20,769 matches
-
("ediția a 39-a") a fost un turneu care a inclus mai multe concursuri de-a lungul unui sezon de biatlon, organizat de Uniunea Internațională de Biatlon. Acest sezon a fost programat între 29 noiembrie 2015, data primei etape care a avut loc la Östersund, și 20 martie 2016 la Hantî-Mansiisk. Circuitul a inclus zece evenimente, fiecare dintre ele având diferite curse: individual, sprint, urmărire, start în masă sau
Cupa mondială de biatlon 2015-2016 () [Corola-website/Science/334890_a_336219]
-
seniori, unde i-a găsit pe frații Jeannet, și cu care a câștigat titlul mondial la Campionatul Mondial de la Lisabona. În anul următor a devenit și campion european pe echipe, o performanța care s-a repetat și în 2008. În sezonul 2005-2006 și-a cucerit prima medalie în Cupa Mondială, obținând argintul la etapa de la Poitiers. Doi ani mai târziu a fost laureat cu bronz la Campionatul European din 2008 de la Kiev, după ce a pierdut cu maghiarul Géza Imre. Totuși, a
Jean-Michel Lucenay () [Corola-website/Science/334877_a_336206]
-
intrarea rezervei decât pentru a înlocui un titular indisponibil. În finala pe echipe a încercat Jérôme Jeannet să simuleze ca s-a rănit la încheietura, dar acesta a scăpat cu noroc de cartonașul negru, adică de descalificarea din competiția. În sezonul 2008-2009 a câștigat prima sa etapa de Cupa Mondială, Trofeul Carroccio la Legnano. În sezonul următora obținut aurul la Campionatul European din 2010 de la Leipzig, după ce a trecut în finala de maghiarul Gábor Boczkó. În același an a ajuns în
Jean-Michel Lucenay () [Corola-website/Science/334877_a_336206]
-
Jérôme Jeannet să simuleze ca s-a rănit la încheietura, dar acesta a scăpat cu noroc de cartonașul negru, adică de descalificarea din competiția. În sezonul 2008-2009 a câștigat prima sa etapa de Cupa Mondială, Trofeul Carroccio la Legnano. În sezonul următora obținut aurul la Campionatul European din 2010 de la Leipzig, după ce a trecut în finala de maghiarul Gábor Boczkó. În același an a ajuns în semifinală la Campionatul Mondial de la Paris. A pierdut cu conaționalul său Gauthier Grumier și s-
Jean-Michel Lucenay () [Corola-website/Science/334877_a_336206]
-
a ajuns în semifinală la Campionatul Mondial de la Paris. A pierdut cu conaționalul său Gauthier Grumier și s-a mulțumit cu bronzul. La proba pe echipe Franța a învins Statele Unite în finala, adjudecându-și medalia de aur. El a încheiat sezonul 2009-2010 pe locul 4 mondial, cel mai bun clasament din carieră. Sezonul 2010-2011 s-a dovedit mai greu, dar și-a cucerit cu echipa cea de-a patra medalie de aur mondială, cel-de al optulea titlul major (olimpic sau mondial
Jean-Michel Lucenay () [Corola-website/Science/334877_a_336206]
-
conaționalul său Gauthier Grumier și s-a mulțumit cu bronzul. La proba pe echipe Franța a învins Statele Unite în finala, adjudecându-și medalia de aur. El a încheiat sezonul 2009-2010 pe locul 4 mondial, cel mai bun clasament din carieră. Sezonul 2010-2011 s-a dovedit mai greu, dar și-a cucerit cu echipa cea de-a patra medalie de aur mondială, cel-de al optulea titlul major (olimpic sau mondial) la rând a Franței la spadă masculin pe echipe. Seria s-a
Jean-Michel Lucenay () [Corola-website/Science/334877_a_336206]
-
dus scorul, Lucenay a fost învins 4-8 cu Benjamin Bratton. Ritmul s-a schimbat și Franta a pierdut în cele din urmă, mulțumindu-se cu argint. Lucenay nu a putut să se califice la Jocurile Olimpice de vară din 2012. În sezonul 2013-2014 a găsit din nou calea spre podium, cucerind medalia de bronz la individual din cadrul Campionatului European din 2014 de la Strasbourg. La Campionatul Mondial din același an de la Kazan, a fost eliminat în turul întâi de italianul Paolo Pizzo, dar
Jean-Michel Lucenay () [Corola-website/Science/334877_a_336206]
-
CSM Știința Baia Mare, formație la care a devenit dublu campion național. În anul 2010, Serge Laïrle, fostul antrenor „Stejarilor”, i-a adus la clubul Pays d'Aix RC, care evolua în Pro D2, al doilea eșalon valoric din Franța. Două sezoanele mai târziu, a semnat cu Union Sportive Oyonnax, cu care a promovat în Top 14, campionatul francez de elită, și unde joacă până în prezent. A participat la trei ediții ale Cupei Mondiale de Rugby: Franța 2007, Australia/ Noua Zeelandă 2011 și
Valentin Ursache () [Corola-website/Science/334883_a_336212]
-
plece în România. În 2009 s-a alăturat clubului RCJ Farul Constanța, apoi a jucat pentru RCM Universitatea de Vest Timișoara, CSM București, și apoi Farul Constanța. La nivel european, a participat la Amlin Challenge Cup cu Lupii București. Din sezonul 2015 este legitimat la clubul francez Colomiers Rugby în Pro D2, al doilea eșalon valoric al rugby-ului în Franța. Și-a făcut debutul la echipa națională a României într-un meci de Cupa Națiunilor IRB împotrivă Uruguayului în iunie
Otar Turașvili () [Corola-website/Science/334905_a_336234]
-
în acest sport. Pregătește Lupii București și echipa națională de rugby a României. Și-a născut și s-a crescut în Valea Rhondda, în Țara Galilor. A avut o cariera modestă ca jucător, evoluând pentru cluburile Tylorstown și Penygraig, apoi în sezonul 1971 pentru clubul de liga de elită galeză Pontypridd RFC. În anul 1991 a fost antrenor secund la Dennis John la Pontypridd, pe care l-a condus la Swalec Cup în sezonul 1995-1996, apoi la titlul național în sezonul următor
Lynn Howells () [Corola-website/Science/334906_a_336235]
-
evoluând pentru cluburile Tylorstown și Penygraig, apoi în sezonul 1971 pentru clubul de liga de elită galeză Pontypridd RFC. În anul 1991 a fost antrenor secund la Dennis John la Pontypridd, pe care l-a condus la Swalec Cup în sezonul 1995-1996, apoi la titlul național în sezonul următor. Din 1998 până în 2001 a fost antrenor principal la Cardiff RFC, care a devenit sub îndrumarea sa campion național. Apoi s-a întors la Pontypridd ca antrenor principal, înainte a pleca la
Lynn Howells () [Corola-website/Science/334906_a_336235]
-
în sezonul 1971 pentru clubul de liga de elită galeză Pontypridd RFC. În anul 1991 a fost antrenor secund la Dennis John la Pontypridd, pe care l-a condus la Swalec Cup în sezonul 1995-1996, apoi la titlul național în sezonul următor. Din 1998 până în 2001 a fost antrenor principal la Cardiff RFC, care a devenit sub îndrumarea sa campion național. Apoi s-a întors la Pontypridd ca antrenor principal, înainte a pleca la Celtic Warriors în 2003. Când acest clubul
Lynn Howells () [Corola-website/Science/334906_a_336235]
-
un serial de antologie fantastic de groază SF american creat de Steven Spielberg. A fost transmis în premieră TV de NBC în Statele Unite în 1985 - 1987. Serialul a fost nominalizat la 12 premii Emmy și a câștigat cinci. Episodul primului sezon "The Amazing Falsworth" a adus scriitorului Mick Garris Premiul Edgar pentru cel mai bun episod al unui serial TV. Nu a fost un serial de mare succes (sezonul 1 fiind pe locul 40 iar al doilea pe locul 46) și
Călătorie în timp (serial TV) () [Corola-website/Science/334899_a_336228]
-
fost nominalizat la 12 premii Emmy și a câștigat cinci. Episodul primului sezon "The Amazing Falsworth" a adus scriitorului Mick Garris Premiul Edgar pentru cel mai bun episod al unui serial TV. Nu a fost un serial de mare succes (sezonul 1 fiind pe locul 40 iar al doilea pe locul 46) și nu a fost reînnoit după ce contractul pe doi ani a expirat. Filmul SF din 1987 "Prieteni de departe" ("*batteries not included") a fost inițial programat ca un episod
Călătorie în timp (serial TV) () [Corola-website/Science/334899_a_336228]
-
pentru a primi franciza s-au aflat și Stan Musial, fost mare jucător al echipei St. Louis Cardinals, precum și partenerul său de afaceri, Julius ”Biggie” Garagnani, acesta din urmă decedând însă, pe 19 iunie 1967, cu trei luni înainte de începerea sezonului. După achiziționarea francizei în 1966, Salomon a cheltuit câteva milioane de dolari pentru a renova arena veche de 38 de ani, mărind astfel numărul de locuri de la 12.000 la 15.000. Blues au fost antrenați la început de Lynn
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
Patrick care și-a dat demisia la sfârșitul lui noiembrie după ce a înregistrat 4 victorii, 13 înfrângeri și 2 egaluri. A fost înlocuit de antrenorul secund Scotty Bowman care a condus echipa la un număr record de victorii pentru restul sezonului. Deși regulile NHL a păstrat jucătorii vedetă la echipele care au format liga de la începuturi, Blues au reușit să iasă în evidență în Divizia Vest. Blues a reușit să ajungă în finala Cupei Stanley în fiecare din primele lor trei
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
la Montreal Canadiens. Veteranii Hall, Plante, Goyette și transferul lui Berenson au micșorat forța echipei. Transferul lui Berenson l-a adus, totuși, pe centrul Garry Unger de la Detroit Red Wings, cel care avea să marcheze 30 de goluri în opt sezoane consecutive bătând și recordul celor mai multe meciuri consecutive jucate în NHL. Deși îi avea pe Unger și pe frații Plager în apărare, echipei îi lipsea un atac performant, astfel că Vestul a fost dominat de Chicago Black Hawks și Philadelphia Flyers
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
că Vestul a fost dominat de Chicago Black Hawks și Philadelphia Flyers. Saint Louis a ratat fazele eliminatorii pentru prima dată în 1974. O nouă rearanjare a diviziilor a plasat echipa în Divizia Smythe în anul următor și echipa cunoaște sezoane bune cu atacantul Chuck Lefley în echipă și cu revenirea lui Berenson, dar divizia Smythe era în general atât de slabă încât a devenit sinonimă cu mediocritatea - Blues au câștigat titlul pe divizie în 1977, atunci când au terminat cu 5
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
Smythe era în general atât de slabă încât a devenit sinonimă cu mediocritatea - Blues au câștigat titlul pe divizie în 1977, atunci când au terminat cu 5 partide sub pragul de 50% - și St Louis lipsește din playoff în următoarele două sezoane. În această perioadă, franciza a cunoscut grave probleme financiare. Acest lucru s-a datorat în parte din cauza presiunilor NHL, dar mai ales datorită deciziilor financiare luate de familia Salomon, atunci când a preluat franciza. Contractele amânate au ajuns la scadență în
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
un cumpărător pentru Blues în persoana gigantului de hrană pentru animale Ralston Purina care a redenumit Arena în "Checkerdome". Robert L. Wolfson ajutat la efectuarea transfer către Purina, care a permis păstrarea celor de la Blues în St Louis. După un sezon cu doar 18 victorii, care este cel mai slab sezon din istoria francizei, Blues se califica pentru playoff în 1980, prima calificare din cele 25 de calificări consecutive. În 1981, echipa a terminat a doua în liga in timpul sezonului
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
animale Ralston Purina care a redenumit Arena în "Checkerdome". Robert L. Wolfson ajutat la efectuarea transfer către Purina, care a permis păstrarea celor de la Blues în St Louis. După un sezon cu doar 18 victorii, care este cel mai slab sezon din istoria francizei, Blues se califica pentru playoff în 1980, prima calificare din cele 25 de calificări consecutive. În 1981, echipa a terminat a doua în liga in timpul sezonului regulat, Berenson a devenit antrenorul echipei și tineri promițători, incluzându
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
sezon cu doar 18 victorii, care este cel mai slab sezon din istoria francizei, Blues se califica pentru playoff în 1980, prima calificare din cele 25 de calificări consecutive. În 1981, echipa a terminat a doua în liga in timpul sezonului regulat, Berenson a devenit antrenorul echipei și tineri promițători, incluzându-i pe Wayne Babych marcator a 54 de goluri, viitor membru al Hall of Fame Bernie Federko, inspiratul căpitanul Brian Sutter și portarul Mike Liut. Blues nu au avut același
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
Wickenheiser, în cel de-al șaselea joc, atunci când au revenit de la 1-4 și 2-5 (6-5, scorul final) rămâne unul dintre cele mai mari momente din istoria echipei, St. Louis pierzând în cel de-al șaptelea meci cu 2-1. După acest sezon, Ornest a vândut echipa unui grup condus de omul de afaceri din St. Louis, Michael Shanahan. Blues a rămas o echipă competitivă la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990. Directorul Ron Caron, unul dintre cei mai inteligenți din Ligă
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
vedete ale ligii și un marcator senzațional, înscriind 86 de goluri in 1990-1991 - al treilea în urma lui Wayne Gretzky (care a jucat pentru scurt timp pentru St Louis Blues în 1996) în istoria NHL la capitolul goluri marcate într-un sezon. Gretzky a marcat 92 de goluri în sezonul 1981 - 1982 și 87 în sezonul 1982-1983. Blues a fost a doua cea mai bună echipă în sezonul regulat 1990-1991, dar înfrângerea în al doilea tur în față celor de la Minnesota Nord
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
86 de goluri in 1990-1991 - al treilea în urma lui Wayne Gretzky (care a jucat pentru scurt timp pentru St Louis Blues în 1996) în istoria NHL la capitolul goluri marcate într-un sezon. Gretzky a marcat 92 de goluri în sezonul 1981 - 1982 și 87 în sezonul 1982-1983. Blues a fost a doua cea mai bună echipă în sezonul regulat 1990-1991, dar înfrângerea în al doilea tur în față celor de la Minnesota Nord Stars a fost simbolică pentru dificultățile lor în
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]