21,186 matches
-
într-o întreprindere de stat pe baza certificatului de studii profesionale, astăzi, acest lucru este din ce în ce mai dificil. În primul rând, din cauza faptului că o serie de calificări nu se mai caută, în al doilea rând, patronii sunt mai greu de abordat și de convins, chiar și de către instituțiile de ocrotire: „Dna C., care era supraveghetor de noapte la centru, l-a ajutat să găsească primul loc de muncă la o firmă din Ploiești”. Multe necazuri apar din cauza tentației patronilor de a
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
violenței, înscrierea violenței asupra membrilor familiei în registrul problemelor sociale și cuprinderea sancțiunilor pentru agresori în legislațiile din multe state ale lumii. Atitudinea socială față de violența în familie este încă diferită. O imagine de ansamblu asupra modului în care este abordată aceasta din punct de vedere social și juridic arată că sunt și astăzi multe state în care violența asupra membrilor familiei nu este sancționată social și juridic și nu este percepută la nivel social ca problemă, fiind dificilă intervenția și
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
căsătorie, în favoarea bărbatului său (Codul Penal, 1975, p. 208). Aceasta ar însemna că definiția își păstrează valabilitatea doar în cazul relațiilor de concubinaj, nelegitimitate prin căsătorie. Acest mod de definire afectează factorul decizional în ceea ce privește promovarea unor politici sociale menite să abordeze și să soluționeze problematica violenței domestice. Modelul de definire prezentat funcționează ca mecanism justificativ, explicând amânarea emiterii unor acte de lege prin care să se incrimineze violența intrafamilială. Totodată, această tendință în definirea violenței domestice determină plasarea ei în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
politic și decizional asupra extinderii gravității problemei. Cel de-al doilea model se centrează pe prevenire și dezvoltă în acest scop următoarele tipuri de servicii: a) Servicii de informare și mediatizare cu privire la caracteristicile violenței domestice, cauzele fenomenului și serviciile care abordează această problematică. b) Servicii de educare a tinerilor și familiilor (educație pentru viață, seminarii privind simptomele unei relații violente etc.). c) Consiliere premaritală. Violența domestică face subiectul muncii specialiștilor din domeniul științelor sociale - psihologi, sociologi, asistenți sociali, medici, personal medical
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
sale. Școala sociologică fondată de Gusti a marcat sociologia românească prin studiile monografice realizate de acesta între anii 1925 și 1948 în satele românești. Metoda monografică presupune folosirea unor echipe de specialiști din domeniul științelor sociale, ingineri, medici, agronomi, învățători, abordând simultan și multidisciplinar subiectul pe cadre și manifestări. Cercetarea sociologică inițiată de Gusti combină pedagogia socială și acțiunea socială practică, ea fiind oficializată, pentru prima oară în lume, prin legiferarea serviciului social în 1939. Activitatea marelui sociolog s-a oglindit
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de cercetare”, prezintă trei studii realizate de către autori. Acestea se concentrează asupra următoarelor teme: „Femei care comit abuzuri sexuale asupra copiilor”, „Consiliile de administrație ale instituțiilor de asistență socială” și „O tragedie din domeniul protecției copilului”. De fapt, fiecare studiu abordează maniera descriptivă a prezentării științifice, respectând etapele specifice cercetării concrete. Cititorii pot observa, cu ușurință, succesiunea etapelor ce descriu procesul empiric, precum și maniera comprehensivă a detaliilor legate de cercetare. Temele supuse studiului abordează probleme concrete ale realității sociale, culegerea datelor
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
domeniul protecției copilului”. De fapt, fiecare studiu abordează maniera descriptivă a prezentării științifice, respectând etapele specifice cercetării concrete. Cititorii pot observa, cu ușurință, succesiunea etapelor ce descriu procesul empiric, precum și maniera comprehensivă a detaliilor legate de cercetare. Temele supuse studiului abordează probleme concrete ale realității sociale, culegerea datelor raportându-se la sursele oferite de societatea americană și analizate în contextul realității sociale specifice. Autorii invită cercetătorii să aprofundeze anumite elemente caracteristice ale subiectelor cercetate care, în studiile prezente, nu au putut
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
senzația existenței unei producții excesive de literatură. De altfel, lucrul e spus din prima frază: „S-a scris atît de mult încît, fatal, tot ce se mai scrie pare că s-a mai spus”1). Problema nu era nouă. O abordase, în felul său glumeț, cu trei ani înainte, și G. Topîrceanu, în următorul catren: „«Toate-s vechi», a zis poetul.../ Chiar și cîntecul acesta/ A mai fost, odinioară,/ Publicat în Zend-Avesta”.) Discuțiile de la noi despre abuzul publicistic și literar sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
adecvate, dezbaterea figura și în teatru. Mai multe din piesele jucate în acea perioadă se refereau la „demimondene”, denumire elegantă pentru „femeile ușoare’’ de o categorie mai elevată, „de lux”, „de companie”, fasonate intelectual, cu spirit. Tot acum, subiectul e abordat într-o teză de doctorat: Dr. I. Șmilovici, Prostituția în Iași, „lucrare originală”, bazată pe o cercetare făcută de-a lungul unui deceniu. Lipsea însă, cum a observat un recenzent al ei9), un studiu de ansamblu despre prostituția în Romînia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mizerie materială și că 20 la sută au recurs la acest comod și aristocratic mijloc de cîștig din vanitate spre a egala în bijuterii și mantouri semenele lor necalificate dar înstărite din naștere sau prin mariaj”11). Problema a fost abordată și de Gala Galaction în Doctorul Taifun: „De cînd e lumea - concluzionează împăciuitor un personaj - femeile au fost unele univire și altele plurivire”, apartenența la prima sau la a doua clasă fiind nu o dată influențată de climatul social 12). Reporterii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
eu complice la unul din „abuzuri”. E vorba de faptul că, un timp, poetul a apărut pe frontispiciul revistei ca singurul ei fondator. Indiscutabil, prin asta s-a comis o nedreptate, care, lucru nesesizat de nici unul din cei ce au abordat chestiunea, se răsfrîngea negativ asupra memoriei lui. însă atunci nimeni nu s-a întrebat: dacă el ar trăi, oare cear zice? Sigur, n-ar fi acceptat ca titlul de fondator să-i revină lui în exclusivitate. N-avea o fire
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
soare.../ Corpul ce întreg mă doare,/ Sub al vremurilor joc”. Te poți gîndi și la „jocurile politice”, dar nu la acestea trimite poetul, ci pur și simplu la schimbările meteorologice, la raportul dintre ele și sănătate. Tema a mai fost abordată de Barbu Nemțeanu în „De vorbă cu trupul meu”. Bacovia amintește, în poeme, de mîinile („Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse”), de pieptul („Paloarea, mutismul minează al meu piept”), de fața („Pudrat pe-o eczemă ce fața mi-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ar putea fi strofa următoare, scrisă de un confrate de al său romașcan: „Cine poate să priceapă/ Jalea plopului și plînsul?/ -Doar acela care-n lume / E stingher și el ca dînsul.” Ca să-l înțeleg cît mai amănunțit, încerc să abordez în diverse feluri și sub multiple pretexte lexicul lui Bacovia. în urmă cu o săptămînă i-am „pieptănat” textele ca să fac o listă cu termenii referitori la mijloacele de transport menționate în opera sa. Pentru ce? Pentru a vedea cîte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
deprinderi), nu locul geografic. în consecință, poate exista și în buricul Capitalei, nu doar în afara ei. Cultura anulează oriunde condiția de provincial. Trebuie însă ca fiecare să creadă în asta. Și înainte de căsătoria cu Bacovia, dar mai ales după, Agatha abordează în manieră pro domo, ori de cîte ori are ocazia, tema indiferenței contemporanilor față de „geniile” care au trăit sau trăiesc printre ei. Evocînd-o pe Iulia Hasdeu, de pildă, ea citează rîndurile mustrătoare cu care Angelo De Gubernatis își încheiase articolul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
suprafață aici. Dar prezen tarea a ceea ce ea numise senzualismul lui Pindar, indiferent cât de religios sau ritualistic, este mai puțin convingătoare decât evaluarea ei sumbră a posibilității mântuirii. ANDRÉ GIDE (1869-1951) a fost un scriitor francez prolific, care a abordat toate formele literare și a câștigat în cele din urmă Premiul Nobel pentru Literatură. Stilul lui a fost clasic și maiestuos. Simțându-se prins în capcana mediului lui protestant paralizant, s-a smuls din Franța pe la mijlocul anilor '20 și a vizitat
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
legende clasice în care dragostea era întotdeauna potrivnică și tragică. La sfârșit, Fraigneau i-a refuzat dedicația pe motiv că era redactorul ei, așa că Yourcenar a închinat-o lui Hermes mesagerul, reușind astfel să dea de înțeles că această carte aborda autobiografia a ceea ce ea a numit o intensă criză sentimentală. Titlurile celor nouă capitole sugerează asta: Fedra sau Disperarea, Ahile sau Minciuna, Sappho sau Sinuciderea și așa mai departe. Era ea Fedra sau Sappho heterosexuală sau homosexuală? Yourcenar nu oferă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dintre înțelesurile de „obstacol”, „conflict”, „frustrație” și „stres”? De ce înțelesul psihologic al termenului de frustrație nu poate fi precizat decât printr-o raportare la aceste fenomene ale adaptării? În legătură cu fiecare dintre aceste aspecte ale problematicii frustrației, pe care le vom aborda în continuare, se constată existența unor puncte de vedere diferite printre specialiști, care necesită o considerare critică. 1. Referindu-ne, astfel, la primul aspect, acela al naturii și intensității obstacolului de care trebuie legată frustrația, se impune să arătăm că
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
reacție (cum ar fi, de exemplu, procesul psihic al „evaluării”, prin care subiectul stabilește semnificația stimulului). Acest deziderat i-a determinat, de altfel, pe unii cercetători să releve mai mult aspectele psihologice ale stresului, deosebindu-se astfel de cei care abordează mai ales aspectele fiziologice ale fenomenului. Pentru aceștia din urmă, adică, pentru fiziologi, stresul desemnează tulburarea structurii sau sistemului de funcționare a țesutului, ca rezultat al acțiunii stimulilor nocivi (cum ar fi: căldura excesivă, gerul, microorganismele etc.). H. Selye, creatorul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ca mijloace de către conștiință, voință, etos”. (op. cit., p. 146). Mihai Ralea, la rândul său, critică sociologia psihanalitică pentru faptul că acesta încearcă să explice fenomenele sociale prin „psihologia individuală”. Spre deosebire de S. Freud, care se dovedește a fi un pesimist atunci când abordează problema viitorului cultural al omenirii, sau al destinului omului individual, pe care-l vede imperfeectibil și condamnat unei continue suferințe. M. Ralea, deși nu ignoră rolul determinărilor naturale, manifestă încredere în puterile „transformatoare” ale civilizației, în posibilitățile creatoare ale omului
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
epuizante, un puternic conflict, cu aspect stresant. c) Unele persoane, din diferite motive, ajung la o fixare inadecvată a „nivelului de aspirație”. Conceptul de „nivel de aspirație” este recunoscut ca având o ridicată complexitate psihologică. F. Hoppe (1930), care a abordat prima oară din punct de vedere experimental acest concept, a observat faptul că rezultatele unei activități în curs de desfășurare sunt condiționate de nivelul rezultatelor pe care executorul activități respective și le dorește, și pe care el crede că le
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
probleme pe care le au de înfruntat toate țările și care ridică așadar întrebări universale. Vom vedea de asemenea în ce măsură diversele tipuri de acorduri constituționale au încercat să modifice și au modificat în practică modurile în care aceste probleme sunt abordate în diferite sisteme politice ale lumii contemporane. Privire de ansamblu Constituțiile sunt documente de bază care, în lumea contemporană, organizează în marea majoritate a națiunilor modul în care funcționează guvernământul, dar și "declară" drepturile cetățenilor. Totuși, constituțiile sunt mai mult
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
guvern par să privească în primul rând chestiuni ce țin de dreptul privat sau comercial. Se poate discuta și în privința acestor proiecte de lege, dar chestiunile economice și sociale mai largi nu ajung să fie dezbătute de legislativ, ci sunt abordate prin alte mijloace. Așa s-a întâmplat în Tunisia, Senegal, Kenya, Madagascar și Singapore. În statele comuniste, organul interior al camerei, prezidiul, a fost împuternicit să aprobe proiecte de lege între sesiunile parlamentului. Ca rezultat, doar foarte puține proiecte de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și Rush, 1970). Pentru soluționarea acestor cereri, parlamentarii sesizează mai întâi departamentul corespunzător al guvernului. Dacă acest lucru eșuează, legislatorul poate deferi chestiunea unui oficial responsabil cu examinarea plângerilor (ombudsmanul). În unele țări, precum Marea Britanie, acest funcționar public poate fi abordat doar prin intermediul unui membru al parlamentului, așa cum vom vedea în capitolul 18. Alternativ, membrii pot ridica problema într-un mod mai oficial, mai ales dacă ea are implicații generale, prin intermediul întrebărilor scrise sau orale (în special, așa cum am remarcat, în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
politici și cererile populației, cu precădere cele susținute de vocile cele mai puternice (Blondel, 1987: 97-107). În mod ideal, impactul liderilor ar trebui măsurat atât prin evaluarea gradului în care ei sunt în stare să schimbe structura în cadrul căreia populația abordează probleme de politică publică, cât și prin reformele concrete pe care le înfăptuiesc. Trebuie să ținem cont și de cele două dimensiuni gradul de schimbare și sfera de cuprindere a schimbării. Ca rezultat, am putea concluziona că unii conducători care
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
politicile sunt influenți dacă reușesc să contracareze cererile de schimbare substanțială existente în societate. Am putea de asemenea concluziona că acei conducători care introduc schimbări pe un front relativ restrâns nu au neapărat un impact mai mic decât cei care abordează politici proiectate să modifice fundamental societatea. Evaluarea impactului liderilor depinde așadar de gradul în care societatea este predispusă la a suporta schimbarea. O astfel de predispoziție apare adesea după o perioadă de mare incertitudine și în special după o înfrângere
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]