192,981 matches
-
în această perioadă a vieții sale (pe care și-a bazat unele dintre romanele sale), dovezile efectuării unor astfel de călătorii sunt vagi și confuze. La sfârșitul anului 1842 Reid a ajuns în Pittsburgh, Pennsylvania, unde și-a început cariera literară scriind atât proză, cât și poezie pentru ziarul local "Morning Chronicle", sub pseudonimul "Bhe Poor Scholar". (Se pare, de asemenea, că a lucrat și ca transportator de hârtie.) Prima sa scriere verificabilă a fost o serie de poeme epice numită
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
diplomă de licențiat în drept, el a renunțat la activitatea juridică în favoarea literaturii. A lucrat mai întâi ca jurnalist la "La Quotidienne", "Le Messager des Chambres", "Le Nouvelliste", "Journal de Paris", "La Charte de 1830", a scris cronici politice și literare, apoi în 1832 a lansat revista "La Cour d'Assise", care a fost publicată până în 1834. Rabou a fost director al prestigioasei "Revue de Paris", la a cărei fondare a contribuit, si s-a împrietenit cu Honoré de Balzac, publicându
Charles Rabou () [Corola-website/Science/336535_a_337864]
-
1856), o sarcină pe care Rabou a efectuat-o cu onestitate, chiar dacă această a fost primită cu răceală de către critici. El a fost acuzat pe nedrept că ar fi scriitorul fantomă al lui Balzac. a continuat să creeze mari opere literare, care merită să fie redescoperite.
Charles Rabou () [Corola-website/Science/336535_a_337864]
-
asemenea, sculptata în secolul al XVI-lea. Zona a rămas încă o piață aglomerată de vânzare cu amănuntul, cu piața zilnică de zarzavat Erberia și cu piața de pește de pe Campo della Pescheria. Rialto este, de asemenea, menționată în lucrări literare, în special în piesa de teatru "Neguțătorul din Veneția" a lui William Shakespeare, în care Shylock întreabă " Ce se mai aude pe Rialto?" la deschiderea actului 1, Scena III, si Solanio pune aceeași întrebare în actul 3 Scenă I. În
Rialto () [Corola-website/Science/333454_a_334783]
-
de Muzică și Artă Dramatică „Unirea” din Chișinău în 1935 și Conservatorul George Enescu din Iași (clasa profesoarei A. Zira) în 1939. Activează ca profesoară la Liceul de Muzică din Chișinău între anii 1940-1941. În cursul războiului (1941-1944) este redactor literar la Teatrul Unit Moldovenesc-Rus, evacuat în orașul Marî, Turkmenistan. Între 1944 și 1958 este lector superior, șef de studii, decan al facultății de interpreți a Conservatorului de Stat din Chișinău. În 1960-1962 face specializare la Conservatorul din Moscova. În 1964
Lidia Axionov (muzicologă) () [Corola-website/Science/333450_a_334779]
-
mai târziu a devenit ziarist. A lucrat o perioadă de timp la serviciul de presă al Solidarność (Solidaritatea). De asemenea, a predat literatură, filozofie și istorie. A fost directorul Televiziunii poloneze din orașul său natal în perioada 1994-1999. Debutul său literar a venit în 1987 cu "Weiser Dawidek", care în anul 2000 a fost ecranizat de regizorul Wojciech Marczewski.
Pawel Huelle () [Corola-website/Science/333456_a_334785]
-
George Barițiu”, secția umanistă, absolvit în 1971. Joacă fotbal în echipa liceului, apoi pentru scurt timp la juniorii lui „U” Cluj, scrie poezii, citește la cenaclul „Lucian Blaga” al liceenilor clujeni, debutează în revista „Zorile” a liceului, apoi în suplimentul literar „Preludiu” al „Scînteii tineretului”, este remarcat de Ana Blandiana la Poșta redacției a revistei „Contemporanul” și de Adrian Păunescu în pagina „Ave” a revistei „Tribuna”. În urma eșecului la examenul de admitere la Facultatea de Filologie (pentru care, de altfel, nu
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
Marian Papahagi - Ion Pop, directorul „Echinox”-ului, se afla în acea perioadă la Paris -, la cursuri, seminarii și grupe de cercetare sub îndrumarea lui Mircea Zaciu și a Ioanei Em. Petrescu) care vor deveni peste ani nume importante ale optzecismului literar: Al. Cistelecan, Nicolae Oprea, Al. Th. Ionescu, Alexandru Vlad, Virgil Mihaiu, Virgil Podoabă, Augustin Pop, Aurel Pantea, Mircea Petean, Ștefan Borbély, Gheorghe Perian, Tudor Dumitru Savu. Scrie și publică poezii, articole, recenzii; în 1976 primește premiul pentru poezie „Primăvara studențească
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
iar un al treilea, Traian Ștef, activând în această redacție și în prezent. În ianuarie 1990 este ales redactor șef al „Familiei”. Din creația sa poetică s-a tradus în maghiară, engleză, germană, albaneză și franceză. Colaborează la numeroase reviste literare din țară. Optzecist născut în laboratoarele ‘Echinoxului' clujean, poetul debutează cu un discurs matur care își păstrează în bună măsură și astăzi forma și structura începutului. Viața fără nume, (1980), volumul de început, desțelenește o arie spirituală proprie, fără convulsii
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
1980), volumul de început, desțelenește o arie spirituală proprie, fără convulsii și experimente violente; dimpotrivă, printr-o stăpânire de sine și printr-o luciditate consecventă stării de grație pe care o consemnează, poetul ia pieptiș cărările vieții și ale destinului literar proiectând în albia anonimatului, motive și interogații ale spațiului provinciei pe care eul creator le cerne în pagină, fie sub forma ‘exercițiilor de transparență' și răbdare, fie sub forma insomniilor, a uitării și oboselii de mai târziu. Luând drept martori
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
alcătuită de Constantin Abăluță Mi-ar trebui un șir de ani/ It Might Take Me Years, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009; în alte două antologii româno-maghiare și într-o antologie de poeți români traduși în albaneză; în reviste literare maghiare.
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
al XVIII-lea, palatul a devenit celebru datorită nobilei Marină Querini (1757 - 1839), soția lui Pietro Giovanni Benzon, care, la rândul său, în perioada de la sfârșitul Republicii Venețiene (1797) și-a transformat reședința într-unul dintre cele mai renumite saloane literare ale Veneției, frecventat de mulți artiști importanți ai epocii. Edificiu fără niciun merit arhitectural deosebit, palatul are un portal către apă cu scară, un etaj principal cu o deschidere cuadriforă arcuita flancata de două perechi de ferestre monofore, toate cu
Palatul Querini Benzon () [Corola-website/Science/333490_a_334819]
-
la puntea care duce la o piscină în aer liber de pe un vas de croazieră. De asemenea, el este folosit pentru mai multe locații de coastă din întreaga Italie. Scriitorul de călătorii britanic Robin Robin Saikia a scris o istorie literară, "The Venice Lido", prezentând povestea insulei de la începuturile sale timpurii și până în prezent, publicată de Blue Guides.
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
a fost un supliment literar al gazetei „Acțiunea Buzăului” care apărea la Buzău de două ori pe lună în perioada 10 octombrie 1939 - 5 decembrie 1939 și din octombrie până în decembrie 1940 sub directa îndrumare a lui George Gh. Pâslaru. Revista avea dictonul: „"Caracterul revistei
Acțiunea literară () [Corola-website/Science/330000_a_331329]
-
Buzăului” care apărea la Buzău de două ori pe lună în perioada 10 octombrie 1939 - 5 decembrie 1939 și din octombrie până în decembrie 1940 sub directa îndrumare a lui George Gh. Pâslaru. Revista avea dictonul: „"Caracterul revistei noastre este strict literar. Pe linia creațiilor literare noi cinstim: credința, aprinzând lumini peste umbletul lui Hristos în țara noastră; românismul, pe care-l vedem slujit mai mult pe tăria dacică decât pe pompoasa fală latină."” În cadrul revistei bilunare buzoiene au semnat: S-au
Acțiunea literară () [Corola-website/Science/330000_a_331329]
-
Buzău de două ori pe lună în perioada 10 octombrie 1939 - 5 decembrie 1939 și din octombrie până în decembrie 1940 sub directa îndrumare a lui George Gh. Pâslaru. Revista avea dictonul: „"Caracterul revistei noastre este strict literar. Pe linia creațiilor literare noi cinstim: credința, aprinzând lumini peste umbletul lui Hristos în țara noastră; românismul, pe care-l vedem slujit mai mult pe tăria dacică decât pe pompoasa fală latină."” În cadrul revistei bilunare buzoiene au semnat: S-au remarcat în cadrul revistei la
Acțiunea literară () [Corola-website/Science/330000_a_331329]
-
Humanitas, condusă de Gabriel Liiceanu. Editorul a hotărât să păstreze în mare parte grafia originală, care reflectă graiul bucovinean. Pe lângă regionalismele de această sorginte, o clasă aparte de cuvinte care dau unicitatea lexicului cărții sunt cuvintele rusești. Marea intelectuală, critică literară și luptătoare anticomunistă Monica Lovinescu spunea: Criticul Dan C. Mihăilescu a alcătuit antologia "De la coroana regală la cercul polar", punând în oglindă două poluri ale feminității române, titlul făcând referință la experiența deportării Aniței Nandriș în Siberia. Astfel, unei lumi
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
multiple strategii” el îi opune în Elisabeta Rizea și Anița Nandriș-Cudla două modele de „putere trupească și măreție sufletească, povestind la fel de convingător infernul, pe cât de atașant ne prezentaseră cele dinainte fragmentele unor destine paradisiace”. Tania Radu a scris despre valoarea literară excepțională a cărții.
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
Leopold Stanisław Brzozowski (n. 28 iunie 1878, Maziarnia -- d. 30 aprilie 1911, Florența) a fost un filozof polonez, scriitor, publicist literar și de critic de teatru. El este considerat a fi unul dintre cei mai importanți filosofi polonezi din toate timpurile și este cunoscut pentru conceptul său de „filosofie a forței de muncă”, înrădăcinată în marxism. În afară de Marx, printre inspirațiile sale
Stanisław Brzozowski (scriitor) () [Corola-website/Science/330463_a_331792]
-
Płomienie"” ca răspuns la romanul „"Demonii"” a lui Dostoievski, precum și cărțile principale ale programului său filozofic: „"Ideas. O introducere la maturitatea istorică"” și „"Legenda Tinerei Polonii"”. Stanisław Brzozowski a fost un critic influent al Poloniei sociale și gândirii filosofice, analist literar și observator al vieții poloneze și europene de zi cu zi. El a fost un critic lipsit de ambiguitate al tradiționalismului și provincialismului, ca principale curente ale literaturii poloneze din secolul al XIX-lea. În special, Brzozowski a fost un
Stanisław Brzozowski (scriitor) () [Corola-website/Science/330463_a_331792]
-
XIX-lea. În special, Brzozowski a fost un adversar puternic al romanelor istorice, reprezentate în principal de către câștigătorul Premiului Nobel, Henryk Sienkiewicz. Atacurile radicale ale lui Brzozowski îndreptate către lucrările lui Sienkiewicz a făcut el persona "non grata" în mediul literar polonez. Brzozowski a avut un loc de o poziție unică, ca un critic viclean al culturii contemporane poloneze, cunoscut sub numele de Tânăra Polonie (modernismul polonez) sau neoromantismul. „Legenda Tinerei Polonii” reprezintă denunțarea cea mai cuprinzătoare dintre aceste forme ale
Stanisław Brzozowski (scriitor) () [Corola-website/Science/330463_a_331792]
-
cu turmele lor în Dobrogea în decursul secolelor trecute. După 1878, odată cu înmulțirea școlilor românești în Dobrogea și cu afluxul de locuitori români veniți din restul țării, graiul dician s-a contopit cu cel muntenesc și în final cu româna literară „ausbau” în decursul secolelor XIX și XX. Denumirea de dician este tradițională pentru localnicii români dobrogeni dinainte de 1878, dar nu se știe cert de unde se trage; Vasile Pârvan și George Vâlsan au presupus că etimologia ar putea fi numele cetății
Graiul dician () [Corola-website/Science/330499_a_331828]
-
ca redactor-șef al revistei de cinema Lanterna magică și ca redactor șef al revistei de cultură și artă Sud-Est. În perioada 1992- 1994 activează ca Viceministru în cadrul Ministerului Culturii și Cultelor al Republicii Moldova. În perioada 2000-2008 activează ca secretar literar al Teatrului Național “Mihai Eminescu” din Chișinău, unde fondează Gazeta Teatrului Național. Din 2008 până în 2009 este secretar literar al Teatrului “Eugene Ionesco” Din 1993 până în 2000 Larisa Turea colaborează la catedra de sociologie, ASEM fiind, din 1995 în 2008
Larisa Turea () [Corola-website/Science/331053_a_332382]
-
Sud-Est. În perioada 1992- 1994 activează ca Viceministru în cadrul Ministerului Culturii și Cultelor al Republicii Moldova. În perioada 2000-2008 activează ca secretar literar al Teatrului Național “Mihai Eminescu” din Chișinău, unde fondează Gazeta Teatrului Național. Din 2008 până în 2009 este secretar literar al Teatrului “Eugene Ionesco” Din 1993 până în 2000 Larisa Turea colaborează la catedra de sociologie, ASEM fiind, din 1995 în 2008, cu intermitențe lector superior, Facultatea de Jurnalism și Științe ale comunicării, USM unde predă un Curs special de publicistică
Larisa Turea () [Corola-website/Science/331053_a_332382]
-
al Teatrului “Eugene Ionesco” Din 1993 până în 2000 Larisa Turea colaborează la catedra de sociologie, ASEM fiind, din 1995 în 2008, cu intermitențe lector superior, Facultatea de Jurnalism și Științe ale comunicării, USM unde predă un Curs special de publicistică literară, “De la Eminescu și Caragiale la Ionesco”. Printre discipolii Larisa Turea, de la care aceasta a „învățat sârguincios”se numără Liliana Armașu, Sorina Ștefârță, Tamara Carauș, Alina Chiriac-Ivașcu și mulți alții. Larisa Turea debutează cu versuri în numărul 2, pentru anul 1967
Larisa Turea () [Corola-website/Science/331053_a_332382]