19,481 matches
-
că Scriptura s-a Împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei Învierii” tot atât de perplexă și de Încețoșată ca la Început. Ea nu-și dă seama, plecând de la indiciile din mormânt, că Isus a Înviat din morți. Stăruința ei Înlăcrimată va fi Însă recompensată: Isus Însuși i Se arată pentru a o consola și pentru a-i spulbera Îndoielile. În această cheie de lectură, Maria Magdalena face pereche fără doar și poate cu Toma Necredinciosul, care devine
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
privilegiat, unic pe care Maria, o femeie din marginea grupului principal de apostoli-bărbați, Îl joacă În episodul-cheie al vieții lui Isus: Învierea. Dacă admitem că primul martor ocular al Învierii lui Isus, primul personaj cu care Isus, abia Înviat din morți și Încă neurcat la Tatăl, discută este Maria Magdalena, realizăm adevărata importanță a personajului. Importanță speculată, În sens invers, de un Renan, de pildă, care, pentru a anula istoricitatea Învierii, nu ezită să-și declanșeze o criză de misoginie: cum
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
se afirmă identitatea explicită, Între păcătoasa din capitolul 7 și Maria Magdalena din capitolul 8. Ioan, la rândul său, fixează scena ungerii chiar În casa lui Lazăr din Betania, iar femeia care săvârșește ritualul este Maria, sora celui Înviat din morți. Spre deosebire de Marcu și Matei, urmând scenariul lucanian, Ioan o Înfățișează pe Maria ungând cu nard picioarele Domnului. Spre deosebire de Marcu și Matei, la Ioan I Se ung picioarele, nu capul; spre deosebire de Luca, lipsesc lacrimile de căință. Prin urmare, Luca sugerează o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
precum Augustin. Cel care a impus, printr-un adevărat coup de force, după expresia lui Régis Burnet, contopirea celor „trei Marii” Într-una singură, furnizând scenariul care se menține viguros În subconștientul colectiv creștin, a fost papa Grigore cel Mare (mort În 604). În două omilii despre evanghelii, 25 și 33, Grigore face pasul decisiv, transformând simplele aluzii sau apropieri semiinocente din Luca și Ioan Într-o biografie oficială, ca să spunem așa. Omilia 25 a fost rostită la San Giovanni in
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
precum și autoritatea sa asupra celorlalți ucenici; de ce personajul apare târziu În textul evangheliei?; trebuie oferită o explicație scenei de pe Golgota (Ioan 19,25-27); trebuie explicat accentul pus de autorul evangheliei pe validitatea mărturiei „ucenicului iubit”; trebuie explicată spaima În fața perspectivei morții ucenicului; trebuie explicată rivalitatea dintre „ucenicul iubit” și Petru. De Boer primește provocarea și Încearcă să găsească, În textul Noului Testament, toate elementele necesare pentru identificarea „ucenicului” cu Maria Magdalena. Voi rezuma argumentele sale, orientându-l pe cititorul interesat către
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
vrăjmașilor. Isus Și-a pregătit singur așternutul pe care va dormi. Iuda-Încarnare a diavolului conlucrează În taina mântuirii? Fixația lui Ioan se conturează deplin În episodul unctio Bethaniae. Cum știm, Ioan situează episodul În casa lui Lazăr, cel Înviat din morți, și al surorilor sale, Marta și Maria. În timpul cinei, Maria unge cu mir de preț picioarele lui Isus, lucru care stârnește supărarea lui Iuda. La Marcu, am văzut, doar „unii dintre cei de prezenți” se arată supărați de risipă; Matei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
care L-a renegat pe Domnul de trei ori Într-o singură noapte, dar care n-a deznădăjduit. În cazul lui Petru se poate vorbi clar de metanoia. Cele două cuvinte ale lui Matei creează un cerc de mister În jurul morții lui Iuda. Misterul sporește când mergem și citim relatarea făcută de Luca În Faptele apostolilor 1,16-20, diferită de a lui Matei. Este vorba de un fragment din cuvântarea pe care Petru o ține „În Încăperea de sus” din Ierusalim
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
el a trecut de partea preoților, dar aceștia nu l-au ascultat, ci L-au condamnat pe Isus la moarte. Iuda Îi părăsește furios, restituindu-le banii; apoi „a plecat și s-a spânzurat”. Luca oferă o altă versiune asupra morții lui Iuda, Întrucât el are o altă viziune asupra actului Însuși comis de acesta. Pentru el, ne amintim, Iuda Încarnează a patra ispită; apostolul devine sălaș al Satanei. Prin urmare, moartea sa echivalează cu distrugerea diavolului dinlăuntru, ea trebuie să
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nu concepe ideea de punițiune divină separată de ideea suferinței fizice. Iuda trebuie să sufere Îngrozitor, să simtă mâna lui Dumnezeu asupra lui Înainte de a-și da sufletul. O faptă cumplită nu poate merita decât o pedeapsă cumplită. Întâlnim asemenea morți descrise de Herodot (Istorii 4, 205), Pausanias (Descrierea Greciei 9, 7,3), În Cartea a doua a Macabeilor (9,1-4; 12,38) sau la Flavius Josephus (Antichități iudaice 17,168-170). La Matei, avem de-a face așadar cu o autoexecuție
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
expedieze tranșant, În două cuvinte, ca pe o exorcizare. Apoi, din punct de vedere psihologic, mi se pare de neconceput ca un om care trăise aproape trei ani În preajma lui Mesia să nu simtă nici o remușcare după ce L-a predat morții. Iuda a aflat că Isus avea să fie răstignit și avea să fie răstignit din vina sa. Mai știa și că nu există nici o posibilitate de a-și Îndrepta păcatul, ci numai posibilitatea de a-l ispăși. Se condamnă singur
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
treizeci de arginți, cred că avem de-a face cu o explicație etiologică retroactivă. Matei spune că arhiereii au cumpărat terenul, numindu-l „țarina sângelui”; Luca, dimpotrivă, afirmă că Iuda Însuși l-a dobândit, Înainte de „a crăpa” și că din cauza morții sale „toxice” locul a fost botezat ca atare. Elementul comun este numele: „țarina sângelui”. Probabil bucata de pământ purta deja numele respectiv, iar evangheliștii nu fac decât să speculeze relația dintre toponim și fapta lui Iuda, fiecare propunând o versiune
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
suspina din greu și Iuda, bărbatul ei, o Întrebă cu grijă ce are, ea răspunde: „Vai, sunt cea mai nefericită dintre toate femeile, căci pe copilașul meu l-am Înecat În valurile mării, iar pe bărbatul meu l-am găsit mort Înainte de vreme. Iar Pilat a mai adăugat durerii și altă durere, din păcate, căci m-a nuntit, deși eram copleșită de tristețe, și m-a unit cu tine, deși eu m-am Împotrivit”. Și după ce i-a povestit lui Iuda
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cu termen imprecis, așteptarea celei de-a doua Veniri. A spune că religia creștină nu este o religie a Cărții nu Înseamnă a impieta În vreun fel asupra dogmei creștine, una și sfântă: Întruparea lui Isus și Învierea Lui din morți. Înseamnă pur și simplu a reaminti un lucru banal pentru un creștin de la sfârșitul secolului I, și anume că revelația lui Dumnezeu a avut loc deplin În Întrupare. Textele cuprinse În viitorul Nou Testament au fost scrise fie de apostoli
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
care negau fecioria Mariei. Pentru alexandrinii noștri așadar, Protoevanghelia reprezenta o garanție indiscutabilă de ordin istoric. Titlul sub care este cunoscută astăzi apocrifa se datorează unei greșeli de Înțelegere a rolului acesteia În Biserică. Primul traducător În latină, Guillaume Postel (mort În 1581), văzând că ea se citea În bisericile orientale, a crezut că are de-a face cu o scriere canonică (amănunt foarte important pentru demersul nostru!), socotind-o Începutul (protou) Evangheliei lui Marcu: de aici Proto-evanghelie. Origen o citează
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
al II-lea, așadar foarte aproape de epoca redactării ultimelor scrieri ale Noului Testament. Rezum povestea: Iosif din Arimateea relatează despre Învierea morților Împreună cu Isus. Ca martori direcți Îi citează pe Simeon, preotul, și pe cei doi fii ai săi, tustrei morți de puțină vreme și Înviați de curând. Minunea Începe cu o lumină orbitoare care străpunge Întunericul iadului. Pentru prima dată locuitorii lumii de jos s-au putut vedea unii pe alții. Apoi, În mijlocul lor s-a arătat Ioan Botezătorul, care
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Ridicați, căpetenii, porțile voastre, ridicați-vă, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei!” Satana se retrage strategic, lăsându-i Iadului dirijarea operațiunilor. Totul Însă e zadarnic. „Porțile de aramă s-au sfărâmat, drugii de fier s-au făcut zob și toți morții au fost sloboziți din legături. Și cum a intrat Împăratul slavei, cu Înfățișare omenească, tot Întunericul Iadului s-a luminat.” Nu pot reproduce integral scena, care ar merita o interpretare profesionistă. De altminteri, cu această mise en scène, cu această
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
trei personaje: Enoh, Ilie și tâlharul cel bun. Un scurt capitol al versiunii latine, extrem de cunoscută În Occidentul creștin, constituie, poate, cel mai adecvat comentariu al icoanei Anastasis. Aici Isus Însuși Îl execută pe Satana. „Iadul s-a cutremurat, porțile morții și Încuietorile lor s-au făcut zob, drugii de fier s-au rupt și au căzut la pământ și toate s-au deschis. Domnul Isus Cristos a venit cu blândețe, Înconjurat de aura strălucitoare a luminii de sus, măreț și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
combină listele lui Marcu și Matei cu lista din Luca 8 (femeile galileene care-l urmaseră pe Isus): Maria din Magdala, Maria lui Iacob, Salomeea, Maria și Marta, Suzana, femeia lui Chuza, Berenice, Lia, căreia Dumnezeu Îi Înviase fiul din morți, păcătoasa iertată de Isus. Ele se Întâlnesc În grădina unui anume Philogenes, „grădinarul”, căruia Isus Îi vindecase fiul, pe Simon. Conform acestei apocrife, apostolul Bartolomeu Însuși ar fi fost de meserie grădinar. Scena mai are un element inedit: grădinarul conversează
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sensul de „e treaba ta”. Există precedente În confreriile pitagoreice, de pildă. Apostații erau considerați decedați pur și simplu, iar dacă un pitagoreic Își Întâlnea un fost „tovarăș” pe drum, nu-i acorda nici o atenție, tratându-l ca pe un mort. Dosarul adunat și comentat de Klauck, ibid., pp.129-134. Caroline F. Whelan construiește o ipoteză interesantă asupra episodului morții lui Iuda, așa cum Îl „construiește” Matei: „Suicide in the Ancient World. A Re-examination of Mattew 27,3-10”, În Laval théologique et
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
acela că mult-stimații cultivatori de cereale au pornit practic un război «tăcutș Împotriva puterii sovietice. Un război al Înfometării, dragă tovarășe șolohov”. Costurile umane ale acelui război sunt Încă În discuție, dar ele au fost, cu siguranță, mari. Numărul de morți - ca urmare a campaniilor de „deculacizare” și colectivizare și a foametei ce le-a urmat - este estimat Între numărul „modest” de 3-4 milioane și, conform unor date actuale privind perioada sovietică, peste 20 de milioane. Pe măsură ce au devenit disponibile noi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
acesta necesită o analiză mai atentă. Subiectul ultimelor două fraze este un personaj impersonal: „statul” sau „Tanzania”, reprezentat În practică, desigur, de Nyerere și de elita UNAT. Măsurile de constrângere mențineau această ficțiune lingvistică. În sfârșit, folosirea sintagmei „viață de mort” pentru a descrie traiul celor mai mulți dintre tanzanieni Îi ridică pe Nyerere și partidul său la rangul de mântuitori ce Își scoală poporul din morți, așa cum a făcut Iisus cu Lazăr. Vezi Dean E. McHenry Jr., Tanzania’s Ujamaa Villages: The
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de elita UNAT. Măsurile de constrângere mențineau această ficțiune lingvistică. În sfârșit, folosirea sintagmei „viață de mort” pentru a descrie traiul celor mai mulți dintre tanzanieni Îi ridică pe Nyerere și partidul său la rangul de mântuitori ce Își scoală poporul din morți, așa cum a făcut Iisus cu Lazăr. Vezi Dean E. McHenry Jr., Tanzania’s Ujamaa Villages: The Implementation of a Rural Development Strategy, Research Series nr. 39, Berkeley Institute of International Studies, Berkeley, 1979, p. 136. Mwapachu, „Operation Planned Villages”; Katabaro
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
răsturnat de pe tron. În 1914, intrarea turcilor de partea Germaniei În primul război mondial a precipitat genocidul poporului armean, victimă a numeroase masacre mai Întâi În 1915-1916, apoi până În 1923. Bilanțul a fost teribil, ridicându-se la aproximativ două milioane de morți numai pentru perioada cuprinsă Între primăvara lui 1915 și toamna lui 1916. Atitudinea Turciei a fost semnificativă: a opus oricărei Încercări de dezvăluire o negare oficială sistematică și generală. Abia În 1975, În Franța și În Statele Unite, au apărut lucrări
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au putut face comparații (Dadrian, 1995, p. 13). G. J. & BRAECKMAN Colette (1994), Rwanda, histoire d’un génocide, Paris, Fayard. BRETON Roland (1995), L’Ethnopolitique, Paris, PUF. BROWN Dee (1973), Enterre mon cœur. La longue marche des Indiens vers la mort, trad. fr., Paris, Stock (prima ediție În limba engleză: 1970). CHARNY Israel (1988, 1991 și 1994), Genocide. A Critical Bibliography Review, t. 1-2, Londra, Mansell; t. 3: The Widening Circle of Genocide, New Brunswick (NJ), Transaction Publishers. DADRIAN Vahakn (1995
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a realității sociale. În ciuda caracterului vag al conceptualizării sale, această categorisire revine periodic În literatura antirasistă savantă, precum și În producția jurnalistică Înveșmântată În retorică „științifică”. Așa se face că judecătorul MacPherson, În raportul său din februarie 1999 cu privire la ancheta asupra morții lui Stephen Lawrence, tânăr britanic ucis la Londra În 1993, a reluat această noțiune pentru a atrage atenția asupra sistemelor stabile de discriminare a „minorităților etnice”, afirmând că instituțiile, prin Însăși funcționarea lor, nu sunt decât o reflectare a unei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]