21,186 matches
-
românească care, nici atunci și nici în perioada interbelică, nu s-a situat pe poziții extreme, dăunătoare spiritului științific. Pedagogul român pornește de la recunoașterea faptului că, dezvoltîndu-se, pedagogia a fost obligată să îmbrățișeze noi aspecte, creîndu-se astfel numeroase discipline care abordează fenomenul educației din perspective variate. El compară această ramificare a pedagogiei, de la începutul secolului XX, cu un arbore, căruia însă i-a apărut mai întîi coroana pedagogia filosofică și abia după aceea, rădăcina pedologia și tulpina pedagogia experimentală. Vladimir Ghidionescu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
organizarea școlilor progresiviste s-au avut în vedere, mai ales, două din tezele pedagogiei lui J. Dewey: situarea copilului, cu interesele sale, în centrul educației și luarea în considerare a ritmului alert de schimbare a societății. Această ultimă problemă este abordată și de W. H. Kilpatrick într-una din lucrările sale Education for a changing world (Educația pentru o lume în schimbare), publicată în 1926. În condițiile unei societăți în rapidă schimbare susținea pedagogul progresivist, reluînd o idee a lui Dewey
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai multe lucrări filosofice prin care pune bazele "științei spirituale" (8). Separîndu-se de societatea teosofică, întemeiază, în 1913, Societatea Antropologică, o societate a unor inițiați care concepeau ființa umană ca avînd esență divină, esență accesibilă numai celor aleși dintre inițiați. Abordînd în numeroasele sale conferințe și probleme ale educației, se face cunoscut, într-un cerc relativ restrîns, ca unul din teoreticienii acestui domeniu. Într-un studiu publicat recent, Heiner Ullrich, profesor de pedagogie la Universitatea din Meinz, apreciază că opera teoretică
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o perioadă de intensă căutare a unei noi structuri a învățămîntului, s-au dezbătut mult probleme de politică școlară, s-a discutat amplu despre scopul educației din acea perioadă, conținutul instrucției și modalitățile de instruire. Acest ultim aspect a fost abordat aproape în exclusivitate de pe pozițiile "școlii active". Spiritul acestui puternic curent pedagogic s-a afirmat cu vigoare chiar la teoreticieni mai puțin receptivi față de noile tendințe ale epocii. Acționîndu-se în spiritul "școlii active" s-au efectuat cercetări și s-a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de educație morală, momentele formării personalității. În legătură cu atitudinea lui G. G. Antonescu față de experimentul pedagogic se impune o precizare. S-a văzut că nu era de acord cu atitudinea pedagogiei experimentale față de filosofie; aprecia, de asemenea, că experimentul nu poate aborda decît unele aspecte, de o mai redusă complexitate, ale fenomenului educativ. Nu înseamnă însă că era cu totul refractar oricărei orientări experimentaliste; dimpotrivă, susținea necesitatea ca înainte de a se aplica pe scară largă, orice programă și metodă școlară să fie
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se accentuează trăirea ideilor, manifestarea sentimentului de iubire și admirație pentru valorile spirituale. 3. Lecții care urmăresc în primul rînd formarea capacității de lucru a școlarilor în vederea unei creații culturale valoroase (27, pp. 311-313). Problema tipurilor de lecție a fost abordată și în volumul Tehnologia didactică (1939) (22). Și iată cum, pedagogia culturii, pe cale deductivă, în maniera pedagogiei filosofice, pornind de la analiza conceptului de cultură, reușește să aducă o contribuție la teoria instrucției, oferind încă o soluție posibilă pentru organizarea procesului
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
detașa de aspectele concrete ale mediului social căruia voia să-i slujească, apropiindu-se, astfel, de teoria pedagogiei culturii. Dacă idealul educației leagă pedagogia direct de filosofie, problema mijloacelor de înfăptuire a acestui ideal o pune în relație cu psihologia. Abordînd această ultimă relație, Narly ține să-și manifeste rezerva față de psihologia experimentală pentru că nu privește activitatea individuală, ci media și față de pedagogia experimentală care încearcă să explice viața în maniera fizicianului care cercetează materia inertă (26 a, pp. 33-54). Pedagogul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și evoluția socială, fără cunoașterea cărora aprecia el nu este cu putință explicarea manifestărilor societății "și nu putem, mai ales, pricepe rostul unor instituții care o servesc pe o anumită latură a ei, cum e școală". Din chipul în care aborda problema dezvoltării sociale se întrevede intenția de a orienta gîndirea cititorului spre înțelegerea materialistă a societății. Punctul de vedere materialist este afirmat și atunci cînd autorul precizează că în preocuparea practică pentru creșterea tinerei generații se disting "două moduri de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
societate și ca realizîndu-se din perspectiva exigențelor sociale. Ei au acordat însă, mai mult decît alți teoreticieni străini, o mai mare atenție copilului, cu particularitățile lui. Este aici încă un exemplu de echilibru în pedagogia românească. Pe de altă parte, abordînd problema școlilor țărănești pentru educația tinerilor și adulților ei au făcut pedagogie socială și în accepția lui H. Nohl. 11.2.3. Pedagogia psihologică și experimentală După cum s-a văzut într-unul din capitolele precedente, încă de la începutul secolului se
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
57). Cea de-a doua categorie de cercetări cu caracter metodologic s-a referit la metodele de obținere a datelor necesare investigației științifice: metoda anchetelor (anchete biografice și anchete în scriptele documentele școlare) (58), fișa psiho-pedagogică. În sfîrșit, a fost abordată și problema măsurării, a cuantificării datelor obținute, în scopul unei cît mai sigure verificări a ipotezelor. Au fost publicate, pe această temă, mai multe studii privind folosirea metodei statistice în cercetarea pedagogică (59). Se cuvine să fie menționată insistența pe
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
profesorul, elevii, programa, lecția (metoda), materialul didactic, manualul, localul, mobilierul (59 bis). Nu putem spune că materialul didactic, localul de școală și mobilierul nu sînt probleme care interesează pedagogia. Nu se poate spune, de asemenea, că modul în care sînt abordate problemele este lipsit de interes, dar temele "pedagogiei școlare" au fost simplificate prea mult, fără a se oferi unele argumente în sprijinul selectării lor. Speranța că prin cercetarea lor se va ajunge la cunoașterea legilor educației era cu totul neîntemeiată
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu înseamnă "egalitate de șanse", că puțini din cei cărora li s-au deschis porțile unei școli secundare au și șansa de a o absolvi. Avînd, prin esența sa, un caracter național aprecia raportul în continuare educația nu poate fi abordată decît prin strategii naționale; aceasta nu exclude, ci, dimpotrivă, impune o intensificare a cooperării internaționale și solidarității mondiale, atît pentru a regîndi împreună sistemele de educație, cît și pentru stimularea unor investiții financiare, menite să sprijine efortul țărilor în curs
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de Illich. Ideea "deșcolarizării societății" însă nu va prinde rădăcini, chiar dacă ea este împărtășită și de alții (John Holt, Paul Goodman, Christopher Jencks vezi 4). 14 CONFRUNTĂRI ÎN FILOSOFIA EDUCAȚIEI Întotdeauna filosofia mai ales în acea parte a ei care aborda problemele sociale și pe cele ale omului a cuprins și idei, mai concentrat sau mai amplu expuse, asupra educației. În trecutul mai îndepărtat, ideile pedagogice se aflau mai ales în scrieri filosofice. După desprinderea pedagogiei de filosofie, aceasta din urmă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
etc. au dat neotomismului un prestigiu ce i-au permis o răspîndire relativ largă (5, p. 9). Ocupîndu-se de om, de problemele sale, neotomismul s-a proclamat cu mereu înnoită insistență ca o filosofie umanistă. În numele acestui umanism a fost abordată și problema educației. Începutul l-a făcut papa Pius al XI-lea care, printr-o scrisoare din aprilie 1927, formulează explicit cererea Bisericii catolice de a-și reprimi drepturile pierdute. Funcția educativă, se precizează în enciclică, aparține prin excelență. Bisericii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Inițiere în psihanaliză pentru educatori; din 1927 pînă în 1937 a apărut, în limba germană, "Revista de pedagogie psihanalitică". Au fost publicate, încă din prima jumătate a secolului XX, studii de pedagogie psihanalitică. Relația dintre psihanaliză și educație a fost abordată și de pedagogii români G. G. Antonescu (24) și C. Narly (25). În a doua jumătate a secolului însă numărul lucrărilor care tratează problemele educației din perspectivă psihanalitică a crescut deosebit de mult. Din modul în care psihanaliza freudiană înțelege omul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pot fi înțelese fără referire la freudism. 16 CERCETĂRI SOCIOLOGICE ȘI DE PSIHOLOGIE SOCIALĂ CU IMPLICAȚII ÎN MACRO- ȘI MICRO-PEDAGOGIE 16.1. Relația sistemului de învățămînt cu societatea Cercetările sociologice foarte numeroase în această a doua jumătate a secolului XX -, abordînd cele mai variate teme, nu puteau să nu se oprească și asupra învățămîntului, în legătură cu care, în deceniile din urmă, s-au exprimat după cum s-a văzut cele mai contradictorii opinii. Unele din aceste cercetări tratează aspecte limitate ale raportului dintre
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de sistemul de învățămînt în raport cu factorii care îl condiționează. Așa se și explică probabil faptul că aceste teorii nu oferă alternative de organizare a învățămîntului, oprindu-se numai la funcția sa de reproducție culturală, economică etc. 5. Teoreticienii structuraliști care abordează problemele de sociologie educațională tratează conceptul de structură socială, putere etc. ca un dat existent, fără a avea în vedere natura lor problematică, caracterul lor dinamic. 6. Dincolo de faptul că se constată ca și la Durkheim, de altfel tendința spre
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
17.2.2. După reforma învățămîntului din 1948, care a provocat transformări esențiale în conținutul învățămîntului, pe o perioadă mai lungă de timp accentul s-a pus pe problemele elaborării programelor și manualelor școlare. Chestiunile de tehnologie didactică au fost abordate, la început, cu oarecare timiditate, și ele au vizat, mai ales, structura lecției. Deși teoria pedagogică românească din perioada interbelică a fost dominată de spiritul "școlii active", practica pedagogică păstra încă multe elemente din didactica herbartiană, îndeosebi modul de desfășurare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se apreciază că se acordă întîietate componentelor formative ale procesului instructiv-educativ obiectiv prioritar al școlii contemporane, școală orientată spre înfăptuirea dezideratelor implicate în conceptul de educație permanentă. Teoria proiectării are în România, încă din anii '70, numeroși adepți care au abordat în studiile lor unele din problemele sale specifice, cum sînt: teoria obiectivelor, resursele didactice, strategiile didactice și structura lecției, evaluarea (V. Bunescu, I. Cerghit, M. Giurgea, M. Ionescu, I. Jinga, I. Neacșu, I. Negreț, Eug. Noveanu, N. Oprescu, D. Potolea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lucrări de didactică. Faptul are o dublă explicație: a) pedagogia românească mai mult împiedicată decît sprijinită în manifestările sale pe măsură ce și-a extins contactele cu teoriile occidentale și s-a desprins de "pedagogia sovietică", s-a maturizat, devenind capabilă să abordeze marile probleme ale instruirii contemporane pe cont propriu; b) problemele de didactică erau mai puțin dominate de ideologie. Așa se explică numărul mare de didacticieni, care s-au afirmat chiar în anii '60 și puținătatea celor ce s-au ocupat
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
practic oferă lucrarea Pedagogia în fața grupului spontan de copii, de MIRCEA ȘTEFAN, prin care se propune extinderea acțiunii educative a școlii, și a familiei, asupra întovărășirilor spontane (34). Problemele grupului în special "clasa de elevi ca grup social" au fost abordate dintr-o perspectivă "sociopedagogică" de EMIL PĂUN. Se realizează astfel o tratare interdisciplinară pedagogică și sociologică a problematicii grupului, punîndu-se în evidență noi aspecte, cu implicații în teoria stilurilor didactice (cf. 35). Rezultatele cercetărilor pedagogice menționate aici au impus o
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
investiției umane și a productivității sale de pe o poziție pedagogică cu un dublu sens: pe de o parte, s-a evitat "uscarea" acestui teritoriu al educației printr-o "economizare" masivă; pe de altă parte, în cadrul unei asemenea optici, s-au abordat mai ales problemele pedagogice ale investiției umane și îndeosebi randamentul și productivitatea actului pedagogic ca modalități de sporire a productivității generale a investițiilor din învățămînt (38). 17.2.6. Sub influența numeroaselor lucrări de pedagogie comparată (39), cît și din
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de pedagogie comparată (39), cît și din nevoia simțită de pedagogii români de a cunoaște alte sisteme de învățămînt, pentru a-l putea aprecia mai obiectiv pe cel românesc, au început să apară la noi unele articole și studii care abordau aspectele principale ale unei analize comparative ale fenomenului educației. Dacă în perioada interbelică s-au scris cîteva lucrări în care comparația era doar implicită (v. Șt. Bârsănescu, Unitatea pedagogiei contemporane ca știință), după 1950 se afirmă explicit necesitatea, valoarea și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în multe domenii ale vieții contemporane, vor exista și probleme comune. Astfel, deși se apreciază importanța vîrstei preșcolare pentru dezvoltarea ulterioară a ființei umane, cercetările din acest domeniu sînt încă insuficiente. Numeroase țări nu au încă specialiști formați pentru a aborda cu competență problemele educației la această vîrstă. Va trebui să se facă progrese în domeniul teoriei instruirii; deocamdată avem teorii ale învățării, nici acestea riguros verificate și valorificate în practica instructivă. Deși se vorbește foarte mult de valoarea metodelor euristice
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fiind unul din cei mai fecunzi teoreticieni ai educației din perioada interbelică. În 1926 a organizat Institutul pedagogic român. Autor a două lucrări de sinteză (Istoria pedagogiei, 1927 și Pedagogia generală, 1930) și a mai multor volume în care a abordat unele din problemele școlii românești din acea perioadă (Din problemele pedagogiei moderne, 1923; Educație și cultură, 1928; Pedagogia contemporană, 1935; Educația morală în școala românească etc.). 15. Cf. G. G. ANTONESGU, Moda în pedagogie și "Pedagogia trecutului față cu noua
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]