19,418 matches
-
Anton la Sfântul Paul. Pe lângă faptul că este cea mai mare lucrarea a sa ce încă mai există, lucrarea este cea mai mare lucrare dintre cele care au supraviețuit ca suprafață, având 2,65 metri înălțime și peste 5 metri lățime. Alte lucrări sale sunt în Germania, cu excepția unei mici Răstigniri aflate la National Gallery of Art din Washington și alta în Kunstmuseum din Basel, Elveția. În jurul anului 1510 el a fost rugat să picteze patru sfinți în grisaille pentru exteriorul
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]
-
prima cu 8-15 țepi, a doua cu 10-20 de radii ramificate. Înotătoarea anală este lungă, cu 8-13 radii ramificate. Înotătoarele ventrale orizontale, mult mai mari decât cele pectorale sunt distanțate între ele, fiind separate printr-un spațiu mai mare decât lățimea bazei lor; radia ventralelor este simplă netransformată în țep. Înotătoarea caudală este slab scobită. Solzii sunt mărunți și acoperă cea mai mare parte a capului (dorsal ajung până la nări); solzii lipsesc pe piept și pe istm. Linia laterală este completă
Zingel () [Corola-website/Science/335411_a_336740]
-
Eight" pe , folosind cu film și Kodak : 5219, 5207, 5213 și 5203. Este cea mai mare peliculă filmată pe 70 mm de la "Far and Away" de Ron Howard din 1992. Filmul folosește cu de 2.76:1, o imagine cu lățimea extrem de mare față de înălțime, utilizată la unele filme din anii 1950 și 1960. Cineaștii au evitat și să folosească tehnica ; culoarea a fost prelucrată fotochimic de către , iar daily-urile au fost proiectate în 70mm.
Cei 8 odioși () [Corola-website/Science/335409_a_336738]
-
coloane la intrare, cu arhitectura bizantină, așa cum se vede în mozaicuri, planul de cruce greacă centrat și interiorul înalt și spațios. Cu un plan de bază triconc de mari dimensiuni, măsurând 42 de metri lungime și 29 de metri în lățime, biserica are trei abside, iar cea mai mare cupolă ajunge la înălțimea de 50 de metri. Suprafața sa este de 780 m. Absida altarului este semicirculară și este înconjurată de un portic deschis, arcuit. Un dom mare poligonal se ridică
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
premetroului din oraș. Este cea mai mare din cele 18 stații de premetrou din Antwerpen, ocupând întreg spațiul de sub "Teniersplaats". Este caracterizată de peroanele largi, în particular cel dinspre stația Meir, care în anumite locuri are aproape 30 de metri lățime, pentru a putea permite accesul spre peroanele neutilizate de la nivelul inferior. Accesul pe peronul spre stațiile Diamant și Astrid este ascuns de un perete fals. Stația este mai degrabă sobră, dar luxos decorată. În sala pentru bilete, la intrarea dinspre
Opera (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335501_a_336830]
-
trei etaje, care aveau balcoane proeminente pe zidurile clădirii. Fiecare "selamlık" și "harem" deținea o ușă prin care se intra într-o sală, ce se întindea pe întregul etaj superior. Trecerea la etajul superior se făcea prin intermediul unei scări având lățimea palierului. În Asia Mică aceste scări nu au o mare însemnătate arhitecturală. De jur- împrejurul curților marilor conace se aflau camerele intendentului, eunucilor, valeților și servitorilor. De obicei bucătăria era izolată. În grădină, pe lângă clădirea centrală, se găsea și un
Locuințe tradiționale turcești () [Corola-website/Science/331923_a_333252]
-
Tavanul în formă de două jumătăți de sfera a fost susținut de opt grinzi, care putea fi drapat cu o membrana pentru a oferi umbră. Fiecare etaj al clădirii era alcătuit din douăzeci de camere, fiecare având 7,5 metri lățime. Clădirea a fost folosită pentru ta'zieh. La 11 octombrie 2005, Organizația Patrimoniului Cultural din Iran a prezentat Palatul Golestan la UNESCO pentru a fi inclus pe Lista Patrimoniului Mondial în 2007. Palatul este operat în prezent de către Organizația Patrimoniului
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
din regiunea Cernăuți. Este un afluent de dreapta al Șiretului (bazinul Dunării). Are o lungime de 61 km și un bazinul de 567 km. Valea râului în apropiere de satul Bănila pe Siret are o formă de V, cu o lățime de până la 600 m, în aval este trapezoidala, cu o lățime care ajunge la 2-2,5 km. Are o lunca de 80-200 m. Albia este predominant șerpuita, ramificata, cu mai multe insule. Lățimea râului este de 8-15 m, în unele
Siretul Mic () [Corola-website/Science/332019_a_333348]
-
Dunării). Are o lungime de 61 km și un bazinul de 567 km. Valea râului în apropiere de satul Bănila pe Siret are o formă de V, cu o lățime de până la 600 m, în aval este trapezoidala, cu o lățime care ajunge la 2-2,5 km. Are o lunca de 80-200 m. Albia este predominant șerpuita, ramificata, cu mai multe insule. Lățimea râului este de 8-15 m, în unele locuri până la 35 m. Pantă râului - 12 metri pe kilometru. Malul
Siretul Mic () [Corola-website/Science/332019_a_333348]
-
are o formă de V, cu o lățime de până la 600 m, în aval este trapezoidala, cu o lățime care ajunge la 2-2,5 km. Are o lunca de 80-200 m. Albia este predominant șerpuita, ramificata, cu mai multe insule. Lățimea râului este de 8-15 m, în unele locuri până la 35 m. Pantă râului - 12 metri pe kilometru. Malul râului este parțial consolidat. Râul izvorăște din nord-estul pantelor Carpaților bucovineni, la sud-vest de satul Bănila pe Siret. Curge mai întâi spre
Siretul Mic () [Corola-website/Science/332019_a_333348]
-
superioară a zonei moioagei. Aspretele a supraviețuit ca un relict preglaciar numai în Râul Vâlsan într-un areal restrâns cu o lungime de aproximativ 1 km. Râul Vâlsan este un curs tipic de apă montan cu debit mediu, cu o lățime medie a albiei între 4 și 12 m. În porțiunea în care aspretele este prezent, albia râului este acoperită cu pietre, pietriș, nisip și argilă, și are o lățime medie de circa 8 m, și un traseu sinuos. Adâncimea medie
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
un curs tipic de apă montan cu debit mediu, cu o lățime medie a albiei între 4 și 12 m. În porțiunea în care aspretele este prezent, albia râului este acoperită cu pietre, pietriș, nisip și argilă, și are o lățime medie de circa 8 m, și un traseu sinuos. Adâncimea medie a râului este de 12-20 cm, variind între 1,5 m în gropile cele mai adânci și câțiva centimetri în ochiurile apei. Sedimentul este format din 54-86% piatră, bolovani
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
în 1984, la o ședință a Comitetului Politic Executiv al PCR. Lucrările efective de construcție au început în 1986. Proiectul prevedea amenajarea râurilor Dâmbovița și Argeș pe o lungime de 73 km. Amenajarea presupunea realizarea unei căi navigabile cu o lățime de 80 m și o adâncime minimă a apei de 4,5 m. Diferența de nivel existentă, de 53 m (10 m deasupra nivelului mării la Oltenița și 63 m la București), urma a fi rezolvată prin realizarea a patru
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
1959-1962, în cadrul Planului de Amenajare a bazinului Siret și a Planului Național de Amenajare a Apelor din România, respectiv între 1969-1972. Construcția a fost demarată în anul 1985, iar proiectul prevedea construcția a 198 de kilometri de canal, cu o lățime de 57 m la suprafață și 20 m la fund și cu o adâncime de 7 m. Cei 198 de kilometri ar fi trebuit dați în exploatare în 1995. După Revoluția Română din 1989, fondurile nu au mai fost alocate
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
Est a pus însă capăt pentru a treia oară construcției. Până în acel moment se săpaseră, conform inginerului Radu Bellu de la Divizia de Patrimoniu a CFR, circa 800 de metri de galerie, având aproximativ 5 metri înălțime și 4,8 metri lățime. După război, portalul și galeria dinspre Sinaia au adăpostit un depozit de brânză, apoi un depozit de legume și fructe, iar în prezent o firmă care cultivă ciuperci. În 2015, o echipă a Televiziunii Române a primit acceptul și a filmat
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
a doua mare hidrocentrală de pe fluviul Dunărea. Pe brațul principal al Dunării sunt amplasate dinspre malul stâng spre cel drept două centrale, fiecare cu câte opt agregate, un baraj cu șapte câmpuri deversoare, o ecluză pentru navigație de 34 m lățime și o centrală suplimentară cu două agregate. Pe brațul secundar Gogoșu este amplasat, în mijlocul albiei, un baraj din șapte câmpuri deversoare și, alăturat, pe partea dreaptă a brațului, o centrală suplimentară cu două agregate. Cele două centrale de bază de la
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
Ucraina și Republica Moldova. Își începe cursul din izvorul situat la 6 km spre nord-est de satul Petreuca din Ucraina, la altitudinea de 180 de metri. Râbnița se revarsă în fluviu în regiunea kilometrului 422 de la gura fluviului, lângă orașul Rîbnița. Lățimea râului este de 1-5 m, adâncimea 0,1-0,4 m, viteza cursului de apă 0,2-0,3 m/s. În amonte de satul Broșteni, s-au creat două lacuri de acumulare cu o lungime de 0,3 și, respectiv, 0
Râul Rîbnița () [Corola-website/Science/328433_a_329762]
-
1-5 m, adâncimea 0,1-0,4 m, viteza cursului de apă 0,2-0,3 m/s. În amonte de satul Broșteni, s-au creat două lacuri de acumulare cu o lungime de 0,3 și, respectiv, 0,5 km, cu lățimea de baraj de 130-150 m și adâncimi de 3,0-2,8 m. Bazinul râului este situat pe malul stâng al Nistrului în partea sudică a Podișului Podoliei. Cotele absolute ale cumpenelor de apă variază între 150 și 270 de metri
Râul Rîbnița () [Corola-website/Science/328433_a_329762]
-
ocupată de terenuri arabile, pădurile ocupă doar 4,4% din suprafața totală. Afluentul principal ai râului Râbnița este râul Vărăncăul Lung (de stânga) cu o lungime de 17 km. Valea râului este puțin șerpuitoare, în formă de V latin, cu lățimea de 2-5 km, cu versanți concavi, abrupți, uneori aproape verticali, cu înălțimea de 80-150 m, puternic dezmembrați pe ravene.
Râul Rîbnița () [Corola-website/Science/328433_a_329762]
-
Filarmonica Națională a Ungariei, Muzeul Ludwig și Teatrul Național de Dans. Sală Națională de Concerte Béla Bartók ( Bartók Béla Nemzeti Hangversenyterem) reprezintă din punct de vedere arhitectural partea centrală a centrului și este o sală având dimensiunile: lungime 52 m, lățime 25 m, înălțime 25 m. Dispune de 1563 locuri în fotolii, 136 locuri în picioare la galeria de la nivelul al treilea; totodată, există posibilitatea formării unui sector cu maximum 190 locuri de podiu. Adâncimea podiului poate fi reglata în trei
Palatul Artelor din Budapesta () [Corola-website/Science/328422_a_329751]
-
oraș a cărui unitate teritorială, imperfectă, constă în faptul că închide între granițele sale obârșiile celei mai întinse părți din văile Basarabiei de Nord. Relieful este ondulat cu versanții de dreapta domoli, cu înclinația de 5-10 grade în direcția sud-estică. Lățimea văii Răutului este de până la 2 km, versanții de dreapta sunt abrupți până la 60-90 m. În centrul geografic al orașului valea râului formează un „amfiteatru” natural. Versanții de dreapta ai râului Răuțel sunt mai abrupți cu altitudinea de 150 m
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
se manifestă pe partea inferioară a versantului r. Răut în preajma cartierului Soroca. Alte zone afectate de alunecări, mai noi, sunt în perimetrul străzilor Ceahlău-9 ianuarie-Stradela de Sus (Țigănia) și Arhanghel Mihail-Cupcea-Koșevoi (Bălții Noi). Alunecările din Țigănia ocupă un teren cu lățimea 250 m și lungimea 160 m, au apărut până în 1978 și au distrus cea mai mare partea a caselor din strada Ceahlăului. Cartierul Bălții Noi este afectata de două zone supuse alunecărilor. Prima s-a format în nordul cartierului fiind
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
zone supuse alunecărilor. Prima s-a format în nordul cartierului fiind generată de surparea tălpii versantului de apele lacului orășenesc. Alunecarea care se dezvoltă în zona străzilor Arhanghel Mihail-Cupcea-Koșevoi-stradela Babinskii a apărut în anii 1995-96 și în 1998 focarul avea lățimea 350 m, lungimea 250 m. Cea de-a doua zonă se află la vestul cartierului, pe locul fâșiei forestiere. Alunecările au fost provocate de însăși configurația versantului, de ridicarea nivelului apelor freatice pe coastă ca rezultat al acțiunilor tehnogene (irigarea
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
de ape, densitatea construcțiilor, etc.) și infiltrația înaltă a precipitațiilor care sporesc forțele hidrostatice și hidrodinamice, ce dereglează echilibrul rocilor, conduce la pierderea rezistenței a pantei. De asemenea, în anii 1980 în zona străzilor Rediului-Sălcâmilor (Berestecico) a apărut surpare cu lățimea 800 m și lungimea 300 m. La baza teritoriului stă Platforma Moldovenească care se află la marginea de sud-vest a Platformei Europei de Est. Platforma este alcătuită din fundament cristalin acoperit cu o cuvertură de roci sedimentare. În regiunea municipiului
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
cea mai mare parte a relicvelor antice eravisce au fost distruse. Construcția a durat patru ani, astfel încât în toamna anului 1854, unități ale armatei imperiale austriece și-au făcut intrarea în noua fortăreață. Conform planurilor inițiale, construcția avea 220m lungime, lățime maximă de 60 m cu pereți de 12-16m înălțime și grosime de 4m, structura de apărare a fost completată ulterior de o serie de șanțuri și valuri de pământ, având rolul de a asigura apărarea din direcția nord; în fort
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]