20,296 matches
-
Hai să mergem! zise ea luându-și mâna de pe brațul meu. Am încuviințat, m-am ridicat și am luat-o după ea în direcția Aoyama 1-chōme. 30 La capătul lumii Groapa A doua zi dimineață mi s-a părut că visasem. Nu-mi venea să cred că am fost în pădure, dar cutia în care era armonica servea drept mărturie a escapadei. Burduful instrumentului arăta ca un animal plăpând. Deci era adevărat. Am fost în pădure. Am ajuns la centrală. Ventilatorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cinci bancnote de zece mii de yeni și câteva de o mie. În buzunarul opus aveam douăzeci de bancnote de zece mii de yeni prinse cu o clamă. În afară de mărunțiș, se mai aflau acolo o carte de credit American Expres și una Visa, precum și două carduri pentru retragere de numerar. Pe acestea din urmă le-am împăturat în patru și le-am aruncat în scrumieră. Nu mai aveam nevoie de ele. De aceeași soartă au avut parte și abonamentul de la bazinul de înot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în nici una nu se pusese punctul pe i așa cum făcuse fata aceasta. Când i-am făcut complimentul, s-a înroșit puțin. — Eu nu sunt specialistă, dar așa îmi sună mie. — E minunat când îți poți exprima sentimentele prin cuvinte potrivite. — Visez să scriu romane, zise ea. — Sunt convins că o să fie romane bune, am spus. — Vă mulțumesc. — Nu mă așteptam ca o tânără ca dumneavoastră să știe atâtea despre Bob Dylan. — Îmi place muzica veche: Bob Dylan, Beatles, The Doors, Jimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cred că i se părea normal ceea ce făceam eu. Mă îndoiesc că a mai văzut în viața ei un individ arzându-și cărțile de credit în parc, lunea dimineața. Mai întâi am ars cardul American Express, apoi și pe cel Visa. Tare-mi plăcea să le privesc cum se transformă în cenușă. Mi-a trecut o clipă prin minte să-mi ard și cravata Paul Stuart, dar am renunțat la idee până la urmă. Începeam să bat prea tare la ochi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe muntele negru/ Pe umeri cu neagra lui stâncă / Din nou urcă muntele sumbru/ Cu foamea-i de piscuri cu foamea-i adâncă” (Sisif). „Ritual solitar”, „istorie personală”, lirica se prezintă ca o „sinteză de contraste”, în care versul transparent visează parcă să fie o punte către adâncimi nebănuite. Criticul literar s-a ilustrat îndeosebi în comentarea poeziei, în calitatea lui de cronicar, timp de peste trei decenii, al revistelor „Steaua” și „Tribuna”. F. citește opera ca pe o „existență fraternă”, ținta
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
relevă dorul copilăriei petrecute pe meleagurile de basm ale satului. Ionel Spânu, învățător la Școala Scânteia probabil îndemnat de colegul Dan Hudescu, profesorul de desen a îndrăznit a transpune plastic o parte a vieții, păstrată în tainițele memoriei afective. Oricine visează a fi pictor începe de la Grigorescu, căutând a realiza tablouri încărcate de pitoresc și poezie (“Luminiș”, “Casă bătrânească”). Ionel Spânu dovedește că are disponibilități pentru comunicarea și cultura artistică și mai ales sensibilitate pentru culoarea în registrul minor ( “Iarna” ). Petru
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
Otoman, destinul unui tânăr intelectual de extracție modestă, care ajunge lider al mișcării de modernizare a Turciei. În remake-ul Daphnis și Chloe ai vremei noastre (1928), protagonist e un intelectual aroman, stabilit în cele din urmă în regatul român și visând la unirea tuturor conaționalilor. Scrieri cu teza, „românele” sunt mai mult niște disertații istorico-patriotice cu caracter eseistic și moralizator. De aceeasi factura sunt nuvelele și povestirile O rătăcire în infinit și Povestea lui Rustem cel înțelept, apărute în „Propilee literare
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
relevă dorul copilăriei petrecute pe meleagurile de basm ale satului. Ionel Spânu, învățător la Școala Scânteia probabil îndemnat de colegul Dan Hudescu, profesorul de desen a îndrăznit a transpune plastic o parte a vieții, păstrată în tainițele memoriei afective. Oricine visează a fi pictor începe de la Grigorescu, căutând a realiza tablouri încărcate de pitoresc și poezie (“Luminiș”, “Casă bătrânească”). Ionel Spânu dovedește că are disponibilități pentru comunicarea și cultura artistică și mai ales sensibilitate pentru culoarea în registrul minor ( “Iarna” ). Petru
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
fără barbă, București, 1970; Comuna din Paris, București, 1971; Leu Paraleu, București, 1971; Curcubeul poveștilor, București, 1972; Aventurile lui Grivei, București, 1972; Munții necunoscuți, București, 1973; Patria, cel mai frumos cuvânt, București, 1974; Alfabetul năzdrăvan, București, 1975; Noi, cei care visăm, București, 1975; Țara de Sus, București, 1976; Bibliografie de literatură română pentru copii, București, 1978; Cărticica celor harnici, București, 1979; Pe cărări de munte (în colaborare cu Petre Nedel), București, 1980; Ghiocei pentru mama și alte povestiri, București, 1982; Sunteți
GAFIŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287125_a_288454]
-
principiu generator al culturii). Literatura cultivată în revistă este o ilustrație estetică a acestor idei. Publică versuri de factură tradiționalistă Aron Cotruș (În robia lor, Bivolii, Orașul copilăriei, În vasta sală a palatului, Un voinic flăcău trecea, Mărul, Pâinea noastră, Visat-am, Țară, Cosașul, Am odihnit adânc, Ploaie, Descălecare, Zăduf, Cruci), Al. Iacobescu (Vraja tăcerii, Pe malul Nistrului, Nedumerire, Vraja, Et semper), Emil Giurgiuca (Bisericuță-ndurerată, Crâmpeie, Înnoptare, Crâmpeie câmpenești, Glas, Dorință, Despărțire, După fân, Autumnală, Tinerețe, Mielul), Radu Gyr (Cununi
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
cosmosul, și amenințarea morții. În Masa de mire (1975) predomină starea de comuniune cu universul: „A fi prieten cu un arbore, / Mirele unei flori. / A avea întâlniri secrete cu sorii.” Poetul se „aburește” de lună, umblă „meditabund” și, îndrăgostit lilial, visează să fie cununat de astre. Ochii florilor (1976) exaltă „spațiul pur” care e ochiul florilor, așa cum roua e „sudoarea aștrilor”, elogiază „aerul-lumină”. Declarând „Eu nici un vis n-am ucis, / N-am lăsat repetent nici un râu”, autorul anticipează o temă ce
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
1942 volumul Țara Demiurgului, conținând articole pe care le publicase în „Sfarmă-Piatră” în intervalul 1938-1942. În 1943 îi apare placheta Poeme pentru cruciați, rezultat al experienței de pe frontul românesc din Crimeea, poetul luând parte la luptele de la Sevastopol. Cel care visase europenizarea Asiei văzuse cu ochii lui cum „vin cu Uralii în spinare: Asiile!” După evenimentele din august 1944, G., deși rechemat în țară, alege exilul și rămâne în Italia. Lucrează ca jurnalist la „Il Giornale d’Italia”, „L’Osservatore romano
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
rus sau hermeneutica germană (aici Gadamer este preferatul lui Compagnon). Dintre toți criticii excesivi aduși În ring Barthes este, În lumina textului lui Compagnon, singurul care scapără scîntei de luciditate și acceptă punctual efemeritatea oricărei supralicitări. Barthes ilustrează prototipil teoreticianului visat de Compagnon: unul care-și dă seama de condiția lui primă de scriitor și a operei sale, autolegitimată ca document experiențial iar nu științific. Numai că această “moralitate” vine de bunăseamă dintr-o nostalgie manifestată nu o dată de dresorul Demonului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
circumspect, mai subtil, mai greu de ademenit decît altădată. Un lucru e sigur: pactul nominal este În stare măcar să antreneze cititorul În lectură, la Începtul cărții. Apoi, evenimentul ficționalizant decisiv Îl surprinde și-l duce cu zăhărelul.: În principiu, asta visează orice scriitor. Dar autoficțiunea nu este rețeta succesului sigur. Într-adevăr, ceea ce foarte inspirat Marie Darrieussecq numește “efecte de viață” și nu de realitate pare a fi una dintre maniile autorilor de autoficțiune. Viața bate filmul, suna titlul unei emisiuni
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o scriitură: detașată, elegantă, prețioasă chiar, lipsită de inflexiuni, ternă uneori, pe care unii critici o compară cu cea clasică a secolului al XVII-lea („il y a du Bossuet chez Echenoz” scrie undeva criticul Bruno Blanckeman). Epoché-ul la care visa realismul fenomenologic al Noilor Romancieri și-a pierdut din radicalitate pînă la a ajunge, din nou, o atitudine stoică - și pudică În același timp - care face ca Între eticheta omului clasic reprezentat În limbaj de pildă În romanele Doamnei de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
altă parte, cititorul ideal al literaturii sale este Însuși personajul echenozian, așa cum l-am cunoscut: care nu caută nimic anume, ci Întîlnește din Întâmplare, care se amuză, gândește, dar nu filosofează niciodată, care se Îndrăgostește dar nu iubește, care nu visează ci are viziuni inedite, fulgurante, născute din și retopite În imaginarul cotidian, citadin, banal (de aceea, la Polul Nord, colinele acoperite de zăpadă jilavă, văzute din vale, Îi păreau lui Ferrer urme de spumă de bere pe marginile unei halbe). De
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al unuia din trei pacienți internați pentru o cură de dezintoxicare, recompune din frânturi o poveste care pare să se Înrudească Îndeaproape cu cea din celebrul film Trainspotting: un grup de patru prieteni, pasionați de jazz, hotărăsc să cânte Înpreună, visând la celebritate. Locul repetițiilor se află pe o insulă legată de “continent”(?) printr-o linie de bac. Prietenia se strică, doi dintre ei pun la cale incendierea subsolului În care cei patru cântau noapte de noapte, odată cu uciderea liderului devenit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
empirism”, ci răspunsul la o nevoie vitală a societății românești: să se cunoască pe sine. Această orientare s-a cristalizat în obiectivul cercetării monografice: obiectul sociologiei îl reprezintă analiza „unităților sociale”, care trebuie să devină actorii schimbării sociale. Gusti a visat la realizarea unei hărți sociale a României prin producerea de monografii pentru toate satele românești. Este incorect să discutăm, de pe pozițiile istoriei postbelice, posibilitatea de realizare și justificarea unui asemenea proiect de amploare. În termeni generali, opțiunea era complet justificată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
se obține din realitate ci trebuie să fie o creație pură a rațiunii; ceva mai mult, o inspirație a filosofului. Modelul acesta odată obținut se va păși la modificarea societății după acest tip ideal. Aceasta este părerea romanticilor utopiști care visează fiecare în felul său forme ideale după care ar trebui să se modeleze realitatea. Cel mai interesant dintre toți este (...) acest autor nu s-a mărginit numai să redea idealul său fictiv de organizație a societății ci a încercat să
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Astfel, universul cotidian este violentat de poznele părinților și bunicilor, iar copiii, ființe ce dețin secretul înțelepciunii totale, stăvilesc cu greu excesele prea venerabililor înaintași. Dar virtualitățile, anunțate și finalizate parțial în nuvele, își găsesc realizarea în romanul Pribegi, noi visam (1973). Fidel aceluiași crez al prozei discontinue, aspirând la autenticitatea maximă ce nu poate fi obținută cu mijloacele „literaturizante” ale prozei tradiționale, autorul încearcă aici sondarea unui sentiment, în genere, penibil: gelozia. Asemănătoare până la un punct, așa cum s-a remarcat
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
stihiile interioare ale subconștientului și datele existenței obiective. Macul galben (1980) și Cu drag, pentru Monica (1991), culegere de nuvele pentru copii, se integrează parțial universului prozei sale. SCRIERI: Diminețile bătrâne, București, 1969; Fete și băieți, București, 1971; Pribegi, noi visam, București, 1973; Vara, București, 1976; Macul galben, București, 1980; Cu drag, pentru Monica, București, 1991. Repere bibliografice: M. Iorgulescu, Nașterea unui prozator, RL, 1969, 50; Damian, Intrarea, 89-90; Cristea, Interpretări, 49-50; Dan Laurențiu, Nicolae Damian, „Diminețile bătrâne”, LCF, 1970, 7
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
al lui Ion Chinezu încearcă definirea specificului cultural al provinciei, prin enumerarea principalilor ei reprezentanți, de la Ion Budai-Deleanu la Lucian Blaga. Concluzia: „Bilanțul Ardealului nu ni se pare deficitar. Blaga este crainicul generației ce se ridică și pe care o visăm de un românism ușurat de balastul comparațiilor tulburătoare, paralizante, ridicată deasupra «vegetativului etnografic», în regiunea unde acest etnografic sentimental va căpăta rezistența și mlădierea de oțel a ideii.” În mod nedeclarat, dar vizibil, revista țintește promovarea valorilor locale. Principalele rubrici
DARUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286691_a_288020]
-
esențială de inspirație, filtru al trăirilor, nu sugrumă însă spontaneitatea și capacitatea asociativă. Perceperea lumii prin intermediar cultural, sfidarea tabuurilor, umorul negru orientează și selecția textelor traduse. Capacitatea de invenție lingvistică este cu totul remarcabilă. Inventatoare a unei limbi personale, visată de toți poeții, „limba spargă” C. scrie un sonet, o baladă, un bocet, o imprecație ce dovedesc că starea de poeticitate este esențialmente muzicală, independentă de sens ori de forma impusă a expresiei: „Au înmorit drametice miloave/ sub racul catinat
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
-i tăiem ochiului / ochiul. Din el vor ieși viermi umflați / de-atâta ploaie și sâmburele putrezit / încolți-va”). Împrejurări inexplicabile (1990) conține texte mai dezinvolte, care mizează pe umor și pe tehnica intertextualității. SCRIERI: Păsări neînșeuate, Pancevo, 1981; Om singur visând, Pancevo, 1984; Împrejurări inexplicabile, Novi Sad, 1990; Cele mai frumoase poezii, Pancevo, 2002. Repere bibliografice: Slavco Almăjan, Versiunea posibilă, Pancevo, 1987, 18; Ion Deaconescu, Poezie și epocă, Novi Sad, 1989, 73-77; Ion Deaconescu, Arheologia lecturii, Craiova, 2001, 85-88; Popa, Lit.
CIOBANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286238_a_287567]
-
1tc "3.1. Viața și opera lui B.F. Skinner1" Cea mai radicală transformare a behaviorismului clasic watsonian a fost realizată de un tânăr literat din Pennsylvania care nu năzuise în copilărie să devină psiholog sau să declanșeze atare cataclisme științifice. Visase să devină romancier și, până la urmă, și-a realizat oarecum și această himeră. Născut în 1904 în Susquehanna, Pennsylvania, Burrhus Frederic Skinner a fost educat la Hamilton College, obținând un bacalaureat în literatura engleză. După câteva încercări eșuate de a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]