20,085 matches
-
îmbrăcat în blănuri și doamna sa cu scufă înaltă: dar în aceeași clipă i se suprapunea în minte imaginea celor două cadavre. Atunci se trântea pe pat cu fața în jos și gemea: - Vai, bietul meu tată! Biata mea mamă! Dragii, dragii mei părinți!... Și când îl dobora oboseala, vedeniile morții continuau să-l chinuie în vis. Într-o noapte, prin somn i se năzări că îl strigă cineva. Aținti urechea dar nu desluși decât mugetul valurilor"373*. Cititorul lui Maury
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în blănuri și doamna sa cu scufă înaltă: dar în aceeași clipă i se suprapunea în minte imaginea celor două cadavre. Atunci se trântea pe pat cu fața în jos și gemea: - Vai, bietul meu tată! Biata mea mamă! Dragii, dragii mei părinți!... Și când îl dobora oboseala, vedeniile morții continuau să-l chinuie în vis. Într-o noapte, prin somn i se năzări că îl strigă cineva. Aținti urechea dar nu desluși decât mugetul valurilor"373*. Cititorul lui Maury 374
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
drag și pe care l-am plătit atât de scump; faceți chiar în așa fel încât el să se propage iar cei ce mă iubesc să nu-mi spună niciodată Domnul, atunci când vorbesc despre mine, ci Cetățean și în scris Dragă Cetățene. Vă însărcinez să faceți cunoscută dorința mea și cred că toți prietenii voștri și ai mei îmi vor face această plăcere. Până atunci dați primul exemplul. În ceea ce vă privește, luați un nume de societate care vă place și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
face această plăcere. Până atunci dați primul exemplul. În ceea ce vă privește, luați un nume de societate care vă place și pe care să-l pot folosi. Îmi place să mă gândesc că veți fi într-o zi oaspetele meu drag și mi-ar plăcea să vă dau acest titlu dinainte; acesta ori altul care să fie pe gustul vostru și care să înlăture dintre noi urâciosul cuvânt domnule pe care prietenia și apropierea trebuie să-l proscrie" (scrisoare din 22
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o alăturare nefericită dacă am pune existențialismul, în special cel heideggerian, ca fiind una dintre sursele de inspirație în conturarea ontologiei naționale în atemporalitatea etnică a ființei naționale. Deși se poate observa folosirea unor cuvinte din registrul unor curente filozofice dragi protocroniștilor în scrierile lor, inserarea acestora, denumită de Katherine Verdery „apropriere genealogică”, în argumentarea propriilor opinii despre cultura națională nu face posibilă stabilirea unei stricte genealogii culturale, cu surse de inspirație în ceea ce s-a produs în Occident. Sintagme ca
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unul dintre cei mai influenți filozofi ai istoriei contemporane și unul dintre teoreticienii filozofiei narativiste a istoriei, afirmă că narațiunile istorice sunt „interpretări ale trecutului” și nimic altceva. De aceea, pentru a lua ca exemplu cauzele și cauzalitatea, atât de dragi paradigmei marxiste a legilor obiective ale dezvoltării sociale și a trecerii de la o formațiune social-economică la alta, Ankersmit crede că nu are sens să ne întrebăm asupra cauzelor unei interpretări istorice; cine cercetează cauzele Războiului Rece, ca să luăm exemplul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de ani înaintea lui Lenin !”. Conștient că articolul poate stârni reacții negative și pentru captatio benevolentiae, L. Rusu amintește inițiativele lui Maiorescu, care au avut în vedere “întemeierea unui învățământ real”, laic și “înființarea unei școli politehnice”, ultimul argument foarte drag regimului comunist, care, ne aducem aminte, forma în facultăți un excedent de ingineri. Autorul este conștient că face o pledoarie („S-ar putea ca din pricina acestei proceduri să fi alunecat uneori spre un ton apologetic”), însă, subtil, consideră în ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pentru schimbarea conducerii unui regim, după cum îi dictau interesele. Silviu Brucan, pe atunci ambasador al RPR la Washington, confirmă acest lucru în memoriile sale. El arată cum Dej l-a chemat în țară, în noiembrie 1956, și i-a spus: „Dragă Tache, dacă nu facem o cotitură de 180ș în relațiile noastre cu sovieticii, suntem pierduți”. Deoarece contextul nu era favorabil unei rupturi deschise cu sovieticii, regimul de la București a recurs la o strategie care va avea ca obiectiv pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
necesară mai ales pentru femei, deoarece acestea erau aspecte centrale ale vieții femeii: stabilitate, familiaritate, siguranță și măcar un sentiment de normalitate. Sărbătorile religioase erau momente propice pentru recrearea contextului vieții de familie în lagăr, dar și pentru rememorarea celor dragi de acasă. Implicarea în astfel de ritualuri era un eveniment spiritual: ...era soție de la un preot care a ținut slujba și am știut când sunt sărbătorile... când veneam schimbu’ doi de la mină și vedeam stelele pe cer, plângeam... era până la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sunt sărbătorile... când veneam schimbu’ doi de la mină și vedeam stelele pe cer, plângeam... era până la 35, 40 de grade de frig, lacrimile s-au uscat, s-a-nghețat la obraz și ne-ntrebam: „caru’ asta mare, vede și a noastră casă dragă?”. Mulți deportați își amintesc că li se dădea liber de Crăciun sau în Ajun și primeau chiar porții suplimentare de mâncare - inclusiv unt - din partea paznicilor ruși, din care încercau să încropească o prăjitură, care, așa cum reiese din descrierea unui deportat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu munca în ferme. Cu toate acestea, erau nevoite să se dezbrace și să se spele în fața paznicilor ruși, cei mai mulți bărbați, ceea ce era umilitor pentru ele. Mai mult decât actul de „a-și face necesitățile” în fața prietenilor sau a celor dragi, faptul că erau privite și uneori chiar atinse de gărzi era de-a dreptul înspăimântător pentru ele, fiind un atac la propria lor demnitate, la identitatea de sine. Așa cum își amintește o fostă deportată: Ceea ce mă deranja cel mai tare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
noștri din Șargorod. Nu pot concepe, nu pot înțelege cum pot muri atât de ușor oamenii. Și dacă mor atât de ușor, cum de nu mă impresionează mai mult moartea acelora pe care i-am cunoscut și mi-au fost dragi. Au murit atâția, atâția. Oameni în toată firea, copii, femei, pe toți i-a secerat moartea fără cruțare. Veștile acestea le-am auzit, m-au durut, dar totuși m-am bucurat de soarele care strălucea, de lumina care lumina Djurinul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
105). Dar aceste momente sunt atât de rare și de fragile încât nu acoperă nici pe departe starea generală a jurnalului, în care predomină gândurile despre „acasă”, o așteptare continuă a momentului întoarcerii acasă, așteptarea zadarnică a veștilor de la cei dragi („Azi a venit poșta dar noi n-am primit din nou nimic. Nu-mi vine să cred că ai noștri nu ne scriu și nu-nțeleg de ce nu primim nici o veste”; „A venit poșta, dar noi iar n-am primit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pentru mine acuma casa. Nu voi mai face economie, voi căuta să trăiesc numai pentru ziua de azi, căci la ce mi-au folosit economiile, ce s-a ales din totul?”. Ca și casa, patria devine ceva foarte apropiat, foarte drag, ceea ce poate că nu s-ar fi întâmplat în condiții normale: „Abia acuma simt că mi-e dor de patrie. Nu socoteam România sau mai bine zis Câmpulung drept patrie. Cauza era că veșnic eram obidiți și dați la o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o parte de români. Dar azi când suntem departe, când sute de kilometri ne despart de micul nostru Câmpulung, simt cât de dor și cât de aproape mi-e patria. Heimat, cât de mult spune acest cuvânt? Munții noștri, munți dragi, unde ați rămas? De ce mă urmăriți până și în somn. Brazi, păduri întunecoase, case curate, oameni frumoși, patrie, mi-e dor de voi. De ce suntem atât de păcătoși și n-avem și noi o patrie care să ne iubească! Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
explice reacția violentă a țărănimii în fața acestor măsuri. Ea afirmă că „țăranul se află cu pământul său într-un raport de homonomie, exprimată prin atașament” (p. 140). Aceasta înseamnă că pierderea pământului este similară pentru el cu pierderea unei persoane dragi, ceea ce generează, din punct de vedere psihologic, „groaza de abandon”. Astfel, amenințat cu pierderea pământului, țăranul are o reacție violentă, aproape instinctuală de împotrivire. Aceasta ar trebui să explice de ce rezistența anticomunistă a fost atât de puternică în mediul rural
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dintre morți și trimis acasă”49. Operațiunea de strângere a morților a provocat Întâlnirea Între două categorii de oameni interesați de evrei și de cadavrele lor: evreice care au Îndrăznit să iasă din casă și să-i caute pe cei dragi, pe de o parte, iar pe de altă parte, slujbașii primăriei - căruțași și podari și responsabilii lor -, polițiști de rând care supravegheau acțiunea de curățenie. Această Întâlnire a fost descrisă de Lili Moscovici XE "Moscovici, Lili" , o femeie În vârstă
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
de evrei din oraș, pe de altă parte. Lili și-a notat impresiile imediat după pogrom: „Când a doua zi șdupă pogromț, luni, am Început să umblu pe străzi, să aflu ce s-a făcut cu cei patru ai mei dragi, sute de alte femei, Înnebunite și ele de groază, puneau aceiași Întrebare: «unde sunt ai mei». La Chestură ni s’a răspuns că toți au fost trimiși În lagăre. Pe străzi, Însă, erau zeci de cadavre, strânși grămadă... Umblu pe
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
de acei care În fiecare zi strâng gunoiul, Îmbrăcați În haine de sărbătoare, haine scoase de pe victimele lor... Și șcareț strigă În gura mare: «așa vor păți toți jidanii»”50. Multe femei care au Îndrăznit să-i caute pe cei dragi au fost prinse pe străzi și chiar În case pentru a fi puse să curețe chestura și orașul de sânge și rămășițe de corpuri. Arestările, care au cuprins și bărbați și chiar adolescenți, au Început marți, 1 iulie. Orice femeie
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Într-o mare și nu puteau servi de bază pentru Întocmirea unei liste complete a morților: „Luni, 30 iunie, din zori au Început să se adune la poarta Comunității femei cu sutele și cu miile, ca să afle vreo veste de la dragii luați de acasă. Era un spectacol Înfiorător să vezi mame și copii, strigând și implorând să afle o veste. Am eșit afară și am promis că vom publica listele celor morți, dar mai Înainte de a face ceva, au apărut agenți
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
m-au categorisit până acum, încât, sincer, nu-mi vine în minte nici unul pe care nu l-am realizat. Cred că ceea ce aș putea să fac de-acum încolo, în afară de a repeta multe din aceste roluri, care îmi sunt foarte dragi, ca de exemplu Charlotte, sau compozitorul, din opera "Ariadna la Naxos", sau, evident, rolurile de belcanto pe care le iubesc la nebunie, ar trebui să-mi extind repertoriul și să cânt, poate, "Eboli"... Leontina Văduva A, da. Absolut. Ruxandra Donose
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
foarte-foarte bună, erau actori, tineri regizori care lucrau acolo, care între timp au devenit celebrități, mari-mari staruri ale teatrului românesc, care s-au format la Piatra Neamț. Student fiind, am realizat două spectacole care îmi sunt și astăzi printre cele mai dragi. Unul este Arthur din Faversham, primul spectacol pe care l-am refăcut mai târziu, după ce am ajuns la New York, și al doilea, piesa lui Brecht Omul cel bun din Sîciuan. A.V. Este bine ca un regizor tânăr, absolvent al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
comun. Ei sunt ultimii martori încă în viață, care au străbătut împreună acea perioadă când, istoria, într-un mod nedrept, i-a supus la încercări tragice. Lor le-a fost răpită atunci copilăria sau adolescența, dar și cei apropiați și dragi lor, părinții frații, bunicii... Aceste persoane sunt refugiații din anii 1940-1944, din Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herța, cândva teritorii ale vechiului Regat al României Mari. Aceste rânduri sunt scrise de un refugiat din Basarabia aflat la vârsta senectuții
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
pe meleagurile noastre de baștină, undeva în Cernăuți, Bălți, Chișinău, Tighina, Soroca... Ne reamintim cu emoție despre ținuturile unde mulți dintre noi mai avem și acum rude apropiate sau numai morminte pe ale căror cruci sunt înscrise nume cunoscute și dragi. Însă atunci când ni se întâmplă să vizităm din nou Basarabia (azi Republica Moldova) și să pășim pe vechile noastre ogrăzi, adesea suntem întâmpinați cu expresii neprietenoase, ne resemnăm și trecem mai departe. Nu avem cui explica ceeace simțim... Cu prilejul întrunirii
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
noastre se întorc mereu, mereu spre trecut, pentru a găsi răspunsul la multiplele întrebări de la acele începuturi școlare din pretigiosul liceu din Bucovina. Poate acum este timpul întrebărilor târzii, dacă se mai înlănțuie, din cioburi de amintiri colbuite, acele clipe dragi de altădată. Deseori ne întrebăm: de unde am plecat, pe ce căi am colindat și unde am poposit acum?.. și atunci fără voie ne copleșesc amintirile, iar dintre ele, cele mai dragi ne sunt tocmai cele de la începuturile comune, cănd soarta
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]