20,876 matches
-
a permis intrarea liberă a persoanelor în clădire. Primul grup care a pătruns în zona intrării principale au început să distrugă cărți și mobilier, steaguri cu stema PCR și RSR, apoi s-au instalat la balcon. Accesul fiind liber, deși militarii erau prezenți, în scurt timp mai pătrund în imobil și alte câteva sute de manifestanți din piață. Într-un birou este descoperit Gelu Voican Voiculescu care a refuzat să dialogheze cu cei prezenți motivând că manifestanții sunt violenți. Câteva persoane
Mineriada din februarie 1990 () [Corola-website/Science/309948_a_311277]
-
critici ale Asociației "17 Decembrie", axate strict pe desfășurarea revoluției la Timișoara, se refereau la: Urmare acestor contestări, preluate de mai multe ziare, la care s-a adăugat problema considerării generalului Vasile Milea drept erou și pretinsa existență a 16 militari uciși la București în noaptea de 21/22 decembrie, Sergiu Nicolaescu a dat un răspuns, în care explica: În legislatura 1992-1996 s-a format o nouă comisie, care să continuea munca celei vechi, care nu apucase să emită un raport
Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989 () [Corola-website/Science/309991_a_311320]
-
Suprem al Puterilor Aliate, însărciant cu supervizarea ocupației Japoniei. Oficialii japonezi s-au deplasat la Manila pe 19 august, ca să se întâlnească cu MacArthur și să ia la cunoștință planurile generalului pentru perioada de ocupație. Pe 28 august, 150 de militari ai SUA au zburat la Atsugi, Prefectura Kanagawa. A urmat deplasarea unei forțe navale în frunte cu cuirasatului USS "Missouri", care a debarcat militarii Diviziei a 4-a de infanterie marină SUA pe coasta de sud a Prefecturii Kanagawa. Au
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
și să ia la cunoștință planurile generalului pentru perioada de ocupație. Pe 28 august, 150 de militari ai SUA au zburat la Atsugi, Prefectura Kanagawa. A urmat deplasarea unei forțe navale în frunte cu cuirasatului USS "Missouri", care a debarcat militarii Diviziei a 4-a de infanterie marină SUA pe coasta de sud a Prefecturii Kanagawa. Au urmat mai multe alte deplasări de forțe aliate. MacArthur a sosit la Tokio pe 30 august și a dat mai multe ordine severe prin
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
a emis ipoteza conform căreia aceasta a fost o acțiune deliberată, prin care generalul american dorea să sublinieze statutul împăratului în țara ocupată. Având sprijnul formal al împăratului, MacArthur avea toate pârghiile necesare ocupației. În timp ce unii dintre liderii politici sau militari aliați cereau judecarea lui Hirohito pentru crime de război, MacArthur a respins aceste cereri și a respins și pretențiile unora dintre membrii familiei imperiale, (prinții Mikasa și Higashikuni) sau a unor intelectuali influențui precum Tatsuji Miyoshi, care cereau abdicarea lui
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
de cavalerie, iar Hokkaidō de Divizia a 11-a aeropurtată. Până în iunie 1950, efectivele tuturor acestor armate suferiseră reduceri succesive importante. Când Coreea de Nord a invadat Coreea de Sud, elemente ale Diviziei a 24 au fost deplasate pe calea aerului în Coreea de Sud, dar militarii americani, fără experiență de luptă, care se achitaseră onorabil de sarcinile lor decurgând din statutul de trupe de ocupație, au suferit pe frontul coreean pierderi grele, fiind forțați să se retragă și să aștepte întăriri din Japonia. Forțele de ocupație
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
se achitaseră onorabil de sarcinile lor decurgând din statutul de trupe de ocupație, au suferit pe frontul coreean pierderi grele, fiind forțați să se retragă și să aștepte întăriri din Japonia. Forțele de ocupație ale Commonwealthului Britanic (BCOF), formate din militari australieni, britanici, indieni și neozeelandezi, au sosit în Japonia pe 21 februarie 1946. În timp ce forțele americane erau responsabile pentru conducerea militară a întregii țări, BCOF era responsabilă pentru supravegherea demilitarizării și și dezafectării uzinelor militare. BCOF a fost de asemenea
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
conducerea militară a întregii țări, BCOF era responsabilă pentru supravegherea demilitarizării și și dezafectării uzinelor militare. BCOF a fost de asemenea responsabilă pentru prefecturile vestice și își aveau cartierul general la Kure. În perioada cu cea mai numeroasă prezență a militarilor BCOF, au fost deplasați peste 40.000 de soldați în insule. Începând din 1947, efectivele militarilor BCOF au început să se reducă, pentru ca, în 1951, prezența lor să înceteze. Constituția postbelică, adoptată sub supravegherea aliaților, a inclus o „clauză a
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
BCOF a fost de asemenea responsabilă pentru prefecturile vestice și își aveau cartierul general la Kure. În perioada cu cea mai numeroasă prezență a militarilor BCOF, au fost deplasați peste 40.000 de soldați în insule. Începând din 1947, efectivele militarilor BCOF au început să se reducă, pentru ca, în 1951, prezența lor să înceteze. Constituția postbelică, adoptată sub supravegherea aliaților, a inclus o „clauză a păcii” (Articolul 9 al Constituției Japoniei), prin care se renunța la război și se interzicea menținerea
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
aprilie 1952. Japonia a redevenit stat independent, cu excepția insulei Okinawa, rămasă sub controlul american până în 1972, și a insulei Iwo Jima, rămasă sub controlul american până în 1968. În ciuda faptului că pe teritoriul nipon se mai află aproximativ 47.000 de militari americani, aceștia sunt acolo în mod oficial la invitația guvernului japonez, în conformitate cu termenii Tratatului de cooperare mutuală și securitate și nu sunt considerate forțe de ocupație. Istoricul american John W . Dower afirma că, neluând în calcul corpul ofițeresc, epurarea presupușilor
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
de mai multe ori. După sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, ordinul a fost desființat de autoritățile comuniste, fiind reînființat începând cu anul 2000. Anterior intrării în Primul Război Mondial, la 27 august 1916, cadrul legal existent permitea decorarea militarilor care se distingeau pe câmpul de luptă doar cu însemnele de război ale ordinului Steaua României în gradele de cavaler, ofițer și comandor, precum cu medalia Virtutea Militară de război. Conform reglementărilor rămase încă din perioada Războiului de Independență, Steaua
Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” () [Corola-website/Science/309348_a_310677]
-
de luptă doar cu însemnele de război ale ordinului Steaua României în gradele de cavaler, ofițer și comandor, precum cu medalia Virtutea Militară de război. Conform reglementărilor rămase încă din perioada Războiului de Independență, Steaua României se putea acorda tuturor militarilor, Virtutea Militară fiind acordată diferențiat: clasa I ofițerilor și clasa II subofițerilor și trupei. Regula generală în armatele europene ale vremii era ca ordinele să fie oferite exclusiv ofițerilor, în timp ce pentru decorarea subofițerilor și trupei se foloseau alte decorații, de
Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” () [Corola-website/Science/309348_a_310677]
-
Virtutea Aeronautică sau cu medalia Virtutea Militară, precum și personalul militar care servea în acestea, au primit dreptul de a purta o furajeră specifică. Aceasta se acorda prin decret regal și se purta pe umărul stâng, la capătul epoletului, de către toți militarii corpului în orice împrejurare, cât timp erau în activitate într-o unitate decorată cu una din cele patru distincții, făcând parte din uniforma corpului. "Regulamentul Legii Ordinelor și Medaliilor Naționale conferite în timp de război", aprobat prin Înaltul Decret nr.
Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” () [Corola-website/Science/309348_a_310677]
-
arătau ostile unirii sau care jucaseră, în trecut, un rol important în viața Principatelor (Rusia, în anii „protectoratului”) au fost bazate, încă din primii ani ai domniei lui Alexandru I. Cuza, pe respectarea neștirbită a autonomiei țării nou-constituite. Astfel, prezența militarilor otomani va fi categoric interzisă, iar Poarta va fi obligată, în vara anului 1860, să renunțe la pașapoartele sale solicitate călătorilor români, în mai multe situații supușii Imperiului fiind reținuți pentru că au produs diverse neorânduieli. Austria, vehement dușmănoasă, a trebuit
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
pentru cucerirea Berlinului cu trei fronturi, care au atacat peste linia Oder-Neisse. Până pe 21 aprilie, sovieticii au străpuns frontul german în două locuri și au început încercuirea Berlinului. Armata a 9-a era însărcinată cu apărarea Înălțimilor Seelow, atacate de militarii Frontului I Belarus comandat de mareșalul Gheorghi Jukov. Pozițiile germanilor au fost însă rapid depășite de trupele Frontului I Ucrainean al mareșalului Ivan Konev, care copleșiseră Grupul de Armate Centru pe Neisse. Până pe 20 aprilie, Grupul de Armate Centru trebuise
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
a elibera calea de acces spre Luckenwalde și Jüterbog. Prima formațiune de tancuri a atacat dinspre Halbe, în vreme ce cea de-a doua a pornit din Schleepitz. Ordinele primite de tanchiști prevedeau deschiderea unui coridor și menținerea lui deschisă doar pentru militarii Armatei a 9-a, civililor fiindu-le interzis accesul pe susnumita cale de evacuare. Tanchiștii au avansat, traversând autostrada Berlin-Dresda, până când au atins liniile sovietice defensive stabilite la Baruth de Divizia a 50-a pușcași de Gardă, întărite cu tancuri
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
omida” germană și să distrugă separat fiecare segment. Germanii plănuiau să mențină coridorul deschis și să continue deplasarea spre vest. Situația germanilor din regiunea Halbe era disperată. Ordinele emise pentru ei erau adresate unor unități care nu mai existau. Între militarii armatei regulate (Wehrmacht) și cei ai unităților de elită SS (Waffen-SS) existau tensiuni importante. În orășelul Halbe, mulți civili au fost impresionați de soarta soldaților foarte tineri („"Kindersoldaten"”) și i-au ajutat să-și schimbe uniformele cu haine civile. În
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
s-a păstrat până la 1 aprilie 1948. Sute de țărani din județul Ilfov, arestați pentru că au participat la răscoala țărănească din 1907, au fost depuși în această închisoare militară. În perioada Primului Război Mondial a fost populat cu deținuți proveniți din rândurile militarilor care refuzau să se prezinte la încorporare sau pentru alte infracțiuni cu caracter militar. După ocuparea orașului București de către trupele germane, în închisoare au fost aduși prizonieri de război. În 1940, au fost închiși de legionari politicieni și salariați din
Penitenciarul cu regim de maximă siguranță București () [Corola-website/Science/309434_a_310763]
-
China, în iulie 1449. Eunucul șef Wang Zhen l-a încurajat pe Împăratul Zhengtong (d. 1435-1449), să conducă personal o forță armată pentru a-i înfrunta pe mongoli, după o înfrângere recentă a dinastiei Ming. Mărșăluind cu 50.000 de militari, împăratul a părăsit capitala lăsându-l pe fratele său vitreg, Zhu Qiyu, responsabil cu guvernarea ca regent temporar. La 8 septembrie Esen Tayisi atacă armata Împăratului Zhengtong, iar împăratul este capturat - un eveniment cunoscut sub numele de Criza Tumu. Mongolii
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
în funcție a lui İbn-i Kemal (1525-1533) și a lui Ebu's-Suud Efendi (1545-1574). era considerat de otomani șeful clasei savanților în științe. În perioada otomană clasică, funcționarii statului se împărțeau în trei clase: kalemiye, seyfiye ve ilmiye, adică funcționari, militari și savanți. Clasa savanților corespundea Ministerului Justiției, Ministerului Educației Naționale și Ministerului Afacerilor Religioase din ziua de azi. În istoria otomană nu se căuta o educație deosebită pentru a fi sadrazam (al doilea în rang după padișah), dar pentru a
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
1947. În timpul celor aproximativ 3.000 de raiduri efectuate, partizanii au produs victime printre militarii sovietici, cadrele partidului, (în special în zonele rurale) și au produs distrugeri clădirilor oficiale și depozitelor armatei. Autoritățile sovietice au raportat moartea a 1.562 militari ai Armatei Roșii și rănirea a altor 560 în timpul întregii perioade de existență a mișcării de rezistență. „ letoni” au fost mult mai activi în regiunile de frontieră. Regiunile în care activitatea lor a fost mai importantă au fost Dundaga, Taurkalne
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
caza acești recruți. În timpul războiului din Vietnam, durata de pregătire a piloților a fost redusă de la 30 la 24 de zile, pentru a ace față nevoii de piloți. În lista materiilor predate a fost inclusă și predarea limbii engleze pentru militari din alte țari aliate. Între anii 1950 și 1960 clădiri permanente au fost ridicate, inclusiv o cladire pentru pregătire militară care găzduiește peste 1000 de soldați. O dată cu încetarea răzbiului rece, unele programe de pregătire militară o fost mutate în perimetrul
Lackland Air Force Base () [Corola-website/Science/310483_a_311812]
-
controversat în Revoluția din decembrie 1989. O parte a presei l-a acuzat că, în decembrie 1989, la Cluj, a întocmit harta desfășurării trupelor armate în oraș, în cadrul acțiunii de suprimare a manifestațiilor muncitorilor clujeni. Ca urmare a hărții realizate, militarii plasați de el în dispozitivele de apărare ale regimului Ceaușescu ar fi ucis 26 de persoane și ar fi rănit prin împușcare alte 86 persoane. De asemenea, s-a afirmat că ulterior ar fi interferat, la ordinul superiorilor săi, în
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
împușcare alte 86 persoane. De asemenea, s-a afirmat că ulterior ar fi interferat, la ordinul superiorilor săi, în ancheta privind evenimentele de la Cluj din decembrie 1989, reușind, prin delațiune și mistificarea adevărului, scoaterea de sub urmărire penală a mai multor militari cercetați pentru omor. În 19 noiembrie 1997, în calitate de șef al Statului Major General și secretar de stat, Constantin Degeratu a emis Ordinul circular nr. 522, prin care "se suspendă temporar" dreptul tuturor angajaților din subordinea SMG, militari sau civili, de
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
și 1,8 milioane de soldați, 250.000 de camioane și alte vehicule, 67.000 de piese de artilerie, 4.000 de tancuri și o divizie de cavalerie. Avioanele Luftwaffe erau detașate din cadrul Legiunii Condor, formație de elită, ai cărui militari câștigaseră experiență în timpul războiului civil spaniol (1936 - 1939). Forțele aeriene germane erau reprezentate de 1.180 avioane de vânătoare (în special Messerschmitt Bf 109), 290 bombardiere în picaj Ju 87 Stuka, 290 bombardiere convenționale ( He 111) și 240 avioane ale
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]