20,230 matches
-
mă folosesc de dioptrii diferite, unele obținute chiar prin adiționarea textelor lor. în critică adesea e un avantaj să te naști mai tîrziu. Conștient de el, mă strădui să rămîn pertinent față de afirmațiile celor de dinainte, ferindu-mă să-i acuz de miopie sau de opacitate. Cu atît mai mult cu cît opiniile lor au fost „opinii sincere”, adică neinfluențate nici de simpatii, nici de antipatii personale. Inși care să-l ridice pe Bacovia s-au găsit și în timpul său, dar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
convinge că e așa. Prima ignoră gradele melancoliei: o tristețe grea face ca melancolia să fie sumbră. Dacă afirmația a doua ar fi exactă, ar trebui să ne schimbăm complet părerea despre epocile lui Eminescu și Bacovia. în fapt, melancolia acuză o diferență în perceperea realității, între cei ce caută doar satisfacțiile materiale și cei sensibili, care privesc spre ideal, o diferență de atitudine în fața vieții și de folosire a acesteia. Melancoliile lui Bacovia sînt ale omului dat deoparte, marginalizat și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Sertar (2004). D-l Gheran fusese cu două zile înainte la Casa Bacovia, la sărbatorirea Agathei Grigorescu-Bacovia (n. 8 martie 1895), unde despre aceasta vorbise, „peste o oră”, Tudor Opriș: puțin despre autoarea Mugurilor cenușii și mai mult despre sine, acuzînd reaua-credință și ingratitudinea criticilor și istoricilor literari. Fiu al generalului Opriș din vecini, acesta a fost „lansat” de Bacovia, cu care, acum, după observația d-lui Gheran, seamănă izbitor fizic. Cinci minute am discutat despre butada (auzită de mine, întîi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a avut parte mai mult de monotonie. Zile egale, fără nimic imprevizibil. Mai trebuie și să fii rău cu slăbiciunile tale, să ți le aduci mereu în fața ochilor, să te arăți vulnerabil, să te biciui cînd ești dezabuzat. Să te acuzi. A făcuto, însă cu discreție. Scriu, de obicei, jurnale cei care au mai des gustul eșecurilor decît pe cel al victoriilor. L-a avut, lung timp, și pe acesta, dar nu coram populo, ci, subliniez din nou, cu măsură. „Răul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și chipuri, zîmbesc unor scene, îmi reproșez ignoranțe și inabilități, lipsa inițiativelor și a supleții în anumite cazuri, timpul pierdut cu lucrări derizorii și cu persoane neinteresante, îmi număr angajamentele eronate, inconsecvențele, abandonurile, ratările, dar n-am tăria să mă acuz, mă încurc în detalii, îmi găsesc și niscaiva scuze, uneori chiar aș vrea să mă „scot”, totuși, finalmente, sentimentul vinovăției revine și-mi marchează fiecare dintre bilanțuri. A te gîndi la tine și a te lupta cu răul din tine
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
antrepriză accizul băuturilor spirtoase din Botoșani, fiind asociat cu evreul Nuhăm Cucoș 10. Ca urmare, atenția lui Eminovici s-a concentrat și mai mult asupra velniței de la Dumbrăveni. Dar producția de spirt era mult scăzută, față de promisiunile velnicerului. Eminovici îl acuză pe velnicer că fură cu toți ai lui, ca de la o casă fără stăpîn și el vrea să se impună, dar velnicerul galițian, Baum, se ține mîndru și nu-i pasă de observațiile lui Gh, Eminovici, ba odată, chiar i-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Unii sunt de părere că această cădere în desuetudine a fost provocată de cercurile academice care susțin că nu au descoperit nimic iconoclast în opera ei. Reputația ei a avut de suferit mai mult din cauza unor critici feministe care o acuză de trădarea cauzei feministe prin proslăvirea aventurilor amoroase ale bărbaților Greciei antice mai curând decât a femeilor moderne îndrăgostite. Femeile din ultima generație, așteptându-se la o altă Virginia Woolf, Radclyffe Hall, Sylvia Townsend Warner sau cel puțin la o
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ar fi înfuriat îngrozitor în fața nesăbuinței de a i se atribui aceste motive. Ideea că ea se identifică cu acești oameni mari din trecut pentru a-și spori propriul ei statut de cult și glorie, era un lucru; să o acuzi că și-a pliat nebunește" identitatea în acești mari bărbați, era altul. Chestiunea rezumă dezbaterea care a continuat din 1979 și s-a încins de la moartea lui Yourcenar, referitoare la relația operei ei cu literatura gay din secolul XX. De
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
poate produce decât prin durere și remușcare, suferința individuală având în viziunea sa, această calitate de a înălța, de a purifica, viața sufletească a omului. Mitea Karamazov, de exemplu, se lasă condamnat fără a fi săvârșit paricidul de care era acuzat, dar de care conștiința lui nu era străină, deoarece în străfundul sufletului său își detestă tatăl, iar într-o anumită împrejurare spusese chiar: „De ce să trăiască un astfel de om?”. Gândind astfel, el a făcut paricidul în adâncul sufletului său
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
existențele zbuciumate ale lui Mitea Karamazov, sau Raskolnikov, dar și strigătul de durere al lui Richard al III-lea în noaptea bătăliei de la Bosworth, când el are impresia că spiritele celor uciși și nedreptățiți de el îl asaltează și-l acuză. Țipătul lui de disperare este, de fapt, expresia unei revelații psihice, respectiv al unei conștiințe, devenite acum deschise spre exigențele dreptății, spre necesitatea revenirii la acele sentimente umane, care aspiră capacitatea de compasiune și de înțelegere interiorului sufletesc al semenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sistemului politic presupune existența structurilor diferențiate și autonome, accentul pus pe aceste caracteristici constituie un punct de vedere încărcat de valoare; nu mai avem în vedere elementele structurale, ci pe cele normative. Această abordare a dezvoltării politice a fost adesea acuzată de părtinire ascunsă în favoarea Occidentului. În loc să sugerăm că democrațiile liberale occidentale sunt entitățile cele mai dezvoltate din punct de vedere politic, este mai cinstit să o afirmăm deschis, pe baza unei judecăți de valoare, decât să pretindem că dezvoltarea politică
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
majorității partidelor din Occident de a mobiliza alegătorii chiar dacă ele sunt obligate, la alegeri, să acorde mai multă atenție funcției reprezentative. Aceasta duce la ambiguități și tensiuni în cadrul partidelor, care apar uneori atunci când partidele sunt înfrânte, deoarece o parte o acuză pe cealaltă că este "prea pragmatică" sau "prea ideologică". Sistemele comuniste și regimurile mai "progresiste" ale lumii a treia au pus accent în mod tradițional mai mult pe mobilizare decât pe reprezentare. Susținătorii lor au justificat acest fapt pe temeiul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
rol esențial. În primele pagini din Joseph Balsamo, AlexAndré Dumas adună conjurații ce-și propun să răstoarne vechea ordine monarhică într-o sală subterană, ale cărei ieșiri ascunse cu grijă se deschid la nivelul podelei. Polemica anticlericală a Restaurației va acuza iezuiții că au străpuns subsolul Parisului prin galerii subterane, în care au adunat armament și exploziv. Trei sferturi de secol mai tîrziu, o anumită presă antisemită va denunța săpăturile pentru metroul parizian drept o acțiune a complotului evreiesc, acțiune ce
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mărturie a incertitudinii sau a panicii, mitologia Conspirației tinde, în același timp, să apară ca proiecție negativă a unor aspirații tacite, ca expresie inversată a dorințelor mai mult sau mai puțin conștiente, dar întotdeauna nesatisfăcute. Ordinea pe care Celălalt este acuzat că vrea să o instaureze nu poate fi oare considerată drept echivalentul autentic al acelei ordini pe care dorești tu însuti s-o impui? Puterea care este atribuită dușmanului nu este de aceeași natură ca și puterea pe care rîvnești
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sa din "Le Figaro" își permisese cîteva remarci ironice la adresa noului șef al guvernului, s-a grăbit să bată în retragere. "Rămîn consternat, mărturisea el, sînt copleșit de o avalanșă de scrisori pline de supărare, uneori chiar furioase. lată-mă acuzat că aș submina experiența Pinay, că aș aduce prejudicii propriului meu ziar, că îi ridic pe francezi unii împotriva altora, fiind un romancier prost". "El nu-și mai aparține, el ne aparține nouă. A devenit mai mult decît un om
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
față de "simplitatea veacurilor dintîi", lumea modernă aceea pe care o pun în mișcare marile puteri irezistibile ale capitalismului industrial și financiar, aceea pe care se străduiesc să o domine acești stăpîni din vremurile noi care sînt negustorul, bancherul, meșteșugarul este acuzată încă o dată de "a fi abandonat inocența", de "a fi renunțat la probitate", de "a se fi jefuit de tot ceea ce este omenesc", " Îmi place mult să văd la voi, dragi meseriași se bucura încă prin 1770 un preot vestit
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
care va scrie Cuvintele unui credincios, el vorbind nu despre un stat laic, ci despre unul pe cale de a se laiciza, un stat tolerant față de numeroasele confesiuni, ce lasă fiecăruia libertatea de a-și alege religia. Stat "ateu", tună Lamennais acuzînd Concordatul și prevederile Cartei din 1814, stat pentru care religia nu este decît "ceva ce se administrează", "care își face un titlu de glorie din a nu se supune nici unei dogme" și care face din societatea civilă victima unui conflict
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
1906 și Albert Monnot, Crima ritualică la evrei, prefață de E. Dramont, Trequin, Paris, 1914. 13. Tema biciuirii (de această dată se fac referiri la biciuirea călugărițelor) este reluată de A. Baron, op.cit., pentru a fi trecută în contul francmasonilor, acuzați de a fi organizat zilele revoluționare din 1792-1793, în care s-au constatat practici asemănătoare. 14. Abatele H. Desportes, Evreul francmason, Paris, 1890. 15. În legătură cu obsesia demonului și a puterilor demoniace, într-o mare parte a opiniei catolice de la sflrșitul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
iese este o catastrofă. Se va rușina, mai târziu, de acest eșec și va cere prietenilor săi literari să-l elimine din bibliografia scrierilor sale. Unii comentatori, printre ei vechiul său prieten Geo Dumitrescu, alături de Mihai Novicov (critic partinic), îl acuză de naturalism, deviațiuni ideologice etc. În 1950 încearcă un nou roman (Matei Dimir), dar nu reușește nici cu el. Călătorește în Moldova (prin părțile Hușilor) și asistă la inaugurarea unei gospodării colective. Observă un tânăr țăran tăcut și ignorat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în laboratorul său se studiază fenomenele psihice, nu se face metafizică. Un astfel de curent pozitivist și experimentalist nu putea să nu se manifeste și în pedagogie. Și aici a apărut după cum s-a arătat o reacție față de pedagogia veche, acuzată de a fi avut un conținut constituit din norme deduse exclusiv din scopul educației, scop furnizat de filosofie. Pedagogiei filosofice încărcată de opinii și norme neverificate i se opunea "pedagogia științifică", întemeiată pe experiment și eliberată de filosofie. Vechea pedagogie
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pentru a le masca sau justifica. Acesta este, pentru el, un motiv în plus pentru a propune desființarea școlii ca instituție. După cum se vede, Illich face din școală un factor determinant al dezvoltării sociale. În realitate, viciile de care este acuzată școala sînt de fapt viciile societății în care aceasta își desfășoară activitatea. Nu școala este aceea care menține un anume profil al instituțiilor, ci regimul politic din societatea respectivă. Dispariția școlii nu va duce în nici un caz la înlăturarea celorlalte
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu decurge din logica internă a discursului filosofic existențialist. Nesocotind faptul că valorile morale nu au un caracter subiectiv, ci sînt o expresie a unor condiții sociale și că alegerea unora sau altora dintre valori este determinată social, existențialismul este acuzat uneori că a eșuat într-o teorie etică fără morală. Consecvenți concepției lor, existențialiștii critică practica educațională curentă tocmai pentru că inculcă tineretului un anumit cod etic, socialmente determinat; aceasta nu este altceva, după opinia lor, decît o înstrăinare. Ce ar
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vorba de o pedagogie a grupului, ci de o pedagogie centrată pe grup (34, apud 5, p. 199). Vrînd să depășească dificultățile magistrocentrismului și pedocentrismului, ca și exagerările directiviste ale instruirii programate, nondirectivismul abandonează și educatorul, și copilul. Georges Snyders acuză nondirectivismul de a fi deturnat, deviat și pervertit idei pedagogice generoase pe care pretinde că le apără (17, pp. 225-238). Semnificativă pentru poziția nondirectivismului, adaugă el, este sacrificarea adevărului de dragul păstrării "climatului"; elevii sînt astfel învățați nu să apere adevărul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se auto-instituie ca intelectuali. Diversele cariere ale intelighenției constituie așadar vaste pepiniere de unde se pot ivi intelectualii care intervin în viața publică nu doar prin intermediul cuvîntului, al cărții sau al pamfletului, ci și al presei, de acum înainte. Astfel, articolul Acuz al lui Zola transformă problema juridică a afacerii Dreyfus într-o problemă de conștiință, catalizînd procesul de auto-instituire a intelectualilor francezi, care se constituie atunci în două tabere rivale, cea a intelectualilor de stînga, continuatori ai misiunii universaliste a Luminilor
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fondatorul "socialismului cu caracteristici chinezești" și artizanul reformei economice din China ("economia de piață socialistă") (n.tr.). *** "Banda celor patru" grup de lideri chinezi demiși din funcție și arestați în 1976, la scurt timp după moartea lui Mao. Au fost acuzați a fi instigatori al Revoluției Culturale din China, care a făcut numeroase victime și a cufundat China în haosul anilor 1966-1969. Înfrîngerea politică a acestui grup a pus definitiv capăt Revoluției Culturale și a marcat eșecul maoiștilor radicali. Din acest
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]