202,454 matches
-
acesta devine câteodată adevărat în mod tautologic, adică devine adevărat prin definiție. Dacă cineva are o preferință pentru varietate, de exemplu, devine dificil, dacă nu imposibil de făcut o distincție între raționalitate și iraționalitate. În acest caz, este posibil ca modelul "Homo oeconomicus" să nu aducă un plus de informație nouă la modul nostru de înțelegere a economiei. Comparațiile dintre economie și sociologie au avut ca rezultat un termen corespunzător "Homo sociologicus", pentru a parodia imaginea naturii umane reflectată în unele
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
Homo oeconomicus" să nu aducă un plus de informație nouă la modul nostru de înțelegere a economiei. Comparațiile dintre economie și sociologie au avut ca rezultat un termen corespunzător "Homo sociologicus", pentru a parodia imaginea naturii umane reflectată în unele modele sociologice care au încercat să înfățișeze forțele sociale care determină preferințele individuale și valorile sociale. (Sursa alternativă sau adițională a acestora ar fi biologia.) Hirsch, Michaels, și Friedman (1990, p. 44) afirmă că "Homo sociologicus" este în sens larg o
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
valorile și scopurile; spre deosebire de "oeconomicus," "sociologicus" acționează pentru a urmări interese egoiste, însă pentru a îndeplini roluri sociale. Acest "individ" ar putea fi toată societatea, nu doar un singur individ. Acest lucru sugerează mai degrabă nevoia de a combina intuițiile modelului "Homo oeconomicus" cu cele ale modelului "Homo sociologicus" pentru a crea o sinteză, decât pentru a se respinge unul pe celălalt.
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
acționează pentru a urmări interese egoiste, însă pentru a îndeplini roluri sociale. Acest "individ" ar putea fi toată societatea, nu doar un singur individ. Acest lucru sugerează mai degrabă nevoia de a combina intuițiile modelului "Homo oeconomicus" cu cele ale modelului "Homo sociologicus" pentru a crea o sinteză, decât pentru a se respinge unul pe celălalt.
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
și judecați Elena Pătrășcanu (soția lui), Harry Brauner, Lena Constante, Petre Pandrea (cumnatul lui), Herant Torosian, Alexandru Ștefănescu, Emil Calmanovici, Remus Koffler, Ioan Mocsony-Stârcea, Anton Golopenția, Belu Zilber, Victoria Sârbu (soția lui Ștefan Foriș) și alte 33 de persoane. După modelul proceselor staliniste care se inițiaseră deja în Cehoslovacia (Vladimir Clementis și Rudolf Slánský), Ungaria (László Rajk), Bulgaria (Traicio Kostov) sau Albania (Koči Xoxe), Lucrețiu Pătrășcanu a fost condamnat la moarte pe 14 aprilie 1954, după ce procesul durase șase ani. A
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
alimetarea antipatiei față de credința catolică în Anglia. Războiul Civil din Anglia a izbucnit în 1642, în mare parte ca rezultat al unor serii de conflicte între Carol I, fiul lui James I, și Parlament. Înfrângerea Armatei Regaliste de către Armata Noului Model (New Model Army) a Parlamentului în Bătălia de la Naseby din iunie 1645, a distrus practic trupele regelui. Carol I a fugit în Scoția, dar a fost predat Parlamentului englez de scoțieni, în schimbul unor sume de bani. Carol I va evada
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
față de credința catolică în Anglia. Războiul Civil din Anglia a izbucnit în 1642, în mare parte ca rezultat al unor serii de conflicte între Carol I, fiul lui James I, și Parlament. Înfrângerea Armatei Regaliste de către Armata Noului Model (New Model Army) a Parlamentului în Bătălia de la Naseby din iunie 1645, a distrus practic trupele regelui. Carol I a fugit în Scoția, dar a fost predat Parlamentului englez de scoțieni, în schimbul unor sume de bani. Carol I va evada mai apoi
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
ul este un curent literar-artistic - având centrul de iradiere în Franța, ale cărui principii au orientat creația artistică europeană între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Pornind de la modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichității, considerate ca întruchipări perfecte ale idealului de frumusețe și armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de artă desăvârșite ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseții
Clasicism () [Corola-website/Science/299932_a_301261]
-
istoric, tragedie, socotite ca specii superioare ale literaturii. Modul de viață al burgheziei, aflată în plină ascensiune în epoca respectivă, era lăsat pe planul doi, de aceasta ocupându-se speciile literare socotite inferioare (comedia, satira, fabula). Aceste specii erau considerate modele negative, ele ocupându-se în special de înfierarea anumitor vicii (comedia era văzută de Aristotel ca "înfierare” a viciilor), de prezentarea unor aspecte negative care trebuie îndreptate. ul înseamnă în primul rând ordine (pe toate planurile), echilibru, rigoare, normă, canon
Clasicism () [Corola-website/Science/299932_a_301261]
-
prezentarea unor aspecte negative care trebuie îndreptate. ul înseamnă în primul rând ordine (pe toate planurile), echilibru, rigoare, normă, canon, ierarhie și credință într-un ideal permanent de frumusețe. Înseamnă ordine obiectivă, perfecțiune formală (care va fi găsită în acele modele de frumusețe perfecte - modelele clasice), înseamnă superioritate a rațiunii asupra fanteziei și pasiunii. Printre reprezentanții de marcă amintim pe Nicolas Boileau (Arta poetică, tratat de poetică normativă clasică). P. Corneille (Cidul - tragedie), J. Racine (Fedra - tragedie), Moliere (Avarul - comedie), La
Clasicism () [Corola-website/Science/299932_a_301261]
-
care trebuie îndreptate. ul înseamnă în primul rând ordine (pe toate planurile), echilibru, rigoare, normă, canon, ierarhie și credință într-un ideal permanent de frumusețe. Înseamnă ordine obiectivă, perfecțiune formală (care va fi găsită în acele modele de frumusețe perfecte - modelele clasice), înseamnă superioritate a rațiunii asupra fanteziei și pasiunii. Printre reprezentanții de marcă amintim pe Nicolas Boileau (Arta poetică, tratat de poetică normativă clasică). P. Corneille (Cidul - tragedie), J. Racine (Fedra - tragedie), Moliere (Avarul - comedie), La Fontaine (Fabule) În contrast cu arta
Clasicism () [Corola-website/Science/299932_a_301261]
-
-lea și Ludovic al XIV-lea. Marile state ale Europei își afirmă puterea încurajînd o artă care să respecte ordinea stabilă. De exemplu lui Velázquez (1599-1660) sau al lui Rembrandt (1606-1669), precum și cel al picturii de gen demonstrează că triumful modelului clasic nu este total.
Clasicism () [Corola-website/Science/299932_a_301261]
-
CD4 aflați în jurul locului de penetrare a virusului în organism. În interiorul celulei are loc eliberarea RNA din anvelopa virală. Enzimele încep să producă gena pol, care la rîndul său codează revers transcriptaza, enzima care transcrie fragmentul de ARN într-un model de [[ADN]] proviral, utilizând aparatul metabolic și de sinteză proteică a celulei parazitate. Acest ADN proviral va fi integrat în ADN-ul celulei gazdă prin intermediul integrazei, eliberată în citoplasmă după distrugerea anvelopei virale. Odată ce ADN-ul proviral este integrat in
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
a noastră"). În secolul al II-lea a.Chr., Gaius Lucillius, în cele 30 de cărți de satire ale sale, stabilește tiparele genului, impunându-i caracterul satiric în accepțiunea de azi. Primul mare satiric, ale cărui opere au servit ca model generațiilor ulterioare de scriitori, a fost poetul Quintus Horatius Flaccus. În cele două cărți cu satire, numite de Horațiu "Sermones" ("Convorbiri"), sub forma unui dialog cu Maecena, sunt tratate teme etice, criticându-se ambiția nemăsurata, prostia, avariția, într-un mod
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
decăderea moravurilor în viața publică și privată. O dată cu iluminismul, satiră cunoaște o perioadă de înflorire, incepand cu Anglia. Un clasic al acestui gen a fost John Gay, a cărui "Beggar's Opera" ("Opera cerșetorilor", 1728) a servit mai târziu că model pentru "Die Dreigroschenoper" ("Opera de trei parale", 1928) a lui Bertolt Brecht și Kurt Weill. Printre cei mai importanți scriitori satirici englezi din această perioadă sunt de menționat poetul Alexander Pope, eseistul Joseph Addison, romancierul Henry Fielding și, în special
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
cenzurii. Așa, de exemplu, românul lui Voltaire, "Candide", o critică radicală a principiilor religioase și sociale ale epocii, a stârnit discuții furtunoase și controversate, fiind, în cele din urmă, pus la index. În 1796, Schiller și Goethe au publicat - după modelul lui Marțial - o serie de epigrame redactate împreună, întitulate "Xenien", în care critica fără menajamente anumite aspecte ale literaturii din timpul lor. În literatura de limbă engleză, satiră pierde ceva din vigoarea predecesorilor. Sunt totuși de menționat câțiva maeștri ai
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
unei divizii și nu s-au luat nici un fel de măsuri aspre. În locul acestora s-au făcut apeluri la patriotism și datorie, a încurajat soldații să se reîntoarcă în tranșeele lor defensive, aceștia refuzând în continuare să mai atace. Acest model de răzvrătire s-a răspândit în toate unitățile franceze, iar până pe 15 mai, Nivelle a fost demis de la comandă. Armata franceză, condusă din acest moment de generalul Henri Philippe Pétain, a încetat atacurile de mare amploare. Francezii au trecut în
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
perioadă. Boom-ul continuu anunța o epocă de abundență. A urmat apoi baby-boom-ul. Automobilele, mașinile de spălat, televizoarele și bunurile de consum deveniseră ceva obișnuit în gospodăria unei familii cu venit mediu. Alături de noua cultură exprimată prin muzică și film, modelul de viață american s-a impus în tot occidentul. În anii 1950, lupta afro-americanilor pentru drepturi civile și împotriva discriminării și segregării rasiale a progresat sub conducerea carismaticului lider și predicator baptist, Martin Luther King, Jr.. În 1954, segregarea rasială
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
mai modern tanc rusesc al vremurilor sale, iar BT-8 era cel mai rapid. Numărul de piese de artilerie și de avioane era de asemenea în favoarea sovieticilor, iar mulți au apreciat că tunul de câmp A-19 era cel mai bun model construit până în acel moment în lume. Totuși, modelele cele mai moderne de tancuri sovietice nu erau disponibile pe front în număr suficient de mare la începutul războiului. Avantajul numeric sovietic era contrabalansat de calitatea incomparabilă mai bună a avioanelor germane
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
BT-8 era cel mai rapid. Numărul de piese de artilerie și de avioane era de asemenea în favoarea sovieticilor, iar mulți au apreciat că tunul de câmp A-19 era cel mai bun model construit până în acel moment în lume. Totuși, modelele cele mai moderne de tancuri sovietice nu erau disponibile pe front în număr suficient de mare la începutul războiului. Avantajul numeric sovietic era contrabalansat de calitatea incomparabilă mai bună a avioanelor germane, ca și de pregătirea mult superioară a piloților
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
Pământ. Spre deosebire de asiro-babilonieni, care credeau că astrele sunt divinități, vechii greci au încercat să dea explicații fizice fenomenelor cerești. Pentru prima dată într-un sistem de gândire au fost abandonate miturile și superstițiile în favoarea unui studiu sistematic și al unui model al cerului. Primii filosofi care s-au arătat interesați de fenomenele astronomice au fost Thales, Anaximandros și Anaximene, toți trei fiind din Milet. Thales susținea că Pământul plutește pe apă și că stelele ar fi formate tot din apă. El
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
și ""Phénoménolgie de la Perception"" ("Fenomenologia percepției", 1945). Ultima lucrare reflectă puternic influența fenomenologiei lui Husserl și tratează aspecte ale psihologiei configuraționale ("Gestaltpsychologie"), criticând pozițiile așa zisului cognitivism, care încearcă să explice modalitățile funcționale ale creierului omenesc pe baza regulilor și modelelor comportamentale. După război, Merleau-Ponty se alătură grupului din jurul lui Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir, cu care înființează revista de filozofie ""Les Temps modernes"", el deținând funcția de editor al paginilor politice. În 1952, în urma unor divergențe în evaluarea marxismului
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
Minogue a declarat: „Am luat cina cu fostul meu iubit și acum mă pomenesc cu o dezbatere dacă vom avea o familie sau nu. Nici măcar n-am vorbit de așa ceva.” Iar din 2008 până în 2013, a avut o relație cu modelul spaniol Andres Velencoso. Diagnosticarea cancerului la sân a cântăreței a dus la amânarea restului turneului, și retragerea ei din festivalul Glastonbury. Spitalizarea și tratamentele ei în Melbourne a dus la o scurtă, dar intensă perioadă de publicitate, în special în
Kylie Minogue () [Corola-website/Science/299243_a_300572]
-
pop.” În ianuarie 2007, muzeul Madame Tussaud's din Londra a dezvelit noua statuie de ceară a artistei. Aceasta este a patra statuie de ceară a lui Minogue, și numai Elisabeta a II-a a Regatului Unit are mai multe modele create. Pe 23 noiembrie 2007, o statuie de bronz care o înfățișa pe cântărață a sculptorului Peter Corlett a fost dezvelită pentru vizite permanente, în Melbourne. Pentru a fi creată statuia, artistului i-a luat 3 luni, modelul fiind o
Kylie Minogue () [Corola-website/Science/299243_a_300572]
-
mai multe modele create. Pe 23 noiembrie 2007, o statuie de bronz care o înfățișa pe cântărață a sculptorului Peter Corlett a fost dezvelită pentru vizite permanente, în Melbourne. Pentru a fi creată statuia, artistului i-a luat 3 luni, modelul fiind o ospătăriță care avea aceleași dimensiuni ca Minogue. Minogue a primit credibilitate în lumea modei, datorită asocierii numelui ei cu cel al unor designeri celebri precum Jean Paul Gaultier și John Galliano, ultimul descriind-o ca fiind „o combinație
Kylie Minogue () [Corola-website/Science/299243_a_300572]