19,148 matches
-
main), p. 49 ; d) leș poèmes traduits dont le tiret a été remplacé par un point virgule : Lucian Blaga, Motto (Exergue), p. 13 ; e) leș poèmes traduits dont le tiret a été remplacé par des points de suspension : Lucian Blaga, Taină inițiatului (Le secret de l'initié), p. 47, Semne (Signes), p. 69. 8. Traduction de la rime chez Paul Miclău : V. Lucian Blaga, Poemele luminii/Leș poèmes de la lumière, traduction de Paul Miclău, op. cît. : Pasărea sfântă (L'oiseau saint), p.
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dans le cas de ce traducteur, l'ajout des vers survient souvent comme une conséquence de l'emploi de structures mal choisies (le vers se prolonge inutilement). Parfois une telle décision s'avère être inexplicable. Par exemple, le vers " Privea cum tainele amurgului se vindecau pe bolta " est traduit par " Elle regardait leș mystères du crépuscule qui/*guérisaient sur la voûte " (Lucian Blaga, Legenda (Légende), în Poemele luminii, édition trilingue, préface par Constantin Ciopraga, traduction en français par Paul Villard, op. cît
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
comme le " procédé inverse de la généralisation : traduction d'un terme général (ou abstrait) par un terme particulier (ou concret). " V. Jean-Paul Vinay, Jean Darbelnet, Stylistique comparée du français et de l'anglais, op. cît., p. 12. 1439 V. Lucian Blaga, Taină inițiatului (Le secret de l'initié), în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant..., op. cît., p. 110. Jean Poncet traduit leș vers " Omule, ți-aș spune mai mult,/dar e-n zadar [...]. " par " Homme, je t'en dirais
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
textualiști optzeciști, dar mai puțin insistent, scrie „la vedere”, sub privirea cititorului, aducând în scenă autorul real sau presupus. După ce în povestiri, situate în descendența lui I. L. Caragiale sau a lui Anton Cehov, exersează mai multe tipuri narative, în romanul „Tainele inimei” (1988; Premiul Academiei Române) construiește complex - utilizând mai multe planuri și voci - și solid. „Aude” cu finețe și înregistrează cu umor discret vorbirea personajelor din diverse medii. Pe fundalul cvasimonografic al orășelului de provincie dobrogeană în curs de a-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
locul ternei și încremenitei societăți comuniste. Atenția cu care înregistrează faptul real, apropiată de a colegilor optzeciști, îi conferă statutul de martor creditabil, iar inventivitatea epică răspunde diversității reacțiilor declanșate de schimbarea de regim. SCRIERI: Maestrul de lumini, București, 1985; „Tainele inimei”, București, 1988; Faust repovestit copiilor lui..., București, 1991; Povestiri din lumea nouă, București, 1996; Îngerul de la benzinărie, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Povestitori II, RL, 1985, 18; Marian Papahagi, Școala cotidianului, TR, 1985, 27; Nicolae Manolescu, Un prozator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
Dan Culcer, „Maestrul de lumini”, VTRA, 1986, 3; Dimisianu, Subiecte, 270-275; Holban, Profiluri, 430-432; Mircea Iorgulescu, Lozul cel mare, RL, 1988, 37; Ioan Buduca, Cercul care se închide, AFT, 1988, 10; Florin Manolescu, Tema singurătății, AFT, 1988, 10; Mihai Dragolea, „Tainele inimei”, ST, 1988, 11; Valentin F. Mihăescu, „Tainele inimei”, LCF, 1988, 53; Simion, Scriitori, IV, 629-637; Papahagi, Cumpănă, 350-358; Vlad, Lect. prozei, 257-268; Țeposu, Istoria, 121-123; Lovinescu, Unde scurte, V, 115-120; Negoițescu, Scriitori contemporani, 435-437; Alex. Ștefănescu, Sociogonie, RL, 1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
Dimisianu, Subiecte, 270-275; Holban, Profiluri, 430-432; Mircea Iorgulescu, Lozul cel mare, RL, 1988, 37; Ioan Buduca, Cercul care se închide, AFT, 1988, 10; Florin Manolescu, Tema singurătății, AFT, 1988, 10; Mihai Dragolea, „Tainele inimei”, ST, 1988, 11; Valentin F. Mihăescu, „Tainele inimei”, LCF, 1988, 53; Simion, Scriitori, IV, 629-637; Papahagi, Cumpănă, 350-358; Vlad, Lect. prozei, 257-268; Țeposu, Istoria, 121-123; Lovinescu, Unde scurte, V, 115-120; Negoițescu, Scriitori contemporani, 435-437; Alex. Ștefănescu, Sociogonie, RL, 1996, 17; Perian, Scriitori, 191-197; Dimisianu, Lumea, 436-440; Adrian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
chiar dacă uneori imaginile sunt abscons hermetice, o anume grație a sentimentului convertit în intelectualitate este transpusă mereu într-un vers armonic, cu repetiții ritmate dilematic și refrene muzicale. SCRIERI: Furăm trandafiri, București, 1967; Jumătate zeu, București, 1970; Adagio, București, 1973; Taina, Cluj-Napoca, 1976; Amiaza, București, 1978; Ceața, București, 1978; Poetica, București, 1981; Vârtejul și lumea, București, 1982; Amintiri neverosimile, București, 1983; Dumnealui, destinul, București, 1984; Uranus, București, 1985; Herb, București, 1987; Poemul cu părul alb, București, 1994; Corp în cădere, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
lovitură de zaruri, București, 1997. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Ioana Diaconescu, „Furăm trandafiri”, CNT, 1967, 17; Ilie Constantin, Ioana Diaconescu, „Jumătate zeu”, RL, 1970, 3; Constantin, A doua carte, 188-190; Barbu, O ist., 433-436; Piru, Poezia, II, 418-421; G. Dimisianu, „Taina”, RL, 1976, 41; Petru Poantă, Ioana Diaconescu, „Taina”, ST, 1976, 9; Dinu Flămând, Izvorul Tainei, AFT, 1976, 11; Gh. Simion, „Taina”, CRC, 1977, 13; Iorgulescu, Scriitori, 52-53; Cornel Moraru, Lirica feminină, FLC, 1978, 20; Poantă, Radiografii, I, 281-284; Dimisianu, Opinii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
Manolescu, Ioana Diaconescu, „Furăm trandafiri”, CNT, 1967, 17; Ilie Constantin, Ioana Diaconescu, „Jumătate zeu”, RL, 1970, 3; Constantin, A doua carte, 188-190; Barbu, O ist., 433-436; Piru, Poezia, II, 418-421; G. Dimisianu, „Taina”, RL, 1976, 41; Petru Poantă, Ioana Diaconescu, „Taina”, ST, 1976, 9; Dinu Flămând, Izvorul Tainei, AFT, 1976, 11; Gh. Simion, „Taina”, CRC, 1977, 13; Iorgulescu, Scriitori, 52-53; Cornel Moraru, Lirica feminină, FLC, 1978, 20; Poantă, Radiografii, I, 281-284; Dimisianu, Opinii, 94-97; Cristea, Faptul, 186-188; Lit. rom. cont., I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
17; Ilie Constantin, Ioana Diaconescu, „Jumătate zeu”, RL, 1970, 3; Constantin, A doua carte, 188-190; Barbu, O ist., 433-436; Piru, Poezia, II, 418-421; G. Dimisianu, „Taina”, RL, 1976, 41; Petru Poantă, Ioana Diaconescu, „Taina”, ST, 1976, 9; Dinu Flămând, Izvorul Tainei, AFT, 1976, 11; Gh. Simion, „Taina”, CRC, 1977, 13; Iorgulescu, Scriitori, 52-53; Cornel Moraru, Lirica feminină, FLC, 1978, 20; Poantă, Radiografii, I, 281-284; Dimisianu, Opinii, 94-97; Cristea, Faptul, 186-188; Lit. rom. cont., I, 638-639; Alex. Ștefănescu, „Amintiri neverosimile”, RL, 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
zeu”, RL, 1970, 3; Constantin, A doua carte, 188-190; Barbu, O ist., 433-436; Piru, Poezia, II, 418-421; G. Dimisianu, „Taina”, RL, 1976, 41; Petru Poantă, Ioana Diaconescu, „Taina”, ST, 1976, 9; Dinu Flămând, Izvorul Tainei, AFT, 1976, 11; Gh. Simion, „Taina”, CRC, 1977, 13; Iorgulescu, Scriitori, 52-53; Cornel Moraru, Lirica feminină, FLC, 1978, 20; Poantă, Radiografii, I, 281-284; Dimisianu, Opinii, 94-97; Cristea, Faptul, 186-188; Lit. rom. cont., I, 638-639; Alex. Ștefănescu, „Amintiri neverosimile”, RL, 1984, 20; Carmen Blaga, „Amintiri neverosimile”, O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
în raport cu condiționările sociologismului tainian. Arta nu este "o chestiune de logică pură", reprezentarea nu este "o mecanică obiectivă, ci o fantezie subiectivă", iar artistul nu reprezintă un aparat fotografic în care se reflectă legile naturii. Bachelin utilizează teoria lui H. Taine din Filosofia artei cu privire la creația artistică, ce-l pune pe artist în directă legătură cu "la race, le millieu, le moment": "el are un suflet, sufletul pe care i-l dă rasa sa, patria sa, locul său, strămoșii săi", "el
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe artist în directă legătură cu "la race, le millieu, le moment": "el are un suflet, sufletul pe care i-l dă rasa sa, patria sa, locul său, strămoșii săi", "el este o claviatură vie și sensibilă"104. Cât despre Taine, acesta "s-a consacrat definirii acestor originalități etnice pe care le explică prin intermediul locului, a rasei și a epocii, teorii îndeajuns de cunoscute pentru a nu ne opri îndelung asupra lor"105. Naționalitatea în artă nu exclude pentru Bachelin educația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rândul său. Povestea se spune in sotto voce, ne aflăm în împărăția șoaptei și a misterului, a confidenței fermecate. Feericul se răsfrânge aici în vrajă, ca joc al ielelor, în seducția pe care o exercită zânele descoperite în momentul de taină. Există o anumită ondulație vegetală, de ierburi, de lujeri a acestor trupuri, specifică Secession-ului care feminizează linia. Mișcările, posturile lor au curburile grațioase ale moliciunii levantine și abandonului senzual pe care îl regăsim în tablourile cu subiect oriental, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
misterios, prezentă de altfel și în peisaje și datorată desigur și unor influențe răzlețe venite din partea lui Gustave Moreau și a lui Böcklin, a căror creație artistul o cunoscuse. (Introducând mitul grec în pictură, Moreau realizase concordanțe între peisaj și taina unei scene mitice. El nu picta fapte, ci stări meditative într-un univers compus de el, ce depășea realul. Böcklin a reflectat de asemenea asupra trecutului și antichității. Pasionat ca și Moreau de legende, de mister, de simboluri, în compoziția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un defect, caracterizează sculptura de factură simbolistă expusă în Salon, considerat la rândul său o decepție: "De altfel intențiile simbolice, de esență literară, sînt microbi epidemici în sculptura de la Salon și se vădesc numai în titluri: Lumina celui fără de lumină, Taina necunoscutului, Adolescența, Dor, Grija de mâine, Torța etc. și nu ne înfățișează decât ambițiuni juvenile în luptă cu insuficiențele de tehnică ale autorilor lor"307. În "Expoziția artiștilor sculptori din România Mare" (1920), criticul de artă relua teza după care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din 1910. În ce privește "Sfinxul" paciurian, mai degrabă ne aflăm în situația unei tratări a temei similară celei a pictorului simbolist american, Vedder Elihu, Interogarea Sfinxului (1863) sau la Frantisek Kupka, Calea tăcerii (1900). Ambii pictori scot în evidență caracterul de taină fără sfârșit, transformând sfinxul într-o paradigmă a misterului. Un alt numitor comun al acestor tratări este insolitarea umanității în fața enigmei pe care o reprezintă sfinxul. Foarte posibil ca imaginea emblematică pentru acest profil reflexiv, cu un fel de tragism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dar și asupra prolificității acestuia: Ileana Cosânzeana, Baladă, Ultime raze, Romanță veche, Esitare, Marchita, Toamnă târzie, Rămas bun, Amurg, Faun cu Nymfă, Ruine, Vine iarna, Ceasul rău, Elohi, Elohi, Lama Savahtani, Idilă romană, La gura peșterei, Noapte de Noembre, În taina nopței, Pe malul mărei, Ifigenia în Taurida, Interior, Din atelierul meu, Domnița, Un prieten, Portret, Frumoasa ateniană, Acropole, În Arcadia, Tristia, Gavroche, Din Țări calde (3), Chiparoși, Pom înflorit, Marină (2), Ebrea, Drăcușor, Poarta țarinei, Țărancă, Pe divan, În largul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu sunt neapărat anunțate, și, dincolo de acestea, serii afine prin felul în care unele picturi își răspund tematic și formal. Un bun exemplu pentru astfel de picturi care participă la un fenomen de rezonanță îl constituie Mila sau Compătimirea și Taina sau Secretul. În casa muzeu, ele sunt dispuse simetric. Nu știu dacă acest fapt corespunde opțiunilor Ceciliei Cuțescu-Storck, dar alegerea face vizibilă relația între cele două tablouri. În Mila (Panoul nr. 7, ulei pe eternit, diametru 1150 cm, inventar 915003
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sunt dispuse simetric. Nu știu dacă acest fapt corespunde opțiunilor Ceciliei Cuțescu-Storck, dar alegerea face vizibilă relația între cele două tablouri. În Mila (Panoul nr. 7, ulei pe eternit, diametru 1150 cm, inventar 915003, 1919-1923) sau Compătimirea, ca și în Taina sau Secretul, apar numai personaje feminine în număr de patru. Cecilia Cuțescu-Storck creează un raport armonic, un "ritm", așa cum se intitulează un alt tablou al ei. În grup, toate personajele sunt legate printr-o gestualitate care vizează o circularitate armonică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
imediatul contingențelor. Putem așeza această potențare a gestualității și sub influența picturii prerafaelite care, de asemenea, este sesizabilă în pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, lăsând la o parte faptul că pictorița era familiarizată și cu pictura Renașterii. Și în celălalt panou decorativ, Taina, avem un grup de trei femei, numărul pe care artista îl privilegiază. Cecilia Cuțescu-Storck subliniază puternica relație dintre ele tot la nivelul gesturilor investite cu semnificație simbolică. Cele trei se țin îmbrățișate într-un mod care pare să stabilească o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
își ascunde privirea și-și întoarce capul, astfel încât să nu-i putem vedea chipul. Aici avem de-a face cu o substituție semnificativă a privirii ca expresie a vizibilului -, tranzitivă, cu un gest, cel al ascunderii privirii, menit să sugereze taina. Jocul acesta între vizibil și invizibil nu rămâne aici, și a treia femeie privește, însă privirea sa nu angajează direct spectatorul, ci ușor oblică, deviază orice posibil contact. Ierarhia se dezvoltă și prin intermediul privirii, însă aceasta nu înseamnă că grupul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sculpturii lui Max Klinger, înfățișându-l pe marele compozitor. Pictorița preferă gradarea unui gest integrat unei armonii care evocă mai puțin paralelismul menționat de Hodler cât un efect de rezonanță, de empatie, ilustrat la fel de bine de compoziții precum Mila sau Taina. O altă influență, cea a picturii lui Gauguin, o va îndepărta de la o soluționare a gestualității în arabescurile Art-Nouveau-ului. Acest fapt este important pentru toată pictura simbolistă și pentru ceea ce ea are în comun cu decadentismul și anume, clivajul dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de atitudinea fiecăruia dintre miri, relevantă la nivelul gestualității care indică cel mai bine relația. Ea își ține ochii închiși, într-o atitudine de ofrandă, iar mâna deschisă subliniază acceptarea și dăruirea. În dreapta, regăsim reformulat grupul din compoziția decorativă a Tainei. Trei femei reunite prin intermediul acelei coregrafii a pantomimei simbolice, împletindu-și mâinile asemeni lujerilor unor plante ornamentale. Există și aici taina, dar aceasta apare reflectată de cele trei femei ca mister al nunții spirituale, o unio mistica. Acest grup răspunde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]