21,186 matches
-
început așadar să fie tot mai numeroase. Chestiunea rolului politic al judecătorilor, dar și a preferințelor politice ale acestora este analizată în perspectiva Marii Britanii de J.A.G. Griffith, The Politics of the Judiciary (1985). Rolul curților americane în politică este abordat în principal din perspectiva acțiunii curților supreme în domeniul controlului de constituționalitate. Această chestiune a fost analizată în profunzime. Printre numeroasele lucrări pe acest subiect, vezi H. McClosky, The American Supreme Court (1960), E.V. Rostow, The Sovereign Prerogative (1962) și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
publice? Probleme în definire Formulele "politică publică" și "proces al politicilor publice" sunt folosite frecvent; totuși, ele sunt vagi și ambigue. De fapt, în lucrările în domeniu există puține definiții ale politicii publice. Hague et al. sunt printre puținii care abordează această problemă. Ei afirmă că o politică este "un mănunchi de decizii [care] implică o predispoziție generală de a răspunde într-un anumit fel" (Hague et al., 1993: 397). Astfel, putem defini politicile publice ca seturi de decizii luate de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Iași pentru poezie (1990); Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru poezie (1996); Premiul Salonului de Carte Iași pentru traduceri (1997); Premiul Salonului de Carte Cluj pentru Aeneis (1998); Premiul Fundației "Cella Delavrancea" pentru Opera omnia (1998). În ciuda varietății formulelor stilistice abordate de-a lungul a patru decenii, poezia lui Nicolae Ionel este de o rară și derutantă unitate. Practic, indiferent dacă alege ca manifestare metrica populară sau cea ermetică, dicțiunea epurată de rigori formale sau, dimpotrivă, concentrată în forme fixe tip
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un acut simț al derizoriului. Dintre congeneri, Ana Selejan îl aseamănă mai ales cu poetul Constant Tonegaru ("amândoi fac parte din aceeași familie de spirit modern și își propun, alături de alți tineri poeți: Mihail Crama, C.T. Lituon, Radu Teculescu, să abordeze aproximativ același perimetru tematic vagabondajul geografic, orașul tentacular, mirajul medievalismului, al nopții, al lunii"), apreciind că nota particularizantă a autorului Izobarelor ar consta însă în preferința pentru prozodia tradițională: "Scrise în strofe aproape clasice, cu ritm și rimă, poeziile lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și schemele ritualice bine cunoscute, de la facerea femeii la apocalipsă, de la turnul Babel și arca lui Noe la întruparea și crucificarea lui Iisus (Noe, Scara, Mesager, Cain, Abel, Lilith, Isaac, Cădere, Sodoma I, Sodoma II, Ofrandă, Epilog). Teme dificil de abordat, cu atât mai mult cu cât formula psalmodică pentru care poetul optează nu îi ușurează defel procesul po(i)etic. Dimpotrivă! Din fericire, marea majoritate a textelor capătă astfel o priză aproape magică, datorită laitmotivelor și refrenelor cu sonorități consacrate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
toți, divina Riama, sora/ amicului hindus, respira cu gura roșie/ incendiată de mierle/ Conversația noastră, pâlpâind la focul/ unei țuici autohtone,/ era o formă de a ne bandaja reciproc rănile./ Vulpea argintie se gudura/ la picioarele noastre/ Prudenți în a aborda temele majore,/ am ajuns să vorbim despre calul/ amicului nostru, cal botezat Ventonică./ Numele acestuia semăna cu/ un diavol căzut într-o groapă postbelică// Saxonul Um era cel mai blond dintre/ Noi. Știa totul despre Filon și/ Iulian Apostatul/ Slavul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
idée coloniale en France de 1871 à 1962, 1972; Pour une introduction à l'imaginaire politique, 1986; Singulièrement libre, 1990). Chiar dacă cu o anumită întîrziere, datorată faptului că, în plină construcție mitologică oficială, tema miturilor politice a fost imposibil de abordat, teoretic, în anii comunismului, cititorii lui Raoul Girardet au acum șansa să ajungă la un volum ce-și menține actualitatea și care le va permite o altă înțelegere a obsesiilor societății românești, în primul rînd pentru că, așa cum de mai multe
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
care de mult timp i-a fost acceptat autorului. Responsabil cu studiul istoriei ideilor politice la Institutul de Studii Politice din Paris, cum putea el, trecînd în mod firesc de la studierea "sistemelor de gîndire" la cea a noutăților să nu abordeze acest domeniu necunoscut, ignorat, neglijat chiar de lumea pe care trebuia s-o evoce, lume a cărei prezență insistentă i-o aminteau atîtea fapte, atîtea texte? Situîndu-se în mod deliberat în afara spațiului oferit curiozității și cercetărilor de "istorie a ideilor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
angajează o luptă foarte dură împotriva ministrului Villele, și în anii 1840, în timpul Monarhiei din Iulie, adică în momentul în care se produce o confruntare violentă în jurul problemei universitare. Sînt observații necesare, fără îndoială, pe care istoricul trebuie să le abordeze cu atenție. Sînt observații cărora însă trebuie să li se acorde o valoare interpretativă strict limitată. Că în planul secund al infinitelor forme de discurs pe tema Complotului discurs multiform, care renaște mereu, care este mereu în actualitate se pot
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Terapia prin muzică la copilul cu deficiențe senzoriale multiple Prof. Carmen Pătruțescu Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă "Constantin Pufan" Timișoara Motto: "Cele mai minunate lucruri nu sunt palpabile sau vizibile, ci ele trebuie simțite"(Helen Keller) Terapia prin artă abordează diversele aspecte ale personalității prin mijloace artistice, al căror scop este să descopere potențialul personal și să-l folosească pentru dezvoltarea armonioasă a persoanei. Arta este un domeniu important al comunicării și exprimării, mai ales acolo unde cuvintele nu exprimă
Terapia prin muzic? la copilul cu deficien?e senzoriale multiple by Carmen P?tru?escu () [Corola-publishinghouse/Science/84052_a_85377]
-
și ele le primesc de la aceasta. Ca istorici ai formei, vom urmări evoluția diferitelor funcții pe care autorii le-au atribuit descrierilor și, de aceea, ne vom servi atît de contextul reflecțiilor lor teoretice, cît și de producțiile ficționale propriu-zise. Abordate din punct de vedere poetic, mai multe probleme de funcționare textuală (descriere de acțiuni, metaforizări, alegerea de planuri din texte diferite) vor fi mai apoi reexaminate din punct de vedere lingvistic. Delimitîndu-se de relația dintre secvențele descriptive și narațiunea în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fiind autorul celei de-a doua părți, pentru capitolul 4 și exercițiile corespunzătoare, lucrînd în colaborare cu F. Revaz (în cadrul unei cercetări finanțate de FNRS elvețian: contract nr. 1340.080). PRIMA PARTE POETICA ISTORICĂ Descrierea de peisaj Am ales să abordăm descrierea din punct de vedere istoric, prin studierea diferitelor viziuni descriptive aparținînd producătorilor de texte pe care îndeobște le numim "literare". Pentru a defini obiectul nostru de studiu, ne-am limitat analiza, cu bună știință, la descrierile "topografice". La originea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe care le vom defini în partea a doua a acestei lucrări (afectarea, aspectualizarea etc.). C. Funcția semiozică Cu toate că majoritatea teoriilor realismului au lăsat loc capcanelor referențiale, supraestimînd funcțiile matezice și mimezice, în detrimentul funcției semiozice 10, există autori care au abordat această problemă în altă manieră. Astfel Guy de Maupassant scria că, în cazul unui roman realist, problema este nu să redai realitatea, ci iluzia adevărului, deoarece: [...] adevărul poate fi cîteodată neverosimil [...]. A crea adevărul înseamnă cîteodată să dai iluzia adevărului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Schema 1 (p. 92) conține, de bună seamă, o eroare prin faptul că dă impresia de separare a ceea ce, în practicile discursive, apare indisolubil legat. Însă această reprezentare are avantajul de a sublinia anumite limite ale demersului nostru. Pentru a aborda funcționarea textului descriptiv în general, am ales cu titlu de provizorat să nu ținem seama nici de dimensiunea discursivă (cu toate că menționăm, în capitolul 3, originea jurnalistică, didactică sau literară a exemplelor noastre), nici de instituții, nici de raporturi de interacțiune
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lingvisticului în extralingvistic pe care îl plasăm provizoriu în afara cîmpului lingvisticii textuale propriu-zise. Tipologiile sînt orientate către discursuri și genuri discursive; astfel, ele nu permit ca descrierea să fie luată în considerare la modul general. Cel mult ele pot să abordeze problematica poeziei descriptive a unei epoci sau a descrierilor realiste, mnemonice sau de alt tip, cum am văzut, în parte, mai devreme. Tipologiile pot fi textuale și privesc tipuri ample de texte precum argumentația, povestirea, dialogul-conversație, descrierea etc. Un astfel
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
centrul reflecției semiologice, a fost evidențiat și de M.-J. Borel și C. Wulser-Péquegnat, pentru care obiectul discursului "se prezintă sub forma unui fascicul de aspecte în centrul cărora, din punct de vedere noțional, el se plasează" (1983, p. 3). Abordînd, în acest sens, problema expansiunii proprie oricărei descrieri, putem spune că "aspectele asupra cărora se focalizează identificarea unui obiect, în schematizare, nu mai pot fi atît de importante dacă perspectiva se schimbă, în favoarea altora ce se regăsesc de asemenea, în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
este de importanță egală, totul este adus în prim-plan. Dimpotrivă, este posibil ca o DA să fie mai bine memorată decît o secvență descriptivă de stare, în măsura în care marcajul planului său de text ar fi mai bine subliniat. Înainte de a aborda ultimul punct teoretic care ne va permite mai bine să delimităm caracteristicile și diferențele dintre povestire și DA, vom face o ultimă remarcă privind nucleele DA. Acestea au particularitatea de a putea funcționa mult mai liber și de a putea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe texte complete care formează sensul și semnificația descrierilor studiate. Fără această precauție metodologică, profesorul riscă să aducă lecția într-un impas pedagogic așa cum scrie J.-L. Dumortier (p. 149). ...majoritatea exercițiilor școlare, atît cele tradiționale, cît și cele moderne [...] abordează tehnicile descriptive fără a ține seama de problema relației dintre descriere și povestire. Ca regulă generală, aceste exerciții fac din descriere un sistem atît autonom, cît și autotelic și determină elevul să producă descrieri "flotante", descrieri "decontextualizate" dacă se vrea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
juca un rol funcțional important în mecanismul exocitozei. Dacă canalele de CaVOLT prezente pe membrana celulelor β, sunt ușor de studiat prin tehnica de „patch-clamp”, canalele de calciu aflate pe reticulul endoplasmic sau pe granulele secretorii sunt mai greu de abordat. Spre deosebire de canalele CaVOLT din membrane, aceste canale ionice din membrana veziculelor secretorii și a reticulului endoplasmic sunt acționate de variații în concentrația de calciu (95). De menționat că una dintre căile posibile de stimulare a secreției de insulină în celula
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
pare a sta la baza multor tulburări care însoțesc procesul de îmbătrânire (128). Din fericire, replicarea scăzută a DNAmt mutant constituie un mecanism protector, care limitează transcripția unor enzime malformate. Problema alterărilor ADN-ului mitocondrial în diabetul zaharat a fost abordată recent de mai multe grupări de cercetători din Japonia (Kaniya J, Aoki Y: Diabetologia 46: 1559, 2003). 2.2.7. Citoscheletul celulei β Citoscheletul celular este alcătuit din structuri fibrilare (cele mai importante, actinice), care asigură forma celulei și poziționarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
hiperglicemiei provocate orale, sunt încă normale). Dintre metodele preventive, Chatenoud și col. (37) menționează: administrarea de autoantigene solubile β-celulare, producerea și administrarea de anticorpi policlonali sau monoclonali anti-limfocite T, administrarea de citokine imunosupresoare. La rândul lor, Kolb și Gale (111) abordează și ei același subiect, întrebându-se dacă intervenția terapeutică imună pentru persoanele cu T1DM este în prezent justificată. O abordare optimistă a subiectului este poate necesară, chiar dacă primele trialuri clinice de prevenire a diabetului de tip 1, cel folosind insulina
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
lui I. L. Caragiale) și reversul (creația lui Mateiu I. Caragiale), deși închipuie efigii, reprezentări distincte, participă la un fond estetic, moral sau psihologic comun, împărtășindu-se în aceeași «esență spirituală»”. Cu Timp și temporalitate în opera lui Eminescu (2000), B. abordează o temă de mare importanță în modelarea viziunii poetice și în configurarea sentimentului eminescian al ființei. Ținta lucrării este, în intenția autorului, să aproximeze „modul în care se configurează sentimentul timpului în opera eminesciană” și „felul în care poetul își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
pedagogică a lui Durkheim este, mai ales, o teorie a educației morale. De altfel, ideile sale privind educația expuse în cursul său de la Sorbona, în 1902-1903, și apoi în 1906-1907 se referă îndeosebi la educația morală. Primele două prelegeri care abordează probleme de metodologie pedagogică au fost publicate în 1922 sub titlul Éducation et sociologie (10); celelalte au fost grupate în volumul Éducation morale, apărut în 1923. De la Ém. Durkheim a rămas și valoroasa lucrare de istoria învățămîntului și pedagogiei, intitulată
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
apărut în 1923. De la Ém. Durkheim a rămas și valoroasa lucrare de istoria învățămîntului și pedagogiei, intitulată Evoluția pedagogiei în Franța (1938) (11), în care analiza fină pedagogică se sprijină pe o minuțioasă cercetare a vieții sociale. Ém. Durkheim a abordat problemele educației de pe poziția sociologului care consideră educația drept "mijlocul prin care societatea își reînnoiește neîncetat condițiile propriei sale existențe" (10, p. 68). În concepția sociologului și pedagogului francez, educația este diferită de la o epocă la alta, nu pentru că oamenii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sociologului și pedagogului francez, faptul că el ținea să se ocupe în prelegerile sale nu de problemele educației morale în general, ci de educația morală pentru oamenii din timpul său și din țara sa (12, p. 4). În plus, el abordează problemele educației morale de pe poziții laice, desprins de interpretarea religioasă. Trei sînt elementele moralității în concepția durkheimiană: a) spiritul de disciplină; b) atașamentul față de grupul social; c) autonomia voinței, prin care se exprimă acceptarea normelor sociale (13). a) Educarea spiritului
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]