192,981 matches
-
romanul în monumentala lucrarea "Literatura română între cele două războaie mondiale" (1972), criticul sus-menționat afirmă că Aderca își imaginează o situație fantezistă plauzibilă în viitor și construiește, pornind de la aceasta și după exemplul lui Wells, o nouă realitate social-politică. Textul literar conține multă poezie, ce izvorăște din fantezia bogată a autorului, dar și nuanțe de umor discret și de malițiozitate polemică. Spre deosebire de George Călinescu care-l considera pe Aderca un "„umorist abscons”", profesoara Elvira Sorohan îl percepea pe autor ca "„un
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
a autorului, dar și nuanțe de umor discret și de malițiozitate polemică. Spre deosebire de George Călinescu care-l considera pe Aderca un "„umorist abscons”", profesoara Elvira Sorohan îl percepea pe autor ca "„un romancier frondeur și polemic, mai curând malițios”". Istoricul literar Ion Hobana susținea cu o anumită doză de subiectivism că "Orașele scufundate" este opera literară cea mai reușită a lui Felix Aderca, precum și una dintre scrierile cele mai onorabile apărute în perioada interbelică. Romanul "Orașele scufundate" a fost tradus în
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
care-l considera pe Aderca un "„umorist abscons”", profesoara Elvira Sorohan îl percepea pe autor ca "„un romancier frondeur și polemic, mai curând malițios”". Istoricul literar Ion Hobana susținea cu o anumită doză de subiectivism că "Orașele scufundate" este opera literară cea mai reușită a lui Felix Aderca, precum și una dintre scrierile cele mai onorabile apărute în perioada interbelică. Romanul "Orașele scufundate" a fost tradus în limbile maghiară ("Az elsűllyedt városok", Editura pentru Literatură, București, 1970; traducere de László Bihari; reeditată
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
continuat predarea cursurilor de “Artă a actorului” și Regie teatru până în 1993, atât la Bacău cât și în Municipiul Onești, înființând în acest municipiu o “Secție de Teatru” a Școlii Populare de Artă Bacău. A depus în paralel o activitate literară intensă, a publicat poezii, proza sau piese de teatru. Multe dintre acestea au fost puse în scenă de teatre profesioniste și de amatori din țară sau străinătate: Comoara, Dragostea Nevestelor, Fata tatii cea Frumoasă, Cearta în familie, Depărtarea, sau o
Ion Ghelu Destelnica () [Corola-website/Science/334146_a_335475]
-
politică și culturală a timpului său, angajat în lupta pentru adevăr, bine și frumos. Temperament pasional, prin stilul inconfundabil, virulent, al unui pamfletar redutabil, Viorel Rogoz pune sub lupă aspecte ale realității sociale contemporane, tare morale, trăsături de caracter. Procedeele literare la care recurge scriitorul pentru crearea stilului personal, care poate fi caracterizat prin ironie, satiră, caricatură, sarcasm, violență verbală, sunt diverse, reprezentând toate nivelele limbii: epitete, personificări, comparații, metafore, interogații și exclamații retorice, trimiteri la înțelepciunea paremiologică sau la citate
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
pseudonimele Doina Sălăjan, Ionel Crișanu, Mircea Mureș sau doar cu inițialele, ori nesemnate. A îndeplinit funcția de lector și vicepreședinte la S.R.S.C. filiala Sibiu, funcția de președinte a Sindicatului de artiști, ziariști și scriitori din Sibiu( 1948-1949), președinte al Cenaclului literar „Orizonturi Noi” în aceeași perioadă. La 8 septembrie 1950 a fost dat afară din toate funcțiile, acuzat, cercetat și arestat că ar fi desfășurat activitate legionară. A fost achitat și repus în drepturi. Între anii 1954-1958 a fost lector la
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
publicat-o pe propria ei cheltuială la 18 ani, dar apoi a adunat toate exemplarele din librării și le-a distrus. În anii 1970 Mishol a publicat trei volume de versuri care au fost în mare parte ignorate de criticii literari. Creația ei s-a bucurat de recunoaștere în cercurile literare mai ales după ce criticul literar, traducătorul și redactorul David Weinfeld, care era atunci responsabilul unesi serii de poezie in cadrul editurii "Keter", i-a publicat volumul "Yoman Matá" (Jurnal de
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
apoi a adunat toate exemplarele din librării și le-a distrus. În anii 1970 Mishol a publicat trei volume de versuri care au fost în mare parte ignorate de criticii literari. Creația ei s-a bucurat de recunoaștere în cercurile literare mai ales după ce criticul literar, traducătorul și redactorul David Weinfeld, care era atunci responsabilul unesi serii de poezie in cadrul editurii "Keter", i-a publicat volumul "Yoman Matá" (Jurnal de livadă). Weinfeld a continuat și mai târziu să-i sprijine
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
din librării și le-a distrus. În anii 1970 Mishol a publicat trei volume de versuri care au fost în mare parte ignorate de criticii literari. Creația ei s-a bucurat de recunoaștere în cercurile literare mai ales după ce criticul literar, traducătorul și redactorul David Weinfeld, care era atunci responsabilul unesi serii de poezie in cadrul editurii "Keter", i-a publicat volumul "Yoman Matá" (Jurnal de livadă). Weinfeld a continuat și mai târziu să-i sprijine acceptarea în mainstreamul lumii poetice
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
versuri Sidur avoda (Program de lucru) s-a vândut în peste 12,000 exemplare. Volumul antologic „Poezii noi și alese” din anul 2003 s-a vândut în Israel în 13,000 exemplare. El a conținut și un eseu al criticului literar prof.Dan Miron, despre opera poetei,intitulat „Sibila comică”. Miron a apreciat ca „Agi Mishol este o poetă care se situează în prezent cu toate puterile la marele ei zenit poetic... Agi Mishol aparține, fără îndoială, dinastiei marilor poete ebraice
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
o notă în care întreba, la cererea lui Poe, cine este autorul în dorința de a stârni interesul publicului cititor. Unii cititori, printre care Evert Augustus Duyckinck, presupuneau că autorul poemului era Willis. Versiunea inițială a avut 10 strofe. Executorul literar al lui Poe, Rufus Wilmot Griswold,a fost primul care a tipărit „Ulalume” fără strofa finală, versiune ce a devenit acum versiunea standard. Poe-însuși a recitat odată poezia cu strofa finală, dar a recunoscut că nu era inteligibilă și că
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
anul 1827, în timp ce se afla în armată. „Annabel Lee” a fost scris probabil în mai 1849. Poe a luat măsuri pentru a se asigura că poemul va fi tipărit. El i-a dat o copie lui Rufus Wilmot Griswold, executor literar și rival personal, i-a dat o altă copie lui John Thompson pentru a rambursa o datorie de 5 dolari și a vândut o copie către revista "Sartain's Union Magazine" în scopul de a o publica. Deși "Sartain's
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
de Chirurgie “Eurosurgery”. • membru al Uniunii Medicale Balcanice. • membru fondator și vicepreședinte al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. • membru în Liga Scriitorilor. • membru al Asociației Ziariștilor din România (AZER). • membru al Uniunii Mondiale a Medicilor Scriitori (UMEM). Activitate literară A publicat ca medic scriitor, trei volume de versuri (“Clipele din zori”, “La cumpăna anilor” și o ediție bilingvă) și un roman autobiografic (“Pribegi în propria țară”). A publicat romanul “Înghețul vine de la Nord-Est” în două volume - volumul al II
Mihai Ghiur () [Corola-website/Science/334251_a_335580]
-
Edgar A. Poe" din 1831. El a fost apoi republicat într-o formă modificată la 3 mai 1845 în "Broadway Journal". Prima traducere în limba română a fost realizată de Ioan S. Spartali și publicată sub titlul „Somnoroasa” în "Revista literară", anul XVII, 1896, nr. 3. Poezia a fost tradusă apoi de Emil Gulian (publicată în decembrie 1937 sub titlul „Somnoroasă”) în "Revista Fundațiilor Regale" și de Dan Botta (publicată în 1963 sub titlul „” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
l-a schimbat în Moise Popiliu și mai târziu în Miron Pompiliu. Din anul 1869 devine unul dintre cei mai activi și mai statornici membrii ai "Junimii" din Iași, prezent la ședințele săptămânale, la "prelecțiunile populare" și în paginile "Convorbirilor literare". În anul 1895 se căsătorește cu profesoara Gheorghiu, proprietara unui pension de fete din Ploiești, dar va divorța în scurt timp din cauza neînțelegerilor. La 14 noiembrie 1897 se împușcă în cap, iar la câteva zile, în ciuda tuturor eforturilor depuse de
Miron Pompiliu () [Corola-website/Science/334273_a_335602]
-
Riḥla este un gen literar ce a cunoscut evoluții și transformări dea-lungul secolelor. Unii critici consideră acest gen ca fiind o formă de autobiografie: „autorul, naratorul și călătorul sunt una și aceeași persoană; aventura lor nu începe cu o naștere, ci trebuie să fie completată
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
A scrie acest tip de literatură înseamnă a povesti evenimente și a descrie locuri, „a scrie înseamnă a călători și a călători înseamnă a scrie” : Cei care scriu acest gen de literatură pot să amestece mai multe tipuri de discurs literar, nu numai unul singur, de exemplu geografic, politic, istoric sau lingvistic și pot proveni din diferite clase sociale având în același timp domenii diferite de lucru: pot să fie scriitori, misionari, oameni de știință, istorici. Ceea ce atrage la acest gen
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
Mecca și Siria care s-au transmis și s-au dezvoltat ulterior și în Andaluzia sau Magreb Asia Centrala, și în alte zone. Călătorii au început să scrie relatări personale despre drumurile lor, scrieri care aveau să se dezvolte sub genul literar riḥla, acestea descriind unde trăiau oamenii, cum se rugau, cum făceau comerț, ce fel de medicină și farmacie practicau, cum se îmbrăcau, cum se căsătoreau și cum mureau. Operele au caracteristici diferite pentru simplul fapt că autorii lor sunt diferiți
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
al XVI-lea literatura de călătorie tinde spre exactitudine și spre realități geografice și etnografice, și de-abia din prima jumătate a secolului al XVII-lea putem să ne referim la literatura de călătorie și să vorbim despre un gen literar „anul 1632 marchează momentul în care literatura de călătorie este recunoscută, atât de cititorii contemporani, cât și de călători ei înșiși, ca un gen literar clar constituit, dotat cu un stil, cu o poetică și o retorică ce îi sunt
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
-lea putem să ne referim la literatura de călătorie și să vorbim despre un gen literar „anul 1632 marchează momentul în care literatura de călătorie este recunoscută, atât de cititorii contemporani, cât și de călători ei înșiși, ca un gen literar clar constituit, dotat cu un stil, cu o poetică și o retorică ce îi sunt proprii”. În acest secol, jurnalul de călătorie cunoaște un mare succes, însă secolul al XVIII-lea, care este secolul marilor călătorii atât științifice cât și
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
îi sunt proprii”. În acest secol, jurnalul de călătorie cunoaște un mare succes, însă secolul al XVIII-lea, care este secolul marilor călătorii atât științifice cât și personale, a dat naștere la numeroase opere ce se încadrează în acest gen literar. Secolul XIX este considerat de departe secolul de aur al literaturii de călătorie, aceasta datorită creșterii călătoriilor militare, comerciale, științifice. În decursul acestui veac, riḥla se transformă în ficțiune mai degrabă, față de observarea strictă ce fusese până în acel moment și
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
transformă în ficțiune mai degrabă, față de observarea strictă ce fusese până în acel moment și depinde direct de cauzele exterioare (politice, economice). Acest gen de literatură este fluctuant privit din toate unghiurile: destinatar, scriitor sau formă; împrumută caracteristici de la alte genuri literare fără să își distrugă omogenitatea: se inspiră de la roman însă adaugă locuri și nu acțiuni și, introdus într-o colecție, tinde să devină un eseu documentar. Pentru a face distincția clară între roman și riḥla, se afirmă că acest gen
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
roman însă adaugă locuri și nu acțiuni și, introdus într-o colecție, tinde să devină un eseu documentar. Pentru a face distincția clară între roman și riḥla, se afirmă că acest gen de literatură are câteva puncte comune cu genul literar al romanului: în primul rând, cititorul poate găsi amuzament atât în paginile unui jurnal de călătorie cât și în cele ale unui roman, discursul narativ ce este caracteristic romanului se găsește de asemenea și la riḥla. Mult mai numeroase sunt
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
poate găsi amuzament atât în paginile unui jurnal de călătorie cât și în cele ale unui roman, discursul narativ ce este caracteristic romanului se găsește de asemenea și la riḥla. Mult mai numeroase sunt însă diferențele între aceste două genuri literare: literatura de călătorie pune foarte mare accent pe descrieri, ajutând în acest fel scriitorul să redea cu acuratețe cititorului toți pașii parcurși. În Riḥla prioritar este realul mai degrabă decât ficțiunea, iar contrar acestei caracteristici, în cadrul romanului se formează un
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
trebuie să își dezvăluie descoperirile cu exactitudine. Veridicitatea are o importanță deosebită pentru literatura de călătorie pentru că acest gen a fost conceput pentru a fi util. Cu toate acestea, romanul, în special romanul de aventuri, se poate apropia de genul literar de călătorie . De asemenea, riḥla poate relata atât evenimente reale cât și imaginare în aceeași măsură, nu poate fi în totalitate obiectiv și transparent, deoarece impune și o notă subtilă de subiectivitate. Când vine vorba despre operele lui Aț-Țahțăwī, se
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]