21,274 matches
-
ocup cu gânditul, tu faci după cum ți se spune." Ca și nașa ei, a atras numeroși pretendenți cu titluri gata să-și vândă poziția pentru bani. Lui Consuelo i s-a permis să ia în considerare doar propunerea venită din partea Prințului Francis Joseph de Battenberg însă Consuelo a dezvoltat o aversiune imediată pentru el. Din fericire, spre deosebire de multe alte moștenitoare în căutarea lui Făt-Frumos, Consuelo a fost o femeie frumoasă despre care dramaturgul Sir James Barrie, autor a Peter Pan, a
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România, clasificată pe corpuri rituale la sfârșitul anului 2016 era: - Alba-Iulia: Aegidia - Arad: Alexandru Vaida Voievod - Bacău: Costache Negri - Baia Mare: Christian Tell - Bistrița Năsăud: Andrei Mureșanu - Botoșani: Grigore Ț Goilav - Brăila: Vasile Alecsandri - Brașov: Prințul Constantin Mavrocordat, Pietrele lui Solomon - București: Adrian Dohotaru, Orion, Dimitrie Bolintineanu, Dimitrie Cantemir, Dan Amedeo Lăzărescu, Constantin Brâncoveanu, Armonia Universului, Edmond Nicolau, Alfredo Diomede, Eduard Caudella, Jean Pangal, Zenith, Nicolae Titulescu, Armonia, Clubul Alianței, Columna - Caracal: Traian Vuia - Constantă: Cosmos
Ritul Scoțian Antic și Acceptat () [Corola-website/Science/326052_a_327381]
-
(20 iulie 1835 - 25 ianuarie 1900) a fost nepoata de soră a reginei Victoria a Regatului Unit. A fost a doua fiică a lui Ernst I, Prinț de Hohenlohe-Langenburg și a soției acestuia, Prințesa Feodora de Leiningen, sora vitregă a reginei britanice. Prințesa Adelheid este strămoașa actualului monarh al Suediei, Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei. În 1852, nu mult după ce Napoleon al III-lea al
Prințesa Adelheid de Hohenlohe-Langenburg () [Corola-website/Science/326115_a_327444]
-
britanice, astfel încât riscul de refuz era mic. Era de așteptat ca Adelheid să fie suficient de recunoscătoare pentru norocul ei și să se convertească la romano-catolicism. De fapt, propunerea a îngrozit-o pe regina Victoria și l-a contrariat pe Prințul Consort, care a preferat să nu confere legitimitate unei Franțe revoluționare. Curtea britanică a menținut o tăcere strictă asupra Hohenlohes în timpul negocoerilor de căsătorie, ca nu cumva regina să fie prea dornică să respingă perspectiva unei căsătorii cu Napoléon. Părinții
Prințesa Adelheid de Hohenlohe-Langenburg () [Corola-website/Science/326115_a_327444]
-
cu Greenwall. După aceea, Greenwall îi solicită lui Ventura să găsească liliacul alb "Shikaka", un animal sacru al tribului Wachati, care a dispărut la scurt timp după ce a fost oferit ca zestre prințesei Wachati, care urmează să se căsătorească cu prințul Wachootoo pentru a se realiza o alianță între cele două popoare. Însoțit de maimuța capucin, Spike, Ace călătorește în Africa pentru a căuta liliacul dispărut. După sosirea în Nibia și întâlnirea cu consulul Vincent Cadby, Ace începe să cerceteze dispariția
Ace Ventura: Un nebun în Africa () [Corola-website/Science/326136_a_327465]
-
camion de mari dimensiuni. În urmărire, Ace distruge mașina lui Cadby, iar cușca liliacului este proiectată într-un copac și Cadby scapă. În ciuda chiroptofobiei sale, Ace returnează liliacul celor două triburi, în timp ce Cadby, care urmărește din apropiere, este descoperit de către prințul Ouda al tribului Wachati și urmărit de către cele două triburi, pentru ca mai târziu să fie prins și violat de către o gorilă. Prințesa se căsătorește cu prințul, care apăruse anterior ca un luptător trimis să-l provoace pe Ace. Cateva momente
Ace Ventura: Un nebun în Africa () [Corola-website/Science/326136_a_327465]
-
returnează liliacul celor două triburi, în timp ce Cadby, care urmărește din apropiere, este descoperit de către prințul Ouda al tribului Wachati și urmărit de către cele două triburi, pentru ca mai târziu să fie prins și violat de către o gorilă. Prințesa se căsătorește cu prințul, care apăruse anterior ca un luptător trimis să-l provoace pe Ace. Cateva momente mai târziu, se descoperă că tânăra mireasă nu mai este virgină, acest lucru fiind pus aparent pe seama lui Ace. Ambele triburi îl urmăresc apoi pe As
Ace Ventura: Un nebun în Africa () [Corola-website/Science/326136_a_327465]
-
28 septembrie 1907, la vârsta de 81 de ani. Astăzi, Mainau este deținută de Fundația Lennart Bernadotte, creată de strănepotul lui Frederic, contele Lennart Bernadotte (1909-2004). În 1856, s-a căsătorit cu Prințesa Louise a Prusiei, fiica lui (atunci a prințului moștenitor) Wilhelm I și a soției acestuia, Augusta de Saxa-Weimar. Cuplul a avut trei copii: Prin fiica sa este strămoșul actualului monarh al Suediei, Carl XVI Gustaf al Suediei.
Frederic I, Mare Duce de Baden () [Corola-website/Science/326178_a_327507]
-
a fost "Seine Kaiserliche und Königliche Hoheit Erzherzog Maximilian Eugen Ludwig Friedrich Philipp Ignatius Joseph, Königlicher Prinz von Ungarn und Böhmen". La 29 noiembrie 1917, la Laxenburg în apropiere de Viena, s-a căsătorit cu Prințesa Franziska zu Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst, fiica Prințului Konrad de Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst și a contesei Franziska von Schönborn-Buchheim. Cuplul a avut doi copii: Maximilian a murit în 1952 la vârsta de 56 de ani.
Arhiducele Maximilian Eugen al Austriei () [Corola-website/Science/326172_a_327501]
-
Uniunii Scriitorilor; - "Relatare despre Harap Alb" - 2004, roman, Editura Fundației Pro. Premiul Asociației Editorilor din România pentru cea mai bună carte pentru copii a anului; - "Ieși din rând!" - 2005, roman, Editura Fundației Pro; 2011 - ediția a doua, Crime Scene Publishing; - "Prințul iluziilor", 2005, literatură pentru copii, Editura Fundației Pro; desene de arhitect Cristina Popescu; - "Darul Ioanei" - 2007, roman, Editura Polirom; - "Greuceanu. Roman (cu un) polițist" - 2007, roman, Editura Paralela 45; Premiul Asociației Scriitorilor din București; 2010 - ediția a doua, Crime Scene
Stelian Țurlea () [Corola-website/Science/326188_a_327517]
-
după numai șase luni. A Cincea Adunare Națională de la Nauplion a emis un proiect nou de constituție, iar „Puterile Protectoare” (Regatul Unit, Franța și Imperiul Rus) au obligat Grecia să accepte forma de guvernare monarhică prin rezoluția Conferinței de la Londra. Prințul bavarez Otto a devenit noul rege al Greciei independente. În vreme ce Metternich încercau să tempereze valul reformator din sud Europei, grecii au hotărât să-și autoproclame independența. Forțele liberale din Europa Occidentală au primit cu mare satisfacție declarația de independență elenă
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
să gestioneze acest proces, (o problemă cunoscută în epocă drept „Chestiunea Orientală”). Ministrul de externe britanic, vicontele Castlereagh, se temea de complicațiile pe care le-ar genera un asemenea eveniment. Temeri asemănătoare erau împărtășite și de ministrul de externe austriac, prințul Metternich, iar împăratul Rusiei, Alexandru I, considera că numai păstrarea "status quo"-ului putea asigura pacea în Europa. Toți acești oameni de stat erau în favoarea păstrării așa-numitei „Înțelegeri a Europei”. Metternich încerca de asemenea să șubrezească poziția ministrului de
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
votat o serie de documente, cel mai important fiind "Constituția Provizorie a Greciei" ("Προσωρινό Πολίτευμα της Ελλάδος"), care includea de asemenea Declarația de Independență. Adunarea a ales pe 15 ianuarie 1822 un consiliu executiv format din 5 membri, prezidat de prințul Alexandros Mavrocordatos. Cei cinci membri ai consiliului au numit primul guvern cu 8 ministere. Primul legislativ a avut 33 de membri. O caracteristică importantă a Primei Adunări Naționale a fost faptul că în Constituție nu s-a făcut nicio referire
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
modificat locul de desfășurare la Nauplion la începutul anului 1832. Adunarea Națională de la Nauplion a fost ultima din seria convențiilor din timpul Războiului de Independență. În cadrul lucrărilor adunării a fost aprobată decizia marilor puteri la Conferința de la Londra cu privire la alegerea prințului bavarez Otto Friedrich Ludwig von Wittelsbach ca rege al Greciei. Adunarea Națională a adoptat pe 15 martie 1832 o nouă constituție numită „Constituția Politică a Greciei” (Πολιτικόν Σύνταγμα της Ελλάδος), numită uneori drept „Constituția hegemonică” (Ηγεμονικόν Σύνταγμα). Adunarea Națională s-
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
bonapartist la tronul Franței. A fost șeful Casei Bonaparte din 1926 până la moartea sa. A fost cunoscut de către susținători sub numele de Napoleon al VI-lea. S-a născut la Bruxelles, Belgia, ca al doilea copil și singurul fiu al Prințului Napoléon Victor Bonaparte și a soției acestuia, Prințesa Clémentine a Belgiei. Pe linie paternă a fost descendent al lui Jérôme, fratele lui Napoleon I iar pe linie maternă descendent al regelui Ludovic-Filip al Franței. Copilăria și-a petrecut-o în
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
și-a petrecut-o în Anglia, unde a stat cu împărăteasa Eugénie, văduva lui Napoleon al III-lea, și în Belgia. A fost educat la Leuven, Belgia și la Lausanne, Elveția. Când tatăl său a murit la 3 mai 1926, prințul de 12 ani i-a succedat ca pretendent bonapartist la tronul imperial al Franței. La izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, Prințul Louis i-a scris premierul francez, Édouard Daladier, oferindu-se să servească în armata franceză. Oferta sa
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
educat la Leuven, Belgia și la Lausanne, Elveția. Când tatăl său a murit la 3 mai 1926, prințul de 12 ani i-a succedat ca pretendent bonapartist la tronul imperial al Franței. La izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, Prințul Louis i-a scris premierul francez, Édouard Daladier, oferindu-se să servească în armata franceză. Oferta sa a fost respinsă și astfel și-a asumat numele de război Louis de Blanchard și s-a alăturat Legiunii străine. S-a alăturat
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
diferite închisori, inclusiv Fresnes. După eliberarea sa, s-a alăturat grupului de rezistență franceză, "Organisation de résistance de l'armée", sub numele de Louis Monnier. Un alt membru al brigăzii Charles Martel de care aparținea și el era vărul său, Prințul Joachim Murat, care a fost ucis în iulie 1944. Prințul Louis însuși abia scăpat cu viață o lună mai târziu, când, la 28 august, a fost grav rănit; din patrula de șapte oameni care a fost atacată a fost singurul
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
grupului de rezistență franceză, "Organisation de résistance de l'armée", sub numele de Louis Monnier. Un alt membru al brigăzii Charles Martel de care aparținea și el era vărul său, Prințul Joachim Murat, care a fost ucis în iulie 1944. Prințul Louis însuși abia scăpat cu viață o lună mai târziu, când, la 28 august, a fost grav rănit; din patrula de șapte oameni care a fost atacată a fost singurul aupraviețuitor. După recuperare s-a alăturat diviziei alpine și mai
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
recuperare s-a alăturat diviziei alpine și mai târziu a fost decorat pentru vitejie. După război a trăit în Elveția și, ilegal, la Paris până în 1950 când legea de exil împotriva șefilor de foste dinastii ale Franței a fost abrogată. Prințul Louis a devenit un om de afaceri de succes cu o serie de interese financiare în Africa. În 1951 prințul a trimis o coroană memorială care purta însemnul napoleonic 'N' la funerariile Prințului Moștenitor Wilhelm, fiul împăratului detronat al Germaniei
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
și, ilegal, la Paris până în 1950 când legea de exil împotriva șefilor de foste dinastii ale Franței a fost abrogată. Prințul Louis a devenit un om de afaceri de succes cu o serie de interese financiare în Africa. În 1951 prințul a trimis o coroană memorială care purta însemnul napoleonic 'N' la funerariile Prințului Moștenitor Wilhelm, fiul împăratului detronat al Germaniei, Wilhelm al II-lea. Acest lucru a fost văzut ca un gest ironic de regaliști, având în vedere faptul că
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
foste dinastii ale Franței a fost abrogată. Prințul Louis a devenit un om de afaceri de succes cu o serie de interese financiare în Africa. În 1951 prințul a trimis o coroană memorială care purta însemnul napoleonic 'N' la funerariile Prințului Moștenitor Wilhelm, fiul împăratului detronat al Germaniei, Wilhelm al II-lea. Acest lucru a fost văzut ca un gest ironic de regaliști, având în vedere faptul că era vorba de Casa germana de Hohenzollern, care a învins și a detronat
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
lucru a fost văzut ca un gest ironic de regaliști, având în vedere faptul că era vorba de Casa germana de Hohenzollern, care a învins și a detronat propria casă imperială a lui Louis Napoleon în timpul războiului franco-prusac din 1870. Prințul Louis și-a desemnat nepotul, Prințul Jean-Christophe Napoléon, ca succesor trecând peste fiul său cel mare, Prințul Charles Napoléon. Louis s-a căsătorit cu Alix de Foresta la 16 august 1949 la Linières-Bouton, Franța. Cuplul a avut patru copii:
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
gest ironic de regaliști, având în vedere faptul că era vorba de Casa germana de Hohenzollern, care a învins și a detronat propria casă imperială a lui Louis Napoleon în timpul războiului franco-prusac din 1870. Prințul Louis și-a desemnat nepotul, Prințul Jean-Christophe Napoléon, ca succesor trecând peste fiul său cel mare, Prințul Charles Napoléon. Louis s-a căsătorit cu Alix de Foresta la 16 august 1949 la Linières-Bouton, Franța. Cuplul a avut patru copii:
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
de Casa germana de Hohenzollern, care a învins și a detronat propria casă imperială a lui Louis Napoleon în timpul războiului franco-prusac din 1870. Prințul Louis și-a desemnat nepotul, Prințul Jean-Christophe Napoléon, ca succesor trecând peste fiul său cel mare, Prințul Charles Napoléon. Louis s-a căsătorit cu Alix de Foresta la 16 august 1949 la Linières-Bouton, Franța. Cuplul a avut patru copii:
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]