21,807 matches
-
rețete de "axiologie" poetică, stabilește noile criterii, dezavuîndu-le pe cele vechi: "Un mod oarecum dogmatic de abordare a problemelor s-a produs și în introducerea unor criterii valorice în poezie, ca "lung" și "scurt", crearea unor opozite false între modalități poetice de expresie, ca epic și liric. Unii au vrut ca poezia să fie numai o poveste versificată sau măcar o anecdotă. Asemenea false criterii au dus uneori la o discuție scolastică, la crearea unor dogme, care nu pot decît să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Dacă vin americanii [...], ne spînzură pe amîndoi. Cu cît o să fim însă mai mulți, o să le fie mai greu să o facă și avem șanse să scăpăm!" Ilie Constantin este amendat de autorul Variațiunilor pe marginea subteranei pentru posibila complicitate (poetică) fertilă cu cerberii ideologiei comuniste: Încetul cu încetul, scrie Ilie Constantin, poeții înlocuiesc melopeea realist-socialistă cu un cînt din ce în ce mai personal; printre numeroasele imnuri întru gloria partidului se strecoară și cîte un mic poem adevărat, pe urmă două, mai multe, pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cred, Doamne! Ajută necredinței mele. Frază disecată prin prismă lupasciană, a logicii dinamicii a contradictoriului, unde, fără a-l numi, numai intuitiv află, în ajută, terțul tainic inclus din filosofia lupasciană, concepție argumentată și dezvoltată de Basarab Nicolescu în Teoremele poetice și Transdisciplinaritate. Simultaneitatea textului (mai sus citat n. n.) ar trebui să ducă, cum speculează autorul lui Dăruind vei dobîndi, la deznădejde dacă nu ar fi acel scurt ajută care fărîmă de bob de sare, infim catalizator cu uriașe puteri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în lumea asta nebună și agitată, sperând s-o mai întâlnim măcar o dată pe muza de la miezul nopții de la Kogălniceanu, înțelegi ? — Cristi, măcar tu spune-mi că mai ai un dram de luci- ditate. — N-oi fi eu atât de poetic ca Sachi, dar nimic n-o să mă oprească până la Răcaru. Nici nu știu, sincer, ce anume mă împinge acolo atât de tare. — Olog pe viață, ți-am zis ! râde Pribeagu. — Cristi, dar e absurd ! — Tocmai ! Ce ești așa speriat să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a-și face cunoscute, mereu, „ciudatele-i opinii”, am „atacat” nu atât splendida baladă Miorița, cât mai ales cultul ei, care Într-o formă exacerbată și simbolică tindea să ne ilustreze destinul național și istoric, să ne confunde În fatalitatea „poetică” a „ne-Împotrivirii” noastre, cultivând un atrăgător și otrăvit „spirit de victimă” de care istoria noastră e prea plină! Pentru „acest lucru” am acceptat să devin membru supleant c.c. (fiind doar de un an și jumătate În partid și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
era mai aproape de „ea” decât poveștile și viziunile adulților din jur, care, prinși de frica și de sâcâitoarele lor interese, vedeau numai franjuri, părți ale acestei „realități”, pe care, eu, Încă o dată, o vedeam ca o figură uriașă, supradimensionată și poetică În același timp, așa cum, În unele după-amiezi calde și insuportabil de senine de vară, tolănit pe iarbă, urmărești marile figuri și forme pe care le fac norii cumulus - corăbii grandioase cu pânzele umflate de vânt și patru catarge, monștrii cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
istorii și personaje și chiar de o „altă viziune asupra lumii”, care În anii șaizeci a atras zeci și mii de tineri americani și europeni să fumeze „acolo” heroină, sub poalele Himalaiei, În Katmandu și În Tibet! Revoltându-se astfel, „poetic”, contra mizeriilor Europei și a prostiilor fenomenale ale adulților secolului XX, vrând să fie „liberi” și Încercând să scape nu de realitate, ci de „realitatea adulților”, de „realitatea celorlalți”. Apoi, frumoșii, bieții de ei, s-au Înecat În această revoltă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acest „mister” este pur și simplu o prostie, o gogoriță romantică, o fantasmă a celor certați cu logica sau cu bunul-simț. Da, dar eu aveam și am nevoie de acest quelque chose, de acel je ne sais quoi, partea indiscutabil poetică sau nebună a ființei mele raționale dacă nu simte, atunci presimte cu siguranță ceva „dincolo”! Dar nu un „dincolo” de existență, ci aici, hic et nunc, odată cu milioanele de gesturi, reflexe, stări și așa-zise sentimente, dincolo de tot acest „moloz
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care mie Însumi mi se părea atât de orgolios, de arogant, Încât nu-l confesam decât unor prea puțini intimi, uneori nici mie Însumi. Și atunci, aproape fizic, „Îl” simțeam pe acest zeu al bucuriei și dansului, al nepăsării și poeticului, frate cu Eros prin care, Însă, abia mai târziu mi-am dat cont, prin care Însă acea zeitate ascunsă și insuportabilă pentru ochii noștri umani, Prezentul, Își face apariția. Poate În cortegiul său, al lui Dionysos, printre fauni, nimfe, delfini
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Turci; trădat de ei, dar și „Îmbolnăvindu-se de ei” și de ticurile lor orientalo-balcanice! Romantismul paseist, edulcorat și liric, nu rareori fals, ne-„realist”, al lui conu’ Mișu Sadoveanu - până azi, se pare, cel mai mare prozator român! -, lamentațiile poetice ale lui Goga, formidabil când le publica În revista Luceafărul la Budapesta, În anul 1905 - În inima „dușmanului și a grofului arbitrar, Înfumurat pe drept cuvânt de victoriile sale contra casei de Habsburg!” - sau aplecarea spre un fel de orientalism-balcanic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trecut, ridicând privirea spre monstruosul și „armonicul” firmament, spre Sublimul Însuși, care, cum o spuneam, ne turtește tocmai printr-o inexprimabilă, dar acut resimțită disproporție, după „un moment” de clătinare, de umană și, adeseori, repetată clătinare, prin acest reflex ciudat, poetic, cum l-am numit, Îmi fac Într-un anume fel curaj - de fapt, mă Îndrept plin de orgoliu și mai ales de o ciudată bucurie de a fi! - și declar a fi, a deveni cu adevărat, dacă nu scopul, atunci
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apți de a trăi stări care vor oscila Între uimire, neîncredere, poate chiar stupefacție, colorate apoi, mai iute sau mai greoi, de un fel de uimire, da, dar o altfel de uimire! Una de tip admirativ, o formă a „stuporii poetice” dacă pot s-o numesc astfel, acea bucurie Încă „gângavă”, dar insistentă a copiilor retardați, a marilor poeți sau a sfinților, cei care mulțumesc forțelor invizibile pentru darul sau darurile care li se fac, fără a le Înțelege prea bine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apți de a ne „regla” impulsiunile față de lumea exterioară, față de ambient, dar și de a ne păstra un bun, un calm echilibru al senzațiilor și percepțiilor. Beția, beția alcoolică În primul rând - deoarece există și „alte” beții, cea amoroasă, cea „poetică” sau cea a drogurilor! -, beția cea mai comună, e știut, mulți o resimt și ca o formă de „libertate”, de ieșire, de eliberare, chiar și pentru un răstimp mai mult sau mai puțin limitat, din canoanele rigide ale ambientului social
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îl vom aminti, bineînțeles, pe Omar Khayam, poetul persan și rubayatele sale care cântau luna, vinul și iubita, și apoi atâția poeți clasici și romantici Încât vinul a devenit nu mai puțin decât unul dintre instrumentele importante ale recuzitei lor poetice. În această, adeseori, blândă frenezie, poeții de oriunde și de oricând se Întîlnesc cu „omul comun”, necăjit sau, dimpotrivă, aflat Într-un „șoc”, Într-un „exces” de fericire, un exces cu care nu știe ce să facă deoarece „nu există
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În armonia Întregului, un persiflaj, ba poate chiar o negație a limbii și graiului, atât de slăvite, devenite deodată superflue. Dansul dionisiac poate Însemna, Însă, și ieșirea În „alt regn”, o formă a unei visate mântuiri, În zonele geniale ale poeticului și ale muzicii, o ridicare de pe tărâmul gravitațional și penibil, un „pas pe lună”, de fapt! Deodată, nu Gândul ne face ușori și Înțelepți, „supraumani”, ci trupul, aflat Într-o beatitudine neînfrânată și care, prin mișcările sale, aceleași și mereu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ales În cazul „romancierului realist” care trebuie să stea la semi-distanță și să contemple calm și lucid totul! Da, dar... totul sunt eu!, striga mereu În mine o voce și, cu amărăciunea că nu am, că nu posed, nobila inspirație poetică, mă „afundam” cu cerbicie În meandrele și marasmele, duhorile și labirinturile epice, sperând ca „acolo”, pe acel teren, să-mi ascund „boala”, sangvinitatea Înnăscută, ca o pecete aproape blestemată, s-o ascund, dar... și cu speranța secretă și vicleană de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numim candoare, În absența căruia se poate trăi „bine-mersi”, cum se spune, dar fără de care nu e posibilă creația. Și nici Înțelegerea, o anume, ciudată, Înțelegere, pe care unii, În grabă, o numesc „irațională”, iar alții - „fantasme” sau speculații puerile, poetice. Acea „Înțelegere” pe care am numit-o prin contrariul ei În volumul trei al prezentei lucrări, elogiind-o sub numele de ne-Înțelegere, pentru a sublinia erorile multiple și nu rareori fatale ale inteligenței zise-raționale și, mai ales, de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-o sub numele de ne-Înțelegere, pentru a sublinia erorile multiple și nu rareori fatale ale inteligenței zise-raționale și, mai ales, de a sensibiliza capacitatea noastră de a contempla ființa, omul și actele sale și sub unghiul „celălalt”, al analogicului, poeticului sau dionysiacului! Și, pentru a Încheia cumva, aș spune că aproape singura modalitate a cuiva ce se ține și este cu adevărat inteligent este de a crede În existența proștilor, de a Întâlni „proști” În drumul său, față de care să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de nebunie! - o alta. A trata drept prost pe cineva care a ajuns Într-o poziție superioară și din care exercită puterea În societate Înseamnă, de fapt, a nu Înțelege! Dar nu e vorba În nici un caz de „ne-Înțelegerea poetică” pe care o elogiam eu, ci de prostia stupidă, cea care nu ascunde nimic, poate doar viclenie, una joasă, ne-creatoare, prostia care nu se respectă pe sine, prostia, pe scurt, care nu-și merită numele! A nu Înțelege că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cea orbecăitoare, cotidiană și trecătoare, ci spre cea care nu e decât „o altă treaptă”! O treaptă pentru curajoși, pentru cei care se aruncă În „acel gol În care Îngerii ne vor sprijini și purta!”, cum o spun unele texte poetice și liturgice. Bucuria vieții, de a fi și de fi lucid de aceasta; ceea ce se Întâmplă nu atât - sau nu numai! - În momentele unei izbânzi, ale unei vești mari și bune, ale unui acord cu lumea, ale unei recunoașteri plenare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pur și simplu din comoditatea ființei, leneș instalată Într-unul din jilțurile sociale și psihologice. Dar, pentru mine, Încă o dată, aceste „stări” sunt nu numai un semn, acum, la senectute, al deschiderii mele și pentru ceea ce e „nou”, o stare poetică a nervilor, a sensibilității, să-i spunem, dar și un semn că sunt „Încă tânăr”, că pot reacționa ca un organism neuzat de timp față de experiențe și trăiri plenitudinare, de vârf. Că Încă nu am ajuns „să-mi fie frică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sistem”, cred eu, deoarece Întreaga „magmă” a scrierilor și ideilor sale se adună, se concentrează, se rotește magnetic, halucinant-magnetic, În jurul câtorva teme și mai ales În jurul uneia singure, Der Wille zur Macht, pe care Heidegger Încearcă cu multă acribie, instinct „poetic”, aș zice, să-l discearnă În amplul său studiu asupra filosofului. Această ciudată „voință de putere” -, care printre altele arată Încă o dată Înrudirea „instinctivă” a lui Nietzsche cu Înaintașii săi, cu Schopenhauer, În primul rând, deși el Îi critică pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
desenează”, le aruncă buzele sale, deodată de bronz, gura sa de piatră vie prin care iese În valuri adevărul despre alții, despre sine, despre „arta sa”, dar și despre zei. „Fulgurația unei idei” ce nu este una, deoarece formele intuiției poetice, deși seamănă, la o privire superficială, cu ceea ce numim idei, adică legături noi Între două fenomene disparate - nu sunt idei propriu-zise, deoarece nu au claritatea și aspectul paradigmatic al acestora! Ele, intuițile poetice, tresar și se mișcă, confuz și contradictoriu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce nu este una, deoarece formele intuiției poetice, deși seamănă, la o privire superficială, cu ceea ce numim idei, adică legături noi Între două fenomene disparate - nu sunt idei propriu-zise, deoarece nu au claritatea și aspectul paradigmatic al acestora! Ele, intuițile poetice, tresar și se mișcă, confuz și contradictoriu, Într-o zvârcolire cel mai adesea respingătoare pentru spirite mai puțin răbdătoare, mai puțin „curajoase”, ca niște șerpi somnolenți În cuibarele lor, dacă vreți, sau ca acele animale oarbe care ies din coaja
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aici” și unul din acestea ar putea fi și revelația, „iluminarea” propriului destin. Ce nu e În nici un caz „fatalitatea”, ci acea cale, pregătită numai pentru tine, unic de la Începutul până la sfârșitul lumii, și una din cele mai frumoase, mai poetice „definiții” ale Dumnezeului misticilor medievali este că El, deși poate cuprinde totul și totalitatea, este capabil de a ne vedea și urmări pe fiecare În parte, un mic și infim bob de nisip În enormul pustiu al universului. O cale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]