19,957 matches
-
legea. Globalizarea postmodernă și-a pus amprenta pe întreaga activitate socio-umană, este dominată de fragmentare și constantă relativizare. În acest ocean al dezolării, al lipsei de sens răsar, iluminează șansele stabilității și identității. Varianta postmodernă a globalizării conține spații și goluri, ne permite să menținem sau să construim identități și stabilități, să ne deplîngem înfrîngerile și să le contemplăm cu o tristă seninătate, să țesem continuități, să reînviem tradiții, să facem mișcări de eschivă" (V.N.). Marea problemă este dacă vom avea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
zilnic și pretind o muncă din ce în ce mai intensă pentru a fi acoperite, pe de alta, prin degenerarea fizică a rasei muncitorului și prin pieirea instrumentelor sale de muncă, se înlătură însăși posibilitatea muncii. Paralel cu aceste două rele generale, care creează goluri din ce în ce mai mari, observăm că punctele de fruntarie se deschid pentru a face loc roiurilor de străini care vin pentru a suplanta un popor ce piere prin inepția fiilor lui. Douăzeci de mii pe fiecare an. Un oraș întreg! Dar cui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
flori de plumb", ceea ce înseamnă, în esență, neputința de-a iubi. Amorul său e mort, o moarte fără mîine, fără înviere. Și atunci nu mai poate urma decît neantul și înfrigurarea glacială: "și era frig..." "și era vînt", vîntul haosului, golul... Amor de plumb, întors - această povară surdă și apăsătoare - îl exprimă pe Bacovia cel atins pînă-n străfunduri de rău, de descompunere, cel lovit de viciu în însăși sursa vieții, săpate de ftizie. Bacovia este în sine o veritabilă carență biologică
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sentimentul puterii și decît, în genere, orice cult al puterii în sine. Simplul "politician al puterii", cum îl numește și la noi un cult practicat cu fervoare, poate avea o mare influență, dar influența lui se exercită de fapt în gol, fără nici un sens. În această privință, criticii acestei "politici a puterii" au perfectă dreptate. Prăbușirea morală bruscă a unor exponenți ai puterii tipici pentru acest spirit ne-a oferit ocazia să constatăm ce slăbiciune interioară și ce neputință se ascund
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
marele poet Cezar Ivănescu nu a mai fost prezent decât în amintirea noastră. El a fost primul (primus inter pares) laureat al festivalului și, fără discuție, principalul ferment al acestei reuniuni poetice în tot acest timp, dispariția sa lăsând un gol adânc și trist (mi-o aduc aminte pe doamna Dimitriu plângându-l anul trecut, la înmormântare, ca pe o rudă dragă și apropiată, deși nu îl cunoscuse decât în cadrul festivalului). Mă uit în catalogul ediției din acest an și simt
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să o facă în locul lor. De aceea, înainte de orice observație critică sau de sugestie de rafinare a grilei metodologice, se cuvine o reverență pentru tenacitatea și efortul editorilor și un salut pentru un instrument de lucru bine-venit care acoperă un gol și care poate oferi, cu argumente, motive de mândrie că Iașul este, cu adevărat, o capitală literară și culturală de valoare, că oferă, prin contribuția literaților antologați aici cel puțin, motive să fie considerat un centru de iradiere culturală demn
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
greșelile de editare drept "puritate și minimalism", să inventezi "sens și ironie" la o peliculă nesărată, amatoristică, pe care o citești în cheie parodică, deși ea e de fapt o dramă, sau să crezi că tăcerile sterile și plicticoase sunt "goluri de sens în spiritul lui Derrida" mai treacă-meargă; în fond, în lumea culturii, granițele sunt foarte permeabile, judecățile relative iar ierarhiile valorice sunt dinamice, căci, deh!, de gustibus... Dar să iei amatorismul filmării (în scena cu comandantul pus pe "maieutică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și nu mai poate furniza energie termică, după cum, îndatoritor, ne-a informat un domn de la dispecerat prins la telefon cu rapiditate, pe la începutul ostilitaților, înainte să pună receptorul alături de furcă și să se apuce de jucat table), au sunat în gol sporind, gradat, indignarea și disperarea noastră. Cum computerul nu funcționează la lumânare, am plecat, în disperare de cauză, înapoi la birou pentru a-mi scrie textul saptămânal pentru Ovidiu. Pe măsură ce-l scriu, tot sun pe mobil acasă. "Ce faceți?" întreb
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Am stat, înghesuit între "ultrașii" care tălăzuiau în ritmul pletelor blonde ale lui Radu Ruscior, la Tribuna " B", ticsită cu cinci ore înainte de începerea coridei. Era o partidă decisivă pentru rămânerea în "A", între "Poli" și "Rapid", tranșată de un gol ieșean spre finalul meciului, care mi-a întredeschis, copil entuziast, porțile Raiului, făcându-mă să înțeleg că, în plină dictatură, pentru vreo douăzeci de mii de oameni, Paradisul putea căpăta, fie doar și pentru câteva ore, o consistență materială. Statisticile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Paradisul putea căpăta, fie doar și pentru câteva ore, o consistență materială. Statisticile arată astăzi, sec, că "Poli" a terminat campionatul pe locul al 8-lea, dar, în realitate, doar un singur punct (victoria aducea atunci două puncte) și câteva goluri în plus o diferențiau de giuleșteni, cei care, rămași pe locul al 16-lea, au retrogradat. A fost un debut fast pentru micul suporter ieșean înfocat, pentru care următorii ani au fost, cum e firesc, ani în care, în fața blocului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la alte proiecte de succes]. [Antonio Patraș vorbește apoi magistral despre roman, convingându-i și pe cei din stația de tramvai, care intraseră de urgență să se adăpostească de ploaie, să îl cumpere negreșit, pentru a-și umple astfel un gol de pe raftul bibliotecii și din minte]. Și acum, firește, să dăm cuvântul autorului: [Dan Lungu mulțumeste tuturor, în special lui Florin Cântec care a publicat un text ghiduș în Iașul universitar ficționalizând și el, după puteri, apoi spune că, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ci și o enigmă apăsătoare prin incongruența ei în ceea ce privește contururile posibile ale lui "ar fi putut să fie". Când însă e vorba de un om de excepție, mărturia fiecăruia despre fulguranta sa trecere prin viață devine aproape o datorie față de golul imens lăsat în viața tuturor de plecarea sa intempestivă. L-am cunoscut pe Adrian Berescu în urmă cu mai bine de un deceniu, când, împreună cu Filip Papa, intrau în biroul meu de vremelnic manager al culturii ieșene, pentru a-mi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
roșiatică a luminii pe frescă, s-a gândit la toate acelea. - Poate că ai dreptate, a conchis. Poate că a supraviețui atunci când alții n-au izbutit implică o anume mișelie. Pictorul de război a dus paharul la gură. Iar era gol. - Dumneata știi - s-a lăsat Într-o parte, punând paharul pe dușumea. După cum spui, ai experiență. Celălalt a scos un sunet stins. Poate o urmă de tuse ori un râs subit. Și dumneata ești un supraviețuitor, domnule Faulques, a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
profesională bună - și lipsei lui de experiență. Fotografia uriașei lupte de noapte, cu focuri În toate direcțiile și orașul devenit un labirint poliedric biciuit de furia oamenilor și zeilor, o făcuse sprijinind un Pentax cu rollfilm de 400 ISO În golul ferestrei de la etajul unsprezece al unui edificiu Înalt și În ruină (hotelul Sheraton), ținând deschis obturatorul timp de treizeci de secunde, la un obiectiv cu o diafragmă de 1,8. Astfel, pe o singură poziție a unui rollfilm de 35
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu privirile, spunând fraze incoerente, râzând În hohote, chițcăind de spaimă când În apropiere exploda vreo bombă. Muriseră opt sau zece, dar În ziua aceea Faulques făcuse cele mai bune fotografii cu cei vii: un bătrân cu haină de pijama, gol de la talie În jos, care, În picioare printre focuri de armă, privea cu interes și foarte liniștit, cu mâinile Încrucișate la spate, doi luptători ce trăgeau de jos. Fotografiase și o femeie de vârstă medie, grasă, nepieptănată, cu un halat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nici un comentariu; resemnată și Îndurerată ca o școlăriță Îndărătnică. Fă ce fac eu, Îi spusese el. Mișcă-te uniform. Fii invizibilă. Nu folosi haine militare ori stridente, nu ieși de pe șoselele asfaltate, nu atinge obiecte părăsite, nu sta nemișcată În golul ușilor și ferestrelor, nu ridica niciodată o cameră foto În soare când zboară pe-aproape avioane și elicoptere; și ține minte că, dacă poți vedea un bărbat Înarmat, și el te poate vedea pe tine. Nu apropia niciodată prea mult
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În flăcări. - O Troie, spui. Markovic, care se mișca acum agale În lungul zidului, a zâmbit gânditor. - Știi ceva, domnule Faulques? Datorită dumitale nu mai pot să cred În certitudinile celor care au casă, familie și prieteni. Zâmbetul Îi dezgolea golul din dantură, când s-a oprit lângă ceata de războinici ce așteptau să intre În luptă, la care Faulques lucrase toată ziua anterioară. Lumina soarelui, care Începea să scapete și strălucea În fereastră, dădea Întregii scene o lumină extraordinară, făcând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dizolvase În stomac. Dispus să-și reia lucrul, a privit iar partea nepictată. Atunci a zărit ceva ce nu mai văzuse. A descoperit cu stupoare că acolo se insinua o operă diferită, mai heterodoxă și Îndrăzneață. Un spațiu alb, unde golul, absența erau chiar confirmarea prezenței. Mânat de acea intuiție, a lăsat pensula - fără s-o spele și fără s-o usuce, așa cum era - și a Încercat să obțină efectul, băgând degetul mare de la mâna dreaptă direct În conglomeratul de pe paletă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acceptă celelalte caracteristici fizice. Moartea, vidul, neființa Îi dau târcoale, mereu prezente, mereu la pândă - trinitate amenințătoare și zeități necontrolabile. Între gândire și act Dorința de a dispărea, irepresibilă, impetuoasă, incandescentă și incontrolabilă ca o șarjă, nu funcționează, Însă, În gol. Ea este mereu contrabalansată de Încercarea inconștientă de a pune ceva În loc: un text, un semn, o urmă. La scriitorul sinucigaș, jurnalul e substitutul trăirii, al existenței, al timpului scurs În mici experiențe banale și - din perspectiva imensei decizii a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
literară. Dar intimitatea nu poate fi descrisă decât În cadrul constrângător al sincerității, al platoșei transparente care dacă nu Îi adaugă un surplus de valoare, Îi acordă măcar șansa credibilității. Intimul, intimitatea și literatura intimității sunt posibile pentru că ele umplu un gol: formulează pretenția de exhaustivitate a lumii și sugerează felurile În care aceasta poate fi exprimată. Intimul prinde contur tocmai din lipsa de formă pe care autorul o analizează cu disperare și abia disimulată lipsă de credință. Scriitorul care ține jurnal
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
-se la simple descrieri de serie, la fel de relevante (sau de puțin relevante) ca angoasele sau jubilațiile domestice ale autorului. Se poate vorbi, așadar, de o miopie a jurnalului intim, a cărei origine trebuie descoperită În caracterul distructiv al trapelor, al golurilor și capcanelor psihologice din care se constituie intimitatea. Descriind evenimentele din decembrie 1989 din România, Arșavir Acterian scrie, În ciuda câtorva cuvinte mari, cele mai plate rânduri din Întreaga sa carte: Astăzi m-am trezit față-n față cu un miracol
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prin care acesta Își dobândește o identitate. Intimul nu este, În ciuda a tot ceea ce s-ar putea spune despre el, o realitate, o suprafață ori o entitate omogene. Există un intim al adâncimii, după cum există unul al suprafeței. Plinurile și golurile fiecăruia dintre ele se armonizează muzical, alcătuind Însăși masa, materia, conținutul jurnalului intim. Alternanță de confesiune subiectivă și de obiectivitate materializată În și prin limbaj, notația jurnalieră Își creează o ierarhie internă pe cât de aleatorie, pe atât de rezistentă la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autoportretizarea, asemănată cu un parcurs al lui Orfeu prin infernul propriei biografii, e un drum, În aparență, fără Întoarcere. E pata oarbă În care scriitorul Își proiectează fantasmele fără să fie sigur vreodată că nu sunt simple săgeți trimise În gol. Evocarea psihanalizei, pe de o parte, și a simbolicii, pe de alta, marchează limitele (ele Însele vagi!) Între care se Întinde domeniul autoportretizării. Printr-o selecție instantanee și inconștientă, textul se va ordona În jurul unor realități, și nu În jurul interpretărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de simplă reflectare a unei existențe care simte nevoia să se comunice. Autoportretul e „un mimesis fără iluzie”21, o reîntoarcere spre spațiul adamic, pierdut, spre o matrice demult părăsită. Întreaga artă a scriitorului va consta, așadar, din umplerea unui gol, din crearea senzației că miracolul existenței primare, ideale și fantasmatice poate fi recuperat. Că, mai mult, el poate fi echivalat, pe anumite porțiuni, cu Însăși viața. Sau, cel puțin, cu literatura ca formă a existenței. Pe de altă parte, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ci și contestările - chiar și pe cele care-l neagă fundamental. E și aceasta o formă paradoxală a „democrației” jurnalului! Studiu, privire, meditație Jurnalul intim al scriitorilor Încearcă să suplinească o absență. Pe lângă opera propriu-zisă, pe lângă creație există Întotdeauna un gol. Dacă literatura tinde să livreze și un secret (fie și numai unul „de fabricație”), el nu va fi desăvârșit fără prezența creatorului. În ochii celui care scrie, literatura În sine nu e decât o parte a personalității sale, o infimă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]