19,568 matches
-
tipar, pe care-l adoptase nu de mult, Stelian îi dădea de veste că se afla de mai multe zile în munți, la Herculane, unde primise un bilet de tratament prin bunăvoința șefilor de la sfatul popular și a celor de la raion, și îl încredința cu satisfacție că acolo, la băi, avusese norocul de-o cazare bună, într-un pavilion rezervat pe vremuri senatorilor și miniștrilor, și că reușise să lege prietenie cu o mulțime de pensionari din țară, printre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
poarta, Virgil văzu o căruță trasă în curtea casei și doi cai dormitând cu spinările acoperite de pături, dar nu dădu faptului prea mare atenție. Uneori moș Panciu, proprietarul, mai găzduia câte-un căruțaș venit cu treburi în reședința de raion. Spre surpriza sa, în casă îl găsi pe Grigore Gospodin, picat într-o vizită la care se aștepta de-abia pe la primăvară. Socrul său isprăvise tocmai de ospătat o strachină cu sarmale și mântuise aproape o mămăligă întreagă, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
socrul Grigore clătină cu cerbicie țărănească din căpățâna-i ghiulea, zicând că el crezuse că avea să-i facă o bucurie mare copilului cu darul lui, apoi schimbă vorba, întrebându-l pe ginere ce se mai auzea pe acolo, pe la raion, cu politica și istorisindu-i fără să mai asculte răspunsul, cu hohote înfundate de râs, niște bancuri cu milițieni, auzite de el la oraș, în piața Obor. Deodată însă veselia aceasta îl părăsi și, uitându-se grijuliu în jur, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care nu poftise pe nimeni, ascultă aici la mine, bă, să vă băgați mințile-n cap și să nu-mi faceți risipă de fonduri bugetare, că partidul nu e o vacă de muls cum vă-nchipuiți voi, ăstia micii de la raion, că dacă dați cu banii statului în baltă, vă bag pe toți la pușcărie, de nu vă vedeți, băăă!... Virgil vru să spună și el ceva, dar celălalt săltă de pe scaun roșu la față ca sfecla și începu să tune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
când, cu titlu de pomană creștinească, bucate gătite, și se îngrijeau de grădina casei, unde semănaseră cartofi. În legătură cu chestiunea transferului la Vidra, nu era, deocamdată nimic lămurit; Stelian avea de gând, totuși, să se mai ducă pe la secția financiară a raionului și să discute din nou cu șeful secției, să afle cum mai stăteau lucrurile. Din nou dezamăgit, Virgil începu să se gândească că n-ar fi stricat să meargă el însuși pe la Vidra, ca să vadă ce se putea face pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
parte, Virgil se îngriji să facă toate târguielile necesare pentru marele eveniment de familie, apelând la serviciile cumnatului Lazăr și mergând de mai multe ori la București, de unde făcu rost de tot ce nu era de găsit în reședința de raion. Vremea se menținea neobișnuit de blândă pentru mijlocul iernii, dar badea Panciu, proprietarul lor, stând pe prispa casei la soare și molfăind vajnic cu măselele lui cele noi coltuce uscate de pâine, clătina din cap și spunea cui voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
alta, avu loc o întâmplare cumplită și stranie, despre care se vorbi multă vreme după aceea. Într-o dimineață, după ce ninsoarea și viscolul se mai domoliră, fură descoperite, prin apropiere de pădurea și de lacul Pusnicu, în vecinătatea reședinței de raion, în niște locuri cam pustii, rămășițele unor militari sovietici, despre care se crezu mai întâi că fuseseră devorați de lupi. În zăpada răscolită de urme și înroșită din belșug cu sânge omenesc, mare lucru din militarii de la răsărit nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dacă Virgil mai avea cine știe cât de așteptat, mai mult noroc avu Lazăr Popescu, care, printr-un concurs fericit de împrejurări, se mută la Vărăști înaintea lui. Lucrurile se petrecură în felul următor. Prin iunie Stelian primi sarcină din partea șefilor de la raion să purceadă fără întârziere la un inventar amănunțit la cooperativa din comună, unde gestionar era un oarecare Ghiță Marangoci, reclamat că vindea cu lipsă la cântar și pentru tot felul de alte matrapazlâcuri. Domnul Marangoci era o veche cunoștință de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mâna în chip de mulțumire. Mama lui de Marangoci! înjură el râzând. Așa-i trebuie! Afară, și la pârnaie cu el!... Dar dorința secretarului de la sfat nu se împlini decât pe jumătate. După ce Stelian le aduse la cunoștință celor de la raion rezultatele inventarului, Ghiță Marangoci zbură de la cooperativă, dar peste puțin se întoarse Tarbacea și fostul gestionar, în loc să fie ridicat cu duba și băgat la închisoare, se internă la Mărcuța și toată povestea fu îngropată și dată uitării. "Organele" se agitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vărăștenii noștri o să scape cu pământurile necolectivizate, începu și Stelian să spună de la o vreme. De câteva luni încoace, nu se mai spune nimic despre colectivizare... Și remarcile sale păreau îndreptățite. După sărbătorile de iarnă, nimeni de la sfat sau de la raion ori de mai sus nu-l mai bătuse la cap cu comisia aceea de lămurire, din care i se ceruse cu insistență în anul precedent să facă parte. Într-adevăr, în sat domneau o liniște și o pace relative, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
E adevărat că...? și așa mai departe. Într-un târziu, după un oftat prelung, femeia zise: Poate că și aici se poate trăi, dom' profesor, dar nu mai știm noi... Puse chitara la loc și, ca de obicei, trecu la raionul „Foto”. Privirea sa se oprea tot mai des asupra unui Canon. Nu vă faceți griji, dom' profesor! Nu-l ia nimeni. Cine să facă la noi În cartier poze cu un aparat ca ăsta? Al dumneavoastră va fi! Se Încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
afișier care le ieșea În cale. Bărbatul cu pălărie era domnul Moduna. Purta pălărie pe orice vreme. În această privință, modelul său declarat era un demnitar rus cu barbișon ca Voitec al nostru și ochelari. Domnul Moduna fusese activist la Raion și luptase pentru colectivizare. Când socialismul a Învins definitiv atât la orașe cât și la sate, drept recompensă, a primit o decorație de care nu fusese niciodată prea mândru. Dar nici nu a refuzat-o. Trecătorii se opreau curioși În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
altele, un proiect grandios de dezvoltare a turismului local de a cărui Înfăptuire nu se Îndoia nici o clipă, din moment ce germinase sub deviza: Nici un cetățean În afara unei excursii organizate! De binefacerile turismului se convinsese singur În lungile sale peregrinări prin satele Raionului. Încuraja drumețiile și credea cu smerenie În lupta de clasă. La demonstrațiile de l Mai răspundea de portretele „Marilor Dascăli” pe care Îi avea Într-un inventar de propagandă, purta pe brațul stâng o brasardă roșie, iar când se cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ușurință de oricine, chiar și de dumneavoastră, În cazul că ați pierdut și cea de-a doua cheiță pe câmpul de instrucție. Dar unde se găsesc obiectele cu pricina? Chiar aici, zise Petru. Intrară În „I. L. Caragiale”, care avea un raion cu articole de voiaj. Geamantane Însă momentan nu aveau, declară jenat librarul. Eventual peste o săptămână, când primeau marfă. Era un articol puțin solicitat de clienți. Și ora Închiderii pe deasupra. Ora Închiderii? izbucni Petru. Ora Închiderii ați spus? Mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
visător, după ce puse păhărelul cu antigel pe masă. Eu am fost al doilea în serie, deși ai mei m-au vrut prototip. Aveam un frate mai mare, foarte deștept și talentat, ajunsese după trei ani responsabil cu circuitele integrate pe raion, da’ a comis o prostie și l-a făcut batoză; o soră mai mică, Betty 3, care s-a căsătorit cu un marțian și de atunci n-am mai văzut-o, da’ ne trimite din când în când piese, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
reprofilat, spuse robotul. Combinele de acolo au fost la origine navete spațiale, personalul s-a reciclat, rampele de lansare au devenit rampe de încărcare. — Și noi? spuse-ncet Felix S 23. Noi ce facem? — Eu zic să vă prezentați la raion și-acolo se va hotărî! Aveți rata locală imediat, peste un sfert de ceas. Uitați-vă, stația e acolo, lângă butoaiele acelea. Felix S 23 privi în direcția indicată și văzu un grup de treizeci-patruzeci de oameni așteptând în soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o cumpănire farmaceutică de doi ani, soția mea, s-a mobilizat, în sfârșit, să divorțeze. Parafîndu-și inițiativa și printr-o spectaculoasă evacuare, pe scara de bloc, a tuturor inestimabilelor mele colecții personale. Când m-am reîntors de la anchetele de la fostul raion de partid, mi-am descoperit lucrușoarele surâzând galben, în lumina cretacică a unui bec de 30 de Wați, ambalate în mucoasele unor saci albăstrui de plastic, suprapuse după criterii vandalice de mărime și greutate și inventariate sub niște numere ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vizita În Anul cel Nou (o minciună), e prea târziu să le expediez cu poșta de categoria a doua, așa că mă așez la coada pentru timbre de categoria Întâi. Dau apoi din coate să-mi fac loc În Înghesuiala de la raionul cu alimente de la Selfridges’ ca să cumpăr brânză și bomboanele acelea florentine micuțe care-i plac Barbarei. Odată ajunși la Barbara și Donald, cărăm tot ce era În mașină, punem cadourile sub brad și mâncarea și băutura În bucătărie, iar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
creaturilor noi din plastic, doamnă Reddy. Poate v-ar interesa Domnul Cap de Cartof? Nu, lucrez deja cu o duzină de astfel de creaturi. 15.51: Încerc la Harrods. Sigur au un Roo. Acolo găsești orice, nu? O femeie de la raionul de jucării Îmi spune că s-ar putea să aibă ceva, că se duce să verifice În camera alăturată dacă aștept puțin. Când se Întoarce, Îmi descrie ceva, dar nu e deloc ce-mi trebuie. Nu, nu vreau unul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îmbrăcați cu haine scumpe (pentru el), vorbeau despre bani, averi și bunăstare... Bunăstare? Ce-o mai fi și aia că de multă vreme nu există așa ceva În satul cu bunic, deși era situat la numai zece kilometri de reședința de raion, târg oarecum prosper din care evreii plecau pe capete din cauza evenimentelor socio politice aduse de noul regim și de teama că previziunile celor „de afară” se vor adeveri, În țară se va instala Comunismul -spaima Occidentului. Șoseaua, pietruită pe atunci
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sinea lor: I-a murit femeia și acum scoate din pălărie vrute și nevrute, ca Grigori cerșetorul! Alții, majoritatea, gândeau dimpotrivă: De la primară se vedea că o să fie om deștept!, sau Cum p...a m...i de nu l-a luat la raion! Aceste seri Îi aminteau de serile și discuțiile interminabile și ades contradictorii avute cu ani În urmă la Cățălești ori la Șerbești, Săucești și Bacău, atunci când se discuta la alt nivel și se atingeau subiecte tabu, când Înțelesul și concluziile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de rezultatele obținute ... și era cât pe ce să continue ...În lupta cu dușmanul de clasă!, o formulă pe care nu a suportat-o niciodată, care i-a pricinuit multe necazuri politice În viață și pe care maiorul Iftimie, de la raion, o adresa unui coleg a lui Victor, un produs de tip nou, ca și maiorul de altfel; unul ajuns plutonier major din pușcăriaș și altul devenit maior dintr-un țigan hoț și agresiv! Gata pentru azi! Pune mâna și te
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
zboruri printre fluturi și flori și gândul la ticălosul de Niță care Încercase să fure rochița Anetei! Cooperativizarea agriculturii era În toi, În Poiană, sat altădată de țărani clăcași și devenit firesc sat cu oameni săraci, organele și tovarășii de la raion s-au trezit cu o listă completă de „Înscriși din proprie inițiativă, oameni care și-au Însușit În mod conștient cauza pentru care clasa muncitoare luptă”, cu „inconștienții” săraci au dus o luptă pașnică de convingere (dacă amenințările pot fi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
in vino veritas”-ul Îl ajutau să-și de-a frâu liber nemulțumirilor, să aducă tot mai des vorba despre corectitudinea boierilor și a vechiului regim, să-l critice pe cel nou, pe cei din conducerea gacului, pe politicienii de la raion și regiune și chiar să rupă afișele electorale și politice de pe poarta unui om. S-a auzit imediat de către cine trebuie și tot imediat s-au luat măsurile de rigoare. Factorii de la nivelul satului, care Îi erau În linii mari
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bordel pe Schitu Măgureanu, o grăsană, cu picioarele umflate enorm, legate în cârpe colorate, abia târându-și pașii. Plângea când începea să-mi povestească de domnișoarele ei. Ținuse stabilimentul până în 1963. Atunci, spunea, a lucrat-o „tovarășul țigan Lambrache de la raion“, au arestat-o, au ținut-o doi ani la orezărie și când s-a întors nu mai avea nimic. Doar picioarele putrezinde. Veneam acolo fascinat de poveștile lor. Pentru un kefir, o bucată de salam sau câteva plăcinte puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]