19,568 matches
-
târguise poșeta de la „Victoria“. S-a făcut atunci un intens comerț pe sub mână cu modelul respectiv. Cu liste de așteptare, cu intervenții pe la Ministerul Comerțului Interior, la Miliție și în alte părți. Se pare că a și fost schimbată șefa raionului de marochinărie de la „Victoria“, pentru că dosise vreo trei duzini de astfel de poșete. Eram pe atunci încă în bune relații cu Vichi, frizerița de la piața Kogălniceanu. Ne întâlneam în zilele ei libere și o lăsam să mă răsfețe cu giugiulelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care era toboganul, privind acea poșetă, cufundat, iarăși, în toropeala coborârii. Vedeam parcă, cu un sentiment al realului materializat, cum se pogorau peste mine dimineața în care am cumpărat poșeta pentru Vichi (aprobarea mi-o dăduse chiar tovarășa Negrițoiu de la raionul de partid), după-amiaza când i-am dus-o (locuia într-o cămăruță chiar deasupra cinematografului „București“, pe Bulevard), minunarea ei și plimbarea în aceeași înserare, prin Cișmigiu, mândră nevoie mare de poșeta ei. Indiferentă la faptul că încă zece-douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
l dau lui Judy de Crăciun. Rămăsesem cu imagini care-mi dansau în fața ochilor când am intrat în magazin și mi-a fost greu la început să văd în penumbra dinăuntru. Am luat un coș și m-am îndreptat spre raionul de medicamente, pe culoarul cu pâine, privind în spate spre casele de marcat, și a fost nevoie doar de unul sau două momente ca să-nțeleg ce văzusem. E de-a dreptul extraordinar că absența a ceva atât de enorm se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
discuta puțin nu peste multă vreme. Am privit cum îi dă felicitarea și spune câteva cuvinte pe care fata nu le auzi prea bine, apoi m-am uitat în altă parte când s-a-ntors și s-a unduit prin magazin spre raionul cu delicatese. Am rătăcit o vreme prin magazin, zâmbindu-i domnului Chipstead de fiecare dată când îl zăream pe vreun culoar, punând câte un obiect în coș, suficient de regulat încât comportamentul meu să pară inofensiv. Nu o pierdeam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Evanghelia după Matei 5, 16) Rugăciuni smerite și pilde de Pateric, „” Cornel Paiu Lidia Vrabie s-a născut pe 25 octombrie 1965, în satul Sagaidac, raionul Cimișlia, Republica Moldova, în familia numeroasă a țăranilor Feodosie și Irina Bularga. A absolvit Școala Medie Generală din satul natal în 1982, după care a continuat studiile la Facultatea de Limbi Străine a Institutului Pedagogic „Alecu Russo” din orașul Bălți, specializarea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Școala Medie Generală din satul natal în 1982, după care a continuat studiile la Facultatea de Limbi Străine a Institutului Pedagogic „Alecu Russo” din orașul Bălți, specializarea Limba franceză. În 1986, începe cariera pedagogică la Școala Medie din satul Voinescu, raionul Hâncești, unde a locuit nouă ani împreună cu familia, soțul Simion și copii Andrei și Elena. În 1995, împreună cu toată familia se mută în satul Dahnovici, comuna Bobeica, din același raion, unde continuă activitatea didactică, în cadrul Liceului Teoretic Bobeica. Din anul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
1986, începe cariera pedagogică la Școala Medie din satul Voinescu, raionul Hâncești, unde a locuit nouă ani împreună cu familia, soțul Simion și copii Andrei și Elena. În 1995, împreună cu toată familia se mută în satul Dahnovici, comuna Bobeica, din același raion, unde continuă activitatea didactică, în cadrul Liceului Teoretic Bobeica. Din anul 2002 emigrează cu familia în Spania, unde, trăiește și în prezent, bucurându-se de realizările celor apropiați, dar, totodată, ducând dorul meleagurilor natale, moldovenești, la care din când în când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-și schimbase părerea despre viitoarea ei profesie, rămase fidelă hotărârii luate încă din copilărie. După absolvirea școlii, făcu cursuri de un an în acest domeniu și susținu cu succes examenele. I se propuse de muncă într-un sat necunoscut, din raionul vecin. Ajunsă acolo, Tatiana își aminti de Liza, vânzătoarea din satul lor, pe care totdeauna o considerase fericită și căreia dorise atât de mult să-i semene. Dorința aceasta o mai simțea și acum și i se oferea și posibilitatea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mult de cinci ani de când n-am mai fost pe la acea fântână. Oare, când revin, o mai găsesc la fel? Oare, apa ei va fi tot atât de bună? Vecinii darnici După absolvirea facultății, primisem îndreptare de muncă într-un sat din raionul soțului meu: Voinescu. Era ultimul sat, se afla la hotar cu România, nu departe de râul Prut. La început trăisem la gazdă, apoi peste doi ani se eliberase o casă care era construită pentru familiile de specialiști tineri, care veneau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
iar Hunter era prins până seara târziu cu ședințe de lucru pentru scenariu. Am trecut pe la Citarella 1, la intersecția dintre 9th Street și bulevardul Sixth Avenue, ca să iau pentru seară niște delicioasă mâncare italienească. Exact când am plecat de la raionul cu carne, mi-am adus aminte că nu mai aveam Drano 2, așa că m-am Îndreptat către partea din spate a magazinului ca să iau. În timp ce mă uitam prin rafturi, am Început să adaug În cărucior mai multe obiecte de uz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Fifth Avenue. Eu și Hunter am petrecut veseli prima duminică din decembrie Împodobind bradul cu panglici lucioase roz pal, globuri de modă veche, din sticlă transparentă, și beteală deosebită, albă. (Vă vine să credeți că ABC Carpet are acum un raion Întreg dedicat podoabelor pentru pom mai speciale? Evident, irezistibile. Evident, la prețuri care seamănă a jaf la drumul mare). Când făceam asta, i-am povestit ultimul dezastru amoros al lui Lauren. Acum chiar mi-e milă de Lauren, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
eliberarea din închisoare, cu nouă ani în urmă, și-a mărturisit trecutul, întreaga poveste brutală a vieții irosite cu îndărătnicie, râzând și plângând, pe rând, în timp ce i se destăinuia asistentului rămas cu gura căscată. Începuse la Chicago, ca vânzător la raionul de parfumerie de la Marshall Field’s. După doi ani, avansase până la poziția ceva mai însemnată de asistent de decorator de vitrine și fără îndoială aici ar fi rămas dacă nu ar fi fost improbabila căsătorie cu Bette (pronunțat „bet“) Dombrowski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cazul femeii, omul de artă fără draci nu are nici un Dumnezeu. Unii artiști își cuceresc foarte greu admiratorii. Van Gogh și Rembrandt au avut nevoie de un secol. Perisabilitățile în arta contemporană sunt, cu siguranță, mai mari decât cele de la raionul de mezeluri. O parte a poeziei actuale a devenit un soi de logaritmi cu ușoare evaziuni estetice. Talentele artistice se rumenesc prin cafenele. Marii creatori duc nedumeririle epocii spre mister. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și acum. Pentru mulți dintre noi, viața nu este decât o sordidă sală de așteptare. In numai câteva generații, europenii au ajuns de la muzica sferelor la urgia tobelor. Perisabilitățile în arta contemporană sunt, cu siguranță, mai mari decât cele de la raionul de mezeluri. Democrația asigură participarea tuturor și prosperitatea câtorva. Intre intelectual și diplomă poate să nu fie nici un grad de rudenie. In istoria literaturii numai câțiva scriitori prind fotolii. Ceilalți stau pe strapontină sau pe la colțuri cu genunchii pe grăunțe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
uriașe câmpii, în toiul campaniei de recoltat grâu. Bineînțeles, nu singur, ci împreună cu colegii săi, destui băieți și destul de multe fete, însoțiți de câțiva asistenți mai tineri, undeva pe malul lacului Fundata, la Gospodăria Agricolă de Stat "Gheorghe Doja", din raionul Slobozia. Două veri la rând, câte trei săptămâni, alături de adevărații agricultori au arătat ce pot tinerii și bune și rele. Toți, în funcție de nevoile Gostatului și de posibilitățile fiecăruia în parte, aveau sarcini zilnice precise. Unii ajutau la zootehnie, alții la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se face ora de prânz. Al meu nicăieri. N-a mai venit. După masa de prânz, am lăsat copiii la bunicii lor și am pornit în căutarea lui. Secretarul de la Sfatul Popular mi-a spus că s-a dus la raion. Nouă zile l-am căutat și la raion și la regiune și peste tot. Nouă nopți nu am dormit tot așteptându-l. În a zecea zi l-a adus acasă cu o Pobedă. Era slab și schimbat la față, ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
N-a mai venit. După masa de prânz, am lăsat copiii la bunicii lor și am pornit în căutarea lui. Secretarul de la Sfatul Popular mi-a spus că s-a dus la raion. Nouă zile l-am căutat și la raion și la regiune și peste tot. Nouă nopți nu am dormit tot așteptându-l. În a zecea zi l-a adus acasă cu o Pobedă. Era slab și schimbat la față, ca vânăta uscată în cuptor pentru iarnă. Aproape că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la căderea nopții, pe drumul mărginit de mărăcini, Îi era puțin frică. Acum, de fiecare dată când se ducea la supermagazin trăia un calvar. Totuși, produsele se schimbau, apăreau tot timpul noi sortimente de mâncăruri congelate pentru celibatari. Recent, la raionul de carne de la Monoprix, văzuse - pentru prima oară - specialități din struț. Pentru a permite reproducerea, cele două ramuri care compun molecula de ADN se separă Înainte de a atrage, fiecare În parte, nucleotide complementare. Acest moment al separării e un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și un supermagazin, să vezi un butic ce propune minijupe transparente, lenjerie din latex și rochii concepute pentru a lăsa la vedere sânii și fesele. E de asemeni surprinzător să vezi femei și cupluri, cu sau fără copii, cercetând diversele raioane, trecând fără nici o jenă de la un magazin la altul. Ești uimit, În fine, de chioșcurile de presă din stațiune, care, pe lângă ziarele și revistele obișnuite, oferă o gamă largă de reviste pornografice și publicații pentru cupluri interesate de sex În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îl părăsise complet. Se Îmbrăcară repede și plecară imediat. În săptămânile următoare, Bruno izbuti să se controleze mai bine; fu Începutul unei perioade bune, o perioadă fericită. Viața lui avea acum un sens, limitat la weekendurile petrecute cu Christiane. La raionul medical de la FNAC, descoperi o carte scrisă de o sexologă americană, care pretindea că-i poate Învăța pe bărbați să-și controleze ejacularea printr-o serie de exerciții. Trebuia, În special, tonifiat un mic mușchi În formă de arc situat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
directoare, Aneta Gărgăun, cum vrea ea așa face. „To be or not to be”, iată problema șefului. Învățătoarele își fac cheful cu copiii, directoarea cu școala întreagă; primarul cu comuna și, mai departe, cine-or fi ei aceia, cu ditamai raionul. Așa-i în toată țara. Asta înseamnă ceva. Cu aceeași convingere, forfetarul își însușea o parte din putere, exersînd-o asupra propriei neveste și a copiilor săi care, față de dînsul, nutreau cel mai desăvîrșit respect; fiind salariatul familiei, el nu muncea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
i s-a mai lipit de mînă. În schimb și-a descoperit altă vocație: lipea afișe pentru utece. Mai cînta din fluier seara la căminul cultural iar la urmă a încropit o formație de fluierași. A luat și premii la raion.” Glasul lui sonor și îndrăzneț, fruntea teșită, nasul ca o cizmă, botul de cimpanzeu și chipul vioi cu ochi mici, verzi și mobili, îi dădeau lui Fărocoastă un aer vesel. Deși semănau cu el la îndrăzneală, frații lui rămăseseră țărani
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cunună groasă de cozi castanii pe cap, directoarea Aneta Gărgăun purat la școală bluză și pantaloni de trening peste care trăgea o fustă „bliomarină”. Cam grosolane, trăsăturile sale nu erau urîte. Tot satul știa că atrăseseră atenția unui instructor de la raion. Părăsită de soț, viața ei sentimentală părea patronată de patima urii. La școala din Dobrina moda feminină trecea printr-o fază de tranziție. Eleganța era arbitrată de directoare, care impunea învățătoarelor respect. Se recunoștea, în treningul și fusta sa trasă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mai multe decît lăsam să se înțeleagă. Ne-am scuturat cu putere mîinile, depărtîndu-ne în grabă. Dînsul era chemat la primărie cu treburi importante. La școală, pe mine mă reclamau altele, mai mărunțele. Directoarea, care terminase cu vînzoleala încadrărilor de la raion, începu să treacă zilnic prin cancelarie. Lăsîndu-și baltă trebile gospodărești, se înfățișară în pripă și învățătoarele. Ca aborigene, pentru sat ele rămîneau tot „alu’ Zup” sau „Mîntuleasa”, complăcîndu-se, cu tot profundul lor dispreț față de consăteni, în obiceiuri și superstiții rurale
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
căciula înfundată pe ochi, trăgînd polca pe mîneci, se pregătea de școală, cîntînd vîrtos. Foaie verde foi de nuc, iaca eu mă duc, i-ha! Volentem ducunt fata, nolentem trahunt. Dobrina se bucura de toată atenția tovarășilor care veneau de la raion pentru munca de lămurire. Ca să arate că au priceput comandamentul vremii, țăranii trebuiau să-și unească pămînturile într un singur trup. Numai astfel se putea ajunge la o agricultură controlată, științifică, ce urma să-i scoată din mizeria în care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]