19,560 matches
-
(mai nou, odată cu reconstrucția, conacul este denumit și Castelul Mimi) este un monument de arhitectură de importanță națională din localitatea Bulboaca, raionul Anenii Noi (Republica Moldova), construit spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Construcția conacului, inițiată din ordinul politicianului basarabean Constantin Mimi, a fost finisată în anul 1900. Arhitectura acestuia a fost preluată din practica franceză
Conacul familiei Mimi () [Corola-website/Science/333857_a_335186]
-
și Castelul Mimi) este un monument de arhitectură de importanță națională din localitatea Bulboaca, raionul Anenii Noi (Republica Moldova), construit spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Construcția conacului, inițiată din ordinul politicianului basarabean Constantin Mimi, a fost finisată în anul 1900. Arhitectura acestuia a fost preluată din practica franceză. Acest lucru s-a datorat faptului că Mimi studiase viticultura și vinificația la Montpellier. Se consideră că respectivul conac a fost primul „chateau” adevărat din Basarabia. Construit cu două etaje din beton armat
Conacul familiei Mimi () [Corola-website/Science/333857_a_335186]
-
pe urmele anticului oraș-cetate grec Tyras, principlala ocupație a acestuia fiind cea de comerț în zonă. Luată în ansamblu, Cetatea Albă constituie cea mai mare și mai bine întărită fortificație defensivă din Moldova medievală, un vechi și simbolic monument de arhitectură, ce impresionează atît prin dimensiune și expresivitate, cît și în virtutea locului ales pentru zidire. Deasupra „porții mari” ridicată de Ștefan cel Mare se înălța stema Moldovei și inscripția ce glăsuiește:
Cetatea Albă (cetate) () [Corola-website/Science/333882_a_335211]
-
de Cicero „"tatăl istoriei"”, spunea ca egiptenii aveau un adevărat plan cadastral în anul 1700 î.Hr. De altfel și marile construcții cum ar fi piramidele, templele (Complexul Dendera de exemplu) etc. rămase de la vechii egipteni dovedesc temeinice cunoștiințe de astronomie, arhitectură și geometrie. Astfel marea piramidă a lui Khufu din Giza, construită în anii 2700 î.Hr., are ca bază un pătrat, trasat perfect, cu laturile orientate pe direcția punctelor cardinale magnetice. Cea mai veche hartă păstrată până în prezent este realizată pe
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
târziu de Aristotel, elev al lui Platon, prin vestitul exemplu al dispariției la orizont a catargului unei corăbii. Hippodam din Milet (498 î.Hr. - 408 î.Hr.) a fost un arhitect grec, urbanist, fizician, matematician și filozof. A fost primul teoretician al arhitecturii și urbanist din școala pitagoreană, care a pus bazele orașului în dimensiuni regulate ("Campus Initialis"). Se pare că primul său oraș model a fost Pireu. Este considerat "„tatăl”" planificării urbanistice. Heraclides Ponticus (circa 388 î.Hr. - circa 315 î.Hr.) filozof grec
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
ale bărbaților din știri, fie în sfârșit victime ale unei crime, catastrofe, politici” (Holland apud S. Allen, 1999: 141). Pe lângă diviziunea sexualizată a practicii jurnalistice (hard news apanajul bărbaților și soft news, potrivite pentru femei), se poate remarca și o arhitectură discursivă diferită: concretă, contextualizată, empatică (“human interest”) în cazul jurnalistelor și abstractă, raționalizantă, universalistă în cazul bărbaților. Jurnalistele au o percepție diferită asupra evenimentelor: “o abordare comunitară a vieții sociale și o mai atentă ascultare a celorlalți” (C. Beauchamp, 1987
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
Milicevic ia lecții private cu pictorul Mihajlo Petrov. După bacalaureatul de la finalul clasei a cincea a Școlii gimnaziale din Belgrad, ea trece de examenul de admitere la Facultatea de Inginerie din Belgrad, iar în anul următor intra la Școala de Arhitectură din Alger (Algeria), unde își obține diplomă de arhitect în anul 1968. În paralel, studiază urbanismul la Institutul de Urbanism de la Universitatea din Alger și, în același an 1968, își ia diplomă în urbanism. După absolvire, lucrează pentru ECOTEC (Alger
Ksenia Milicevic () [Corola-website/Science/333143_a_334472]
-
în ciuda greutăților financiare, liceul "Ștefan cel Mare" din Suceava. Studiază apoi la Iași, unde a absolvit Facultatea de Agricultură din cadrul Universității Agronomice.. Și-a început cariera universitară în 1955, ca asistent al profesorului Constantin Oescu, la disciplina "Floricultură, Dendrologie și Arhitectura Peisajelor". În același an câștigă un concurs pentru reamenajarea spațiului verde din jurul Universității Agronomice din Iași. În 1959, realizează inventarul plantelor decorative lemnoase din Iași și din împrejurimi, extinzând în următorii ani cercetarea asupra tuturor plantelor din Moldova. Leocov a
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
colaborator, Constantin Brătianu. După absolvirea Școlii Militare a fost reținut în corpul profesoral ca ofițer-repetitor, activând la mai multe dintre catedrele acesteia. Odată cu înființarea în anul 1864 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza a „Școlii de ponți și șosele, mine și arhitectură”, Căpităneanu a fost invitat să predea la mai multe catedre ale acestei prestigioase instituții care, în 1867, a devenit „Școala de poduri, șosele și mine”. La 26 septembrie 1868 Căpităneanu este avansat locotenent și figurează în cadrul Regimentului 2 infanterie, însă
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
șoc ale realității, dar în care totul apare deformat, distorsionat. Nu există o regulă de coagulare a acestei realități ficționale în afara voinței absolute a autorului, iar singura șansă a cititorului de a adera este de a nu încerca să anticipeze arhitectura propusă și de a se lăsa integral la bunul plac al lui Cristian Meleșteu. Cristian Meleșteu are calitatea de a construi o frază în modul cel mai neașteptat posibil, începînd cu o idee și, în baza unei sonorități, a unei
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
Istorie și colecționar de opere de artă, gravuri și hărți istorice, fiind cel care a cartografiat cursul Dunării în Bratislava și s-a preocupat, de asemenea, de protejarea orașului împotriva inundațiilor. Proiectul podului a fost ales după un concurs de arhitectură din 1976, la care au participat șapte propuneri. Prioritatea era de a avea un design estetic care să nu afecteze peisajul înconjurător, să nu strice aspectul orașului și să fie în armonie cu podul SNP. Podul a fost construit în
Podul Lafranconi () [Corola-website/Science/333357_a_334686]
-
în aspectul exterior, în special cele două campanile care se seamănă cu minarete. Fiind o biserică de pelerinaj, clădirea ar fi trebuit să aibă o navă lungă, care a fost un fel de provocare pentru Palladio din cauza angajamentului său față de arhitectura clasică. Rezultatul este o clădire oarecum eclectică, cu un interior din piatră gri cu stuc alb, care combină nava cu o trecere boltită în spații care sunt unificate. Un șir neîntrerupt de piloni corintici înconjoară întreaga navă centrală. Biserica are
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
și finanțator dintr-o familie elvețiană nobilă, al cărui tată s-a căsătorit în Veneto cu o italiană din familia Forti. Proiectul complexului impunător a fost încredințat arhitectului Ernst Wullekopf, care a realizat unul dintre cele mai mari exemple de arhitectură neogotică aplicată unei clădiri industriale. Clădirea surprinde prin proporțiile sale neobișnuite în comparație cu cele ale arhitecturii tradiționale venețiene prezente pe ambele părți ale Canalului Giudecca. Ideea originală de a înființa o moară în Laguna Venețiană i-a aparținut lui Giovanni Stucky
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
cu o italiană din familia Forti. Proiectul complexului impunător a fost încredințat arhitectului Ernst Wullekopf, care a realizat unul dintre cele mai mari exemple de arhitectură neogotică aplicată unei clădiri industriale. Clădirea surprinde prin proporțiile sale neobișnuite în comparație cu cele ale arhitecturii tradiționale venețiene prezente pe ambele părți ale Canalului Giudecca. Ideea originală de a înființa o moară în Laguna Venețiană i-a aparținut lui Giovanni Stucky pe la mijlocul secolului al XIX-lea după ce a studiat modul de funcționare al mai multor mori
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
clădiri mai mici - adăpostea doar fabrica de paste. De atunci datează aspectul actual. Wullekopf dorea să doteze edificiul cu o fațadă neogotică, având imprimat numele proprietarului morii surmontat de un orologiu uriaș, o perspectivă care a devenit un simbol al arhitecturii industriale din Italia. Începutul decăderii - care a fost, de asemenea, utilizată ca o fabrică de paste - a început încă din anii 1910, până la închiderea ireversibilă în 1955, după o lungă perioadă de criză și un conflict de muncă (fabrica a
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
ocupată timp de o lună de cinci sute de angajați). Redescoperită în 1994 de către compania Acqua Pia Antica Marcia (grupul Acqua Marcia), vechea zonă industrială a fost plasată patru ani mai târziu sub protecția Inspectoratului de Arte Frumoase. Lăsând neschimbată arhitectura neogotică, clădirea a fost apoi supusă unei restaurări majore. Sfârșitul perioadei de declin a vechiului complex a avut loc la mijlocul anilor 2000, cu semnarea unui parteneriat economic și financiar între Acqua Marcia și lanțul hotelier Hilton, în baza căruia zona
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
societate care organizează evenimente culturale legate de arta secolului al XX-lea; în interior se mai păstrează mobilierul original și multe materiale artistice și fotografice legate de viața lui De Maria și de evenimentele petrecute în această casă. Exemplu de arhitectură neogotică din prima decadă a secolului al XX-lea, Casa dei Tre Oci este rezultatul mai multor tendințe arhitectonice, de la cele tradiționale venețiene la cele avangardiste ale secolului al XX-lea. Clădirea are trei etaje, dar trebuie subliniată importanța primului
Casa dei Tre Oci () [Corola-website/Science/333374_a_334703]
-
Apărării Antiaeriene a teritoriului. Este trecut în rezervă, ca urmare a refuzului de a se înscrie ca membru de partid, la 1 aprilie 1960 și pensionat cu gradul de Colonel (Comandor). A funcționat apoi în cadrul Comitetului de Stat pentru Construcții, Arhitectură și Sistematizare. Se stinge din viață la 7 februarie 2007. Lectură suplimentară
Gheorghe Știrbu () [Corola-website/Science/333375_a_334704]
-
predat actoria la diverse școli de teatru din Franța, Italia, Rusia și Japonia. Încă din primii ani de existență a Republicii Moldova a făcut parte din componența nominală a Comitetului pentru decernarea Premiului Național al Republicii Moldova în domeniul literaturii, artei și arhitecturii. În prezent Petru Vutcărău lucrează ca regizor, actor și director artistic al Teatrului „Eugène Ionesco”. Este directorul Festivalului Internațional "Bienala Teatrului "Eugène Ionesco". Este căsătorit cu Ala Menșicov, actriță la Teatrul „Eugene Ionesco”, „Maestru în Artă”. A primit numeroase alte
Petru Vutcărău () [Corola-website/Science/333416_a_334745]
-
numit aceste suprafețe netede marca Ando, împreună cu corpuri de sticlă și oțel care intră în conflict cu neregulile brute ale pereților neterminați. El a adăugat că, pentru Ando, această combinație "simbolizează unirea trecutului, prezentului și viitorului", respectiv a clădirii, a arhitecturii sale și a artei din interiorul acesteia. Ando a vrut să facă intrarea de vest din plăci de beton, dar autoritățile orășenești s-au opus. În total, renovarea a costat 20 de milioane de euro. Exibart-ul Jacquelinei Ceresoli a descris
Punta della Dogana () [Corola-website/Science/333435_a_334764]
-
Géza György, a fost selecționat în urma organizării unui concurs. Pavilionul 6, având o structură cu subsol, parter, mezanin și trei etaje, dotată la vremea respectivă cu lift hidraulic, a fost ultima și, totodată, cea mai impunătoare construcție din Ansamblul de arhitectură balneară „Piața Hercules”. Fațada clădirii, cu multe detalii expresive, prezintă basoreliefuri cu oferta stațiunii la începutul secolului XX.
Pavilionul 6 din Băile Herculane () [Corola-website/Science/334697_a_336026]
-
a murit în 1723. Educația sa a fost una obișnuită pentru copiii unui Prinț, călătorii în Franța (1664-1666 și 67/68), Italia (1668), Olanda și Anglia (1669). În afară de competențe lingvistice (limba latină, italiană, franceză) deținea și cunoștințe de matematică și arhitectură și avea o "antipatie totală de război". După studii în Utrecht, Geneva și Lausanne, el a călătorit în Anglia, Suedia și Italia. A intrat apoi în serviciul militar. El a fost angajat de unchiul său Margraful Ludwig Wilhelm și a
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
gleznei se identifică alături de talus și interlinia articulară a gleznei (tibio-fibulo-talară), iar pe cea de profil alături de talus (cu capul, colul și procesul posterior), spațiul articular talo-crural, articulația talo-naviculară, precum și articulația talo-calcaneeană. Tot pe radiografia de profil, se poate observa arhitectura regiunii, remarcându-se continuitatea traveelor osoase din tibie spre talus și calcaneu, iar de aici spre restul plantei. La sfârșitul celei de-a 4 săptămâni de dezvoltare embrionară (embrion de 8-11 mm), sunt deja distincte cele 3 regiuni ale membrului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
Podul lui Constantin cel Mare și de diverse orașe și cetăți refăcute din ordinul lui Iustinian: Sucidava, Drobeta și altele. Pe insula Păcuiul lui Soare este ridicată, între anii 972-976, o cetate care servea drept fortăreață pentru Imperiul Bizantin. Începutul arhitecturii medievale în piatră în Țara Românească este marcat de Cetatea Severinului, construită în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Construit în jurul anului 1300, Farul Genovez de la Constanța are circa opt metri înălțime și a fost restaurat în secolul al
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Genovez de la Constanța are circa opt metri înălțime și a fost restaurat în secolul al XIX-lea. Finalizată în 1388, biserica Mănăstirii Cozia, având fațada bogat ornamentată cu ceramică și cărămizi aparente, a constituit, timp de secole, un model de arhitectură religioasă pentru Muntenia. Remarcabilă prin ornamentele exterioare și prin eleganța proporțiilor, Mănăstirea Dealu, a cărei construcție a fost începută în 1499 și finalizată în 1501, reprezintă un monument de o deosebită importanță pentru evoluția arhitecturii din Muntenia. Considerată una din
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]