19,897 matches
-
este cel mai mare în Saskatchewan (numit Saskanada de maghiarii canadieni). Primii maghiari care au ajuns în Alberta au sosit cu contele Paul Oskar Eszterhazy în 1866 (25 familii, care s-au mutat ulterior în Saskatchewan). Numărul maghiarilor în această provincie a fost 1.045 în 1921, 5.502 în 1931, 48.655 în 2001 și 48.665 în 2006. Conform recensământului din 2006, în Saskatchewan au locuit 27.395 de cetățeni de origine maghiară (mulți dintre ele născuți în Ungaria
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
045 în 1921, 5.502 în 1931, 48.655 în 2001 și 48.665 în 2006. Conform recensământului din 2006, în Saskatchewan au locuit 27.395 de cetățeni de origine maghiară (mulți dintre ele născuți în Ungaria) Denumirea maghiarizată a provinciei este "Saskanada" (Canada Vulturilor), folosită în comunicarea orală, dar și în presa maghiară. Până în 1921, populația maghiarofonă s-a crescut la 8.946 de persoane. În 1931 au fost deja 13.363 de maghiari în Saskatchewan, iar în 1941 14
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
teritoriile estice a țării - ca urmare numărul lor a scăzut la 12.470 până la recensământul din 1951. În anii 2000 s-a produs o nouă creștere a numărului maghiarilor (creștere care este continuă până în prezent). În 2001 au trăit în provincie 24.340 de maghiaro-canadieni, numărul lor a crescut la 27.395 în doar 5 ani (conform datelor recensământului din 2006). Localitățile cu cea mai mare populație maghiară din Saskatchewan sunt: St. Benedict, Prud'homme, Yellow Creek, Zichydorf, East Central, Cudworth
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
o biserică reformată-calvină). Ungaria fiind aliatul dușmanilor Canadei, maghiaro-canadienii erau internați în timpul Primului Război Mondial. În perioada interbelică cluburile maghiare au prosperat în ciuda numărului redus al maghiarilor: în 1920 erau doar 13.811 de maghiari în toată Canada, majoritatea lor locuind în provinciile Saskatchewan, doar câțiva familii în Manitoba. La sfârșitul perioadei interbelice a sosit cel de-al doilea val de imigranți, care a întărit organizațiile existente, dar a fondat și organizații noi (spre exemplu: primele organizații ecleziastice reformate și catolice pe nivel
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
lor fiind într-o creștere ușoară dar continuă, ajungând pănă la recensământul din 2006 la 9.900 de persoane. În Ontario majoritatea maghiarilor au locuit în mediul urban (spre deosebire de Saskatchewan), în cele mai populate orașe. Ca urmare, populația maghiară a provinciei este cea mai numeroasă, însă mai puțin "stabilă", cu un procentaj scăzut în cadrul populației totale. Asimilația (spontană) aici este mai mare decât în mediul rural, însă din cazul numărului crescut al imigranților (și a faptului că imigrarea în orașele mai
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
a faptului că imigrarea în orașele mai mari este continuă), numărul maghiaro-canadienilor din Ontario este în creștere continuă. Primii imigranți maghiari s-au stabilit în Ontario mult mai târziu decât în Saskatchewan, Alberta sau Manitoba, primul val semnificativ ajungând în provincie doar după Primul Război Mondial, majoritatea lor din cauza consecințelor Tratatului de la Trianon. Cei mai mulți maghiaro-canadieni au locuit în Welland, Windsor, Brantfort și Hamilton, Ontario. În 1930 au locuit deja peste 1.000 de maghiaro-canadieni în Hamilton, Toronto. Prima organizație maghiară a
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
păstrează amintirea prezenței maghiarilor pe teritoriul american. Maghiarii au întemeiat o serie de orașe mici (town), sate, cătune, cartiere (district). Numele acestor localități păstrează de obicei amintirea fondatorilor, a orașelor de proveniență a acestora, etc. Pentru denumirea anumitor orașe și provincii canadiene s-au născut o serie de denumiri maghiarizate (mai ales în cazul unităților administrative unde a existat o populație maghiarofonă semnificativă). Astfel de denumiri sunt: Denumirile altor unități administrative sunt folosite în forma originală, dar conform foneticii maghiare (de
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
șiită duodecimană. Mișcarea zaydită în Yemen a apărut în 897 prin Yahya ibn al-Ḥusayn. În ciuda luptelor interne pentru succesiune și a atacurilor ismailite, statul yemenit și-a păstrat independența până în 1539 când a fost cucerit de otomani, devenind astfel o provincie otomană. În urma destrămării Imperiului Otoman imamul Yahya a rămas la putere în Yemen, până în anul 1948 când a fost asasinat, într-o încercare de preluare a puterii. În ciuda acestui fapt, planurile au fost dejucate de fiul lui Yahya, Aḥmad care
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
dus la părăsirea de către țărani a zonelor agrare care fuseseră la un moment dat prospere și care nu se vor recupera niciodată complet în urma invaziilor mongole. În anul 1304 Ghazan Khan le interzice guvernatorilor dreptul de a colecta impozitele în provinciile lor și trimite scribi în teritoriu pentru a înregistra nivelurile de impozitare. Ca urmare a acestei reforme veniturile vistieriei mongole se dublează, iar țăranii și orășenii musulmani deopotrivă se pot bucura de un guvern responsabil. Cu toate acestea, perioada mongolă
Rashid al-Din () [Corola-website/Science/329064_a_330393]
-
Taj al-Din Ali Shah, după ce succesosul lui Ghazan, Oljeitu, ajunge la putere în 1305. Mașinațiile ajung atât de departe încât Oljeitu dă un decret prin care imperiul ar trebuit să se dividă în așa fel încât să poată administra anumite provincii de interes. Astfel, lui Rashid al-Din i-au revenit Luristan, Kirman, Fars și Iraq’I Ajam. Rashid al-Din va supraviețui și celei de-a șaptea încoronări mongole în anul 1317, dar în cele din urmă cade pradă intrigilor lui Taj
Rashid al-Din () [Corola-website/Science/329064_a_330393]
-
sau chiar ambasadori, responsabilii cu aprovizionarea Curții, funcționari ai Trezoreriei etc. Serviciul Palatului era îndeplinit în mare parte de un personal de origine creștină, însă islamizat, al cărui număr a crescut în secolul al XV-lea. Statul era împărțit în provincii "(sangeac)", fiecare fiind încredințată unui guvernator "(sangeacbei)". Suveranul otoman își administra statele cu ajutorul mai multor persoane care își desfășurau activitatea în funcție de domeniul fiecăruia, astfel: În decursul secolelor al XIV-lea și al XV-lea, patru orașe au dominat în Imperiul
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
i reprezintă un grup religios, de etnie kurdă, a căror credință este un sincretism intre islam și vechile religii persane, cu precădere, zoroastrismul. Ei trăiesc, cu precădere, în provincia Mosul, Irak, în unele zone din Turcia, Siria, Armenia, Iran, precum și în unele zone din Caucaz. Ei cred în Dumnezeu, Creator al lumii, lume pe care a pus-o sub vegherea celor șapte îngeri sau ființe divine, în fruntea cărora
Yazidiți () [Corola-website/Science/329063_a_330392]
-
controlată de Etiopia. În prima săptămână a conflictului forțele armate somaleze au preluat controlul părților centrale și sudice ale Ogadenului și pentru cea mai mare parte a războiului armata somaleză a înregistrat victorii asupra etiopienilor și i-a urmărit până în provincia Sidamo. În septembrie 1977 Somalia controla 90% din Ogaden și a capturat orașe strategice precum Jijiga și a presat orașul Dire Dawa, amenințând ruta feroviară dintre acest oraș și Djibouti. După asediul Hararului o intervenție sovietică masivă fără precedent formată
Republica Democratică Somalia () [Corola-website/Science/329114_a_330443]
-
pentru neerlandezi: a fost înlăturat pentru totdeauna pericolul invaziei de pe mare, porturile neerlandeze au fost deschide comerțului, iar Flota neerlandeză nu mai avea de luptat decât cu vremea pentru stăpânirea Mării Nordului. Geniul lui Michiel de Ruyter a salvat încă o dată Provinciile Unite, putându-se face o asemănare cu Bătălia de la Trafalgar când Nelson a scos similar din luptă avangarda inamică și s-a concentrat asupra centrului și ariergărzii. La sfârșitul lunii august Provinciile Unite au format o alianță cu Spania și
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
lui Michiel de Ruyter a salvat încă o dată Provinciile Unite, putându-se face o asemănare cu Bătălia de la Trafalgar când Nelson a scos similar din luptă avangarda inamică și s-a concentrat asupra centrului și ariergărzii. La sfârșitul lunii august Provinciile Unite au format o alianță cu Spania și francezii au abandonat teritoriul Republicii. Al Treilea Război Anglo-Neerlandez luă sfârșit cu semnarea Tratatului de la Westminster între englezi și neerlandezi la 9 februari 1674, după ce Carol al II-lea a fost obligat
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
fii, din care cinci au murit după ce au fost trădați într-o revoltă; unica lui fiică s-a sinucis. În timp ce trăia în anonimat și sărăcie în exil, Onum se întâlnește cu Hober Mallow, care credea că Siwenna mai este capitala provinciei; această poziție era acum ocupată de Orsha II. Onum îl ajută pe Mallow să obțină informații despre puterile atomice ale planetei, fiind răsplătit cu o ladă de provizii. Harla Branno ("Marginea Fundației") este Primarul de pe Terminus în timpul celei de-a
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
Rasūlu-llah care a organizat revolta turcmenă din 1239 în care și-a găsit sfârșitul. Cronicarul otoman Așikpașazăde menționează legătura dintre conducătorul revoltei Babaī, Baba Ilyăs și Ḥağğ Bektași, dar acesta din urmă nu participă la luptă, ci se retrage în provincia Kɪrșehir, la Soluca Kara Ӧyük, unde va duce o viață pioasă în rugăciune și meditație. Acest „sfânt extatic” este, printre altele, adept al tradiției lui Ahmad Yasawī (fondatorul ordinului Yasawiyya din centrul Asiei, ceea ce explică aplecarea către o formă sincretică
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
între Prut și Nistru locuiau 327,199 de persoane, din care numai circa 7-8% erau neromâni. Potrivit opiniei lui Zamfir Ralli-Arbore, înainte de anexare, în ținut locuiau nu mai mult de 25-30 de mii de locuitori de origine neromână. În ambele provincii a urmat o puternică politică de colonizatoare (vezi și: Colonizarea Basarabiei) și germanizare/rusificare, astfel că în Bucovina procentajul românilor a scăzut de la 85.3% în 1776, până la 34.4% în 1910. În Basarabia același tablou, dacă în 1817 români
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
post-glaciare și dealuri, și o câmpie destul de plată în partea de sud. Voievodatul Polonia Mare acoperă o suprafață totală de 29,826 km pătrați și are o populație de aproape 3,4 milioane persoane. Principalul oraș din regiune și capitala provinciei este Poznań, în apropiere de centrul regiunii, pe Warta, cu o populație de peste 560.000 de persoane. Cele mai mari orașe pe lângă Poznań sunt Kalisz la sud-est (cu o populației de 108.000 persoane), Konin la est (cca. 80.000
Polonia Mare (istorie) () [Corola-website/Science/329217_a_330546]
-
statală polono-lituaniană, țara a ajuns să fie divizată în unități administrative numite voievodate. În cazul regiunii Poloniei Mari acestea au fost Voievodatul Poznań și Voievodatul Kalisz. uniunea statală polono-lituaniană a avut, de asemenea, subdiviziuni mai mari cunoscute sub numele de provincii, una dintre acestea a fost Polonia Mare. Cu toate această provincie acoperea o suprafață mai mare decât regiunea Polonia Mare, luând în calcul Mazovia și Prusia Regală. (Această diviziune a Coroanei Poloniei în două entități numite Polonia Mare și Polonia
Polonia Mare (istorie) () [Corola-website/Science/329217_a_330546]
-
numite voievodate. În cazul regiunii Poloniei Mari acestea au fost Voievodatul Poznań și Voievodatul Kalisz. uniunea statală polono-lituaniană a avut, de asemenea, subdiviziuni mai mari cunoscute sub numele de provincii, una dintre acestea a fost Polonia Mare. Cu toate această provincie acoperea o suprafață mai mare decât regiunea Polonia Mare, luând în calcul Mazovia și Prusia Regală. (Această diviziune a Coroanei Poloniei în două entități numite Polonia Mare și Polonia Mică care au avut rădăcinile în statutul stabilit de Cazimir cel
Polonia Mare (istorie) () [Corola-website/Science/329217_a_330546]
-
() este o regiune istorică și etnografică în partea central-estică a Poloniei. Este, de asemenea, un voievodat (o regiune administrativă), în Polonia. Frontierele Voievodatului , care a fost create în 1998, nu reflectă forma istorică a provinciei. Łomża, care este un oraș din regiunea istorică Mazovia, se află acum în Voievodatul Podlasia, în timp ce atât Radom cât și Siedlce, chiar dacă o parte din Polonia Mică istorică, fac acum parte din Voievodatul Mazovia. Capitala istorică a Mazoviei este orașul
Mazovia () [Corola-website/Science/329260_a_330589]
-
Podlaskie; Skierniewice aparține de Voievodatul Łódź, în timp ce Radom, care istoric a fost parte din Polonia Mică, este acum, parte din Voievodatul Mazovia. Principalele râuri sunt Vistula ("Wisła"), Bug, Narew, Pilica, și Wkra. Pădurile (în principal conifere) acoperă o cincime din provincie. Clima este caracterizată prin veri calde și ierni reci. Media anuală a precipitațiilor este de 500-600 mm. Două treimi din locuitorii provinciei locuiesc în orașe, Varșovia fiind centrul celui mai mare conurbație în Polonia. Alte orașe mari sunt Radom, Płock
Mazovia () [Corola-website/Science/329260_a_330589]
-
Principalele râuri sunt Vistula ("Wisła"), Bug, Narew, Pilica, și Wkra. Pădurile (în principal conifere) acoperă o cincime din provincie. Clima este caracterizată prin veri calde și ierni reci. Media anuală a precipitațiilor este de 500-600 mm. Două treimi din locuitorii provinciei locuiesc în orașe, Varșovia fiind centrul celui mai mare conurbație în Polonia. Alte orașe mari sunt Radom, Płock, Siedlce, Ostrołęka, și Pruszków. Limba Mazovian a existat ca dialect separat și până în secolul al XX-lea. Parcul Național Kampinos este unul
Mazovia () [Corola-website/Science/329260_a_330589]
-
al XX-lea. Parcul Național Kampinos este unul dintre cele mai mari parcuri naționale din Polonia și este popular printre turiști fac excursii de o zi de la Varșovia printre pădurile parcului, dunele de nisip, și mlaștini. Principalul centru cultural al provinciei, și, alături de Cracovia, în toată Polonia, este Varșovia, care găzduiește zeci de teatre, Filarmonica Națională, Opera Națională, Biblioteca Națională și Muzeul Național. Varșovia are multe clădiri istorice magnifice și monumente, inclusiv cele din Orașul Vechi (fondată la începutul secolului al
Mazovia () [Corola-website/Science/329260_a_330589]