21,274 matches
-
fost contele Johann Eustach von Görtz, un nobil german de școală veche. În 1771 poetul Christoph Martin Wieland a fost numit tutorele său. În 1774, poetul Karl Ludwig von Knebel a venit la Weimar ca tutore al fratelui său, tânărul prinț Frederick Ferdinand Constantin. La Frankfurt, Knebel l-a prezentat pe Karl August tânărului Johann Wolfgang Goethe și acest lucru a marcat începutul unei prietenii importante. La Karlsruhe la 3 octombrie 1775, după ce s-a întors la Weimar și și-a
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]
-
început să lucreze pentru unitatea Germaniei. Planurile împăratului Iosif al II-lea, care amenințau să absoarbă o mare parte a Germaniei în monarhia habsburgică eterogenă, l-au aruncat în brațele Prusiei, și el a fost motorul înființării Ligii germane a prinților ("Fürstenbund") în 1785, prin care, sub conducerea lui Frederic cel Mare, intrigile lui Iosif au fost oprite. În 1788 Karl August a intrat în armata prusacă cu rangul de general maior și a primit comanda unui regiment. În această calitate
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]
-
Graditz, în apropiere de Torgau, în 1828, la vârsta de 70 de ani. Asupra contemporanilor săi din cele mai diverse tipuri personalitatea sa a făcut o puternică impresie. Karl von Dalberg a declarat că el niciodată nu a întâlnit un prinț cu o înțelegere, caracter și sinceritate atât de mari; A lăsat doi fii în viață: Karl Frederic, care i-a succedat, și Karl Bernhard, un lider militar care după Congresul de la Viena a devenit colonel al unui regiment în serviciul
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]
-
viitorul Napoleon al III-lea, însă logodna a fost ruptă mai târziu în urma arestării lui la Ham. Mathilde s-a căsătorit la 1 noiembrie 1840, la Roma, cu bogatul magnat rus Anatole Demidov. Anatole a fost ridicat la statutul de Prinț de Marele Duce Leopold al II-lea de Toscana cu puțină vreme înainte de nuntă împlinind dorința tatălui Mathildei ca fiica lui să-și păstreze statutul de Prințesă. Titlul princiar al lui Anatole nu a fost recunoscut niciodată în Rusia. Cuplul
Mathilde Bonaparte () [Corola-website/Science/326213_a_327542]
-
nuntă împlinind dorința tatălui Mathildei ca fiica lui să-și păstreze statutul de Prințesă. Titlul princiar al lui Anatole nu a fost recunoscut niciodată în Rusia. Cuplul nu a avut copii. Mariajul dintre aceste două personalități puternice a fost furtunos. Prințul Demidov a insistat să-și mențină amanta, Valentine de St Aldegonde, lucru la care, desigur, Mathilde s-a opus puternic. În 1846, Mathilde a fugit cu noul ei iubit, Emilien de Nieuwerkerke, și cu bijuteriile lui Anatole; bijuteriile ar fi
Mathilde Bonaparte () [Corola-website/Science/326213_a_327542]
-
și după celui de-al Doilea Imperiu Francez; a găzduit un salon pentru oameni de arte și litere. După căderea monarhiei în 1870, ea a trăit în Belgia o vreme însă curând a revenit la Paris. În 1873, după decesul prințului Demidov (1870), s-a căsătorit cu artistul și poetul Claudius Marcel Popelin (1825-1892). A fost singurul membru al familiei Bonaparte care a rămas în Franța după mai 1886, când Republica franceză a expulzat prinții fostelor dinastii ale Franței. În 1896
Mathilde Bonaparte () [Corola-website/Science/326213_a_327542]
-
la Paris. În 1873, după decesul prințului Demidov (1870), s-a căsătorit cu artistul și poetul Claudius Marcel Popelin (1825-1892). A fost singurul membru al familiei Bonaparte care a rămas în Franța după mai 1886, când Republica franceză a expulzat prinții fostelor dinastii ale Franței. În 1896 a fost invitată la o ceremonie la Invalides de Félix Faure la o vizită a împăratului Nicolae al II-lea al Rusiei și a împărătesei Alexandra. A murit la Paris în 1904, la vârsta
Mathilde Bonaparte () [Corola-website/Science/326213_a_327542]
-
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen ("Feodora Karola Charlotte Marie Adelheid Auguste Mathilde"; 29 mai 1890 - 12 martie 1972) a fost primul copil al Prințului Friedrich Johann de Saxa-Meiningen (fiul mai mic al lui Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen) și a soției acestuia, Contesa Adelaide de Lippe-Biesterfeld, fiica lui Ernst, Conte de Lippe-Biesterfeld. Prin căsătorie ea a devenit Mare Ducesă de Saxa-Weimar-Eisenach. Tatăl
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972) () [Corola-website/Science/326239_a_327568]
-
celei de-a doua soții a acestuia, Feodora de Hohenlohe-Langenburg. Mama Feodorei a fost copilul cel mare al lui Ernst, Conte de Lippe-Biesterfeld regent al principatului Lippe timp de șapte ani (1897-1904). Feodora a avut cinci frați, printre care și Prințul George, ucis în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Prințul Bernard și Prințesa Adelheid căsătorită cu Prințul Adalbert al Prusiei. În timpul unei vizite de vară la palatul Wilhelmshöhe, Feodora a fost îndemnată de către o rudă prin alianță, împăratul Wilhelm al
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972) () [Corola-website/Science/326239_a_327568]
-
Mama Feodorei a fost copilul cel mare al lui Ernst, Conte de Lippe-Biesterfeld regent al principatului Lippe timp de șapte ani (1897-1904). Feodora a avut cinci frați, printre care și Prințul George, ucis în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Prințul Bernard și Prințesa Adelheid căsătorită cu Prințul Adalbert al Prusiei. În timpul unei vizite de vară la palatul Wilhelmshöhe, Feodora a fost îndemnată de către o rudă prin alianță, împăratul Wilhelm al II-lea, să se căsătorească cu văduvul Wilhelm Ernest, Mare
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972) () [Corola-website/Science/326239_a_327568]
-
al lui Ernst, Conte de Lippe-Biesterfeld regent al principatului Lippe timp de șapte ani (1897-1904). Feodora a avut cinci frați, printre care și Prințul George, ucis în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Prințul Bernard și Prințesa Adelheid căsătorită cu Prințul Adalbert al Prusiei. În timpul unei vizite de vară la palatul Wilhelmshöhe, Feodora a fost îndemnată de către o rudă prin alianță, împăratul Wilhelm al II-lea, să se căsătorească cu văduvul Wilhelm Ernest, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach. Wilhelm Ernest a servit
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972) () [Corola-website/Science/326239_a_327568]
-
vizitat niciodată pe împăratul Wilhem după ascensiunea acestuia în 1888, și care nu a primit niciodată nici un vizitator imperial german la curtea sa. Comportamentul lui Wilhem a fost chiar mai surprinzător prin faptul că el a permis căsătoria între un prinț Hohenzollern (Prințul Frederic Wilhelm al Prusiei, fiul Prințului Albert al Prusiei), cu o membră a nobilimii slab clasate. Boicotul împăratului asupra nunții a fost puternic resimțit în Saxa-Meiningen unde ziarele au anunțat că Wilhelm nu va fi prezent la nuntă
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972) () [Corola-website/Science/326239_a_327568]
-
pe împăratul Wilhem după ascensiunea acestuia în 1888, și care nu a primit niciodată nici un vizitator imperial german la curtea sa. Comportamentul lui Wilhem a fost chiar mai surprinzător prin faptul că el a permis căsătoria între un prinț Hohenzollern (Prințul Frederic Wilhelm al Prusiei, fiul Prințului Albert al Prusiei), cu o membră a nobilimii slab clasate. Boicotul împăratului asupra nunții a fost puternic resimțit în Saxa-Meiningen unde ziarele au anunțat că Wilhelm nu va fi prezent la nuntă; comunicarea oficială
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972) () [Corola-website/Science/326239_a_327568]
-
în 1888, și care nu a primit niciodată nici un vizitator imperial german la curtea sa. Comportamentul lui Wilhem a fost chiar mai surprinzător prin faptul că el a permis căsătoria între un prinț Hohenzollern (Prințul Frederic Wilhelm al Prusiei, fiul Prințului Albert al Prusiei), cu o membră a nobilimii slab clasate. Boicotul împăratului asupra nunții a fost puternic resimțit în Saxa-Meiningen unde ziarele au anunțat că Wilhelm nu va fi prezent la nuntă; comunicarea oficială de la palatul regal a declarat că
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972) () [Corola-website/Science/326239_a_327568]
-
sa. În Olanda, în ianuarie 1711, Anton Ulrich s-a căsătorit în secret cu Philippine Elisabeth Caesar, doamna de onoare a surorii sale favorite, Elisabeth Ernestine. Philippine a fost numită Prințesă () în 1727. Cuplul a avut 10 copii, toți numiți Prinț/Prințesă de Saxa-Meiningen ("Fürst/ Fürstin"): La Homburg vor der Höhe, la 26 septembrie 1750, Anton Ulrich s-a căsătorit cu Charlotte Amalie de Hesse-Philippsthal, care era cu 43 de ani mai mică decât el. Cuplul a avut opt copii:
Anton Ulrich, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/326252_a_327581]
-
au fost împărțite între diverși boieri ruși. Abandonat atât de proprietarii inițiali, cât și de armata rusă, palatul a început să se deterioreze. A fost restaurat însă de familia Radziwiłł și între 1881 și 1886 interioarele au fost renovate de prințul Anton Radizwill și de soția sa, franțuzoaica Marie de Castellane. Ei au proiectat și o grădină în stil englezesc. Cu o suprafață de peste un kilometru pătrat, grădina este unul din cele mari astfel de parcuri din Europa. În 1939, familia
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
Sicilii, Ducesă de Calabria (născută Prințesa Anne de Orléans; n. 4 decembrie 1938, Woluwe-Saint-Pierre, Belgia.) este soția Infantelui Carlos, Duce de Calabria. Prințesa Anne este a treia fiică și al cincilea copil din cei unsprezece ai pretendentului la tronul Franței, Prințul Henri, Conte de Paris (1908-1999) și ai soției acestuia, Isabela, contesă de Paris (1911-2003). Anne d'Orléans și-a petrecut primii ani ai vieții în exil în Belgia, Maroc, Spania și Portugalia. Adolescentă fiind i s-a permis să studieze
Prințesa Anne, Ducesă de Calabria () [Corola-website/Science/326375_a_327704]
-
a pus capăt relației dintre doi tineri.. La 12 mai 1965, la Dreux, Franța, Prințesa Anne s-a căsătorit cu Carlos de Bourbon-Două Sicilii, Duce de Calabria, unul dintre cei doi pretendenți la șefia casei regale a celor Două Sicilii. Prințul Carlos este fiul lui Alfonso de Bourbon-Două Sicilii, Duce de Calabria (1901-1964) și a Prințesei Alice de Bourbon-Parma (n. 1917). Deși s-au cunoscut reciproc încă din copilărie, relația lor romantică a început la Atena în 1962, la nunta viitorului
Prințesa Anne, Ducesă de Calabria () [Corola-website/Science/326375_a_327704]
-
anul 1840 devenind o clădire reprezentativă pentru barocul arădean. Baronul Dietrich a fost un iubitor al artelor, fapt adeverit prin prezența la castel a unor personalități precum Franz Liszt sau Jokai Mor. După moartea baronului proprietatea a revenit ginerelui său, prințul polonez Jozsef Schulkowschi. Din acest moment începe decăderea moșiei. Odată cu moartea primei soții, baronul s-a recăsătorit cu o actriță de la Budapesta care era renumită pentru stilul de viață cheltuitor. Din această cauză, a fost nevoit să-și vândă rând
Castelul Dietrich-Sukowsky din Pâncota () [Corola-website/Science/326389_a_327718]
-
Prințul Jean de Orléans, Duce de Vendôme ("Jean Charles Pierre Marie"; n. 19 mai 1965, Paris, Franța), numit de asemenea Jean d’Orléans, este al doilea fiu al lui Henri, Conte de Paris, Duce de Franța șeful Casei de Orléans și
Prințul Jean, Duce de Vendôme () [Corola-website/Science/326377_a_327706]
-
este al doilea fiu al lui Henri, Conte de Paris, Duce de Franța șeful Casei de Orléans și a Ducesei Marie Therese de Württemberg. Potrivit orléaniștilor el este în linia de succesiune la tronul Franței. Inițial fratele său mai mare, Prințul François, Conte de Clermont, a fost moștenitor la șefia Casei de Orléans și numit Delfin al Franței însă mama sa a suferit de toxoplasmoză în timpul sarcinii așa încât Prințul François suferă de dizabilități mentale, ca și sora lui mai mică, Prințesa
Prințul Jean, Duce de Vendôme () [Corola-website/Science/326377_a_327706]
-
în linia de succesiune la tronul Franței. Inițial fratele său mai mare, Prințul François, Conte de Clermont, a fost moștenitor la șefia Casei de Orléans și numit Delfin al Franței însă mama sa a suferit de toxoplasmoză în timpul sarcinii așa încât Prințul François suferă de dizabilități mentale, ca și sora lui mai mică, Prințesa Blanche. În 2006, tatăl lor și-a numit al doilea fiu, pe Jean, Ducele de Vendôme drept Delfin al Franței. Prințul Jean trebuia să se căsătorească în 2001
Prințul Jean, Duce de Vendôme () [Corola-website/Science/326377_a_327706]
-
a suferit de toxoplasmoză în timpul sarcinii așa încât Prințul François suferă de dizabilități mentale, ca și sora lui mai mică, Prințesa Blanche. În 2006, tatăl lor și-a numit al doilea fiu, pe Jean, Ducele de Vendôme drept Delfin al Franței. Prințul Jean trebuia să se căsătorească în 2001 cu Ducesa Tatiana de Oldenburg (n. 1974) dar nunta a fost anulată în ultimul moment din cauza disputelor religioase. La 29 noiembrie 2008, Contele de Paris a anunțat logodna Ducelui de Vendôme cu Maria
Prințul Jean, Duce de Vendôme () [Corola-website/Science/326377_a_327706]
-
Alexandru ÎI Karadjordjevic, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei ( (n. 17 iulie 1945), a fost ultimul prinț moștenitor al Regatului Iugoslavia și este șeful Casei de Karađorđević. Alexandru este singurul copil al fostului rege Petru al II-lea al Iugoslaviei și a Prințesei Alexandra a Greciei
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
Alexandru ÎI Karadjordjevic, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei ( (n. 17 iulie 1945), a fost ultimul prinț moștenitor al Regatului Iugoslavia și este șeful Casei de Karađorđević. Alexandru este singurul copil al fostului rege Petru al II-lea al Iugoslaviei și a Prințesei Alexandra a Greciei și Danemarcei. El preferă titlul de "Prințul Moștenitor Alexandru", titlu pe
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]