19,456 matches
-
treia oară, în 1935, cu Maurice Goudekel, negustor evreu de perle, cu șaisprezece ani mai tânăr ca ea, un om bogat, romantic și cult, un admirator al operelor ei. A scris și a publicat Pisica. În 1942, soțul ei, cu vina de a fi fost evreu, a fost arestat și eliberat cu ajutorul relațiilor ei. Talentata scriitoare s-a bucurat de prietenia unor celebrități ca: Jean Cocteau, scriitor și regizor de remarcabil talent, Jean Marais, popular star de cinema, François Mauriac, autorul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dintre fiii dispăruți și regăsiți. La 9 septembrie 1976, Mao Zedong a murit. Doamna Mao și banda ei au vrut să se impună, au încercat o contralovitură care a eșuat, cei patru au fost întemnițați. Primii trei și-au recunoscut vina, ea a fost condamnată la moarte, pedeapsa i-a fost comutată la închisoare pe viață. În 1991 s-a sinucis, avea șaptezeci și șapte de ani. Curtezane și pseudocurtezane în literatură Corina Publius Ovidius Naso, Amores / Iubiri Ovidius (43 î
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care, credea el, crima este un lucru acceptabil. Ce reprezenta pentru el cămătăreasa? Un păduche ce trebuia strivit. Nu are de ce regreta, mărturisea el, dacă ea ar învia, ar ucide-o din nou. Raskolnikov se străduia să-și găsească o vină, să se autopedepsească, și nu reușea. Pe de altă parte, fapta sa a văzut-o ca un eșec, nu întrezărea niciun efect benefic, din contră, lumea îl privea cu ură, ca pe un criminal. Pe sine se vedea tot ca
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
înțelegere dincolo de limite, l-a însoțit și l-a susținut pe drumul calvarului, învăluindu-l cu dragostea, fidelitatea și compasiunea ei. I-a sădit, ca suport în starea de suferință, credința în Dumnezeu, l-a ajutat să se elibereze de vina păcatului și să renască purificat de suferință. Într-o discuție, la întrebarea scepticului Raskolnikov - Ce ar fi fost fără Dumnezeu, ea a răspuns Nimic. La întrebarea Ce i-a dat Dumnezeu, ea a răspuns Totul. Impresionat de convingerile și de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
direcționare exterioară, standard de evaluare ordinal Acești indivizi sunt foarte competitivi, iar prezentarea sinelui este importantă. Simt nevoia de a fi asociați cu succesul și de a se dezice în cazul eșecului. Prima grijă pentru acești indivizi este să stabilească vina atunci când are loc un eșec și să-și aroge credite când grupul are succes. Indivizii sunt orientați spre putere și statut, având o mare nevoie de afirmare socială din exterior (Scholl, Beauvais, Leonard, 2002). 3.3.3.2 Concept de
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
la teatru înseamnă a păcătui; în ceea ce-i privește pe comedianți, care trec drept având moravuri depravate, o reprobare puternică îi copleșește; în ochii magistraților, teatrul face rău păcii cetății, certuri violente survenind frecvent la ieșirea de la spectacole. Trei alte vini, pentru a căror grabnică remediere pledează d'Aubignac, sunt enumerate pentru a explica dezinteresul publicului. Ele se referă la calitatea spectacolelor: actori, "poeme dramatice", decoruri sunt prea adesea proaste. Richelieu suscită o adevărată campanie de presă în favoarea teatrului, orchestrată de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se va mai întâmpla cu iluzia. Am observat că actorul juca prost tot ceea ce compusese poetul pentru spectator; și că, dacă parterul și-ar fi jucat rolul, ar fi spus la pasajul respectiv: "Pe cine vă este ciudă? Nu e vina mea. Mă amestec eu în treburile dumitale? Du-te acasă"; și dacă, autorul și l-ar juca pe al său, ar fi ieșit din culise, și ar fi răspuns celor de la parter: "Iertare domnilor, este vina mea; altă dată am
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este ciudă? Nu e vina mea. Mă amestec eu în treburile dumitale? Du-te acasă"; și dacă, autorul și l-ar juca pe al său, ar fi ieșit din culise, și ar fi răspuns celor de la parter: "Iertare domnilor, este vina mea; altă dată am să fac mai bine, el de asemenea." Fie că ești cel care compune, fie că ești cel care joacă, nu vă mai gândiți la spectator mai mult decât dacă nu ar exista. Imaginați-vă, pe marginea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
II, 4) În schimb, personajele care încearcă să-și readucă partenerii pe drumul cel bun, abundă în teatrul său. În La Serva amorosa, Coralina, care este un model de virtute, încearcă să trezească la stăpânul său Pantalone un sentiment de vină. Cum, determinat de soția lui, și-a aruncat fiul în stradă, ea îi face morală, arătându-i că va avea o responsabilitate grea dacă fiul său va ajunge rău. Ea speră astfel să-l împace cu fiul său. Goldoni atribuie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
către exterior, a unui fond de cruzime latentă prin care se localizează în individ sau într-un popor toate posibilitățile perverse ale spiritului (...). El desființează conflictele, scoate la iveală forțele, declanșează posibilitățile, iar dacă aceste forțe și posibilități sunt întunecate, vina nu este a ciumei sau a teatrului, ci a vieții." Teatrul, pentru a-și regăsi violența constitutivă, trebuie să se scalde din nou în izvoarele miturilor, vechilor cosmogonii. Aceasta fusese deja dorința lui Mallarmé. El trebuie să le semene Misterelor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
muntele Ebal (1990), Steaua câinelui și Străinul de la miezul nopții, dedicate perioadei cele mai zbuciumate - detenția și trecerea prin închisorile morții de la Aiud, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Mărgineni și Pitești, unde un număr mare de oameni nevinovați ispășeau tot felul de vini imaginare, în condiții inumane. De mare realism sunt paginile consacrate torționarilor, fiarele cu chip uman. Un amănunt de reținut pentru istoria literară este amestecul poetului Constantin Tonegaru în întâmplările legate de arestarea și detenția scriitorului, autoritățile luând drept realitate ficțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
mort; acesta Îl așteaptă „dincolo” pentru a-l trimite la judecată. Deja În Textele Piramidelor, suveranul, Într-o formă sau alta, trebuie cercetat de un tribunal. Astfel: Nu există nici un cuvânt Împotriva regelui pe pământ, Între oameni - nu există vreo vină a sa În cer, Între Zei - regele a Îndepărtat cuvântul care Îi stătea Împotrivă - regele l-a distrus pentru a merge În cer. (302) Sau cu o referire clară la responsabilitatea suveranului pentru toată creația, nu doar pentru natura umană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ziua urmându-și gura, ca vițelul după iarbă (Anast. II, 10,14-11,2). Cazul cel mai cunoscut este cel al unei persoane care povestește pe o stelă cum a fost pedepsită de „Piscxe "Pisc"”, care a orbit-o pentru o vină de-a sa, și cum i-a redat vederea În urma penitenței. Ecouri ale acestei călduri și Încrederi ajung până În imnurile oficiale. Un oarecare Mersekhmet, din Deir el Medina compune imnuri În cinstea lui Amonxe "Amon"1: Îți cânt ție, beat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
86 Ro 3’ sqq.). Reacțiile zeilor la „greșelile” oamenilor sunt direct proporționale cu importanța și responsabilitatea persoanei care comite „păcatul”: dacă cel vinovat este suveranul, Întreaga țară va avea de suferit consecințele mâniei divine, care nu se va Îmblânzi până când vina nu va fi ispășită, uneori chiar de-a lungul câtorva generații. Molima care a lovit ținutul hitit Între sfârșitul secolului la XIV-lea și Începutul secolului al XIII-lea a fost considerată o consecință a unei greșeli comise de suveranul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ajută cu bunăvoință: Pasărea ajunge la cuibul său și trăiește; eu șam ajunsț la zeul furtuniixe "zeul furtunii" pi¿așșașși și el m-a făcut să trăiesc (KUB VI 45 + III 40-42). Omul Își mărturisește zeului păcatele, conștient fiind că vina este ereditară Zeuxe "Zeu" al furtunii din ¾atti, stăpânul meu, zei, stăpânii mei! Mereu se Întâmplă astfel și păcatul nu se oprește! Și tatăl meu a păcătuit și a Încălcat cuvântul zeului furtunii din ¾atti, dar eu nu am săvârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fapte exilate și proiectate Într-un trecut Îndepărtat, „vremea străveche”, Înțeles ca timp al mitului. Fără să se mai poată repeta În prezent, miturile au contribuit la formarea realității, consolidând-o și făcând-o imutabilă. În același timp, transferând orice vină În acel trecut, ele lasă să izvorască ordinea Într-un prezent echilibrat. Încălcarea legii, alterarea legăturilor familiale și sociale, frângerea tabuurilor, canibalismul sunt modele ce nu trebuie urmate, fiind relegate Într-un timp și un spațiu diferite și Îndepărtate, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
propria jertfă - cerut În mod ritual și obținut artificial prin stropirea animalului cu apă În timpul spălării colective a mâinilor sau prin așezarea unor semințe de cereale pe altar pentru a-l Îmbia să-și aplece capul - ascundeau un sentiment de vină În fața uciderii prin violență, despre care, de altfel, nu vorbește nici măcar Hesiod atunci când descrie Împărțirea prototipică săvârșită de Prometeuxe "Prometeu". Există totuși un simț al vinii pe care dispozițiile oficiale ale cetăților grecești care se refereau la actul sacrificial nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe altar pentru a-l Îmbia să-și aplece capul - ascundeau un sentiment de vină În fața uciderii prin violență, despre care, de altfel, nu vorbește nici măcar Hesiod atunci când descrie Împărțirea prototipică săvârșită de Prometeuxe "Prometeu". Există totuși un simț al vinii pe care dispozițiile oficiale ale cetăților grecești care se refereau la actul sacrificial nu Îl lasă să se Întrezărească. Legea jertfelor din Cos, de exemplu, databilă deja În secolul al IV-lea Î.Hr., deci relativ recentă, dă Încă dovadă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din cenușa titanilor fulgerați de Zeusxe "Zeus" fiindcă l-au omorât pe Dionysosxe "Dionysos" și s-au ospătat cu carnea lui. Dacă omul trebuie să Își redobândească unitatea originară desăvârșită, existența lui individuală se dovedește victima unui nou concept de vină, atribuită canibalismului titanilor. Dar acest lucru pune În discuție și sacrificiul sângeros tradițional, reprezentat ca o repetare a vinii banchetului canibalic al titanilor. Poate mai mult decât pitagoreismul, orfismul poate apărea subversiv față de religia tradițională a orașului, a cărei conservare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
carnea lui. Dacă omul trebuie să Își redobândească unitatea originară desăvârșită, existența lui individuală se dovedește victima unui nou concept de vină, atribuită canibalismului titanilor. Dar acest lucru pune În discuție și sacrificiul sângeros tradițional, reprezentat ca o repetare a vinii banchetului canibalic al titanilor. Poate mai mult decât pitagoreismul, orfismul poate apărea subversiv față de religia tradițională a orașului, a cărei conservare era Încredințată transmiterii orale. Deja „religie a cărții”, orfismul făcea Într-adevăr accesibilă știința pentru individ, știință condensată În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau ansamblu, obișnuiesc să-și manifeste oamenilor propria voință. Dar, În timp ce religiile contemporane, greacă și romană, teoretizează pax deorum, echilibrul pacific Între sfera divină și sfera umană și necesitatea ca el să fie restabilit când acest echilibru este frânt din vina oamenilor, ordinea cosmică a tradiției etrusce, așa cum am văzut În Etruria În legătură cu adeziunea scăzută a miturilor cosmogonice, ca gigantomahiile și titanomahiile, răspunde unor criterii ale căror fundamente teoretice sunt În mare măsură necunoscute și, În orice caz, cu o raționalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
străbată calea care duce În lumea morților; Învață drumul și „cuvintele de ordine” ce trebuie spuse paznicilor; În unele cazuri, sunt Îngropați În locuri speciale (Cumae). c) Prin intermediul inițierii, „mystii” devin „bahi”; Însuși zeul Bachus Îi eliberează probabil de acea vină inițială pe care oamenii au moștenit-o de la titanii care l-au sfâșiat pe Dionysosxe "Dionysos" copil. În acest fel se unesc Între ele antropogonia și escatologia, mitul și ritualul (inițierea În misterii și Îngroparea). d) Aceste doctrine se pot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
născut din nou”: Junker, 1959, pp. 29 sq.; Duchesne-Guillemin, 1965, p. 115) -, care este concepută ca un act ce determină renașterea persoanei respective și o inițiază pentru o viață nouă, marcată de dobândirea responsabilității morale. Inițierea zoroastriană nu anulează o vină originară, ci Îl introduce pe neofit În lupta dintre bine și rău, conferindu-i deplina libertate de alegere (doctrina liberului-arbitru sau a „liberei voințe”, ³z³d k³m, ocupă un loc important În morala zoroastriană: Jackson, 1928; Tavadia, 1931; Zaehner, 1955, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în special în modul de a descrie bătăliile lui Israel împotriva populațiilor țării. Cu excepția unui caz, în prima încercare de cucerire a cetății Ai (Ios 7), Iosue învinge și răs-învinge. Nimeni nu reușește să-l oprească. În cazul cetății Ai, vina nu-i aparține, ci unui israelit, Acan, care nu a împlinit legea anatemei. Scopul povestirii e clar: nimeni nu poate încălca legea Domnului fără să fie pedepsit. În fine, în Cartea lui Iosue, ca și în epopei, victoriile sunt totale
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a plătit un tribut destul de mare: trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur. Conform acestui text, Ezechia ia inițiativa de a trimite un mesager de împăcare lui Senaherib, aflat la Lachiș, și însuși Ezechia își recunoaște „vina” față de regele Asiriei (2Rg 18,14). Aceasta înseamnă implicit că nu trebuia să se răzvrătească. Se subînțelege că Senaherib s-a retras după acest compromis. Partea a doua, mult mai lungă (2Rg 18,17-19,37), e construită ca un diptic
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]