomis”, „Poesis”, „Cultura”, „Ziua literară”, „Orizont”, „Cafeneaua literară”, „Caiete critice”, „Paradigma”. în volume: volume: În prezent scriitoarea, care este membră a Uniunii Scriitorilor din 1981, continuă să publice cronici de poezie și eseuri critice, locuind alternativ în București și Constanța.
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]
-
Cluj, Sibiu, Alba Iulia, precum și la Accademia di Romania din Roma. A debutat, în 1961, cu versuri, în revista „Luceafărul. A colaborat, în timpul vieții, la mai multe reviste literare: „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tomis”, „Poesis”, „Cultura”, „Ziua literară”, „Orizont”, „Cafeneaua literară”, „Caiete critice”, „Paradigma”. în volume: volume: În prezent scriitoarea, care este membră a Uniunii Scriitorilor din 1981, continuă să publice cronici de poezie și eseuri critice, locuind alternativ în București și Constanța.
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]
-
sau Valeriu Morjan. Tot acum, începând din această perioadă, își începe o colaborare fructuoasă cu cele mai notabile periodice culturale ale timpului cum au fost "Revista Fundațiilor Regale","Viața românească" unde a a făcut parte o vreme din redacție, "Universul Literar" unde a folosit pseudonimele F. Ion, Ion F., Socrate, Menipos, Lafcadio, Menin, Philolaos din Crotona sau Menale. Ion Frunzetti a publicat în anul 1942 eseuri dedicate operei lui Lucian Blaga și, în același an, a început să-și facă teza
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
altă parte, Nicola e un personaj abstract, convenție în genul «Inspectorului de poliție». De-aici și fizionomia filmului, de monolog spart prin dialoguri analitice, specifice prozei scenaristului Nicolae Breban. Dar aventura analizei e, și ea, rezolvată mai curând cu mijloace literare decât filmice. Dintre actori, Darie aduce o maturitate de expresie cuceritoare, reușind un personaj plin de distincție și orgoliu, în același timp seducător și respingător. Memorabilă și partitura compozitorului Tiberiu Olah.”" Într-o analiză mai recentă a filmului, Ioan Lazăr
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
(născut Alfred Liquornik, nume purtat oficial până în 1957) (n. 14 august 1920, Cernăuți, România - d. 18 octombrie 1981, New York, SUA) a fost un poet, scriitor, critic literar și jurnalist austriaco - american de limba germană, evreu originar din Bucovina. Alfred Liquornik a fost primul copil al soților Moritz și Sali Liquornik născută Sternberg. După doi ani s-a născut și sora sa, Herta. Familia sa făcea parte din
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
care gravita la Viena în jurul lui Hermann Hakel și a lui Rudolf Felmayer, care sprijineau tinerii poeți și le dădeau posibilitatea să-și publice primul volum. Astfel, din același an poezii ale lui Alfred Liquornik au fost recitate în cercuri literare, din 1951 și în emisiuni de radio, pentru ca din februarie 1951 să fie publicate și în ziare, reviste și antologii din Austria. Cetățenia lui Alfred Liquornik, născut în România, era încă nelămurită, deoarece el excludea cu hotărâre o întoarcere în
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
de pe strada 57, aproape de redacția publicației "„Aufbau”", în care edita articole. A publicat proză și poezie în cele două publicații de limbă germană ce apăreau în New York, "„Aufbau”" și "„Staats-Zeitung und Herold”". În anii 1964-1966 a fost consultant și critic literar al revistei de limbă engleză "„American German Review”". În această perioadă, Alfred Gong a cunoscut-o pe Rose Ausländer, cu care a avut contacte strânse din 1961 până în 1967, la stabilirea ei definitivă în Germania, la Düsseldorf. După ce în 1966
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
1966 s-a mutat din Manhattan în imediata apropiere de „Bronx State Hospital”, un spital de boli psihice, la care, prin intermediul unui prieten venit și el din Cernăuți, găsise un post de bibliotecar, Alfred Gong s-a retras de pe scena literară din New York, și a început să trăiască tot mai izolat. Intenția de a se întoarce în Europa nu i-a reușit. La mijlocul anilor '70 a renunțat complet la scris, boala i s-a agravat, s-a resemnat și a devenit
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
veche, „izvorașe” sau „fântânele” și este explicat de istoricul Appian prin existența a numeroase surse naturale de apă în jurul colinei învecinate (κρῆναι εισὶ περὶ τῷ λόφῳ ναμάτων πολλαὶ). Acest nume nu este atestat de epigrafie, ci apare doar în textele literare antice, unde domnește și o oarecare confuzie pe această temă. Astfel, în pasajul citat mai sus, Appian menționează că cetatea și-a schimbat numele în "Datos", după "Crenides" și înainte de a deveni "Philippoi". Diodor din Sicilia indică, însă, "Crenides" drept
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
semnifica faptul că mai repede ori mai târziu se ajunge la reglarea conturilor, și derivă din fraza pe care fantoma lui Iulius Cezar i-o spune lui Brutus în actul IV din drama "Iulius Cezar" de William Shakespeare; acest episod literar a fost preluat din "Vieți paralele" de Plutarh ("Viața lui Brutus", 36). Antonius și Octavian au fost victorioși în această bătălie finală împotriva partizanilor republicii. Ei au eliberat câțiva din soldații lor veterani, probabil din Legiunea a XXVIII-a, cu
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
Petre Don este redactor, corector și editorialist la cotidianul Glasul Aradului. A debutat publicistic în 1971 (Flacăra roșie) și literar în Excelsior (1973). Editorial a debutat în anul 1983 cu antologia de poezii „Noi Poesis“. Între 1979-1986 a condus Cenaclul literar „Poesis“. A publicat poezie în Cariatide, Viața Literar-Artistică, Aradul Literar, Arca, Steaua, Tribuna, Orizont, Luceafărul. Începând cu anul 2014, publică recenzii literare în revista Arca din Arad. A câștigat mai multe premii naționale de poezie:
Petre Don () [Corola-website/Science/327531_a_328860]
-
Aradului. A debutat publicistic în 1971 (Flacăra roșie) și literar în Excelsior (1973). Editorial a debutat în anul 1983 cu antologia de poezii „Noi Poesis“. Între 1979-1986 a condus Cenaclul literar „Poesis“. A publicat poezie în Cariatide, Viața Literar-Artistică, Aradul Literar, Arca, Steaua, Tribuna, Orizont, Luceafărul. Începând cu anul 2014, publică recenzii literare în revista Arca din Arad. A câștigat mai multe premii naționale de poezie:
Petre Don () [Corola-website/Science/327531_a_328860]
-
1973). Editorial a debutat în anul 1983 cu antologia de poezii „Noi Poesis“. Între 1979-1986 a condus Cenaclul literar „Poesis“. A publicat poezie în Cariatide, Viața Literar-Artistică, Aradul Literar, Arca, Steaua, Tribuna, Orizont, Luceafărul. Începând cu anul 2014, publică recenzii literare în revista Arca din Arad. A câștigat mai multe premii naționale de poezie:
Petre Don () [Corola-website/Science/327531_a_328860]
-
Rămășagul este un film românesc din 1985, regizat de Ion Popescu-Gopo după propriul scenariu. Filmul este o adaptare cinematografică liberă a basmului „Punguța cu doi bani” (publicată pentru prima oară în „Convorbiri literare” nr. 10 din 1 ianuarie 1876) de Ion Creangă. El combină tehnica filmului cu actori și desenele animate. Rolurile principale sunt interpretate de Draga Olteanu-Matei, Ion Lucian, Angela Similea, Florin Piersic, Constantin Fugașin și Virginia Mirea. Filmul începe cu prezentarea
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
Dillinger. Șantajată de anchetatori, ea îl vinde poliției pe „Inamicul public nr 1”. Doi tineri cineaști o vor descoperi mai târziu în România, încercând să-i folosească secretele pentru un ipotetic film de cinema. Preluând motivul epic al unei glume literare improvizate în comun de un trio de scriitori ardeleni, cineastul improvizează, la rându-i, în serios însă, un thriller tip Buftea pe relația Anne-Dillinger. Pentru a disimula linia narativă săracă, realizatorul recurge la tertipul sofisticării inutile a dramaturgiei, povestea Annei
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]