192,981 matches
-
Securității, cu care a încheiat un angajament în 1973. A debutat ca ziarist în 1962 în paginile revistei "Luceafărul", colaborând apoi cu articole și studii despre cultura românească veche și modernă și despre spiritualitatea ortodoxă românească la "Gazeta literară", "România literară", "Ateneu", "Scînteia", "Scînteia tineretului", "România liberă", "Săptămîna", "Flacăra", "Viața studențească" ș.a. În 1990 devine director al Editurii Roza Vânturilor, care va publica lucrările unor scriitori ca Nichifor Crainic și Mircea Eliade, prefațate de Dan Zamfirescu. În anul 1994 devine profesor
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
creator românesc, pe măsura amplitudinii istoriei contemporane”. Demersul protocronist a fost deturnat de la aspectul său cultural către cel propagandistic, trivializând orice valență culturală a ideii de protocronism până la căderea în ridicol. Articolele publicate în "Luceafărul", "Săptămîna", "Scînteia tineretului" și "Suplimentul literar și artistic al Scînteii tineretului" de Dan Zamfirescu, Artur Silvestri, Corneliu Vadim Tudor, Eugen Barbu, Dan Ciachir, Ion Coja, Mariana Brăescu, Fănuș Băileșteanu, Ioan Alexandru, Eugen Florescu, Ion Lăncrănjan ș.a. au susținut fervent acest propagandism protocronism. Dan Zamfirescu a fost
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
Zamfirescu a fost unul dintre publiciștii propagandiști care au contribuit la popularizarea sintagmei „Epoca de Aur” pentru perioada de conducere a României de către Nicolae Ceaușescu. El a fost unul dintre cei mai servili propagandiști ai dictatorului comunist, după cum susține criticul literar Gheorghe Grigurcu. Preocupările protocroniste ale lui Dan Zamfirescu au continuat și după Revoluția din decembrie 1989, fiind publicate volume noi. El a primit Premiul Național al Fundației România Mare în 1992, fiind elogiat de Corneliu Vadim Tudor ca „un scriitor
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
poporului român" (1993). Interpretările exagerate ale istoriei culturii și literaturii române l-au determinat pe Dan Zamfirescu să susțină că Ion Creangă ar fi egal sau mai mare decât clasicii universali Homer, William Shakespeare și Johann Wolfgang von Goethe, istoricul literar considerând că Ivan Turbincă, „personajul care domină istoria lumii în secolul nostru”, ar fi „mai contemporan decât Hamlet, Faust, Don Quijote și Alioșa Karamazov”.
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
agenției de presă Mediafax (1994-1995), apoi redactor (1995) și realizator (din 1996) la Societatea Română de Radiodifuziune. A debutat ca publicist în revista "Amfiteatru" (nr. 4, 1975), colaborând cu articole, studii, eseuri și recenzii în revistele "Viața studențească", "Luceafărul", "România literară", "Viața Românească", "Ramuri", "Steaua", "Tribuna", "Orizont", "Ateneu" etc. A scris cronici literare în revistele "Amfiteatru" (1975-1979) și "Luceafărul" (1979-1986) și cronici muzicale în revista "România literară" (1983-1989). Este autorul pieselor de teatru "Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit" (în colaborare
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
la Societatea Română de Radiodifuziune. A debutat ca publicist în revista "Amfiteatru" (nr. 4, 1975), colaborând cu articole, studii, eseuri și recenzii în revistele "Viața studențească", "Luceafărul", "România literară", "Viața Românească", "Ramuri", "Steaua", "Tribuna", "Orizont", "Ateneu" etc. A scris cronici literare în revistele "Amfiteatru" (1975-1979) și "Luceafărul" (1979-1986) și cronici muzicale în revista "România literară" (1983-1989). Este autorul pieselor de teatru "Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit" (în colaborare cu Pușa Roth, jucată în stagiunea 2001-2002 la Teatrul Național din București
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
1975), colaborând cu articole, studii, eseuri și recenzii în revistele "Viața studențească", "Luceafărul", "România literară", "Viața Românească", "Ramuri", "Steaua", "Tribuna", "Orizont", "Ateneu" etc. A scris cronici literare în revistele "Amfiteatru" (1975-1979) și "Luceafărul" (1979-1986) și cronici muzicale în revista "România literară" (1983-1989). Este autorul pieselor de teatru "Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit" (în colaborare cu Pușa Roth, jucată în stagiunea 2001-2002 la Teatrul Național din București), "Dans alb" (pus în scenă de Teatrul Odeon din București în colaborare cu Teatrul
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
de Teatrul Odeon din București în colaborare cu Teatrul Național Radiofonic la 31 ianuarie 2011), "Baba Dochia. Trei legende românești" (2005) și "Prințul din adâncul pământului" (2007), montate la Teatrul Național Radiofonic. Volumele publicate de el conțin eseuri pe teme literare și muzicale și cronici literare ale operelor scrise de poeții și prozatorii contemporani. A scris prefețele și postfețele unor antologii poetice scrise de Constantin Abăluță (1980), Cezar Ivănescu (1982), George Alboiu (1984), Ioanid Romanescu (1993). Activitatea sa de critică literară
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
în colaborare cu Teatrul Național Radiofonic la 31 ianuarie 2011), "Baba Dochia. Trei legende românești" (2005) și "Prințul din adâncul pământului" (2007), montate la Teatrul Național Radiofonic. Volumele publicate de el conțin eseuri pe teme literare și muzicale și cronici literare ale operelor scrise de poeții și prozatorii contemporani. A scris prefețele și postfețele unor antologii poetice scrise de Constantin Abăluță (1980), Cezar Ivănescu (1982), George Alboiu (1984), Ioanid Romanescu (1993). Activitatea sa de critică literară a fost distinsă cu Premiul
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
literare și muzicale și cronici literare ale operelor scrise de poeții și prozatorii contemporani. A scris prefețele și postfețele unor antologii poetice scrise de Constantin Abăluță (1980), Cezar Ivănescu (1982), George Alboiu (1984), Ioanid Romanescu (1993). Activitatea sa de critică literară a fost distinsă cu Premiul revistei "Amfiteatru" (1978) și Premiul revistei "Luceafărul" (1981), pentru critică literară, Premiul de Excelență pentru întreaga activitate culturală (2016) decernat în cadrul Campaniei de promovare a valorilor românești din străinătate „Noi susținem Excelența!”, lansată în luna
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
prefețele și postfețele unor antologii poetice scrise de Constantin Abăluță (1980), Cezar Ivănescu (1982), George Alboiu (1984), Ioanid Romanescu (1993). Activitatea sa de critică literară a fost distinsă cu Premiul revistei "Amfiteatru" (1978) și Premiul revistei "Luceafărul" (1981), pentru critică literară, Premiul de Excelență pentru întreaga activitate culturală (2016) decernat în cadrul Campaniei de promovare a valorilor românești din străinătate „Noi susținem Excelența!”, lansată în luna ianuarie 2015 de către publicația în limba română „Occidentul Românesc”.
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
chiar clasă unde se presupune că a murit Misaki. Aparent și mama lui Kouchi, Ritsuko Sakakibara a fost elevă în clasa dândului. Romanul Another are 677 pagini și este scris de către Yukito Ayatsuji. Romanul a fost serializat inițial în revista literară "Kadokawa Shote"n lui Yasai Jidai în perioadele intermitentă din august 2006 și mai 2009. Un volum tankōbon compilat a fost publicat pe 29 octombrie 2009 și două volume ediție bunkobon a fost lansate pe 25 septembrie 2011. O relansare
AnOther () [Corola-website/Science/336974_a_338303]
-
, pseudonimul literar al lui Iosif Pocler, (n. 14 iunie 1932, comuna Dudești-Cioplea, județul Ilfov - d. 2005) a fost un poet și dramaturg româno-israelian. S-a născut într-o familie evreiască din vecinătatea Bucureștilor sub numele de Iosif Pocler. A studiat la Liceul
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
din București și ca profesor la școala din comuna Uzunu și la Școala Tei din București. A emigrat în 1972 în Israel, unde a lucrat ca funcționar la Societatea de Telefoane din Tel Aviv. A desfășurat o activitatea publicistică și literară. A scris romane ("Contratimp", 1968; "Faruri de ceață", 1970; "Moartea a doua", 1971; "Portul pustiu", 1997), proză scurtă ("Lișița", 1965; "Fotografii mișcate", 1967; "Soarta altuia", 1970; "Alături de foc", 1982) și piese de teatru ("Pereții albi", 1971). De asemenea, a tradus
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
a doua", 1971; "Portul pustiu", 1997), proză scurtă ("Lișița", 1965; "Fotografii mișcate", 1967; "Soarta altuia", 1970; "Alături de foc", 1982) și piese de teatru ("Pereții albi", 1971). De asemenea, a tradus două cărți. Publicistica sa a apărut în revistele "Luceafărul", "Convorbiri literare" și "Gazeta literară", fiind distins în 1964 cu Premiul revistei "Gazeta literară". A dramatizat mai multe scrieri literare românești pentru Teatrul Național Radiofonic printre care: "Enigma Otiliei" de George Călinescu, "Donna Alba" de Gib. I. Mihăescu, "Tănase Scatiu" de Duiliu
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
Portul pustiu", 1997), proză scurtă ("Lișița", 1965; "Fotografii mișcate", 1967; "Soarta altuia", 1970; "Alături de foc", 1982) și piese de teatru ("Pereții albi", 1971). De asemenea, a tradus două cărți. Publicistica sa a apărut în revistele "Luceafărul", "Convorbiri literare" și "Gazeta literară", fiind distins în 1964 cu Premiul revistei "Gazeta literară". A dramatizat mai multe scrieri literare românești pentru Teatrul Național Radiofonic printre care: "Enigma Otiliei" de George Călinescu, "Donna Alba" de Gib. I. Mihăescu, "Tănase Scatiu" de Duiliu Zamfirescu, „În vreme
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
1967; "Soarta altuia", 1970; "Alături de foc", 1982) și piese de teatru ("Pereții albi", 1971). De asemenea, a tradus două cărți. Publicistica sa a apărut în revistele "Luceafărul", "Convorbiri literare" și "Gazeta literară", fiind distins în 1964 cu Premiul revistei "Gazeta literară". A dramatizat mai multe scrieri literare românești pentru Teatrul Național Radiofonic printre care: "Enigma Otiliei" de George Călinescu, "Donna Alba" de Gib. I. Mihăescu, "Tănase Scatiu" de Duiliu Zamfirescu, „În vreme de război” de I.L. Caragiale și "Podul de piatră
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
1982) și piese de teatru ("Pereții albi", 1971). De asemenea, a tradus două cărți. Publicistica sa a apărut în revistele "Luceafărul", "Convorbiri literare" și "Gazeta literară", fiind distins în 1964 cu Premiul revistei "Gazeta literară". A dramatizat mai multe scrieri literare românești pentru Teatrul Național Radiofonic printre care: "Enigma Otiliei" de George Călinescu, "Donna Alba" de Gib. I. Mihăescu, "Tănase Scatiu" de Duiliu Zamfirescu, „În vreme de război” de I.L. Caragiale și "Podul de piatră" de Dumitru Radu Popescu. Și-a
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
Mihăescu, "Tănase Scatiu" de Duiliu Zamfirescu, „În vreme de război” de I.L. Caragiale și "Podul de piatră" de Dumitru Radu Popescu. Și-a continuat activitatea publicistică în Israel, colaborând, sub pseudonimele I. Eban, I. Stern și F. Talla, cu cronici literare și artistice în revistele în limba română "Viața noastră", "Adevărul", "Izvoare", "Facla", "Revista mea" și "Orient Expres". A îndeplinit o perioadă și funcția de redactor-șef la "Revista mea", după ce Adrian Zahareanu a vândut revista unui anume Himmelfarb. Într-o
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
la o marie varietate de instrumente. "Códice Rico "(T) din "El Escorial" și cel de la Biblioteca Națională Centrală a Florenței ("F") sunt bogat decorate cu mici ilustrații narative. "Cantigas" sunt scrise în portugheza veche, tipică la vremea aceea ca limbă literară în Castilia. "Cantigas" cuprind 420 de poezii, dintre care 356 sunt narative, povestind minunile Mariei; restul, exceptând o introducere și două prologuri, sunt legende sau includ sărbătorile Sfintei Maria. "Cantigas" o înfățișează pe Fecioara Maria într-o manieră omenească, deseori
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
(n. 4 aprilie 1917, Chișinău - d. 21 decembrie 1966, București) a fost un istoric literar, folclorist și poet român. S-a născut la Chișinău în familia istoricului literar Ștefan Ciobanu, viitor profesor universitar și membru al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1940), apoi studii de specializare în Franța
Valeriu Ciobanu () [Corola-website/Science/336981_a_338310]
-
(n. 4 aprilie 1917, Chișinău - d. 21 decembrie 1966, București) a fost un istoric literar, folclorist și poet român. S-a născut la Chișinău în familia istoricului literar Ștefan Ciobanu, viitor profesor universitar și membru al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1940), apoi studii de specializare în Franța (1942). Obține în 1945 titlul academic de doctor în litere al Universității din
Valeriu Ciobanu () [Corola-website/Science/336981_a_338310]
-
catedră cu tatăl său. În anul 1949 este înlăturat de la catedra universitară odată cu tatăl său și cu asistenții lui Călinescu (Adrian Marino, Ovidiu Papadima și Dinu Pillat) și se transferă pe postul de cercetător științific principal la Institutul de Istorie Literară și Folclor (1949-1966), condus de profesorul Călinescu, lucrând acolo până la moartea sa. A avut o existență zbuciumată, fiind descris de colegul său, Al. Săndulescu, ca un individ burlac, alcoolic și mizantrop înrăit ce trăia drama trecerii pe o linie moartă
Valeriu Ciobanu () [Corola-website/Science/336981_a_338310]
-
și mizantrop înrăit ce trăia drama trecerii pe o linie moartă la institut din cauza problemelor din dosar. Profesorul Călinescu îl socotea lipsit de importanță ca poet, dintr-un soi de invidie profesională. Această dușmănie s-ar fi datorat, potrivit istoricului literar Constantin Mohanu, faptului că a fost singurul care a îndrăznit să-l contrazică pe orgoliosul critic literar. A publicat studii documentate de istorie literară în care a analizat operele unor scriitori români (Alexandru Depărățeanu, Alexandru Vlahuță, Tudor Pamfile), a scriitorilor
Valeriu Ciobanu () [Corola-website/Science/336981_a_338310]
-
Profesorul Călinescu îl socotea lipsit de importanță ca poet, dintr-un soi de invidie profesională. Această dușmănie s-ar fi datorat, potrivit istoricului literar Constantin Mohanu, faptului că a fost singurul care a îndrăznit să-l contrazică pe orgoliosul critic literar. A publicat studii documentate de istorie literară în care a analizat operele unor scriitori români (Alexandru Depărățeanu, Alexandru Vlahuță, Tudor Pamfile), a scriitorilor simboliști francezi și a unor scriitorii ruși și sovietici, precum și relațiile literare româno-ruse („A.S. Pușkin și literatura
Valeriu Ciobanu () [Corola-website/Science/336981_a_338310]