21,085 matches
-
purtau un pumnal, numit pugio. Deși nu apare la Polybius, au fost descoperite câteva în Spania. Triarii foloseau încă vechea lance a hopliților. Dyonisus din Halicarnas consideră că și principes folosiseră astfel de lănci în războiul cu Phyrrhus. Despre coifurile romane din această perioadă știm faptul că cel mai răspândit model era coiful Montefortino, cu calotă înaltă și vârf rotund. Un alt tip de coif era cel etrusco-corintic, împrumutând probabil caracterstici ale coifurilor corintice ale hopliților. Coiful Montefortino era galic, la
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
cu Hieron, prin care au ocupat o bucată din estul Siciliei, covingându-l de asemenea pe acesta să renunțe la alianța cu Cartagina. După aceea, romanii au reușit să-i alunge pe cartaginezi din Sicilia. O importantă bătălie între cartaginezi și romani a fost bătălia de la Mylae, care a avut loc în 260 î.H. Romanii au reușit să-și creeze, o flotă formată din 140 de nave. Flota cartagineză era formată din doar 130 de nave. Cartaginezii, crezând că intră într-
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
de consulii Lucius Manlius Vulso și Marcus Atilius Regulus. Romanii se împărțiseră în patru escadre, dintre care două erau desfășurate în formă de triunghi, a treia remorca vase de transport, iar a patra forma ariergarda. Hamilcar spera să despartă flota romană în grupuri mai mici, pe care să le distrugă cu vasele sale mai rapide. Deși planul lui Hamilcar reușise, acesta nu a putut să facă nimic împotriva corvusului. Marcus Atilius Regulus și Manlius Vulso au obținut o victorie clară. Bătălia
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
ajuns pe mâna fiului lui Hamilcar, Hannibal. Acesta avea doar 25 de ani, însă câștigase încrederea trupelor. Polybius considera că al doilea război punic a început din trei cauze: ura lui Hamilcar față de Roma, nemulțumirea cartaginezilor față de ocuparea Siciliei de către romani și succesele generalilor Bacrizi. De asemenea, Polybius aprecia că „Toate câte s-au întâmplat celor două neamuri, roman și cartaginez, au fost stârnite de o singură minte, de un singur om. Și omul acesta era Hannibal.” Al doilea război punic
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
bătălia de la Cannae, în care romanii au mobilizat un număr foarte mare de soldați. Romanii totalizau 80.000 de infanteriști și 6.000 de cavaleriști, în timp ce cartaginezii aveau 40.000 de infanteriști și 10.000 de cavaleriști. În fruntea armatei romane fiind Lucius Aemilius Paulus și Marcus Terentius Varro. Hannibal a reușit să captureze proviziile de grâne destinate armatei romane. Bătălia a început la 2 august 216 î.H. Știind că Hannibal avea o cavalerie superioară, romanii au ales un câmp
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
infanteriști și 6.000 de cavaleriști, în timp ce cartaginezii aveau 40.000 de infanteriști și 10.000 de cavaleriști. În fruntea armatei romane fiind Lucius Aemilius Paulus și Marcus Terentius Varro. Hannibal a reușit să captureze proviziile de grâne destinate armatei romane. Bătălia a început la 2 august 216 î.H. Știind că Hannibal avea o cavalerie superioară, romanii au ales un câmp de bătălie îngust, dorind să-și protejeze flancurile împotriva unui atac prin învăluire al cavaleriei inamice. Bătălia trebuia să
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
cavalerie superioară, romanii au ales un câmp de bătălie îngust, dorind să-și protejeze flancurile împotriva unui atac prin învăluire al cavaleriei inamice. Bătălia trebuia să fie căștigată de infanteria grea, plasată central. Hannibal a sperat să-i învingă pe romani cu propria forță. A plasat în dreapta cavaleria numidiană. În centru erau cavaleriile galică și iberică. În spatele fiecărui flanc al liniei principale erau plasați infanteriștii libieni. Infanteriștii romanii au intrat în luptă cu galii și spaniolii. Cavaleria punică grea a rupt
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
galică și iberică. În spatele fiecărui flanc al liniei principale erau plasați infanteriștii libieni. Infanteriștii romanii au intrat în luptă cu galii și spaniolii. Cavaleria punică grea a rupt linia cavaleriei, condusă de Aemilius Paulus. Infanteria cartagineză a cedat sub presiunea romanilor, însă, legionarii au ieșit din dispozitiv, devenind o gloată enormă. Această gloată a fost atacată de libieni, iar galii și spaniolii s-au regrupat. Hasdrubal (fratele lui Hannibal), a atacat din spate cavaleria romană, același lucru făcând și cu infanteria
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Infanteria cartagineză a cedat sub presiunea romanilor, însă, legionarii au ieșit din dispozitiv, devenind o gloată enormă. Această gloată a fost atacată de libieni, iar galii și spaniolii s-au regrupat. Hasdrubal (fratele lui Hannibal), a atacat din spate cavaleria romană, același lucru făcând și cu infanteria. Armata romană a fost încercuită și distrusă complet. Au murit pe 45.000 de soldați și probabil 18.700 au fost luați prizonieri, în timp ce în tabăra cartagineză au murit doar aproximativ 8.000 de
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
legionarii au ieșit din dispozitiv, devenind o gloată enormă. Această gloată a fost atacată de libieni, iar galii și spaniolii s-au regrupat. Hasdrubal (fratele lui Hannibal), a atacat din spate cavaleria romană, același lucru făcând și cu infanteria. Armata romană a fost încercuită și distrusă complet. Au murit pe 45.000 de soldați și probabil 18.700 au fost luați prizonieri, în timp ce în tabăra cartagineză au murit doar aproximativ 8.000 de soldați. Hannibal a acordat trupelor o binevenită odihnă
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
bătălie, dar nu știi să o și folosești”. Tot Livius spunea că întârzierea lui Hannibal a salvat Roma. A rămas timp de 10 ani în Italia, însă în 203 î.H. a fost chemat să apere Cartagina de o invazie romană. În anul 202 î.H. a avut loc bătălia de la Zama în care Scipio Africanul a reușit să-l învingă pe Hannibal, chiar la el acasă. Titus Livius scria că „Scipio l-a întrebat (pe Hannibal) pe ce poziție s-
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
de la Zama în care Scipio Africanul a reușit să-l învingă pe Hannibal, chiar la el acasă. Titus Livius scria că „Scipio l-a întrebat (pe Hannibal) pe ce poziție s-ar fi așezat dacă i-ar fi învins pe romani în bătălie. Atunci, fără îndoială, a replicat Hannibal, m-aș fi pus pe mine înaintea oricărui general.” După ce a devenit comandant militar la curtea lui Antioh al III-lea și-a luat viața, probabil în anul 188 î.H. Scipio
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Hannibal, m-aș fi pus pe mine înaintea oricărui general.” După ce a devenit comandant militar la curtea lui Antioh al III-lea și-a luat viața, probabil în anul 188 î.H. Scipio Africanul este considerat și reformator al armatei romane. Se crede că a participat la eșecurile de la Trebia și Cannae. Mai târziu, Scipio a cucerit Cartagina în anul 146 î.H. și a întemeiat provincia Africa. Sistemul miliției a început să facă cu greu față noii situații de la mijlocul
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
provincia Africa. Sistemul miliției a început să facă cu greu față noii situații de la mijlocul secolului al II-lea î.H., ceea ce a dus la crearea armatei profesioniste. De multe ori s-a afirmat că cel care a creat armata romană a fost Gaius Marius. În anul 107 î.H., Marius a devenit consul, fiind trimis să-l înlocuiască pe comandantul care lupta în războiul numidian. Înainte reformei lui Marius, Gaius Gracchus a făcut statul responsabil pentru furnizarea de echipament și
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
107 î.H., Marius a devenit consul, fiind trimis să-l înlocuiască pe comandantul care lupta în războiul numidian. Înainte reformei lui Marius, Gaius Gracchus a făcut statul responsabil pentru furnizarea de echipament și îmbrăcăminte legionarilor și interzicerea înrolării soldaților romani sub 17 ani. După ce lui Marius i s-a interzis dreptul de a mobiliza noi legiuni pentru a întări armata aflată în Africa, acesta a făcut o mutare fără precedent, apelând la cetățenii cei mai săraci, care nu aveau bani
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
pe viață. După moartea lui Caesar (44 î.H.), s-a încheiat cel de-al doilea triumvirat: Octavian a devenit conducătorul unic al Romei, primind titlul "Augustus" (27 î.H.). Până la moartea lui Augustus, survenită în anul 14 d.H., armata romană a devenit o instituție formată din profesioniști și permanentă. Baza armatei era formată în continuare din legiuni, dintre care unele au continuat să existe timp de secole, iar altele fie au fost nimicite în luptă, fie au fost demobilizate, deoarece
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
internă. Cuvântul limes (plural-limites) însemna la începutul imperiului nu mai mul de un drum sau o cale și a început să fie folosit pentru drumurile închise de armată în campaniile din teritoriile inamice. Cu timpul, termenul desemna frontiera dintre teritoriile romane și non-romane și a fost folosit ca atare de către Frontinus și Tacitus. Problemele cu care au trebuit să se confrunte guvernatorii republicani în protecția frontierelor nu au fost reprezentate într-o măsură foarte mare de presiunile externe, ci, în unele
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
extindă cuceririle teritoriale din timul lui Caesar. Octavian a promovat mult timp o politică externă în funcție de prilejuri, însă spre sfârșitul domniei i-a sfătuit pe succesorii săi să mențină Imperiul Roman în granițele stabilite de el. În Africa de Nord, frontierele provinciei romane care era grânarul imperiului, era apărată de o legiune staționată după anul 6 d.H. În anul 19 î.H., L. Cornelius Barbus a ocupat oaza Djerma, învingând tribul garamanților, iar P. Sulpicius Quirinus i-a învins anii 5-6 d.H. pe
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
comerciale ilire și pontice erau mereu periclitate de incursiunile de pradă făcute de triburi vecine. După moartea lui Octavian, au fost înlocuite pentru una din provinciile din Illyricum, care au reușit să aibă o administrație proprie, cinci mari districte administrative romane, Raetia, Noricum, Pannonia, Dalmația și Moesia. Destinele Raetiei au fost strâns legate de cele ale Germaniei Superioare. Civilizația romană aici, luată ca întreg, s-a dezvoltat lent. Două legiuni, staționate probabil lângă Augusta Vindelicorum, au fost retrase în anul 9
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
au fost înlocuite pentru una din provinciile din Illyricum, care au reușit să aibă o administrație proprie, cinci mari districte administrative romane, Raetia, Noricum, Pannonia, Dalmația și Moesia. Destinele Raetiei au fost strâns legate de cele ale Germaniei Superioare. Civilizația romană aici, luată ca întreg, s-a dezvoltat lent. Două legiuni, staționate probabil lângă Augusta Vindelicorum, au fost retrase în anul 9 d.H., iar provincia a fost apărată de armatele staționate la Rin și guvernată de un prefect ecvestru. Transformarea Raetiei
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
provincie probabil în timpul lui Claudius. Pannonia a fost cucerită abia după patru ani de Tiberiu, dar dezarmarea populației și transformarea acesteia în sclavi nu au îngenuncheat acest popor. Pannonii, sub Bato, împreună cu un conducător dalmat omonim i-au masacrat pe romani, care și-au amintit de războaiele cu Hannibal și de cele cu cimbrii și teutonii. Tiberius a reușit în final să înlăture periocolul unei invazii. Provincia Illyricum a primit numele Dalmația, iar Pannonia a devenidt provincie separată de Illyricum. Anexarea
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
și teutonii. Tiberius a reușit în final să înlăture periocolul unei invazii. Provincia Illyricum a primit numele Dalmația, iar Pannonia a devenidt provincie separată de Illyricum. Anexarea Raetiei, a Noricumului și a Pannoniei a încheiat procesul de extindere a frontierei romane până la Dunăre, care a început pe cursul acestui fluviu după bătălia de la Actium. În timpul lui Octavian, 50.000 de geți s-au strămutat la sud de Dunăre, în teritoriul denumit ulterior provincia Moesia. În timpul lui Traian, Imperiul Roman a atins
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
la sud de Dunăre, în teritoriul denumit ulterior provincia Moesia. În timpul lui Traian, Imperiul Roman a atins expansiunea maximă. Urmașul acestuia, Adrian, a dispus în anul 122 d.H. construirea un limes. Construcția a durat șase ani. Fiecare legiune a armatei romane era formată din zece cohorte, fiecare cohortă fiind formată din 480 de oameni, care la rândul lor erau împărțiți în 6 centuriae, fiecare comandată de un centurion. Centurionii purtau titluri după vechime: pilus prior, pilus posterior,princeps prior, princeps posterior
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
într-o legiune unde își petreceau primele luni ca recruți. Prima oară erau promovați ca sesquiplicarius, exact ca tesserarius sau cornicen, etc. Urma apoi postul plătit de două ori (duplicarii), la fel ca optio, signifer, sau aquilifer. Diferențele între armata romană din secolul IV d.H. și armata romană din perioada Principatului constau în existența unei armate de câmp mobil, organizarea cavaleriei în organisme independente față de infanterie și dimensiuni mai mici ale unităților legionare. Despre soldele legionarilor se știe faptul că Iulius
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
luni ca recruți. Prima oară erau promovați ca sesquiplicarius, exact ca tesserarius sau cornicen, etc. Urma apoi postul plătit de două ori (duplicarii), la fel ca optio, signifer, sau aquilifer. Diferențele între armata romană din secolul IV d.H. și armata romană din perioada Principatului constau în existența unei armate de câmp mobil, organizarea cavaleriei în organisme independente față de infanterie și dimensiuni mai mici ale unităților legionare. Despre soldele legionarilor se știe faptul că Iulius Caesar a dublat soldele legionarilor la 225
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]