192,981 matches
-
perioade limitate, iar aceasta nu poate acoperi toate aspectele vieții unui popor, pe când istoria studiază dezvoltarea societăților de-a lungul secolelor. Literatura de călătorie poate fi considerată așadar „o unealtă a istoriografiei” . Muḥammad Al-Manūn împarte în 3 tipuri acest gen literar din secolele al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea și anume: Riḥla în interiorul Marocului în care cel care călătorea nu depășea granițele statului; riḥla ḥiğăziyya rezultată din raporturi scrise sau orale despre pelerinaj și riḥla sifăriyya care era scrisă
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
tipuri de opere: fiecare povestește în felul specific, fiecare folosește proprii termeni, scriitura poate fi descriptivă, narativă sau reflexivă, în plus, acest gen de literatură tratează evenimente istorice, politice, geografice sau sociale. Este foarte important de observat distincția dintre riḥla literară și riḥla științifică. Prima și-a făcut debutul în literatură în secolul al XVII-lea iar autorul acesteia recurge la invenție și imaginație. Acesta caută să păcălească cititorul în a crede că este adevărat tot ce el scrie, își ia
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
debutul în literatură în secolul al XVII-lea iar autorul acesteia recurge la invenție și imaginație. Acesta caută să păcălească cititorul în a crede că este adevărat tot ce el scrie, își ia libertatea să inventeze povestiri. Al doilea gen literar conține idei istorice, geografice, cât și cunoștințe științifice, realitatea, obiectivitatea și diversitatea domeniilor științifice. De exemplu, jurnalul de călătorie al lui Aț-Țahțăwī conține informații științifice, geografice, politice și sociale despre Franța și în special Paris. Opera sa este atât de
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
culturii și protejare a identității persane. Efectul remarcabil care a avut loc în urma acestei mișcări a fost supraviețuirea limbii persane până în ziua de astăzi. Cultură persana a avut o mare influență asupra culturii arabe, mai mult în plan artistic și literar decât în cel științific și filosofic (spre exemplu, operă literară "", o culegere de fabule care a fost tradusă în arabă din persana medie), la fel si istoriografia arabă s-a format după modelul persan. La două secole după ce această mișcare
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
avut loc în urma acestei mișcări a fost supraviețuirea limbii persane până în ziua de astăzi. Cultură persana a avut o mare influență asupra culturii arabe, mai mult în plan artistic și literar decât în cel științific și filosofic (spre exemplu, operă literară "", o culegere de fabule care a fost tradusă în arabă din persana medie), la fel si istoriografia arabă s-a format după modelul persan. La două secole după ce această mișcare s-a manifestat în est, o altă formă a sa
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
formă a sa a luat naștere în Spania islamică. Această mișcare a fost inițiată de berberi, iar apoi a fost reluată de populațiile locale: galicienii, vizigoții, francii și bascii. În secolul al XI-lea apare o nouă formă de expresie literară influențată de "Shu‘ubiyya", epistola ("Risala") a poetului andaluz Ibn Garcia, care, scrisă între anii 1050-1076, avea ca scop încercarea de demonstrare a superiorității noilor convertiți la islam asupra arabilor, criticând musulmanii arabi, pe care îi consideră inferiori din punct
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
A Catholic Hymn”. Prima traducere în limba română a fost publicată sub pseudonimul Tolla în ziarul "Curierul de Iași", anul IX, 8 octombrie 1876, nr. 111, pp. 1-2; această traducere a fost reeditată apoi în revista "Arhiva Societății științifice și literare" (anul XVIII, 1907, nr. 10, pp. 428-433), în ziarul "Evenimentul" (anul XVII, 1909, nr. 17, pp. 1-2 și nr. 18, pp. 1-2) și în volumul E.A. Poe, "Prăbușirea Casei Usher. Schițe, nuvele, povestiri" (Editura Univers, București, 1990, pp. 527-531). La
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
cred că ți-ai dat prea bine seama, motivul, eu te iubeam cum rar se iubește pe pământ și cum pot afirma că nu vei mai fi iubit”. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Achimescu (publicată în revista "Liga literară" din București, anul II, 1894, nr. 1, pp. 17-23), de Panaite Zosin (publicată în ziarul "Românul" din București, anul XXXVIII, 1894, nr. 423, pp. 17-23) și de Barbu Constantinescu (inclusă în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit. Librăriei
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
între cei doi, fiind satirizați filozofi clasici precum Platon și Aristotel. Diavolul afirmă că el a mâncat sufletele multor filozofi. Povestirea, care a primit laude moderate, a fost trimisă inițial de Poe, cu titlul „The Bargain Lost”, la un concurs literar. Deși nici una dintre cele cinci povestiri trimise nu a câștigat premiul, "Courier" le-a publicat pe toate, posibil fără a-i plăti lui Poe vreun ban pentru ele. Această versiune timpurie a povestirii conține mai multe diferențe față de versiunile ulterioare
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
un gentleman”. În timp ce Diavolul pleacă, Bon-Bon încearcă să arunce o sticlă după el, dar lampa de deasupra capului său cade și-l lovește în cap, doborându-l. Poe a trimis povestirea „Bon-Bon” (sub titlul „The Bargain Lost”) la un concurs literar organizat de revista "Philadelphia Saturday Courier". În afară de aceasta, el a trimis și alte patru povestiri: „Metzengerstein”, „The Duke de L'Omelette”, „A Tale of Jerusalem” și „A Decided Loss”. Deși niciuna dintre cele cinci povestiri nu a câștigat premiul de
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
Nicolae Bălcescu) și publicată sub titlul „Adevărul asupra casului d-lui Valdemar” în revista "Povestitorul" din București, anul I (1876), nr. 2, 11 iulie, pp. 17-24. Alte traduceri au fost realizate de Ion Achimescu („Adevărul asupra cazului domnului Voldemar”, "Liga literară", anul I, 1893, nr. 11-12), „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) („Adevărul asupra casului d-lui Valdemar”, inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
și I.L. („Adevărata întîmplare a lui Valdemar”, "Gazeta Transilvaniei", anul LXV, 1907, nr. 53, pp. 12; nr. 55, pp. 12) sau au fost publicate anonim sub titlurile „Un mort viu, nuvelă extraordinară” ("Revista ilustrată" din Craiova, nr. 1, 1891; "Liga literară", nr. 11/12, 1894), „Adevărul asupra cazului dlui Valdemar” ("Constituționalul", anul XII, 1900, nr. 3290, p. 2; nr. 3295, p. 2; nr. 3297, p. 2), „Un mort viu, Nuvelă extraordinară” ("Munca literară și științifică", nr. 1, 10 oct. 1904), „Moartea
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
Revista ilustrată" din Craiova, nr. 1, 1891; "Liga literară", nr. 11/12, 1894), „Adevărul asupra cazului dlui Valdemar” ("Constituționalul", anul XII, 1900, nr. 3290, p. 2; nr. 3295, p. 2; nr. 3297, p. 2), „Un mort viu, Nuvelă extraordinară” ("Munca literară și științifică", nr. 1, 10 oct. 1904), „Moartea dlui Valdemar” ("Țara", anul II, 1904, nr. 34, pp. 33-45) și „Adevărul despre d. Waldemar” ("Gazeta Transilvaniei", anul LXXII, 1910, nr. 3, pp. 12; nr. 4, pp. 12). Povestirea a fost tradusă
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
Hristudos. După învățătura primară la Câmpulung-Muscel, a urmat liceul Matei Basarab și liceul Sf. Sava din București. Licențiat al Facultății de Drept din București, urmează cursurile școlii veterinare. În 1891 debutează în literatură cu volumul de poezii „Nocturne“. Începuturile lui literare se anunță promițătoare, revista „Foaie interesantă“, la conducerea căreia ajunge, începând cu numărul 21, și George Coșbuc, îl publică în două rânduri, la un interval relativ mic, în numerele 31 și 37 din 1897. Răsfoind paginile revistei „Carmen“, tribună a
Dumitru Nanu () [Corola-website/Science/334322_a_335651]
-
Sadoveanu va mărturisi într-o epistolă din 1898, către Enric Furtună, că revista îi produse „o impresie bună.“ Dintre colaboratori, alături de Gheorghe Silvan și Panait Cerna, îl remarcă și pe Dumitru Nanu, de care vorbește și în 1901 al săptămânalului literar „Revista Modernă“ : „Este o poezie de D. Nanu, bună.“ Între 1903 și 1906 poetul va funcționa ca profesor suplinitor de limba franceză în Bacău și Bârlad. Mai târziu, el va funcționa la revista „Făt-Frumos“, avându-i ca fondatori pe Gheorghe
Dumitru Nanu () [Corola-website/Science/334322_a_335651]
-
să nu fie întrerupt. Este judecat rapid și condamnat pentru crimă la moarte prin spânzurare. Povestirea „” a fost publicată pentru prima dată în ediția din iulie 1845 a revistei "Graham's Magazine". O versiune ușor revizuită a apărut în almanahul literar bostonian "May-Flower" pentru anul 1846. Prima traducere în limba română a fost realizată de N.D. și publicată în ziarul "Viitorul" din București, anul II, 1908, nr. 407, pp. 56. Povestirea a fost tradusă apoi de Nicolae Dașcovici (publicată în vol
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
a scris-o pentru a-și justifica propriile acțiuni autodistructive. James M. Hutchisson a afirmat că povestirea reflectă gelozia și sentimentul de trădare al lui Poe, care a dus la vrajba sa publică cu Henry Wadsworth Longfellow și cu cultura literară din New England; așa-numitul „război Longfellow” a avut loc în același timp cu scrierea povestirii „Demonul perversității”. Trei luni după ce povestirea a fost publicată, Poe a atacat cercul literar din Boston prin încercarea de a-i face o farsă
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
vrajba sa publică cu Henry Wadsworth Longfellow și cu cultura literară din New England; așa-numitul „război Longfellow” a avut loc în același timp cu scrierea povestirii „Demonul perversității”. Trei luni după ce povestirea a fost publicată, Poe a atacat cercul literar din Boston prin încercarea de a-i face o farsă prin citirea obscurului său poem „Al Aaraaf” la o prelegere. Biograful Daniel Stashower sugerează că încercarea lui Poe de a provoca publicul și a se înstrăina de el a fost
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
secolului al XIX-lea, membrii au susținut în mod activ cultura românească pusă în pericol de dominația străină și au propagat idealuri patriotice. Ei au organizat conferințe dedicate istoriei și literaturii naționale la orașe și sate, spectacole și serate muzicale, literare și teatrale, sărbători cu cântece populare și dansuri tradiționale, precum și comemorări ai eroilor naționali. Pe la anul 1900, membrii societății înălțau tricolorul la fiecare ocazie; au sărbătorit 300 de ani de la scurta unire a țărilor române de către Mihai Viteazul și au
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
tricolorului în 1898-1899, protestând împotriva germanofiliei profesorilor din Cernăuți în 1900, alegându-l pe Nicolae Iorga ca membru de onoare în 1908, când i s-a interzis să intre în Bucovina. Societatea a editat mai multe publicații: "Tinerimea română", "Junimea literară" și "Deșteptarea", precum și o serie de reviste satirice de scurtă durată. Manifestările organizate în 1908 cu prilejul celei de-a treizecea aniversări au adus o serie de intelectuali români proeminenți printre care Simion Mehedinți, Constantin Stere, Mihail Sadoveanu, Ștefan Octavian
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
și ruteni ca grupuri pan-naționale. Inițiatorul Arboroasei, Teodor V. Ștefanelli, a fost membru al societății "România Jună" și a folosit statutul acelui grup ca un model pentru noua organizație. Scopul său declarat a fost de a îmbunătăți simțirea patriotică, literară și culturală a membrilor, de a dezvolta un spirit social și de a-i ajuta pe membrii mai săraci, inclusiv asistență medicală gratuită în caz de boală. Printre liderii săi s-au aflat studenții Ciprian Porumbescu, Gherasim Buliga, Ion Topală
Arboroasa () [Corola-website/Science/334355_a_335684]
-
Porumbescu, Gherasim Buliga, Ion Topală, Zaharia Voronca, Orest Popescu și Dimitrie Onciul. Ei doreau să consolideze identitatea și să ridice prestigiul românilor din Bucovina. În acest scop, au organizat conferințe referitoare la literatura și istoria națională, precum și serate muzicale și literare pe teme românești; au înființat o bibliotecă și săli de lectură; și au menținut legături cu alte societăți studențești din Vechiul Regat Român și din Transilvania. Buliga a fost primul președinte, urmat de Porumbescu. Motto-ul organizației a fost compus
Arboroasa () [Corola-website/Science/334355_a_335684]
-
cu atâta amărăciune cu cât este posibil. Din cauza acestor recenzii, Orwell și-a reînnoit prietenia cu Connolly, ceea ce i-a dăruit acestuia legături utile în literatură, o evaluare pozitivă în cartea lui Connolly, "Enemies of Promise", dar și în revista literară "Horizon". El a devenit prieten bun și cu Gorer.
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
este un roman SF scris de Henric Stahl și publicat pentru prima oară integral în anul 1914 de către Institutul de Arte Grafice „Tipografia Românească” din București, după ce mai multe capitole apăruseră anterior în diferite reviste literare ale vremii. Romanul prezintă călătoria unui român către Lună într-un aparat de zbor denumit „aerosfredel” și întâlnirea sa pe solul selenar cu un marțian. "" este unul dintre primele romane S.F. scrise în limba română, având din această perspectivă un
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
prezintă călătoria unui român către Lună într-un aparat de zbor denumit „aerosfredel” și întâlnirea sa pe solul selenar cu un marțian. "" este unul dintre primele romane S.F. scrise în limba română, având din această perspectivă un rol de document literar. El este considerat de specialiști ca fiind cel mai important roman științifico-fantastic românesc din faza de pionierat a acestui gen literar. Un ziarist din București, sosind acasă spre ziuă de la redacție, asistă la căderea unui corp ceresc la câțiva metri
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]