192,981 matches
-
fost adeptul unei republici laice, nu a fost de acord cu unele reforme făcute după întemeierea Republicii și a plecat în Egipt, unde s-a angajat ca lector de literatura turcă și și-a consacrat 10 ani din viață creației literare. M. Akif este albanez din partea tatălui și uzbec din partea de mamei. El s-a născut la 27 decembrie 1873 în cartierul Karagumruk mahalaua Sariguzel, dar din cauza profesiei tatălui său, care era imam acesta a fost înregistrat în orașul Bayramic din
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
caselor. După-amiaza, când curțile încep să se încălzească, sistemul funcționează în mod opus: aerul de pe străzile secundare se întoarce în curți și creează în acest fel echilibrul perfect între cele două zone, în timpul serii. Termenul de mashrabyia, înseamnă în mod literar „un loc rezervat băuturilor”. De-a lungul secolelor, acest termen a fost dezvoltat pentru panouri care foloseau tehnica de menținere a aerului răcoros: mashrabiya. În sistemele arabe ale casei, deschiderile au trei funcții: asigurarea necesarului de lumină din cameră, fără
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
(născută Mărie Ziade) (în )(n. 11 februarie 1886 - d. 1941) a fost o scriitoare de origine libanezo-palestiniană și un personaj emblematic pe scena literară arabă în perioada Renașterii arabe la începutul secolului XX. Este cunoscută ca fiind atât o "feministă în spațiul palestinian avânt la lettre", cât și "un pionier pentru feminismul oriental" . S-a născut în Nazaret, Palestina. Tatăl ei Elias Ziade, cunoscut
May Ziade () [Corola-website/Science/331117_a_332446]
-
acuze pe Gürsel de blasfemie. În apărarea sa, Gürsel a menționat că nu înțelege de ce a fost acuzat de blasfemie deoarece "cartea Fiicele lui Allah este un lucrare ficțională, o nuvelă, iar persoanele care judecă acest caz nu sunt critici literari". Conform legislației Turciei, el putea primi închisoare cu executare pentru o perioadă cuprinsă între 6 luni și 2 ani. În iunie 2009, un tribunal din Istanbul l-a achitat pe Gürsel de această acuzație. Astăzi Gürsel trăiește în exil în
Nedim Gürsel () [Corola-website/Science/331123_a_332452]
-
a murit la Balkh, (azi in Afghanistan) în 1191. A studiat și literatura la Toon (azi Ferdows, Iran), devenind ulterior un faimos astronom și poet. Poemele sale au fost adunate într-un volum, și conțin elegii, satire și alte genuri literare. Elegia „Lacrimile Khorasanului” a fost tradusă în 1789, fiind considerată unul dintre cele mai frumoase poeme din literatura persană. În ciuda frumuseții lor, poemele sale necesită mult ajutor pentru interpretare, fiind adeseori complexe și dificil de înțeles. Elegia lui în onoarea
Anvari () [Corola-website/Science/331127_a_332456]
-
XII-lea. El s-a bucurat de protecția sultanului Sanjar, pe care l-a însoțit inclusiv pe câmpul de luptă. În timp ce sultanul asedia fortăreața Hazarasp, a avut loc un aprig conflict poetic între Anvari și rivalul său Rashidi. Puterile sale literare sunt considerabile, după cum observă în celebra sa tragedie despre daunele provocate de membrii tribului Ghuzz în Khorasan. El a fost interesat și de astrologie și este considerat superior contemporanilor săi în logică, muzică, teologie, matematică și toate celelalte preocupări intelectuale
Anvari () [Corola-website/Science/331127_a_332456]
-
credinței în Dumnezeu, în cadrul căreia se regăseau teologi, profesori, călugari, studenți etc. Întâlnirile de la Mănăstirea Antim aveau loc joia, în biblioteca sau în pridvorul mănăstirii și erau prezidate de către starețul din acea vreme, Părinte Arhimandrit Vasile Vasilache. Se citeau piese literare (comentate apoi dintr-o perspectivă teologică), texte scripturistice, patristice și filosofice, sau erau dezbătute chestiuni diverse din actualitatea imediată, culturală, economică și socială din România postbelică. Câteva dintre subiectele abordate cu predilecție erau: Isihasmul, Iisus-Logosul întrupat, Păcatul originar, Scena și
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
registrului familiar, nu este spontan, ci îngrijit în mod conștient. Este folosit în vorbire în medii socioculturale elevate, în comunicări foarte politicoase, în discursuri etc., și este mult folosit în scris. Este un registru influențat de alt registru secundar, limba literară, care se deosebește de registrul elevat prin caracterul artistic. Lexicul acestui registru este bogat, căutat, incluzând și cuvinte rare. Din punct de vedere morfosintactic, standardul este scrupulos respectat, frazele sunt complexe și bine construite, cu forme verbale modale și temporale
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
din sud. În plus, populația regatului lui Gustav era dispersată pe un teritoriu foarte vast, ocupând de fapt mai mult părțile sudice. Gustav se face remarcat printr-o anumită calitate pe care nu o prea întâlnim la alți monarhi: talentul literar: el a fost cel mai bun dramaturg de limbă suedeză înainte de Johan Strindberg. În plus, era un excelent vorbitor în public, ceea ce s-a dovedit a fi un mare avantaj în fața Riksdag-ului. Totuși, el nu a reușit să inspire celorlalți
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
se creează cuvinte noi, dar mai puține decât în limbi precum germana. Nu se poate spune exact câte cuvinte are limba franceză. "Trésor de la langue française" (Tezaurul limbii franceze) a fost constituit pe baza unui număr de 1000 de texte literare a 350 de autori, cu 70 de milioane de ocurențe ale cuvintelor, și pe baza multor texte tehnice reprezentând 20 de milioane de ocurențe, lucrări apărute în anii 1789-1965, din care au rezultat 71.640 de cuvinte. După frecvență și
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
deschis Casa Memorială D.P. Perpessicius. În 1994, odată cu inaugurarea noului corp de clădire, reconstruit și acesta după planurile inițiale, Casa Memorială a fost redeschisă în urma reamenajării expoziției de bază. Fondul memorial cuprinde obiecte achiziționate de la familia poetului, criticului și istoricului literar Dimitrie Panaitescu Perpessicius (1891 - 1971): manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărți cu autograf, ediții rare, ediții princeps, fotografii-document care au aparținut scriitorului. În depozite se găsesc și alte fonduri memoriale: Vasile Băncilă, Nae Ionescu, Anton Dumitriu, Edmond Nicolau, Ana
Casa Memorială „D. P. Perpessicius” () [Corola-website/Science/331325_a_332654]
-
1877, a fost corector la „Unirea Democratică” - ziarul grupării tinerilor liberali cu același nume - , a redactat în întregime revista umoristică „Claponul” și a scos ziarul „Națiunea română”. La 26 mai 1877, a început să frecventeze ședințele bucureștene ale „Junimii”, (Societate Literară condusă de criticul român Titu Maiorescu) în cadrul cărora iși va citi comediile. Tot în acest timp a colaborat la ziarul „Timpul” alături de Mihai Eminescu (cel mai mare poet român) și Ioan Slavici (unul din marii clasici ai literaturii române), dar
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
lui Eminescu. În anul 1893 a editat împreună cu Anton Bacalbașa revista umoristică „Moftul român”, iar în 1894, revista „Vatra”, împreună cu Ioan Slavici și George Coșbuc (un alt mare poet român). Pe lângă activitatea publicistică, Caragiale a desfășurat și o intensă activitate literară, dovedind din plin că a fost, este și va fi cel mai mare dramaturg al literaturii române, cele patru comedii ale sale, „O noapte furtunoasă” (1879), „Conu Leonida față cu reacțiunea” (1880), „O scrisoare pierdută” (1884), „D-ale carnavalului” (1885
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
unul boieresc. Contribuția vâlcenilor la revoluția de la 1821 și 1848, la făurirea statului modern și la războiul de independență din 1877 este pusă în valoare cu ajutorul exponatelor concrete: documente, cromolitografii și arme. Prin expunerea unor imagini de altădată din presa literară și din tipărituri editate de personalități vâlcene, s-a încercat scoaterea în evidență a dezvoltării vieții spirituale și cultural-educative din această zonă. În vitrină sunt expuse manuale școlare, obiecte memoriale, portretele unor reprezentative personalități vâlcene: Anton Pann, Petrache Poienaru, Dimitrie
Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoteanu” Vâlcea () [Corola-website/Science/331380_a_332709]
-
(pseudonim al lui Corneliu Vasiliu, n. 15 august 1883, Bârlad - d. 2 septembrie 1952, București) a fost un poet, romancier, critic de teatru, gazetar, fondator de reviste literare, director al Teatrului Național din București și Director General al Teatrelor, membru fondator și președinte al Societății Scriitorilor Români. A avut o activitate culturală diversă, a fost un luptător pentru drepturile scriitorilor români, slab conturate la acea vreme și a
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
dramatică tot aici (1911-1917) sustinând conferințe de istorie a literaturii dramatice și a costumelor. Din 1901 activează în presă: corector la “Cronica”, colaborează la diferite periodice, printre care “Paloda” din Bârlad (unde a debutat, în prima clasă de liceu), “Paloda literară” (este unul dintre membrii fondatori), “Făt-Frumos” (face parte din grupul celor cinci poeți, la Bârlad, revista condusă de Emil Gârleanu), “Revista mondenă”, “Epoca literară”, “Floare-albastră”, “Pagini alese”, ‘Literatura și arta română”, “Revista idealistă”, “Semănătorul”, “Convorbiri literare”, “Convorbiri critice”, “Falanga”, “Țara
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
diferite periodice, printre care “Paloda” din Bârlad (unde a debutat, în prima clasă de liceu), “Paloda literară” (este unul dintre membrii fondatori), “Făt-Frumos” (face parte din grupul celor cinci poeți, la Bârlad, revista condusă de Emil Gârleanu), “Revista mondenă”, “Epoca literară”, “Floare-albastră”, “Pagini alese”, ‘Literatura și arta română”, “Revista idealistă”, “Semănătorul”, “Convorbiri literare”, “Convorbiri critice”, “Falanga”, “Țara nouă”, “Flacăra”, “Ilustrațiunea națională”, “Tribuna”, “Românul”, “Luceafărul”, “Cosânzeana”, “Naționalul”, “Epoca”, “România”, “România nouă”, ”Mișcarea”, este critic dramatic la ziarele “Universul” și “Viitorul”. Publică primele
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
clasă de liceu), “Paloda literară” (este unul dintre membrii fondatori), “Făt-Frumos” (face parte din grupul celor cinci poeți, la Bârlad, revista condusă de Emil Gârleanu), “Revista mondenă”, “Epoca literară”, “Floare-albastră”, “Pagini alese”, ‘Literatura și arta română”, “Revista idealistă”, “Semănătorul”, “Convorbiri literare”, “Convorbiri critice”, “Falanga”, “Țara nouă”, “Flacăra”, “Ilustrațiunea națională”, “Tribuna”, “Românul”, “Luceafărul”, “Cosânzeana”, “Naționalul”, “Epoca”, “România”, “România nouă”, ”Mișcarea”, este critic dramatic la ziarele “Universul” și “Viitorul”. Publică primele poezii în revista “Făt-Frumos”, la Bârlad, adunate mai apoi în primul său
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
ziarele “Universul” și “Viitorul”. Publică primele poezii în revista “Făt-Frumos”, la Bârlad, adunate mai apoi în primul său volum, “Flăcări”, tipărit în 1907. Ca student și tânăr scriitor colaborează cu: “Românul” (din Arad), “Tribuna”, “Luceafarul” și “Cosânzeana”, participă la șezători literare culturale din Ardeal și Bucovina. În anul 1908 apare poemul biblic în versuri “Cântarea Cântarilor” În anii urmatori apar alte volume de versuri și nuvele și o comedie în versuri, “Fluturii”, jucată în 1914 la Teatrul Național (distinsă cu un
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
lumina ce va risipi întunericul din juru-ne, iar limba română este maica noastră; dacă am pierde-o rămânem orfani și ne-ar călca în picioare neamurile străine" (Mihail Sadoveanu, cuvântare ținută la șezătoarea de la Câmpulung, 1909). În calitate de președinte, înființează premiile literare (1921), ajutoare, subvenții și pensii, organizează șezători în țară. Este primul președinte sub mandatul căruia, în anul 1922, s-au acordat pensii scriitorilor sau urmașilor lor: “Pentru întâiași dată am realizat dezideratul initial al statutelor și unul din principiile care
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
Ionel Teodoreanu, întocmește proiectul Casei de Retragere și Pensiuni a Scriitorilor, proiect devenit lege la 6 mai 1939. Reprezintă secția PEN-ului (uniune internațională care grupa scriitori din toată lumea în scopul promovării schimburilor culturale și al circulației internaționale a operelor literare) pentru România în 1932 și 1933 la Budapesta și la Raguza, împreuna cu Ion Pillat, Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu si Ion Sân-Giorgiu. Tot în 1932 Corneliu Moldovanu este invitat la constituirea Asociației Prietenii Cugetării și Artei Franceze, la Paris. Corneliu
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
(nume întreg: Nicolae I. Apostolescu, n. 4 mai 1876, Alexandria — d. 2 noiembrie 1918, Pitești) a fost un istoric literar comparatist român, doctor la Sorbona în 1909 cu două teze, publicate în același an la Paris, prefațate de Émile Faguet: "L’Influence des romantiques français sur la poésie roumaine" și "L’Ancienne versification roumaine". Născut la Alexandria, a ajuns în
N. I. Apostolescu () [Corola-website/Science/334055_a_335384]
-
ai literaturii române și este recunoscut drept unul dintre cei mai buni specialiști ai noștri în problemele versificației. Deși era îndreptățit, prin activitatea și competența sa multilaterală, să primească o catedră universitară (în domeniul istoriei literaturii române și al esteticii literare), aceasta nu i-a fost încredințată decât în 1918, la Universitatea din Iași, cu puțină vreme înainte de a muri, pe neașteptate, din cauza unei pleurezii. A scris o "Istorie a literaturii române moderne" cu volumele I (perioada dintre 1821-1866) și II
N. I. Apostolescu () [Corola-website/Science/334055_a_335384]
-
și Robert Cahuleanu sunt pseudonimele literare ale lui Robert Eisenbraun (n. 28 octombrie 1920, Cahul, România Mare, azi în Republica Moldova - d. 6 august 2004, București, România), poet, memorialist, martir în închisorile regimului dictatorial comunist român, deținut politic la Canal. Tatăl său, Herman Eisenbraun, de naționalitate german
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
de limbă germană la liceul „Ion Voievod” din Cahul, a decedat când viitorul poet de abia împlinise patru ani. Robert Eisenbraun a urmat școala în orașul Cahul, exceptând ultima clasă de liceu, pe care a absolvit-o în Bolgrad. Debutul literar, confirmat și de Uniunea Scriitorilor din România, a fost data de 24 ianuarie 1932 când, în primul număr al revistei "Tinerimea Moldovei", profesorul de limbă română Constantin Radu, care era și directorul liceului „Ion Voievod”, i-a publicat lui , în
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]