19,271 matches
-
Ra-Atum". Am ajuns aici pentru a-mi primi locul și cinstirea. Mie Îmi aparține totul Înainte ca voi să fi existat, o zei, voi care sunteți ultimii coborâți. Eu sunt Magia! (Coff. T. III 261). 12. LĂRGIREA ORIZONTURILORTC "12. LĂRGIREA ORIZONTURILOR" Un Egipt organizat și puternic, așa cum este Regatul de Mijloc nu ar fi putut să nu aspire la afirmare dincolo de granițele sale. Zona celei mai organizate expansiuni a fost Nubia, unde apăruseră deja interese economice și, probabil, politice Încă spre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dezvelești ceea ce Îl protejează. Să observe ochiul tău manifestarea mâniei sale și sărută pământul În numele lui. El Își arată puterea În milioane de feluri și cel care Îl Înalță va fi Înălțat. Cât despre zeul acestei țări, el este soarele orizontului. Imaginile sale sunt pe pământ. Când i se oferă tămâie ca hrană zilnică, Stăpânul Răsăritului Învie (VII, 12 sqq.). Acest zeu, care trebuie tratat după normele fixate de rit, nu dorește manifestări de o intimitate excesivă (deși textul spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al cărui nume Amenhotep (Amenofis) conține numele zeului detestat Își va spune Akhenaton, un apelativ compus cu numele noului zeu. În templul din Karnak se ridică un templu pentru Atonxe "Aton", Însă imediat noul cult cere Înființarea unei noi cetăți, „Orizontul lui Aton” (Akhetaton), actualul Tell el Amarna din Egiptul de Mijloc. Aici zeul și regele se află Într-o complementaritate unică. Imposibilitatea de a cunoaște natura zeului ia sfârșit pentru suveran: „Nimeni altcineva nu te cunoaște În afară de fiul tău (Akhenaton
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care a dat pace și speranță (dar și câteva scandaluri și câțiva martiri) unui număr de credincioși mult mai mare decât al celor din Îngusta Vale a Nilului. În acest fel, cel mai simplu dintre miturile egiptene a cunoscut un orizont de civilizație mult mai amplu și a avut rezonanțe ecumenice. S-a cercetat Îndelung dacă de la speculația teologică s-a mers la alte experiențe (cum ar fi cea gnostică) și s-a ajuns la unele concluzii justificate 2. Dar preferăm
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
destul de diferite de manifestările religiei populare. Altfel spus, dată fiind situația istorică și culturală a zonei În discuție, pare mai degrabă arbitrar să delimităm o „religie aramaică” exclusiv pe baza criteriilor lingvistice. Așadar, prin forța Împrejurărilor, trebuie să presupunem un orizont istorico-religios mai variat, iar orice discurs generalizator trebuie să fie supus unei precauții maxime. În aceste condiții, tratarea religiei aramaice trebuie să-și fixeze limite foarte precise. În ceea ce privește elementele În aparență comune și, În mare parte, definitorii, se individualizează clar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hr., În timp ce al doilea val colonizator din veacul al VII-lea Î.Hr. a permis stabilirea rodnică a grecității În Italia meridională și Sicilia. 3. Cosmopolitism și individualismtc "3. Cosmopolitism și individualism" În profundul amestec al diferitelor componente ale unui orizont cultural, și aspectul credințelor și cultelor - deși, În principiu, e legat de schemele tradiției mai mult decât oricare altul - participă la schimbările care afectează ritmurile sociopolitice și economice ale cetăților grecești, dobândind noi conotații față de diferitele experiențe ale popoarelor cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
propun liberei alegeri a individului care, deși În anumite măsuri persistă În observarea practicilor cultuale ale patriei sale, Își poate Îmbogăți propria experiență religioasă unind, fără șocuri sau rupturi, devoțiunea particulară pentru una ori alta dintre divinitățile orientale cu propriul orizont tradițional. Compunerea elementului național cu cel cosmopolit este la fel de clară și În cazul strămutării În Orient a unor grupuri de greci care Își duc acolo proprii zei și propriile culte și care, În același timp, Își cinstesc divinitățile locale. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inițiatic al unui cult misteric. Cu toate că Herodot, atunci când vorbește despre riturile lui Osirisxe "Osiris", este reținut de scrupulul religios de a le dezvălui conținuturile, În măsura În care ele sunt relative la o istorie funebră analoagă cu aceea care În Grecia intra În orizontul misteriilor, astfel Încât să poată defini ca atare „pătimirile” (pathe) zeului egiptean evocate ritual În ceremoniile de la Sais (Istorii, II, 170, 1-171, 1), Întreaga documentație exclude legitimitatea unei asemenea definiții pentru riturile osiriene, Întrucât ele nu prevedeau componenta inițiatică și ezoterică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Însemnat că eterul atotvăzător este zeu, către care oamenii se Îndreaptă și se roagă În zorii dimineții către răsărit (Gallavotti, 1977). După cercetările lui A.-J. Festugière (19503-19543), este de prisos să mai insistăm asupra caracterului central, existent În orizontul spiritual al omului În epoca elenistico-romană, al aspirației la o revelație divină ca vehicul al cunoașterii, relativă fie la științele naturale, fie la marile teme ale teologiei, ale cosmologiei și antropologiei. Bogata și variata literatură așezată sub autoritatea zeului egiptean
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
centre culturale ale epocii, printre care Atenaxe "Atena" lui Herodes Atticus ocupă Încă primul loc, și caută În chiar capitala Imperiului impulsul decisiv pentru atingerea unui statut social important. În acest caz, este semnificativ să constatăm În ce fel În orizontul ei spiritual se includ, alături de dimensiunea În Întregime individuală a experienței iatromantice, interese sau, oricum, deschideri În direcția acelei „religii cosmice” de obârșie platonică, care constituie una dintre axele susținătoare ale panoramei culturale și religioase ale elenismului, din fazele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cosmici, caracterizează „teologia grecilor” (cf. Eusebiu, Praeparatio evangelica, IV, 51, 1-2) În primele veacuri ale Imperiului. Această teologie, care, În diferite moduri și cu diverse implicații, se leagă de principalele formule doctrinare ale timpului și Își află expresia sistematică În orizontul medioși neoplatonic, se dovedește un instrument util pentru alcătuirea a două tendințe fundamentale ale spiritualității antice târzii. Pe de o parte, nevoia de a afirma transcendența divinului și, simultan, de a depăși acele aspecte ale religiilor tradiționale, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o densitate și o convergență de elemente care nu se concretizează, de altfel, Într-un amestec sincretic de aporturi disparate, ci Într-o sinteză fecundă, dominată de opțiunea specifică pentru metafizică; aceasta din urmă și-a Întipărit pecetea pe Întregul orizont ideologic. În conformitate cu postulatele platoniciene, Întărite mai apoi de aportul sevei pitagoreice, În autorii cu o astfel orientare de gândire apare destul de puternic, dacă nu prevalent, interesul pentru dimensiunea etică și religioasă. Filozoful, mai mult decât un pur speculativ, este un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei teorii convingătoare (Gnoli, 1989). În concluzie, În timp ce pentru datare trebuie făcută o alegere nesigură Într-un arc temporal ce coincide cu prima jumătate a mileniului I Î.Hr., pentru patria lui Zoroastruxe "Zoroastru", nesiguranța alegerii privește, În principal, Întregul orizont iranian oriental reflectat În geografia istorică a Avestei (Gnoli, 1980, pp. 59 sqq.; 1987b), incluzând și cele două regiuni de la sud de lanțul Hindukuș, actualul Sistan iraniano-afgan, adică teritoriile antice ale Drangianei și Aracosiei. 3. Omul Zoroastrutc "3. Omul Zoroastru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a descoperit Avesta și a făcut-o cunoscută culturii europene, germanul M. Haug, care a pus În lumină importanța scrierilor G³th³, englezul E.W. West, care a studiat literatura de limbă pahlavi, și mulți alții - care a contribuit la lărgirea orizonturilor culturale ale Învățaților parsi: aceștia au Învățat metodele filologiei și ale istoriei (Duchesne-Guillemin, 1958, pp. 1-37). Încetul cu Încetul, parsii au devenit capabili să-și Înțeleagă și să-și valorifice propria tradiție. În ceea ce privește textele de limbă pahlavi, au ajuns să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
4. Concepțiile funerare 70 5. Lumea din jurul piramidelor 72 6. Religia și societatea 74 7. Sfârșitul epocii piramidelor 75 8. Criza conștiințelor 78 9. Reorânduirea societății. O nouă escatologie 80 10. Templul Și preoții 83 11. Magia 85 12. Lărgirea orizonturilor 86 13. O societate nouă 88 14. Teba Și regalitatea 88 15. Religia burgheză 90 16. Credințele funerare 91 17. O nouă teologie: Aton 94 18. Epoca ramsidă: o religiozitate mai umană 97 19. Deir El Medina și religia populară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
profesoarei Catherine Durandin, în 1990-1992. Este profesor de istorie în județul Timiș între 1970 și 1988. Lector, din 1994, la Facultatea de Jurnalistică a Universității „Banatul” din Timișoara, revine după un timp ca profesor de liceu. În 1980 debutează în „Orizont” și ulterior figurează în volumul colectiv Drumul cel mare (1985), iar prima carte de proză, Indiile galante, îi apare în 1993, fiind distinsă cu Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor. Colaborează la „Amfiteatru”, „Viața studențească”, „Forum studențesc”, „Aradul literar”, „Vatra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
țară. Este membru de onoare al Uniunii Scriitorilor, care îi acordă în 1991 Marele Premiu pentru Opera Omnia. Colaborează sistematic la „România literară” (unde din 1996 susține împreună cu Monica Lovinescu rubrica „Diagonale”), „Familia”, „Vatra”, „Viața românească”, „Echinox”, „Apostrof”, „Transilvania”, „Contrapunct”, „Orizont”, „22”, „Jurnalul literar” ș.a. Editura Humanitas începe publicarea unei serii din operele sale. Ciclul este inaugurat cu două reeditări: Fenomenul Pitești (1990, apărut la Madrid în 1981) și Românește (1991, apărut la Paris în 1964). A doua dintre ele pune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
convertește în luciditate analitică. Dincolo de diversitatea universurilor poetice cărora li se schițează anatomia - Ileana Mălăncioiu și Dan Laurențiu, Ștefan Aug. Doinaș, A.E. Baconsky și Victoria Ana Tăușan, Liviu Ioan Stoiciu, Mihai Ursachi sau Ioana Ieronim -, analiza se desfășoară în orizonturi de referință ample. Făcând înserieri inedite, depistând afinități contrastive, sugerând simetrii, I. identifică lumile poetice, proiectându-le după aceea în spațiul literar autohton și în cel european. Familiar cu poezia, el nu este mai puțin la curent cu poeticile. Cronicile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
adică învățăturile de filosofie creștină ale sfinților Dorotei și Teodor Studitul, dar și gramatica lui Ienăchiță Văcărescu, care i-a fost dedicată („hărăzită”). În manuscris, au rămas scrieri istorice, teologice, texte în limbile greacă, latină și franceză, ce atestă amploarea orizontului său spiritual. Și-a adus contribuția la integrala românească a Mineielor, operă preluată de la strălucitul său predecesor, Chesarie. Tipărește Mineiele pentru lunile februarie și martie, pregătite de Chesarie, și continuă, în 1780, traducerea celorlalte șase volume până în luna septembrie, alături de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
Întâiul cântec, Doamne, iată-l.../ Ning flori de rai și clopoței./ Tu-mi cânți în fluier: Unul, Tatăl.../ Tot cerul cântă-n anii mei”). Se remarcă predilecția autorului pentru cântec. Plecând de la „cântece de țară”, el se regăsește sub alte orizonturi în „cântece din fluier”, adaptate firesc exilului („Gârboviți de mers și de-așteptare,/ Gândul ni-i cu spini și ciumăfăi,/ Hăulind a dor din zare-n zare,/ Ca demult, când am pornit, flăcăi,/ Cu icoana țării-n chiotoare...”). Eul liric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
unei alte instanțe. El își dobândește eul printr-o prealabilă ieșire din sine, pe când nehotărâtul nu-l obține tocmai pentru că nu-l poate părăsi. Forma pe care o îmbracă această nepărăsire a eului este regretul. Nehotărâtul trăiește în permanență în orizontul regretului, al unui dublu regret. Pe de-o parte, el anticipează regretul pe care l-ar cunoaște acționând și care în fapt, el tocmai, îl face să nu acționeze. De vreme ce riscul ascunde în el perspectiva eșecului, deci iremediabila mea răsturnare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
corectă a posibilităților proprii cu posibilul obiectiv. Ca ființă proiectivă, ca acela care merge înaintea sa, omul este desigur liber prin chiar natura sa, dar nașterea proiectului, fermitatea mersului și calitatea țintei depind de buna sau proasta lui așezare în orizontul posibilului. Adaptarea proiectului la condițiile mele de posibilitate și ale lumii în care trăiesc reprezintă produsul unei formări; ea implică dobândirea unei culturi a proiectului. Și așa cum destinul este apoteoza culturii proiectului, maladiile de destin sunt tot atâtea carențe ale
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mai primesc și nu mai dau libertate. Cine dintre noi n-a cunoscut măcar o dată în viață splendoarea istoriei care se face peste capetele noastre? De-abia atunci simțim cât e de mare umbra de nefericire care se profilează la orizontul fiecărei alegeri hărțuite de teama unui pariu pierdut. Nu aspirăm oare cu toții în secret să fim scutiți de darul incomod al deciziei, cu care cel mai adesea nu știm prea bine ce trebuie să facem? Și nu este tocmai copilăria
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de libertate diferite și posibilitatea transferului de la „mai mult“ la „mai puțin“. Or, se poate foarte bine ca formarea mea în sfera libertății să fie și să rămână precară, să îmi ignor posibilul sau să am o proastă așezare în orizontul lui și, întrucât cultura proiectului și a alegerii îmi lipsește, să nu știu să îmi adaptez proiectele la condițiile lumii în care trăiesc. Ca unul pe care nimeni nu l-a preluat vreodată în proiectul eliberării lui, eu sunt, firește
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limite. Despre o „limită a pământului“ (peiras gaies), „cea de sus“ (tode ano), este vorba și la Xenophan<ref id=”4”>DK 27 B 28.</ref>, și ea rezultă din întâlnirea pământului cu „aerul“, constituindu-se deci ca linie a orizontului, „vizibilă la picioarele noastre“ (para possin horatai). Expresia ek peraton gas (respectiv ek peraton ges), ab ultimis seu extremis terrae finibus et limitibus, apare și la Alceu, respectiv la Thucydide, dar spre deosebire de cazurile anterioare, în care „limita“ este prezentă în cadrul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]