21,807 matches
-
se pare situația poeziei românești actuale? Este, poate, o întrebare prea largă, dar se poate constata o relativă criză, dacă nu a poeziei, ca atare, cel puțin a comunicării ei către public). Ce părere aveți? Noi am avut o mișcare poetică extrem de dinamică în secolul XX, mai cu seamă între cele două războaie mondiale și, după sincopa anilor '50, în ultimele decenii ale acestui veac. Ne putem măsura fără nici o teamă ori reticență, cu multe și mari literaturi europene. E limpede
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și literatura, în general, le-au înfruntat. E simptomatic faptul că în ultimii șase ani, în noul climat social-literar la cristalizarea căruia asistăm, tot POEZIA e cea care se menține la cote ridicate. Continui să cred că avem o mișcare poetică interesantă, cu multe și variate personalități, deplin afirmate, și altele, numeroase și ele, nou intrate în arenă. A.B.Ar fi interesant să vă opriți un moment asupra ultimelor Dumneavoastră cărți... Da. Am publicat recent două cărți: una adună contribuțiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de blajină încât captivează cu totul pe cititor și acesta nu poate să se sustragă unei puternice emoțiuni. Povestea despre Soare 66 și Evanghelia și despre iubirea lor nesuferită de oameni se poate pune alăturea cu cele mai însemnate creații poetice din literatura universală. Ea mișcă cu atât mai mult inimile, cu cât însăși Carmen Sylva spune în prefață: această istorioară este adevărată și s-a petrecut astfel cum este istorisită. (Deșteptarea nr.77/28 septembrie 1903). Foiletonul gazetei este foarte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
obligat să părăsească Bucovina. La Iași, Petrino devine director al Bibliotecii statului, înlocuindul pe Eminescu și va ține un curs universitar de limbă și literatură română. Dimitrie Petrino (Desen în peniță De V. Cosmovici, din Revista Nouă Despre opera sa poetică se scrie: „Că a fost un poet român nu numai de importanță regională, că a fost un veritabil animator al vieții național culturale dintr-o provincie românească anexată de habsburgi vădește și faptul că unele din poemele sale, adunate într-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sacrificii și având, cele mai multe, o existență efemeră, întărește convingerea că viața literară a provinciei noastre traversează acum cea mai intensă și mai animată perioadă din existența ei.” (1931-1936). Gheorghe Hrimiuc, cercetător, Institutul de filologie Română „A. Phillippide” Iași în „Gruparea poetică „Iconar” din „Iconar” nr.1/1995, Rădăuți. * Vasile Posteucă (19121972), încă din perioada „Iconar” de la Cernăuți (19351938) a avut relații prietenești și de opinii cu mai cunoscutul Mircea Eliade (19071986). În perioada celui de al doilea război mondial și după
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
adolescent precoce și foarte promițător, mișcânduse cu har în poezie, proză, teatru și creația critică. Mort înecat la 19 ani, Mihai Horodnic avea să rămână în memoria tuturor, precum Nicolae Labiș mai târziu, simbolul geniului fulgerat de destin, vestitorul generației poetice arborosene. Editat postum, prin grija lui V.I. Posteucă, la 10 ani de la dispariție (1936), comemorat periodic, invocat ca un reper tutelar, Mihai Horodnic va constitui nucleul în jurul căruia se cristalizează treptat o variantă locală a mitului poetului tânăr, chemat să
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
dovezi ale valorii simbolico - efective cu care fusese investită și ale faptului că tradiția se înfiripase. Asemenea lui Mihai Horodnic, numele modestei publicații școlare va fi învestit cu venerația cuvenită începuturilor absolut exemplare.” (Din Iconar nr.1/1995, Rădăuți, „Gruparea poetică „Iconar” de Gheorghe Hrimiuc, cercetător, Institutul de Filologie Română „A. Philippide Iași). * Muguri a apărut la Rădăuți, lunar (februarie 1924 septembrie - octombrie 1926; 19341940) Întemeietorii revistei Mihai Horodnic, I. Galan și Tit Cârstean. Numerele nu-i erau datate și purtau
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ț, de către secta ghebrilor 1, ultimii închinători ai focului. Deatunci încoace, ideile s-au schimbat cu totul asupra vechei religiuni persane șs.m.ț”2. Dar cota acestei receptări este foarte restrânsă. Tot așa cum, într-o formă mai degrabă izbutit poetică decât lucidă, se va întâlni la un alt arheolog și arhitect, aproape un secol mai târziu: „Cei care au primit Coranul peste vechea înțelepciune a lui Zoroastru șs.m.ț n-au crezut decât prea puțin în raiurile făgăduinței, în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
baladei Cucul și turturica și ale Poveștii numerelor. Hasdeu scrie despre originea iraniană a sectelor creștine dualiste, în special maniheismul șsic!ț și paulicianismul, subiect complicat din „tradiția ascunsă a Europei”4, identificând în ciclul baladei Cucul și turturica expresia poetică a luptei dintre bine și rău, „adecă însuși fondul doctrinei dualistice, însuși sâmburele parsismului.” „Pentru paulicieni și mai cu seamă manihei, ne ajunge a aduce aminte imaginațiunea orientală și contactul lor direct cu zoroastrismul.”5 Hasdeu înregistrează continuitatea unei tradiții
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
un savant indian, iar despre această țară de tranzit nu știe poate nimic mai mult decât că o închipuită prințesă de la București 2 s-ar fi căsătorit cu fiul lui Aurangzeb al Indiei, în Kashmir, detaliu scos din fastul ciclului poetic Lala Rookh al unui scoțian, pe numele său Theodor Moore, pe care preotul erudit îl iubește pentru devoțiunea arătată religiei sale. Călătorul ocazional se numește Jivanji Jamshedji Modi, preot parsi 3, „el însuși orientalist de imensă lectură și de o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a considerat că ideile lui Mahomed despre paradis derivădin descrierile foarte asemănătoare ale Părinților Bisericii siriace 1, iar părintele de Menasce mi-a spus Ș(respingându-l)Ț că la Sf. Efrem etc. „nu este vorba decât de simboluri, imagini poetice”, în vreme ce în Coran este vorba de dogme... Dar trebuie să ai o idee foarte bizară despre poezie pentru a spune „doar imagini”, imaginile fiind pentru alții substanța însăși a unui poem. Cu toate acestea, nu știu încă dacă vă pot
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vrăjitorie și mode culturale, p. 13. În 1967, alături de alți câțiva redutabili savanți, É. Benveniste, Jaan Puhvel, Manfred Mayrhofer, Jacques Duchesne-Guillemin, a participat la al X-lea Congres Internațional de Lingvistică, organizat la București, 28 august - 2 septembrie, la secțiunea Poetică, cu o comunicare: „Théorie et pratique du langage chez Paul Valéry” - cf. Actes du Xe Congrès International des Linguistes, Bucarest, Éd. de l’Académie, 1969. Despre acest congres, Jaan Puhvel îi scria lui Wikander: „În această vară, am fost în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Pârvan, căruia i-a dedicat și o micromonografie: Pârvan gânditorul, București. Vezi și colecția de eseuri Ethos, Cugetarea, București, 1940. În nota comemorativă „Amintiri despre Alexandru Busuioceanu”, cf. Împotriva deznădejdii, Humanitas, București, 1992, pp. 190-194, Eliade discută mai ales valoarea poetică a operei sale. Între 1920 și 1922, Al. Busuioceanu a urmat, la Viena, cursurile de istoria artei medievale și paleocreștine ale lui Josef Strzygowski, cursurile de arheologie și istorie a artei antice ale lui M. Reisch și Em. Löwy. În
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
evidenței că delatorii s-au aflat totdeauna printre noi. În "sinteza" din 28 septembrie 1956, "lucrătorul operativ", locotenentul "Domnița" Nicolae, semnalează că "obiectivul" care, se înțelege, nu este altul decît poetul nostru "are scrise și nepublicate o serie de lucrări poetice și de proză cu conținut mistico-filosofic, pe care intenționează să le trimită în străinătate; în acest sens s-a interesat de la agentul Cernat despre modul cum ar putea face acest lucru". Cît de edificator este acest fragment pentru pînza de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
destui agramați, constructori de fraze imposibile, gen "sursa" Lucrețiu care raportează: "...că printre elementele dușmănoase pe care le cunoaște din Cluj este și Lucian Blaga, inițiatorul cercului literar care prin activitatea sa zilnică scrie o serie de lucrări filosofice și poetice pe care nu le publică, datorită conținutului dușmănos pe care îl au". "Nota de stadiu cu privire la materialele ce le deținem asupra lui Blaga Lucian din Cluj", întocmită de lt. maj. Jurca Iosif, redată integral în revista amintită, cuprinde, în scurt, biografia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în măsura în care-i îndrumează sensibilitatea". Și, una din primele propozițiuni, care se vor și o concluzie a cursului său, este, în fapt, un ușor sofism: Nu există poezie acolo unde nu este nici o organizațiune, nici o structură, într-un cuvînt nici o idee poetică e clar, nu este poezie dacă nu-i prezentă ideea poetică (?) și mai sînt alte cîteva propozițiuni de aceeași adîncime și claritate. Pentru cel care a scris Lauda lucrurilor, miezul oricărui lirism se află în faptul că poeții, prin textele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vor și o concluzie a cursului său, este, în fapt, un ușor sofism: Nu există poezie acolo unde nu este nici o organizațiune, nici o structură, într-un cuvînt nici o idee poetică e clar, nu este poezie dacă nu-i prezentă ideea poetică (?) și mai sînt alte cîteva propozițiuni de aceeași adîncime și claritate. Pentru cel care a scris Lauda lucrurilor, miezul oricărui lirism se află în faptul că poeții, prin textele lor, au de spus ceva, chiar în afara unui interes de conținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întrebe în libertate despre adevăr. Panică tot atît de firească, fiindcă poezia apare în spațiul acela de har și tăcere ce ia naștere după întrebarea, răspunsul sau lipsa de răspuns a filosofului". Condiția esențială de existență și manifestare a actului poetic este libertatea. Cum se naște poemul, ne demonstra, într-o frumoasă construcție, criticul: Între cuvînt și libertate nu există spațiu de meditație. Cuvîntul într-o veșnică metamorfoză de semnificații și sugestii din cauza inițiativelor libertății care-l numește, numindu-se pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o veșnică metamorfoză de semnificații și sugestii din cauza inițiativelor libertății care-l numește, numindu-se pe sine. Inițiativa libertății așază cuvîntul într-o stare particulară de netulburată uimire față de propriile lui posibilități, și starea aceasta e prima vamă a realității poetice. O a doua, apare odată cu rînduiala semnelor și sensului în această paradoxală numire care confundă începutul cu sfîrșitul, problema cu taina. Mai departe, spre alte vămi, în alte văzduhuri, în toate însă libertatea e în centru. Cu ea începe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care am trăit pe viu realitățile socialismului, este un păcat originar pentru mentalitatea comunistă. Cînd va vorbi, într-o altă carte, de Al. Busuioceanu și despre propensiunea sa lirică, din exil, Virgil Ierunca are prilejul, încă o dată, a sublinia prielnicia poeticului în exil, "în acest spațiu de ruptură și dor, de priviri mari, climat prin excelență al "veșnicei întoarceri" pregătește, anunță și așteaptă apelul poetic". El, alături de Al. Busuioceanu, respinge "arta fără scop"; atracția sa fiind arta ca "înălțare către Ethos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și despre propensiunea sa lirică, din exil, Virgil Ierunca are prilejul, încă o dată, a sublinia prielnicia poeticului în exil, "în acest spațiu de ruptură și dor, de priviri mari, climat prin excelență al "veșnicei întoarceri" pregătește, anunță și așteaptă apelul poetic". El, alături de Al. Busuioceanu, respinge "arta fără scop"; atracția sa fiind arta ca "înălțare către Ethos", cu precizarea, folosind cuvintele criticului, "că noțiunea de "etic" trebuie luată în sens extrem de larg, ca un evantai figurativ al conștiinței; în nici un caz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
poeziei, Dan Deșliu, este: dragoste față de adevărul vieții, fidelitate față de leninism, de partidul clasei muncitoare căruia îi datorăm tot ce e mai bun în creația noastră. Aflăm, spus răspicat de autorul lui Lazăr de la Rusca, de unde au izvorul marile creații poetice ale trecutului: din legătura artistului cu poporul, din cunoașterea vieții, a suferinței și aspirațiilor maselor exploatate. Ni se comunică ce caracterizează opera celor mai de seamă precursori, de la Eminescu la Alecsandri, Vlahuță, Bolintineanu etc.: devotamentul pentru cauza celor mulți, atitudinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
comună: demascarea atrocităților săvîrșite de imperialiști în Coreea însă fiecare poet ajunge la scopul propus cu mijloacele sale specifice. Numeroase poezii-manifest bine realizate vom întîlni, de pildă, la Maria Banuș: Patronul, scrisă cu prilejul naționalizării industriei grele, Cîntecul soarelui, apel poetic pentru alegerile din 1948. Apoi, Chemare, La masa verde, Profanatorii de morminte, La noi într-o uzină, În munții Georgiei ca și multe altele sînt închinate marii teme a păcii, căreia tovarășa Banuș i-a consacrat într-o măsură însemnată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
poet"". Avem parte de o ploaie de citate din poemele "strălucite" ale epocii, învățate și în manualele acelor vremuri, gen Lidice a lui Eugen Jebeleanu. Dan Deșliu se simte dator, în coraportul ce vizează probleme ale poeziei, să evidențieze realizările poetice ale timpurilor noi: "Printre poemele ample înfățișînd viața nouă trebuiesc amintite Despre pămînt de Maria Banuș, În satul lui Sahia de Eugen Jebeleanu, Vară fierbinte de Victor Tulbure, Tovarășul Matei a primit Ordinul muncii de Veronica Porumbacu, Sub frasinii de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
D. Bălan ca să nu mai amintim de critici cu mai multă experiență ca Ov.S. Crohmălniceanu, S. Iosifescu, V. Călin, V. Mîndra, M. Petrovanu, S. Fărcășanu, M. Gafița, Radu Popescu, S. Alterescu ș.a.". Paul Georgescu dă sfaturi și rețete de "axiologie" poetică, stabilește noile criterii, dezavuîndu-le pe cele vechi: "Un mod oarecum dogmatic de abordare a problemelor s-a produs și în introducerea unor criterii valorice în poezie, ca "lung" și "scurt", crearea unor opozite false între modalități poetice de expresie, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]