20,296 matches
-
calmă, tristă și pură. Mă gândesc la cele două cărți ale mele, Încerc să le răsfoiesc, citesc la Întâmplare câteva pagini, dar rândurile se aștern străine În fața ochilor mei. Ele nu-mi aparțin, știu că altele sunt cărțile pe care visam să le scriu”. Pe autorul și prietenul atâtor cărți emoționante Îl regăsesc Întreg În această sfâșietoare pagină. Mi-am amintit de zăpadă se numește povestirea și volumul din care am citat. Bucuria zăpezii este legată, Într-adevăr, de ziua În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
jocuri fără plasă/ sub cupola bordeiului sud-dunărean!?” (Embargou). În Nastratinul colectiv și Vampirul vegetarian, un soi de portret al demonului meschin al zilelor noastre, În care se tot umfla, carnavalesc, „falca necesității imediate”: „Sta chircit În albeața ochiului/ și nu visa decât la următorul imperiu/ de noapte. Își demitizase secundă după secundă,/ credea doar În falca necesității imediate/ și a vanităților de mătrăgună/ dimineața, la prânz și la cină. Trăia fără nici o bătaie de inimă. Uitase să se mai joace./ Învățase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
privilegiate, Într-o stare euforică, ascultam fraze din Eminescu și Caragiale. Bizară senzație! Căci eram și-aveam să rămân de-a pururi român, altă soartă pentru un om care pleacă din lumea În care s-a născut și și-a visat visul vieții În pragul vârstei de cincizeci de ani nu este de conceput. Dar devenisem un român care, uite, simțea că «acasă» - deși nu există ceva mai dezgustător pentru mine decât dulcegăriile și sentimentalismul ieftin, mai ales cel cu coloratură
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este și „prințesa ce vrea să-și pedepsească o vină”? Vina Îndoielilor, canibalismul cunoașterii, cenușa de după ardere? „Nu știu - răspund - nu știu. Sunt singură/ sunt tristă trufașă vie crispată canibală. Programatic/ răul mă ispitește. Eu/ nu-mi sunt mie prieten./ Visam - cu juvenilă trufie - să port În creier/ cunoașterea deplină a umbrei/ visam/ din fiere și din moarte din boală și din pulbere/ să nasc deplin poemul.” * „Dumnezeu nu poate fi Înțeles decât personal”, spunea Kafka. „Fiecare Își are propria viață
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
canibalismul cunoașterii, cenușa de după ardere? „Nu știu - răspund - nu știu. Sunt singură/ sunt tristă trufașă vie crispată canibală. Programatic/ răul mă ispitește. Eu/ nu-mi sunt mie prieten./ Visam - cu juvenilă trufie - să port În creier/ cunoașterea deplină a umbrei/ visam/ din fiere și din moarte din boală și din pulbere/ să nasc deplin poemul.” * „Dumnezeu nu poate fi Înțeles decât personal”, spunea Kafka. „Fiecare Își are propria viață și propriul Dumnezeu. Preoți și ritualuri nu sunt decât cârje pentru viața
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
șobolan sau să scruteze hăul dintre „inexistența” oficială a delincvenței, decretată de autorități, și zguduitoarele cazuri reale menționate la p. 138. În această subterană a vieții proliferând Între degradare stătută și energie malefică, procesul plagiatului Barbu, asaltul „celor 13” condeieri visând o Uniune a Scriitorilor Comuniști, macabra farsă a funeraliilor lui Baranga, Întâlnirile Conducătorului cu „scriitorii țării” (admirabil prezise În lamentabilul vechi cântecel al lui Alecu Văcărescu: „Ah, stăpânul meu, iată că mi se ia și călimara, fie-ți milă de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lume... Mâna femeii Întâlnind bărbatul... Ziua Începe așa: el la capătul degetelor ei. Atât”. (Plic festiv New York, 17 august 2004- București, 17 aprilie 2005) M. Blecher - Între biografie și creațietc "M. Blecher - Între biografie și creație" „Orice existență poate fi visată ca un incendiu”, afirmă un contemporan al nostru. Sunt vieți care chiar sunt niște incendii. Există Însă flăcări care nu sunt, de fapt, altceva decât o rană ce arde. * Cei care cunosc „cazul Blecher” știu că, Înainte de a fi extrem de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vorba de războaie, de ambiții planetare, de steaguri istorice, de lupta Între clase. Un suflet se trezește, devine conștiință și asumă, dintr-o dată, Întrebările speței. Un trup care ia act de sine, Își probează prăbușirile și extazul. Mintea care gândește, visează și, mai ales, interoghează fatalitatea fără nume. Nu sunt Înfruntări de armate și ideologii, nici ambiții sociale, nu apar privilegiații ierarhiilor, nici cei care vor să le inverseze, nici șefi, nici subalterni. Nici măcar obișnuitele conflicte Între părinți și copii, Între
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dragostea dintre bărbat și femeie, pe care eu aș fi vrut-o altfel, o Întâmplare fantastică, la care să ia parte oceanele, și nebuloasele, cu toată Întinderea și profunzimea lor, deznădăjduit eram și plin de revoltă Împotriva nevolnicei condiții umane, visând mereu flăcări mari, apocaliptice, care să prefacă În scrum sărmanele noastre ființe nedesăvârșite și vulnerabile, tânăr neîmblânzit, haotic, revoltat mai Întâi de destinul biologic al lumii”. Pagina de licean a lui Blecher anunță și rezumă solemna proclamație cosmică a lui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului”. O artă bizantină, de subtile ornamentații, de leneșe decantări, stratificată și „patinată”. O descendență bastardă, batjocorind, s-ar zice, clasica frumusețe elină, pe care o visează pentru a o nega și căreia Îi aparține totuși prin chiar această inversare ilicită. Estetica urâtului, legătura de blestem cu Atena frumuseții. Copil din flori ale răului... Asemenea soluție păgână și „estetizantă”, care opune trivialității comune artificiul blazonat și fatalitatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Emma, iar proza lui Musil, ca și viziunea sa, este radical diferită de realismul, nu o dată sarcastic, din capodopera lui Flaubert. Eroina lui Musil nu este o nefericită mic-burgheză sufocată de strâmtoarea unei căsătorii de conveniență cu un soț oarecare, visând la marile evadări idilice ale amorului. Claudine este o femeie cu un trecut pre-marital aventuros, care și-a găsit Împlinirea În asocierea cu soțul pe care Îl admiră și Îl iubește. Ea nu visează la escapade senzaționale, doldora de clișeele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de conveniență cu un soț oarecare, visând la marile evadări idilice ale amorului. Claudine este o femeie cu un trecut pre-marital aventuros, care și-a găsit Împlinirea În asocierea cu soțul pe care Îl admiră și Îl iubește. Ea nu visează la escapade senzaționale, doldora de clișeele feminismului provincial al micilor matroane nefericite. „Bovarismul” ei este nul. Eroina lui Musil ar avea, probabil, formulări drastice despre mediocritatea iluziilor și a eșecului În neautentica și, până la urmă, imposibila „eliberare” de sine la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
una dintre cele mai puternice reprezentări literare ale Holocaustului ce avea să vină, dar și ale condiției străinului și exclusului, căruia moartea Îi consfințește Înstrăinarea ultimă, excluderea ultimă. Kafka a meditat asupra celei de-a cincea imposibilități nu doar atunci când visa, În ultimii ani de viață, să se stabilească În Țara Sfântă. „Sunt aici, la Întreprinderea de Asigurări Generale, și totuși sper să mă aflu, cândva, În vreo țară Îndepărtată, la fereastra unui birou al plantației de zahăr sau contemplând cimitire
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
santinelelor străzii: voi rezista, voi sta până la capăt, orice-ar fi, până la capăt. Fugise, până la urmă, de vântul negru al urgiei, nu rezistase, marile vorbe fugiseră, și ele, vinovate, ca și el. Captivul nu se dovedise un om „superior”, cum visase, ci doar un biet rătăcit, prea atașat de mărunta supraviețuire. Trecerea de la starea de contracție, din Rinoromânia deceniului 9, la dilatarea de pe marea scenă a Carnavalului liber nu fusese ușoară. Naufragiul eliberator fusese Încâlcit, un ghem de sinusoide. Abia În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru consumatorul produselor culturale de serie. Moartea sa, În 1994, consfințise, nu revenirea În matricea natală, ci separarea de o Întreagă lume, care nu mai era a sa. Fusese, până la capăt, un Înverșunat dușman al morții, sub toate formele ei. Visa mereu să scape, cumva, de inevitabil. „Adevărul este În imaginar”, repeta. Reafirmându-și constant religiozitatea, nu uitase să adauge: „n-am reușit să cred destul”, „sunt ca cel care se roagă zilnic: «Doamne, fă-mă să cred»”. Se resemnase, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rol. Aș putea să mă definesc, absolutizând realitatea, doar așa: eu sunt un părinte. Ar fi ridicol, Însă, să-mi arog această «emblemă». Fiii mei, cu care, cum știi, am o adâncă și excelentă relație, ar respinge asemenea postură. Enrico visa la o puritate platonică... Viața sa a devenit excesiv fluidă, relativă, izolată. Nu indiferentă, nu neimportantă, dar vagă, devitalizată, solitară, distructivă. Există și În roluri mult mai modeste, mic funcționar, de pildă, sau mic boss al unei corporații, o falsă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unui spectacol Încheiat, Într-o magazie de vechituri”, cadavrele de la morgă ordonaseră deja, Într-un fel, realitatea În jurul misterului morții. Criza provocată de cadavrul identificat, În cele din urmă, drept Carlito anulează mecanismele protectoare ale rutinei. La finele romanului, Spino visează un vis din copilărie. Întoarcere În universul prim, infantil, al pre-conștiinței, al preexistenței. Studenții americani au fost atrași de felul În care narațiunea Îi plonja, fără minime repere orientative, cum se Întâmplă frecvent În scrisul lui Tabucchi, În aventura codificată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
romanul Marginea orizontului, medicul este stupefiat. „În personajul Spino nu mi-a fost greu să mă recunosc pe mine Însumi, transformat Într-un medic ratat, operând autopsii Într-un spital decrepit și vânat de o parteneră un pic frivolă, care visează Statele Unite și călătorii pe mare.” Actualul rezident al Statelor Unite se grăbește să precizeze: „Soția mea a fost totdeauna o femeie pozitivă și plină de viață; nu pot exclude ca acea Sara, frustrată și plăpândă, care vrea să se mărite cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
totul asupra persoanei mele. O josnicie. I-am scris o scrisoare la care nu a răspuns. La universitate, mi s-a spus că ceruse detașarea și locuiește la Lisabona”. Cercetările științifice care Îl aduseseră pe medicul italian În paradisul american visat de soție mijlociseră și o recentă vizită la... Bard College. „Doar câteva zile mă aflam la Bard College, nu departe de New York, pentru a asista la un curs al unui coleg american care se ocupă de simulări În cercetarea genetică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a zis: „Până acum am lucrat împreună. De acum drumurile noastre se despart. Eu voiu apuca poate alte căi, ale vieții sociale. Tu să rămâi într’ale duhului și să încerci acea mare transformare a preoțimii române pe care am visat-o împreună și pe care am discutat-o de atâtea ori.” După ce m-am așezat la sat am început activitatea între preoți arătată mai sus, fiind în același timp șef de Plasă la Sebeș. A urmat apoi prigoana și moartea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Ne relatează mai departe, Puiu Năstase în cartea lui „Temerarii” apărută în 2004 la editura Metafora din Constanța, tragicul sfârșit al acestora doi. Miron Chiraleu, cum am spus, extrem de delicat, părea foarte afectat. Intr-o zi îmi spune că a visat pe tatăl lui mort. Se făcea că stătea la poarta casei lor cu mama si cu sora lui, care locuiau în București. Deodată apare tatăl lui care-i spune: Miron, vin de departe să te iau cu mine Nu te
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
paharul și nu bea. Și ei au zis: Tu nu blestemi, Nu bei și moartea nu ți-o chemi, Tu ochi nu plângi, tu piept nu gemi. Când noi vom coace stârvuri grele, Vei trece troienit sub stele Iubind, cântând, visând sub ele! Și ei au plâns și au gemut, Dar el a râs și a tăcut A râs de ei și n-a băut. în zori s-au împărțit apoi Pe trei poteci spre zariști noi Să sune vânt, să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
timpul regimului comunist, și mai ales uciderea sa mișelească în propriul spațiu de locuit, mă înfioară. De multe ori cad în prelungi meditații și plâng setos cu inima amară... „Omule, sfântule, ești numai o rană, Cum mai zâmbești, cum mai visezi? Cum de mai crești tulpini de zăpezi Din sfâșierea ta pământeană?” 1 iulie 2003 Luca I. Călvărăsan Sibiu Dăm în continuare o mărturie versificată a unui prieten și admirator, mai tânăr, Radu Avram, care sintetizează, de fapt, imaginea lui Nicolae
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
curând voi rămâne și fără slujbă. Până și lumea aceea pașnică pe care mi-o imaginam la sfârșitul carierei - violoncelul și limba greacă - se confrunta cu o criză. Dacă voi rămâne fără slujbă, nu-mi voi mai permite nici măcar să visez la ea. Și dacă Sistemul va porni în urmărirea mea până la capătul lumii, nu voi mai avea timp să învăț verbele grecești neregulate. Am închis ochii și-am oftat adânc. Adânc de tot. M-am întors apoi la Roșu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la baie, și când face sex. Altă secvență: soțul, japonez, supraviețuitor al ocupării de către studenți a Amfiteatrului Yasuda, este protagonistul filmului Cenușă și diamant. Poartă tot timpul ochelari fumurii. E în același timp renumit regizor al unor seriale TV, dar visează mereu gaze lacrimogene. Este obsedat de amintirea soției care și-a tăiat venele cu cinci ani în urmă. Secvență: vede brățările de la mâna stângă a femeii și în clipa aceea își amintește de mâna plină de sânge a fostei soții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]