20,273 matches
-
origine ucraineană, a fost membru al Radei Centrale Ucrainene de la Viena (1915-1916), participând la activitățile politice pentru înființarea unui stat ucrainean pe teritoriul estic al Austro-Ungariei. La 19 octombrie 1918, la Liov (Galiția), s-a proclamat Republica Populară a Ucrainei Occidentale. Noul stat includea și partea de nord a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. La 6 noiembrie 1918, s-a semnat un acord între comisarul național ucrainean Omelian Popowicz și autoproclamatul comisar național român Aurel Onciul cu privire la împărțirea Bucovinei
Nikolai Spenul () [Corola-website/Science/319384_a_320713]
-
ai românilor, germanilor și polonezilor, evreii și ucrainenii refuzând să răspundă invitației, a hotărât Unirea Bucovinei cu România. După Unirea Bucovinei cu România (1918), Nikolai Spenul a fost numit în 1919 în funcția de consul al Republicii Populare a Ucrainei Occidentale la Viena, unde a rămas până la moarte. A murit în 1928.
Nikolai Spenul () [Corola-website/Science/319384_a_320713]
-
Bucovina, lucrând în departamentul provincial din Vatra Dornei. În 1916 se mută la Cluj, apoi la Praga, unde a predat cursuri de limba germană și ucraineană. La 19 octombrie 1918, la Liov (Galiția), s-a proclamat Republica Populară a Ucrainei Occidentale. Noul stat includea și partea de nord a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. El a condus delegația Bucovinei la Rada Națională Ucraineană a Republicii Populare a Ucrainei Occidentale. Pe parcursul existenței Republicii Populare a Ucrainei Occidentale a fost comisar
Omelian Popowicz () [Corola-website/Science/319388_a_320717]
-
la Liov (Galiția), s-a proclamat Republica Populară a Ucrainei Occidentale. Noul stat includea și partea de nord a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. El a condus delegația Bucovinei la Rada Națională Ucraineană a Republicii Populare a Ucrainei Occidentale. Pe parcursul existenței Republicii Populare a Ucrainei Occidentale a fost comisar național ucrainean în Bucovina. La 6 noiembrie 1918, s-a semnat un acord între comisarul național ucrainean Omelian Popowicz și autoproclamatul comisar național român Aurel Onciul cu privire la împărțirea Bucovinei între
Omelian Popowicz () [Corola-website/Science/319388_a_320717]
-
Populară a Ucrainei Occidentale. Noul stat includea și partea de nord a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. El a condus delegația Bucovinei la Rada Națională Ucraineană a Republicii Populare a Ucrainei Occidentale. Pe parcursul existenței Republicii Populare a Ucrainei Occidentale a fost comisar național ucrainean în Bucovina. La 6 noiembrie 1918, s-a semnat un acord între comisarul național ucrainean Omelian Popowicz și autoproclamatul comisar național român Aurel Onciul cu privire la împărțirea Bucovinei între noul stat ucrainean și un guvern românesc
Omelian Popowicz () [Corola-website/Science/319388_a_320717]
-
românilor, germanilor și polonezilor, evreii și ucrainenii refuzând să răspundă invitației, a hotărât Unirea Bucovinei cu România. După intrarea armatei române în Bucovina, Popowicz s-a mutat pe teritoriul Galiției. În timpul sesiunii Radei Naționale Ucrainene a Republicii Populare a Ucrainei Occidentale, care a avut loc la Stanislav (azi în regiunea Ivano-Frankivsk), Omelian Popowicz a fost ales vicepreședinte al Radei și președinte al Comisiei de Învățământ. După desființarea acesteia, el a rămas în Stanislav, unde a lucrat în domeniul învățământului. Din decembrie
Omelian Popowicz () [Corola-website/Science/319388_a_320717]
-
la Tratatul de la Brest-Litovsk, precum și semnarea unui acord secret privind recunoașterea Ucrainei de Vest (formată din Galiția, Bucovina și Rusia subcarpatică) ca teritoriu autonom al coroanei. La 19 octombrie 1918, la Liov (Galiția), s-a proclamat Republica Populară a Ucrainei Occidentale. Noul stat includea și partea de nord a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. Din octombrie 1918, Wassilko a fost membru al Radei naționale ucrainene. După proclamarea Republicii Populare a Ucrainei Occidentale, el a devenit primul reprezentant diplomatic al
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
s-a proclamat Republica Populară a Ucrainei Occidentale. Noul stat includea și partea de nord a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. Din octombrie 1918, Wassilko a fost membru al Radei naționale ucrainene. După proclamarea Republicii Populare a Ucrainei Occidentale, el a devenit primul reprezentant diplomatic al acesteia în Austria. La 6 noiembrie 1918, s-a semnat un acord între comisarul național ucrainean Omelian Popowicz și autoproclamatul comisar național român Aurel Onciul cu privire la împărțirea Bucovinei între noul stat ucrainean și
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
1939, Cracovia, Polonia) a fost un lingvist șі pedagog ucrainean, proeminent lider social-politic, cultural și economic al Bucovinei. El a fost deputat în Dieta Bucovinei (1892-1911) și în Parlamentul imperial de la Viena (1911-1918), apoi ambasador al Republicii Populare a Ucrainei Occidentale la Praga. S-a născut într-o familie de țărani din satul Nemilov (azi Nemîliv) din districtul Radehiv (Galiția). În perioada 1878-1884 a studiat la universitățile din Cernăuți și Viena (fiind studentul profesorului Frânc Miklošič (1813-1891)), obținând doctoratul în slavistica
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]
-
al Uniunii pentru Eliberarea Ucrainei a condus activitățile culturale din lagărul de prizonieri ucraineni din Rastatt; în 1917 a condus consiliul de război al pușcașilor ucraineni. La 19 octombrie 1918, la Liov (Galiția), s-a proclamat Republică Populară a Ucrainei Occidentale. Noul stat includea și partea de nord a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. În 1919 a fost numit ca reprezentant diplomatic al Republicii Populare a Ucrainei Occidentale la Praga, unde a trăit până la moartea să; de asemenea a
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]
-
1918, la Liov (Galiția), s-a proclamat Republică Populară a Ucrainei Occidentale. Noul stat includea și partea de nord a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. În 1919 a fost numit ca reprezentant diplomatic al Republicii Populare a Ucrainei Occidentale la Praga, unde a trăit până la moartea să; de asemenea a lucrat ca profesor la Universitatea Ucraineană Liberă, ca președinte al Muzeului Luptelor de Eliberare și primul președinte al Academiei Ucrainene Moghilă-Mazepa. În calitate de lingvist, Smal-Stocki a scris împreună cu Ț. Gartner
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]
-
În loc de aceasta el pierdu curajul, se lăsă prins în palat și fu predat lui Andronic, care puse să i se scoată ochii. Totuși, nimic nu era încă făcut și Andronic știa bine aceasta, atâta vreme cât regimentele de mercenari latini și coloniile occidentale ocupau capitala. Pentru a scăpa de ei, el exploată vechile uri naționaliste. Se răspândi zvonul, ușor de crezut, că străinii se gândeau să năvălească asupra grecilor și sub acest pretext slobozi asupra lor toată gloata Constantinopolului. Cartierul latin fu luat
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
care contraveneau tradiționalismului cu toate că aveau o afinitate semănătoristă și au căutat noi forme de expresie și tematici împrumutate de la curentele moderniste sau simboliste. Într-un mod similar literaților, artiștii plastici au căutat să sintetizeze cultul pentru sufletul românesc cu tehnica occidentală. Formulele pe care artiștii și scriitorii le-au practicat au fost puternic influențate de operele lui Mihai Eminescu și Nicolae Grigorescu. Totul a fost imitat până la obsesie și epuizare, căzând uneori în penibil. Dacă, așa cum spuneau tradiționaliștii, exista o nevoie
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
știe de altfel că lumea mahalalelor nu a excelat prin bun gust și în acest mediu s-a dezvoltat cu predilecție fenomenul kitsch-ului. Anii de creație ai lui Apcar Baltazar au coincis cu o perioadă de vârf din Europa Occidentală, care ca și în România, împreună cu mișcarea Art Nouveau, a afectat atât mobilierul, arhitectura, literatura, mentalitățile, atitudinile sau stările de spirit din așa-zisa "belle époque". Kitsch-ul a fost un fenomen de entropie socio-culturală care a nivelat gusturile și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
adresau și părea că se roagă să i se adreseze astfel de cereri. Convertită, în momentul căsătoriei la ortodoxia grecească, și foarte credincioasă, ea trăia cu plăcere în societatea oamenilor Bisericii și le arăta un respect infinit. Totuși, rămânea foarte occidentală și foarte germană în această curte din orient. În cuvântarea funebră pe care o pronunță în onoarea ei, arhiepiscopul Vasile din Achrida nu se putu opri de a aminti că era o străină, născută sub alte ceruri, necunoscând obiceiurile civilizației
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
pensionare în 1984, întreținându-și numeroasa familie cu opt copii, care s-au realizat cu toții, urmând studii superioare. După obținerea libertății Bisericii Greco-Catolice, în 1990, Grigore Dogaru trece la acțiune și prin Mitropolia de la Blaj caută sponsori în lumea catolică occidentală, ajutoare pe care le gospodărește cu multă chibzuință, ajutat și de credincioși, mai ales cu multa muncă fizică, cât și cu aportul material și moral al copiilor săi. Începe construirea a două biserici, una la Moișa, cu hramul "Neprihănita Zămislire
Grigore Dogaru () [Corola-website/Science/315782_a_317111]
-
zbor moderne din dotarea britanicilor (Royal Air Force) sau a germanilor (Luftwaffe). Ca urmare, Corpul expedițonar italian nu a înregistrat nici un succes. Avioanele italiene au fost repatriate la începutul anului 1941, până la mijlocul lunii aprilie. În afară de mai bine-cunoscuta campanie din deșertul occidental din 1940, italienii au deschis un front secundar în iunie 1940 în Africa de Est, atacând din coloniile lor din Etiopia, Somalia Italiană și Eritreea. La fel ca și în cazul luptelor din Egipt, forțele italiene, compuse din aproximativ 70
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
Guerra di Liberazione") și în rândurile "Armatei lui Badoglio", forțele italiene care luptau de parte aliaților. Armata Republicii Sociale Italiene a înregistrat 45.424 de pierderi. Un mare număr de italieni a murit în lagărele de prizonieri germane, ale aliaților occidentali sau ale sovieticilor.
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
în Ptolemais sau Antiohia din Ptolemais (Αντιόχεια από Πτολεμαΐδα), probabil de către Ptolemeu al II-lea Filadelful. Arabii, care au cucerit localitatea în secolul al VII-lea i-au redat numele antic semitic sub forma Akka عكا. În vremea cruciadelor creștinii occidentali au numit orașul Sfanțul Ioan din , în cinstea Sfanțului Ioan Botezătorul -, respectiv în franceză , engleza și italiană: Saint Jean d'Acre, Saint John d'Acre sau Sân Giovanni d'Acri. Ei au confundat locul cu localitatea biblică Ekron , în versiunea
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
ostași, în unul dintre orașele Palestinei. Luciul aurului a eclipsat strălucirea crucii: în primăvara anului 1203, flota catolică, în loc să pornească, de la debarcaderele orașului distrus Zadar, spre colinele Tărâmului Făgăduinței, și-a schimbat direcția spre țărmurile Bosforului. La 9 iulie, escadra occidentală a apărut sub zidurile capitalei bizantine. La 17 iulie a început asaltul și, spre dimineața zilei următoare, orașul, cuprins de flăcări, a capitulat. La 1 august, Alexios IV Angelos a fost încoronat ca asociat la domnie al tatălui său orbit
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
să revină venețienilor, două optimi-viitorului rege, iar restul -oștirii cruciaților. Conform clauzelor tratatului se reunea un colegiu de 12 electori (6 franci și 6 venețieni). Drept pretext formal pentru intervenție le-a servit cavalerilor uciderea lui Alexios IV (după criteriile occidentale, omorându-se suzeranul, Alexios Murtzupflos s-a pus pe sine în afara legii). Canoanele conciliului de la Narbona (1054), potrivit cărora agresiunea împotriva Constantinopolului creștin era considerată drept un păcat grav, n-au constituit un obstacol. Romeii au mai încercat o dată să
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
încarce cu comori, și dobitoacele murdăreau străvechiul mozaic al pardolselii cu excrementele lor; ornamentele prețioase ale bisericii, candelabrele și vasele din aur și din argint erau sfărâmate cu săbiile, ca să fie vândute apoi la prețuri de nimic negustorilor. Pe barbarii occidentali nu-i interesau cărțile, și comori de neprețuit ale gândirii umane piereau în flăcări sau în noroiul străzilor. Ceea ce fusese adunat de secole prin talentul, arta și truda bizantinilor a dispărut în trei zile... Jafului general i-a pus capăt
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
plasat (grație ajutorului regelui Bonifaciu) sub influența lui Guillaume de Chaplitte și Godefroy de Villehardouin; s-a creat principatul francez al Achaiei sau al Moreei, cel mai original dintre toate principatele care se constituiseră pe ruinele Imperiului bizantin, în întregime occidental prin genul de viață și structura feudală extrem de diferențiată. Era ca un fragment francez în teritoriul francez grec, care era condus de Guillaume de Champlitte, apoi de casa Villehardouin. Dar primul patriarh latin al Constantinopolului era Thomas Morosini căci, dacă
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
este o limbă celtică dispărută, care a fost vorbită de către gali, poporul care locuia regiunea cunoscută ca Galia din Epoca Fierului până în perioadă romană. Aria vorbitoare de galică a acoperit teritoriile care aparțin astăzi mai multor țări din Europa Occidentală, inclusiv Franța, Elveția, partea septentrională a Italiei, partea orientală a Belgiei, Luxembourg și partea occidentală a Germaniei. După cucerirea romană a Galiei, limba galică a subzistat în popor, amestecându-se cu limba latină și în urmă fiind înlocuită aproape complet
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
regiunea cunoscută ca Galia din Epoca Fierului până în perioadă romană. Aria vorbitoare de galică a acoperit teritoriile care aparțin astăzi mai multor țări din Europa Occidentală, inclusiv Franța, Elveția, partea septentrională a Italiei, partea orientală a Belgiei, Luxembourg și partea occidentală a Germaniei. După cucerirea romană a Galiei, limba galică a subzistat în popor, amestecându-se cu limba latină și în urmă fiind înlocuită aproape complet de varianta vulgară a limbii Imperiului și de limbi germanice diverse între secolul IV și
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]