19,364 matches
-
social preferințele individuale unanime. d) Domeniul universal este, la rându-i, o condiție intuitivă care vizează mulțimea informațiilor relevante pentru funcția de preferință. Aceasta este formată din informațiile individuale tranzitive<footnote Domeniul universal poate fi lărgit la a include orice preferințe individuale indiferent că sunt sau nu ordini. În această nouă înțelegere, domeniul nerestricționat permite orice informație, indiferent că este tranzitivă sau nu. footnote>, adică să fie raționale într-un sens minimal. Miza acestei pretenții este aceea de a arăta că
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ordini. În această nouă înțelegere, domeniul nerestricționat permite orice informație, indiferent că este tranzitivă sau nu. footnote>, adică să fie raționale într-un sens minimal. Miza acestei pretenții este aceea de a arăta că, folosind anumite proceduri de agregare a preferințelor, deși indivizii sunt raționali într-un sens minim, societatea poate să nu fie rațională în același sens. Altfel spus, agregând preferințe individuale raționale, obținem o preferință socială irațională. În afara dimensiunii sale tehnice, domeniul nerestricționat surprinde câteva valori pe care le
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
într-un sens minimal. Miza acestei pretenții este aceea de a arăta că, folosind anumite proceduri de agregare a preferințelor, deși indivizii sunt raționali într-un sens minim, societatea poate să nu fie rațională în același sens. Altfel spus, agregând preferințe individuale raționale, obținem o preferință socială irațională. În afara dimensiunii sale tehnice, domeniul nerestricționat surprinde câteva valori pe care le putem cu greu elimina din teoria democratică. În primul rând, este vorba despre o condiție ce aproximează<footnote Diferența constă în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
acestei pretenții este aceea de a arăta că, folosind anumite proceduri de agregare a preferințelor, deși indivizii sunt raționali într-un sens minim, societatea poate să nu fie rațională în același sens. Altfel spus, agregând preferințe individuale raționale, obținem o preferință socială irațională. În afara dimensiunii sale tehnice, domeniul nerestricționat surprinde câteva valori pe care le putem cu greu elimina din teoria democratică. În primul rând, este vorba despre o condiție ce aproximează<footnote Diferența constă în faptul că liberalismul nu are
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
tehnice, domeniul nerestricționat surprinde câteva valori pe care le putem cu greu elimina din teoria democratică. În primul rând, este vorba despre o condiție ce aproximează<footnote Diferența constă în faptul că liberalismul nu are un cadru informațional redus la preferințe. footnote> o cerință liberală<footnote În (2007), Montero indică drept echivalent al acestei condiții pe aceea de „libertate”. footnote>, cea a competenței liberale, potrivit căreia fiecare individ trebuie considerat cel mai bun judecător al propriilor interese<footnote Pentru aceeași interpretare
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
277]. Altfel spus, fiecare are dreptul să-și aleagă propriul plan de viață. Pornind de la aceste idei, este dificil de argumentat în favoarea respingerii sau restricționării domeniului<footnote În termenii lui Sen (1976), (1983) și Gaertner (1981), eliminarea unor profiluri de preferință, i.e. restricționarea domeniului funcției, mai ales când acestea de fapt apar, este echivalentă unei recunoașteri a înfrângerii. footnote>. Aceasta generează însă anumite probleme mai puțin intuitive. Prima este cea descrisă și în secțiunea dedicată tranzitivității. Alături de aceasta din urmă, domeniul
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
doar pentru anumite profiluri). Ceea ce trebuie reținut însă, în acest punct al discuției, este că domeniul nerestricționat face funcția de bunăstare socială invariantă la profiluri individuale intranzitive și la orice reguli de decizie socială care admit doar anumite profiluri de preferință individuală. e) Condiția de nondictatură apelează la cea mai simplă pretenție atunci când avem în vedere democrația: să nu existe un singur individ care să determine preferința socială între toate alternativele, indiferent de preferințele celorlalți. Nu voi insista asupra acestei condiții
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
intranzitive și la orice reguli de decizie socială care admit doar anumite profiluri de preferință individuală. e) Condiția de nondictatură apelează la cea mai simplă pretenție atunci când avem în vedere democrația: să nu existe un singur individ care să determine preferința socială între toate alternativele, indiferent de preferințele celorlalți. Nu voi insista asupra acestei condiții, însă faptul că ea înlătură singura regulă de decizie socială care este independentă față de alternativele irelevante, Pareto inclusivă rațională și cu un domeniu nerestricționat (anume regula
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
socială care admit doar anumite profiluri de preferință individuală. e) Condiția de nondictatură apelează la cea mai simplă pretenție atunci când avem în vedere democrația: să nu existe un singur individ care să determine preferința socială între toate alternativele, indiferent de preferințele celorlalți. Nu voi insista asupra acestei condiții, însă faptul că ea înlătură singura regulă de decizie socială care este independentă față de alternativele irelevante, Pareto inclusivă rațională și cu un domeniu nerestricționat (anume regula dictatorială), este unul important dintr-un motiv
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1998). B. este autoarea volumelor Creație și atitudine (1986) și Dinamica sacrului în poezia română din Basarabia postbelică (2000). Vădind preferință pentru lirica modernă, o comentează inteligent, nuanțat, în formulă eseistică și cu o terminologie discret universitară. SCRIERI: Creație și atitudine, Chișinău, 1986; Căutări și realizări în poezia basarabeană contemporană, Iași, 1998; Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări (în colaborare), Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285608_a_286937]
-
specialiștilor"1,,expunerea principalelor divergențe"2 și ,,eliminarea falselor probleme"3 din antropologia socială și culturală. Remarc aici deplina reușită a lui Marc Augé si Jean-Paul Colleyn în realizarea obiectivului anunțat, dar și eleganța academică tipic franceză ca, pe lângă inevitabile preferințe bibliografice, ,,să se audă și alte voci"4. O altă contribuție remarcabilă a acestei cărți este (și) cea referitoare la clasificarea și interpretarea unor idei și concepte esențiale în domeniul științelor sociale și umaniste. Referințele precise sunt la ,,etnografie" și
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
sînt mai puțin îndîrjite ca în Europa central-răsăriteană. Dacă E. H. Carr are dreptate, înseamnă că modificările generale produse în scrierea istoriei apar de la o generație la alta. Noi le numim revizionism, un termen inadecvat, chiar dacă istoria manifestă o anumită preferință pentru el. Dacă ne gîndim la schimbările spectaculoase petrecute în Europa central-răsăriteană începînd cu 1989, aproape că nu există îndoială asupra faptului că vor apărea revizuiri radicale în scrierea istoriei acestei zone. Și o mare parte din ele se vor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îndeplineau funcția de burghezie aparțineau secolului al XX-lea: ei erau oameni de meserie, comercianți și misiți în domeniul arendării pămîntului. Din nefericire, românii nu erau interesați decît de posturile administrative și birocratice, de slujbele din armată și de preoție preferințe pentru care Iorga îi dojenea pe compatrioții săi. Evreilor le-a revenit astfel sarcina de a duce mai departe modernizarea țării. Ei au fost cei care (ca să-l cităm pe Max Weber) "au adus raționalismul capitalist în România", adesea în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sau rasială, pe care, personal, le detesta. Pentru el erau în joc existența națională și caracterul românesc al României 20. Iorga (chiar și Cuza) și mulți alți români îi simpatizau pe evreii sefarzi din România. Iorga și-a manifestat întotdeauna preferința față de ei, considerîndu-i latini și afirmînd că sînt înzestrați cu calități pozitive 21. Ar trebui ca autorul acestei cărți, provenit dintr-o veche familie sefardă să se mîndrească cu legăturile cu "Mama Spania" și cu latinitatea? Ar trebui mai curînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
geometric al lui Descartes. Vorbind despre propria sa operă istorică, Iorga afirma că "el era un judecător mai sever al ei decît fusese vreunul din profesorii lui"52. După ce criterii își judeca Iorga opera? Cum interpreta el istoria? Care erau preferințele lui Iorga? Iorga a devenit politician naționalist și era din fire foarte pătimaș. Cu cît erau studiile lui mai îndepărtate de contemporani și de epoca lui, cu atît mai valoroase sînt operele sale istorice. Ce noroc că a fost (mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ca să devină influentă în Orientul Apropiat, și grație forței noastre (care depinde de noi) vom pune influența aceasta în slujba Occidentului, de care structura noastră fizică (latinitatea) și sufletul nostru sînt indestructibil legate"158. În privința problemelor practice, ținînd cont de preferințele și de antipatiile lui Iorga, el a încercat să susțină "Sistemul de la Versailles", care era un "Sistem de alianță francez". Iorga era îndrăgostit de Franța, faptul ca poziția României să fie legată de cea a Franței constituind pentru el un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și de trecutul comun al ungurilor și românilor din Transilvania. Nu era însă mulțumit de faptul că Iorga îl preferase pe Brandsch ca șef al departamentului pentru minorități, întrucît numărul ungurilor era aproape de patru ori mai mare decît al sașilor. Preferința lui Iorga era determinată de faptul că Adunarea Sașilor, care avusese loc la începutul anului 1919 la Mediaș, hotărîse integrarea de bunăvoie a acestora în România Mare. Poziția lui Iorga era clară și identică cu aceea a tuturor românilor: minoritățile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
chiar în Madagascar 147. Cu toate acestea, din cauza naivității și a legăturilor sale cu regele, Iorga îi prefera pe goga-cuziști Legiunii sau lui Maniu. Nu se poate sesiza nici în orientarea lui Codreanu și nici în cea a goga-cuziștilor vreo preferință față de Mussolini în defavoarea lui Hitler. Constituia oare linia aceasta o alternativă realistă pentru România Atît goga-cuziștii cît și legionarii erau atît de ahtiați după puterea politică încît preferau să nu citească Mein Kampf a lui Hitler sau să analizeze teoriile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-o mai sus, Iorga comenta că în perioada aceasta de agitație din Europa "poți să i te alături unui aventurier sau unui monarh; eu am ales să mă alătur acestuia din urmă"10. Iorga sprijinea puterile occidentale (primul loc în preferințele sale fiind ocupat de Franța) și își păstra neclintită dragostea față de Statele Unite. Voia însă să adapteze exemplul lor la condițiile României și nu să-l copie; și (întrucît vedea multe aspecte negative în civilizația industrială) să o facă cu grijă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era la curent cu aceste carențe. Cu toate acestea, Iorga pretindea rareori că este 100% imparțial în ceea ce privește România. Atitudinile adoptate de el reflectau mai curînd principiile "Legii Supreme" a lui Eminescu decît imparțialitatea. Loialitatea aceasta și problemele personale (ego-ul său, preferințele, antipatiile și temperamentul său) ar fi putut în mare măsură să-l facă să șovăie. Iorga făcea mari eforturi ca să promoveze înțelegerea României în lume, fiind partizanul unei cooperări internaționale în contextul deja discutat mai sus. Iorga a fost adesea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Gusti! Șeicaru, op. cit., pp. 21 și 86 78 Theodorescu, op. cit., p. 85 79 Iorga a început să publice în "Sămănătorul" la 4 mai 1903 80 Șeicaru, op. cit., p. 26 81 Op. cit., p. 25 82 Cugetări, p. 162 83 Putem sesiza preferința lui Iorga pentru răbdătorul și naționalistul cultural evoluționist Samuil Klein (Micu) față de ruda ascendentă a acestuia, răzvrătitul Inocențiu Klein (Micu) 84 Cugetări, pp. 83 și 228 85 Iorga își definea concepțiile sale ferme despre artă și politică chiar și în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oțel și produse chimice, industria alimentară și toate Întreprinderile de proporții fuseseră preluate: 2.119 firme, care totalizau 75% din producția industrială. În cazul Cehoslovaciei, naționalizarea și planificarea economiei au Început, prin urmare, cu mult Înainte de impunerea comunismului și reprezentau preferința politică a majorității electoratului - abia În februarie 1949, la un an după puciul comunist, Comisia de Planificare a fost epurată și redenumită Oficiul Planificării de Stat, cu un mandat foarte diferit. În restul regiunii, naționalizările de amploare, precum cele dictate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau mai puțin generos, majoritatea acestor beneficii. Diferența consta În mecanismele instituite pentru finanțarea noilor alocații publice. Unele țări colectau bani prin impozitare, asigurând Îngrijire și servicii gratuite sau În mare parte subvenționate (era cazul sistemului din Marea Britanie, care reflecta preferința vremii pentru monopolul de stat). În alte țări, beneficiarii primeau o alocație În bani lichizi pe criterii sociale, având apoi libertatea de a cumpăra serviciile dorite. În Franța și În unele țări mai mici, cetățenii trebuiau să plătească, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spiritul Înțelegerii de la Yalta. Abia mai târziu (când au observat manevrele puterii sovietice În cadrul Comisiilor Aliate de Control, mai ales În România și Bulgaria) au acceptat și ei incompatibilitatea de obiective dintre SUA și URSS, Împărtășind În cele din urmă preferința lui Kennan pentru sfere separate și realpolitik. La Început, un motiv de optimism era opinia generală potrivit căreia Stalin nu avea nici un interes să provoace o confruntare. În iunie 1946, generalul Eisenhower le spunea președintelui Truman și Statului-Major Interarme: „Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
proteja pe vest-germani de un atac rus fără ca ei să contribuie cu nimic. Iar dacă Germania avea să devină, cum anticipaseră unii, un fel de zonă-tampon și viitor câmp de bătaie, atunci riscul de a aliena simpatia nemților, alimentându-le preferința pentru neutralitate, nu putea fi ignorat. Moscova, desigur, nu privea cu ochi buni reînarmarea Germaniei Federale. Dar simțămintele sovietice nu mai erau, după iunie 1950, argumentul principal. Britanicii, deși foarte reticenți, nu vedeau altă soluție decât găsirea unei metode pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]