192,981 matches
-
Uniunii Teatrale din România, al Uniunii Cineaștilor din România și al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. Ștefan Oprea a avut o preocupare constantă pentru teatru. Prima sa piesă, "Inimă de ginere", a fost publicată în 1963 în revista "Iașul literar". Piesele sale au fost jucate pe scenele teatrelor românești: "Constelația Ursului" (pusă în scenă la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, în regia lui E. Tr. Bordușan, în stagiunea 1968/1969), "Dubla dispariție a Marthei N..." (Teatrul Dramatic „G. Bacovia
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
1983; "Stelele Oscarului", în colab., I-III, 1996-2004), în care sunt întreprinse analize meticuloase ale unor spectacole teatrale sau filme românești și străine, ce urmăresc gradul de creativitate artistică. Volumul "Scriitorii și filmul" (2004) analizează procesul de transformare a operei literare în film, evidențiind calitățile și defectele ecranizărilor în raport cu scrierea de inspirație. Activitatea de critic de teatru și film a profesorului Ștefan Oprea a fost recunoscută prin decernarea mai multor premii: Premiul de critică al A.T.M. (1982); Premiul revistei "Tomis
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
al "Analelor Academiei Române" și șef al Biroului de presă al Academiei Române (1991-1994), apoi director adjunct al Bibliotecii Academiei Române (1994-2008). A colaborat cu articole încă din anii studenției la "Scânteia tineretului", "Viața studențească", "Informația Bucureștiului". A debutat în activitatea de critic literar cu o recenzie a cărții "Contradicția lui Maiorescu" de Nicolae Manolescu, publicată în 1971 în revista "Tomis". A fost preocupat de specificitatea literaturii și a culturii române, căutând să identifice și să analizeze acele componente care conferă o identitate bine
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
critice Mihail Sadoveanu. A elaborat, în colaborare cu Cornel Simionescu, ediția critică a Operelor lui Mihail Sadoveanu (vol. I-VIII, 1981-1997), însoțită de o prezentare critică a receptării operei sadoveniene de-a lungul timpului. s-a remarcat ca un critic literar interesat de poezie și de proză. Volumul "Abside" (1979) conține profile literare ale poeților Al. Andrițoiu, Ana Blandiana, Vasile Nicolescu, Aurel Rău, Marin Sorescu și Nichita Stănescu, în timp ce "Poeta ludens" (1979) este o sinteză monografică a poeziei lui Nichita Stănescu
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
a Operelor lui Mihail Sadoveanu (vol. I-VIII, 1981-1997), însoțită de o prezentare critică a receptării operei sadoveniene de-a lungul timpului. s-a remarcat ca un critic literar interesat de poezie și de proză. Volumul "Abside" (1979) conține profile literare ale poeților Al. Andrițoiu, Ana Blandiana, Vasile Nicolescu, Aurel Rău, Marin Sorescu și Nichita Stănescu, în timp ce "Poeta ludens" (1979) este o sinteză monografică a poeziei lui Nichita Stănescu. Volumul "Refracții" (1980) analizează operele literare ale prozatorilor contemporani Marin Preda, Eugen
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
proză. Volumul "Abside" (1979) conține profile literare ale poeților Al. Andrițoiu, Ana Blandiana, Vasile Nicolescu, Aurel Rău, Marin Sorescu și Nichita Stănescu, în timp ce "Poeta ludens" (1979) este o sinteză monografică a poeziei lui Nichita Stănescu. Volumul "Refracții" (1980) analizează operele literare ale prozatorilor contemporani Marin Preda, Eugen Barbu, Paul Anghel, Constantin Țoiu, Francisc Păcurariu, iar volumul "Aorist" (1988) conține comentarii ale operelor lui Geo Bogza, Laurențiu Fulga, Ion Lăncrănjan, Liviu Rebreanu, Jean Bart ș.a. Fănuș Băileșteanu este autorul a două sinteze
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
Zamfirescu, Tudor Măinescu, Jean Bart etc. și a publicat o serie de texte inedite în paginile revistei "Manuscriptum" și ale altor publicații. După ce a prefațat romanul "Nemuritorii de la Agapia" (1998), Fănuș Băileșteanu a elaborat volumul "Nihil sine Deo sau Cruciada literară a ecumenistului Constantin Virgil Gheorghiu" (2005), o primă monografie dedicată lui Constantin Virgil Gheorghiu în care sunt analizate ecourile internaționale ale romanului " Ora 25" („o carte existențialistă și, în bună măsură, absurdă (poate mai mult în linia absurdului mitic al
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
După absolvirea facultății a lucrat în domeniul editorial, ocupând diferite funcții redacționale la Editura pentru Literatură, apoi redactor-șef la Editura Eminescu (1970-1974), lector la Centrala Editurilor și, în ultimii ani de viață, redactor-șef al Editurii Cartea Românească. Criticul literar a fost distins în anul 1990 cu Premiul Herder. Legătura sa cu poezia datează din anii liceului. A făcut parte, ca elev, din cenaclul literar din Craiova, condus de Elena Farago (1945-1947), debutând cu versuri în 1947 în "Revista elevilor
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
Centrala Editurilor și, în ultimii ani de viață, redactor-șef al Editurii Cartea Românească. Criticul literar a fost distins în anul 1990 cu Premiul Herder. Legătura sa cu poezia datează din anii liceului. A făcut parte, ca elev, din cenaclul literar din Craiova, condus de Elena Farago (1945-1947), debutând cu versuri în 1947 în "Revista elevilor". A publicat versuri începând din 1957 în "Gazeta literară", debutând editorial în 1965 cu volumul de poeme "Spirale". A continuat să scrie poezii, publicând periodic
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
Herder. Legătura sa cu poezia datează din anii liceului. A făcut parte, ca elev, din cenaclul literar din Craiova, condus de Elena Farago (1945-1947), debutând cu versuri în 1947 în "Revista elevilor". A publicat versuri începând din 1957 în "Gazeta literară", debutând editorial în 1965 cu volumul de poeme "Spirale". A continuat să scrie poezii, publicând periodic și alte plachete: "Ochiul adâncului" (1968), "Identitate" (1970), "Suflet în spațiu" (1973), "Ferigă sub stâncă" (1975), "Uimitorul răstimp" (1977), "Rug de septembrie" (1979), "Sărbătoarea
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
nimănui" a fost distins cu Premiul pentru poezie „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1980). Liviu Călin a cultivat o poezie cerebrală și livrescă, ce dovedește o cultură vastă, dar care este în același timp lipsită de originalitate prin imitarea unor modele literare cu care autorul luase contact în anii tinereții. Unii critici au evidențiat un ermetism de tip barbian, în timp ce alții, printre care Emil Manu, „nostalgia epigonică a unui suprarealism pierdut”. Criticul literar Gheorghe Grigurcu îl considera pe Liviu Călin drept „un
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
același timp lipsită de originalitate prin imitarea unor modele literare cu care autorul luase contact în anii tinereții. Unii critici au evidențiat un ermetism de tip barbian, în timp ce alții, printre care Emil Manu, „nostalgia epigonică a unui suprarealism pierdut”. Criticul literar Gheorghe Grigurcu îl considera pe Liviu Călin drept „un genuin pudic, ce-și complică sensibilitatea prin estetizare, acoperindu-și obrazul cu măștile de hârtie japoneză ale metaforei. Ipostazele confesiunii sunt reprimate prin intermediul unei scriituri care o conține însă în filigran
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
Petrescu, viața unor intelectuali din perioada „obsedantului deceniu”, care, exasperați de propria existență anodină, își propun doar scopuri meschine pentru a trăi satisfacția unor realizări. Activitatea sa de poet s-a desfășurat în paralel cu cea de critic și istoric literar. Liviu Călin a debutat cu cronici literare publicate în "România liberă" în 1951, publicând ulterior volumele de studii și articole "Portrete și opinii literare" (1972) și "Recitind clasicii" (1975), în care face comentarii pertinente într-un stil sobru și precis
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
deceniu”, care, exasperați de propria existență anodină, își propun doar scopuri meschine pentru a trăi satisfacția unor realizări. Activitatea sa de poet s-a desfășurat în paralel cu cea de critic și istoric literar. Liviu Călin a debutat cu cronici literare publicate în "România liberă" în 1951, publicând ulterior volumele de studii și articole "Portrete și opinii literare" (1972) și "Recitind clasicii" (1975), în care face comentarii pertinente într-un stil sobru și precis asupra literaturii clasice și contemporane, precum și monografia
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
realizări. Activitatea sa de poet s-a desfășurat în paralel cu cea de critic și istoric literar. Liviu Călin a debutat cu cronici literare publicate în "România liberă" în 1951, publicând ulterior volumele de studii și articole "Portrete și opinii literare" (1972) și "Recitind clasicii" (1975), în care face comentarii pertinente într-un stil sobru și precis asupra literaturii clasice și contemporane, precum și monografia "Camil Petrescu în oglinzi paralele" (1976). El a devenit un colaborator și confident al academicianului Alexandru Rosetti
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
(n. 22 martie 1954, Calafat) este scriitor român, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România, director executiv al revistei România literară. După studiile liceale terminate în 1973 la liceul "N. Bălcescu" (în prezent Colegiul Național "Carol I") din Craiova (clasa specială de matematică), a absolvit în 1979 Facultatea de Electrotehnica a Universității din Craiova (secția Automatizări și Calculatoare). Din 1985 devine
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
Național "Carol I") din Craiova (clasa specială de matematică), a absolvit în 1979 Facultatea de Electrotehnica a Universității din Craiova (secția Automatizări și Calculatoare). Din 1985 devine redactor al revistei "Ramuri" din Craiova. În perioada studenției înființează și conduce cenaclul literar "Orfeu" la Universitatea din Craiova. A fost membru al cenaclului și grupării literare formate în jurul revistei "Ramuri" din Craiova, conduse de Marin Sorescu. Debutează publicistic în 1972 în revistă România literară cu poezie, sub auspiciile lui Geo Dumitrescu. Debutul editorial
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
Facultatea de Electrotehnica a Universității din Craiova (secția Automatizări și Calculatoare). Din 1985 devine redactor al revistei "Ramuri" din Craiova. În perioada studenției înființează și conduce cenaclul literar "Orfeu" la Universitatea din Craiova. A fost membru al cenaclului și grupării literare formate în jurul revistei "Ramuri" din Craiova, conduse de Marin Sorescu. Debutează publicistic în 1972 în revistă România literară cu poezie, sub auspiciile lui Geo Dumitrescu. Debutul editorial are loc în 1976, cu volumul de versuri "Sălaș în inima" (Ed. Eminescu
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
din Craiova. În perioada studenției înființează și conduce cenaclul literar "Orfeu" la Universitatea din Craiova. A fost membru al cenaclului și grupării literare formate în jurul revistei "Ramuri" din Craiova, conduse de Marin Sorescu. Debutează publicistic în 1972 în revistă România literară cu poezie, sub auspiciile lui Geo Dumitrescu. Debutul editorial are loc în 1976, cu volumul de versuri "Sălaș în inima" (Ed. Eminescu). Colaborează cu poezie, proza și articole de opinie la revistele: România literară, "Luceafărul," "Ramuri," "Vatra", "Viața Românească", "Steaua
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
publicistic în 1972 în revistă România literară cu poezie, sub auspiciile lui Geo Dumitrescu. Debutul editorial are loc în 1976, cu volumul de versuri "Sălaș în inima" (Ed. Eminescu). Colaborează cu poezie, proza și articole de opinie la revistele: România literară, "Luceafărul," "Ramuri," "Vatra", "Viața Românească", "Steaua", "Transilvania", "Orizont," "Familia", "Phoenix", "Apostrof", "Convorbiri literare", "Tribuna", "Calende", "Amfiteatru", "Indiană Review" (SUA)", The Poetry Miscellany" (SUA) și la alte publicații din străinătate în limbile maghiară, germană, greacă și franceză. Este autorul mai multor
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
Dumitrescu. Debutul editorial are loc în 1976, cu volumul de versuri "Sălaș în inima" (Ed. Eminescu). Colaborează cu poezie, proza și articole de opinie la revistele: România literară, "Luceafărul," "Ramuri," "Vatra", "Viața Românească", "Steaua", "Transilvania", "Orizont," "Familia", "Phoenix", "Apostrof", "Convorbiri literare", "Tribuna", "Calende", "Amfiteatru", "Indiană Review" (SUA)", The Poetry Miscellany" (SUA) și la alte publicații din străinătate în limbile maghiară, germană, greacă și franceză. Este autorul mai multor volume de poezie: Este autorul următoarelor volume de proza: Este tradus în chineză
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
chifu trăită și tot de el povestita și Punct și de la capăt." A mai primit premii de poezie în liceu și în anii studenției. Alte premii: premiul Filialei Craiova a U.S.R. (în 1983 și 1994); premiul de haiku al Comunei Literare Vârșeț-Serbia (1987); Premiul de poezie al C.C. al U.T.C. (pentru volumul „Lamura“, 1983), premiul I pentru poezie al revistei „Amfiteatru“ (1975), premiul revistei „Luceafărul“ (1976), premiul revistei „Convorbiri Literare“ (2000), premiul revistei „Tomis“ (2001), premiul revistei „Poesis“ (2003); premiul
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
U.S.R. (în 1983 și 1994); premiul de haiku al Comunei Literare Vârșeț-Serbia (1987); Premiul de poezie al C.C. al U.T.C. (pentru volumul „Lamura“, 1983), premiul I pentru poezie al revistei „Amfiteatru“ (1975), premiul revistei „Luceafărul“ (1976), premiul revistei „Convorbiri Literare“ (2000), premiul revistei „Tomis“ (2001), premiul revistei „Poesis“ (2003); premiul de excelență „Laurențiu Ulici“ al Fundației „Luceafărul“ (2004), premiul de poezie „Virgil Mazilescu“ (2010), premiul de excelență „Radu G. Țeposu“, acordat de Filială Pitești a U.S.R. (2010). A câștigat prima
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
Țeposu“, acordat de Filială Pitești a U.S.R. (2010). A câștigat prima ediție a Turnirului de Poezie (Premiul „Cunună de lauri de la Muntele Olimp“, 2011). Pentru cartea "Punct și de la capăt" (Editură Polirom) a primit Premiul de Proza al revistei Convorbiri literare - 2014, Premiul „Cel mai bun român al anului 2013-2014“, acordat de juriul Colocviului Național de Proza (Albă Iulia, 2014) și Premiul CARTEA ANULUI 2014, acordat la prima ediție a Festivalului Național de Literatură, FestLit Cluj. A primit Premiul Național de
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
Aretzu, Bucur Demetrian, Ștefan Vlăduțescu, Dumitru Chioaru, Ion Dur, Radu Voinescu, Răzvan Voncu, Gabriela Gheorghișor, Daniel Cristea-Enache, Cosmin Ciotloș, Raluca Dună, Ioan Moldovan, Simona Vasilache, Gabriel Nedelea, Al. Cistelecan și alții. Pagina de autor Gabriel Chifu pe siteul publicației "România literară" Gabriel Chifu pe site-ul Uniunii Scriitorilor din România FORTEAZACUPRINS LEGATURASECTIUNENOUA
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]