192,981 matches
-
este pseudonimul literar al lui Ionel Stark (n. 23 octombrie 1905, București - d. 18 martie 1993, Paris) a fost un eseist, traducător, critic și istoric de artă român de origine evreiască. El a rămas în memoria culturii românești în special ca un critic
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
și a fost corespondent la Paris al ziarului "Politica". A revenit în România în anul 1927, moment în care a efectuat stagiul militar. A colaborat sub diferite pseudonime ca "Don Juan, Don Jose, Don X" sau "Vivian Bell" la „Convorbiri literare", „La Roumanie nouvelle”, „Viața literară", „Revista Fundațiilor Regale", „Le Moment", „Contimporanul" și a semnat cronici literare intitulate „Interviuri”, „Problemele criticii dramatice”, „Premiere bucureștene”, „Cronica dramatică”, „Arabescuri”, „De vorbă cu...”, „Caleidoscopul zilei”, „Politica teatrală, artistică și culturală”, „Siluete”, „Scrisori din Paris
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
Paris al ziarului "Politica". A revenit în România în anul 1927, moment în care a efectuat stagiul militar. A colaborat sub diferite pseudonime ca "Don Juan, Don Jose, Don X" sau "Vivian Bell" la „Convorbiri literare", „La Roumanie nouvelle”, „Viața literară", „Revista Fundațiilor Regale", „Le Moment", „Contimporanul" și a semnat cronici literare intitulate „Interviuri”, „Problemele criticii dramatice”, „Premiere bucureștene”, „Cronica dramatică”, „Arabescuri”, „De vorbă cu...”, „Caleidoscopul zilei”, „Politica teatrală, artistică și culturală”, „Siluete”, „Scrisori din Paris”. Timp de douăzeci de ani
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
moment în care a efectuat stagiul militar. A colaborat sub diferite pseudonime ca "Don Juan, Don Jose, Don X" sau "Vivian Bell" la „Convorbiri literare", „La Roumanie nouvelle”, „Viața literară", „Revista Fundațiilor Regale", „Le Moment", „Contimporanul" și a semnat cronici literare intitulate „Interviuri”, „Problemele criticii dramatice”, „Premiere bucureștene”, „Cronica dramatică”, „Arabescuri”, „De vorbă cu...”, „Caleidoscopul zilei”, „Politica teatrală, artistică și culturală”, „Siluete”, „Scrisori din Paris”. Timp de douăzeci de ani a fost cronicar dramatic la revista "Vremea", a fost redactor la
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
Patriarhului Fotius (secolul IX) este cea mai însemnată ca și dimensiuni pentru această perioadă. În 1150 apare prima moară de hârtie în Spania. Renașterea este o perioadă de regăsire a civilizației, o perioadă de recuperare a cunoașterii anticilor de la opere literare, descoperiri în științele exacte până la arte. În perioada Renașterii se constituie și universitățile iar Universitatea din Paris apare și cu o bibliotecă (1253) constituită prin aportul lui Robert de Sorbon care și-a donat propria bibliotecă. Exista o colecție de
Istoria bibliotecilor () [Corola-website/Science/337531_a_338860]
-
folosindu-se de abhinaya-interpretare dramatică. Această combinație dă consistență poveștii, transmițând sau sugerând ideea conținută de aceasta. Tehnica fundamentală abhinaya în nritya este aceeași cu cea din natya: dansatorul își folosește trupul și mișcările brațelor, combinate cu muzică și narațiune literară, urmărind să creeze spectatorilor imaginea unei idei sau să transmită un mesaj ori o poveste. Aici intervine tema, compoziția literară așezată pe muzică, în care dansul reprezintă o înșiruire de interpretări. Subiectul în nritya poate fi epic, istoric, erotic sau
Natya Shastra () [Corola-website/Science/328415_a_329744]
-
în nritya este aceeași cu cea din natya: dansatorul își folosește trupul și mișcările brațelor, combinate cu muzică și narațiune literară, urmărind să creeze spectatorilor imaginea unei idei sau să transmită un mesaj ori o poveste. Aici intervine tema, compoziția literară așezată pe muzică, în care dansul reprezintă o înșiruire de interpretări. Subiectul în nritya poate fi epic, istoric, erotic sau religios. Așadar, nritya relatează o poveste cu ajutorul mișcărilor ritmice, fiind un dans cu mimă, abhinaya și temă. NATYA Al treilea
Natya Shastra () [Corola-website/Science/328415_a_329744]
-
personajele principale nefiind foarte articulate. Scenariul livrează, după Gorzo, „materie primă pentru o melodramă, dar, în locul unei evoluții/escaladări clasice a conflictului dintre tineresc/curat și corupt/corupător, el "(Mitulescu, n.m.)" alege înăbușirea acestuia.” Critica Ana-Maria Onisei scrie în Adevărul literar și artistic despre film că „reușește să fie senzual, puternic și poetic”, și că fără să fie „un film desăvârșit, (...) are câteva secvențe captivante, rare în filmul românesc recent.” A fost criticată platitudinea replicii lui Piștereanu, cum că „în orice
Loverboy () [Corola-website/Science/328470_a_329799]
-
gazete idiș (mai ales la Țug Morgen Journal), ca poet și scriitor pentru copii, în mediul vorbitor de limbă idiș. Poeziile sale sofisticate, care descriau adesea viața de zi cu zi a copiilor, au fost premiate cu mai multe premii literare. În anul 1927 a făcut o călătorie în Palestina, precum și la Bălti, care intrase în componență României, si in URSS. Schimbările în viață evreimii locale din locurile natale, inclusiv reprimarea culturii evreiești în „Țară Socialismului” l-au surprins neplăcut.. A
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
si s-a stabilit la Țel Aviv. A murit după trei ani, în 1973 la spitalul Beilinson din Petah Tikva. Nepotul său este scenaristul, dramaturgul și traducătorul israelian Daniel Lapin. (născut în Canada în 1959) A scris eseuri, memorii, critică literară. De asemenea a tradus în idiș creații din literatura rusă, precum „Sulamita” de Aleksandr Kuprin și poemul „Cei doisprezece” de Aleksandr Blok. Bălti, Basarabia - Cartea memoriala a evreilor din Bălti, Basarabia Leib Kuperstein - „Efraim Auerbach”, paginile 456-463, „Bălti în poezia
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
sau micro broasca, denumire tradusă literar din limba engleză (în ), este una din cele mai mici specii de amfibieni ce face parte din ordinul Anura. Specia ocupa un areal restrâns în sudul Africii, în sud-vestul regiunii Capului. Formele adulte ating în lungime circa 10-18 mm. Capul
Microbatrachella capensis () [Corola-website/Science/328503_a_329832]
-
Mediaset, cea mai importantă televiziune comercială italiană, a introdus avocatul printre cei mai buni scriitori italieni de thrillere. În luna martie 2014 a fost publicat al treilea român, "L'inganno della memoria", în care Arrighi a dat naștere la personajul literar Elia Preziosi, magistrat enigmatic și distant al Procuraturii Juridice din Romă. "L'inganno della memoria" a fost cel mai vândut thriller legal italian din anul 2014. În martie 2015, la un an după publicarea "L'inganno della memoria", Arrighi a
Gianluca Arrighi () [Corola-website/Science/336457_a_337786]
-
doua serie de lucrări cuprinde aproximativ 600 de pagini de ilustrații de tipul benzilor desenate care prezintă ” Istoria secretă a mongolilor”, care a fost scrisă cu 800 de ani în urmă. Aceasta este cea mai veche și mai importantă lucrare literară despre mongoli, mit, epos și istorie în același timp. Prin ilustrațiile sale miniaturale, OTGO a vrut ca această lucrare importantă să fie mai ușor citită de către reprezentanți de diferite vârste ai culturii sale. Cea de-a treia serie a celor
Otgonbayar Ershuu () [Corola-website/Science/336440_a_337769]
-
poet, scriitor și profesor universitar italian. Este considerat unul dintre cei mai importanți autori italieni din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Genovez de origine, în anii '60 a fost un lider al mișcării "Gruppo 63", un curent literar italian de avangardă fondat în 1963 și din care făceau parte, printre alții, Umberto Eco, Nanni Balestrini, Antonio Porta, Elio Pagliarani, Amelia Rosselli, Sebastiano Vassalli etc. A fost, de asemenea, un traducător apreciat în limba italiană al operelor lui Shakespeare
Edoardo Sanguineti () [Corola-website/Science/336486_a_337815]
-
studii la Gimnaziul Premonstratensian din Oradea și apoi la Liceul Gojdu, după care a fost student la Facultatea de Teologie Reformată din Cluj, ale cărei studii le-a absolvit în anul 1930. În perioada studenției a fost președinte al cercului literar Bethlen Gábor din Oradea, colaborând la revista "Ifjú Erdély". După absolvirea studiilor teologice a lucrat ca pastor reformat în localități din actualele județe Bihor și Satu Mare (Berveni, Cauaceu, Beiuș-Șuncuiuș, Craidorolț, cartierul Olosig din Oradea). În anul 1933 a devenit paroh
Ferenc Boros (pastor) () [Corola-website/Science/336493_a_337822]
-
amendă. A avut nevoie de un tratament spitalicesc, iar în 1949 și-a dat demisia din postul de pastor. Soția sa a cumpărat o casă în Oradea și familia s-a mutat acolo. Ferenc Boros a devenit în 1950 secretar literar și traducător la revista "Făclia" din Oradea, lucrârn mai târziu pe postul de corector. A început să publice proză scurtă în revista "Utunk" și în antologii, care au fost primite pozitiv. A tradus în limba maghiară scrieri publicate de Ion
Ferenc Boros (pastor) () [Corola-website/Science/336493_a_337822]
-
a dansa cu ei anumite dansuri. În 1944, în casa lui Adolfo Bioy Casares și a soției sale, Silvina Ocampo, Canto l-a cunoscut pe scriitorul Jorge Luis Borges. Borges avea la acel moment o reputație bine cunoscută în cercurile literare. Inițial, el nu a observat-o pe Canto. Ea l-a privit cu admirație și curiozitate, dar nu avea nici un interes în inițierea unor relații sentimentale cu intelectuali. „Era rotofei, destul de înalt și cu spatele drept, cu o figură palidă
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
Sur" și a realizat mai multe traduceri, printre care se remarcă "În căutarea timpului pierdut" a lui Marcel Proust. Ea a colaborat în 1979 la scenariul filmului "El Fausto criollo" regizat de Luis Saslavsky. Cea mai mare parte a operei literare a Estelei Canto descrie viața din Buenos Aires din perioada de dinaintea peronismului, ezitând între simbolism și psihologism. În 1989 ea a publicat "Borges a contraluz", o biografie a celebrului autor, în care a povestit mai multe detalii intime ale relației lor
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
Mihail Petrovici Arțîbașev (în , în ) (5 noiembrie 1878 - 3 martie 1927) a fost un scriitor și dramaturg rus, precum și un susținător major al stilului literar cunoscut sub numele de naturalism. El a fost strănepotul lui Tadeusz Kościuszko și tatăl lui Boris Artzybasheff, care a emigrat în Statele Unite și a devenit celebru ca ilustrator. După Revoluția Rusă, Arțîbașev a emigrat în 1923 în Polonia, unde a
Mihail Arțîbașev () [Corola-website/Science/336511_a_337840]
-
o anumită măsură Anton Cehov au jucat aproape un rol aproape la fel de mare, iar Victor Hugo și Johann Wolfgang von Goethe s-au aflat în mod constant în fața ochilor mei. Aceste cinci nume sunt cele ale profesorilor și maeștrilor mei literari”. Într-un interviu din 1913 și-a prezentat punctul său de vedere asupra literaturii: „Bun simț, consistență, argumentare, o idee clară și concretă a unui subiect care constituie intriga scrierii, o evaluare grijulie a fenomenelor introduse în roman, claritate și
Mihail Arțîbașev () [Corola-website/Science/336511_a_337840]
-
de vedere asupra literaturii: „Bun simț, consistență, argumentare, o idee clară și concretă a unui subiect care constituie intriga scrierii, o evaluare grijulie a fenomenelor introduse în roman, claritate și concretețe - acestea sunt lucrurile pe care le cer unei opere literare”. El a făcut acest comentariu cu privire la Friedrich Nietzsche: „Se crede de multe ori aici (în Rusia) că Nietzsche a exercitat o mare influență asupra mea. Acest lucru mă surprinde, pentru simplul motiv că eu nu l-am citit niciodată pe
Mihail Arțîbașev () [Corola-website/Science/336511_a_337840]
-
ar fi fost o sursă de inspirație pentru romanul " De la Pământ la Lună" (1865) al lui Jules Verne. Guillemin a scris, de asemenea, "L'instruction républicaine" (Educația republicană), publicată de Lechevalier. A colaborat la o serie de ziare și reviste literare, științifice și politice, în special "La Nature", " la République Française" și "la Revue Philosophique et Religieuse". În plus, el a scris Electricitate și Magnetism în care a prezentat o teorie a magnetismului. Guillemin a fost cel care a elaborat capitolul
Amédée Guillemin () [Corola-website/Science/336516_a_337845]
-
un mod de a se distanța de tatăl și de soțul ei, mai celebri, dar nu a fost o încercare serioasă de a-și ascunde sexul: criticii și comentatorii contemporani se refereau mereu la "Madame" Gérard d'Houville. Creația ei literară a apărut în special în "Revue des deux Mondes" începând din 1894 și a fost foarte admirată, iar unii critici au comparat-o favorabil cu Mallarmé. Multe dintre aceste poezii nu au fost încă adunate într-o ediție modernă. Primul
Marie de Régnier () [Corola-website/Science/336513_a_337842]
-
începând din 1894 și a fost foarte admirată, iar unii critici au comparat-o favorabil cu Mallarmé. Multe dintre aceste poezii nu au fost încă adunate într-o ediție modernă. Primul ei roman, "L'Inconstante", a apărut în 1903. Opera literară a lui De Heredia a fost apreciată de-a lungul carierei sale și ea a fost o scriitoare populară în rândul publicului și al criticii. Când ziarul francez "L'Intransigeant" a cerut cititorilor în 1910 să numească primele trei scriitoare
Marie de Régnier () [Corola-website/Science/336513_a_337842]
-
istoria uciderii surorii sale vitrege Fanny în "Te Land en Te Water I & II". În 1870 Aimard și un număr mic de jurnaliști au participat la Războiul Franco-German în care el a obținut un succes modest (Bourget-affaire). În 1879 comunitatea literară din Rio de Janeiro l-a salutat ca pe un erou. Jurnalul lui Aimard despre această călătorie nu a fost niciodată tradus din limba franceză. În timpul șederii sale în Rio de Janeiro s-a întâlnit cu împăratul Dom Pedro al
Gustave Aimard () [Corola-website/Science/336512_a_337841]