192,981 matches
-
marțian. "" este unul dintre primele romane S.F. scrise în limba română, având din această perspectivă un rol de document literar. El este considerat de specialiști ca fiind cel mai important roman științifico-fantastic românesc din faza de pionierat a acestui gen literar. Un ziarist din București, sosind acasă spre ziuă de la redacție, asistă la căderea unui corp ceresc la câțiva metri de dânsul în grădina casei sale de pe strada Puișor. Bolidul căzut într-un morman de zăpadă nu era un aerolit, ci
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
fi relatarea stenografiată a unei călătorii românești către Lună. Stahl a luat în considerare publicarea lucrării și i-a arătat primele capitole profesorului Nicolae Iorga pentru o opinie critică. Marele om de cultură era însă refractar la ideea de înnoire literară, așa că i-a recomandat să mai lase deoparte luna și stelele și să scrie o nouă carte, urmând modelul din primul capitol, în care Stahl descria viața Bucureștilor de la începutul secolului al XX-lea. Prin urmare, debutul literar al lui
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
de înnoire literară, așa că i-a recomandat să mai lase deoparte luna și stelele și să scrie o nouă carte, urmând modelul din primul capitol, în care Stahl descria viața Bucureștilor de la începutul secolului al XX-lea. Prin urmare, debutul literar al lui Stahl a avut loc în 1910 cu "Bucureștii ce se duc", publicat în foileton în revista "Neamul Românesc" a lui Iorga, apoi într-un volum tipărit la Vălenii de Munte. Iorga l-a menționat mai târziu pe Stahl
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
o scrisoare a autorului către Victor Anestin în care afirma că dorește să scrie „literatură folositoare (...), sub forma unui roman, atrăgător de se poate, un adevărat tratat de astronomie populară, fără socoteli, fără cifre, fără statistică, și într-o formă literară cât mai îngrijită, cu fraza ritmată”. El critică abundența de romane de dragoste, considerând că s-a abuzat de tema iubirii. Fragmente din acest roman au fost publicate în următoarele reviste românești: „De ce latră câinii la lună”, în "Ziarul călătoriilor
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
s-a abuzat de tema iubirii. Fragmente din acest roman au fost publicate în următoarele reviste românești: „De ce latră câinii la lună”, în "Ziarul călătoriilor și al științelor populare", nr. 16, 26 febr. 1913; „În drum spre Lună”, în "Convorbiri literare", nr. 3, martie 1913; „Cucoana din Lună (Din romanul „Călătoria în lună a unui Român”)”, în "Ziarul călătoriilor...", nr. 28, 21 mai 1913; „Un român în Lună”, în "Ziarul călătoriilor...", nr. 33, 25 iunie 1913 — nr. 12, 28 ian. 1914
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
și caracterul instructiv al lecturii. "Un român în lună" este considerat „cel mai important roman S.F. din faza de pionierat” a literaturii științifico-fantastice românești, apariția sa reprezentând un moment important în istoria literaturii științifico-fantastice românești. În ciuda acestor merite incontestabile, criticii literari au susținut că romanul lui Henric Stahl este o operă literară minoră. Criticul Florin Manolescu îl considera o scriere inferioară „ca literatură, ca mișcare epică, dar nu și ca sentiment”, conținând numeroase naivități științifice. Jurnalistul cultural Cristian Tudor Popescu evidenția
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
cel mai important roman S.F. din faza de pionierat” a literaturii științifico-fantastice românești, apariția sa reprezentând un moment important în istoria literaturii științifico-fantastice românești. În ciuda acestor merite incontestabile, criticii literari au susținut că romanul lui Henric Stahl este o operă literară minoră. Criticul Florin Manolescu îl considera o scriere inferioară „ca literatură, ca mișcare epică, dar nu și ca sentiment”, conținând numeroase naivități științifice. Jurnalistul cultural Cristian Tudor Popescu evidenția existența mai multor minusuri precum „construcția neglijentă, apelul la prefabricate narative
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
presupune că această cetate a fost distrusă de marea năvălire mongolă din 1242. Din inițiativa contelui János Kemény, purtând același nume ca și strămoșul său János Kemény, în 1926 a invitat în castelul său 28 dintre cele mai proeminente personaje literare maghiare din România, dar care au decis să nu participe și au acceptat soarta minoritară. La castelul de la Brâncovenești a fost fondată asociația culturală Helikon, la reuniunile căreia au participat Áprily Lajos, Berde Mária, Jenő Dsida, Jékely Zoltán, Károly Kós
Castelul Kemény din Brâncovenești () [Corola-website/Science/334426_a_335755]
-
murise, iar un fruntaș conservator îi propune să candideze pentru un loc vacant de deputat în județul Bihor. Romanul este împărțit în 18 capitole, numerotate cu cifre romane (de la I la XVIII) și fără titluri. Integrarea Hortensiei Papadat-Bengescu în cenaclul literar „Sburătorul” organizat de criticul Eugen Lovinescu în primii ani de după Primul Război Mondial a determinat o evoluție a prozei sale de la nuvelele cu substrat psihologic scrise într-un mod stângaci la romanele cu specific citadin, mult mai obiective. Acestui cenaclu
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
Lenora și Doru Hallipa și pe descendenții lor. După cum precizează scriitoarea în autobiografia sa, ciclul Hallipa nu a fost conceput după un plan elaborat în prealabil, ci s-a format ca și ciclul Comăneștenilor al lui Duiliu Zamfirescu prin „sciziparitate literară” din dorința de a prezenta în detaliu o serie de întâmplări legate de familia Hallipa. Lipsa unui plan prealabil determină existența unor neconcordanțe în plan cronologic; astfel personajul Doru Hallipa, despre care se afirmă în " Drumul ascuns" că ar fi
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
din muzică de Bach" este cel de-al doilea roman al ciclului Hallipilor, prezentând întâmplările prin care trec descendenții Lenorei și ai lui Doru Hallipa, precum și personajele apropiate lor. Romanul a fost scris în anul 1925, fiind citit în ședințele literare ale cercului „Sburătorul” și modificat în urma discuțiilor cu membrii cenaclului, după cum precizează autoarea la începutul cărții („acest roman s-a citit pe măsură ce a fost scris și a fost lucrat, pe măsură ce s-a citit în ședințele literare ale cercului „Sburătorul” din
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
fiind citit în ședințele literare ale cercului „Sburătorul” și modificat în urma discuțiilor cu membrii cenaclului, după cum precizează autoarea la începutul cărții („acest roman s-a citit pe măsură ce a fost scris și a fost lucrat, pe măsură ce s-a citit în ședințele literare ale cercului „Sburătorul” din anul 1925”). Cartea a fost publicată în 1927 de Editura „Ancora”, S. Benvenisti & Co. din București, cea care publicase anterior și primul roman al ciclului. Ciclul romanesc al Hallipilor este o frescă socială privită din perspectiva
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
încep să se ridice pe plan social, cumpărând moșii și imobile și devenind tot mai prosperi. Noii îmbogățiți din România proveneau adesea de la periferia societății, fiind inculți, vulgari și cu maniere grosolane. După cum remarca și criticul Eugen Lovinescu, conducătorul cercului literar „Sburătorul”, arivismul devenise o temă recurentă în literatura română: „Dacă din civilizația noastră de azi n-ar fi rămas posterității decât puținele romane ce avem, urmașii și-ar face o falsă idee despre fizionomia societății noastre, întrucât eroul de predilecție
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
cu „lumea bună”. Moartea Siei în zilele premergătoare concertului produce o consternare generală, dar membrii înaltei societăți găsesc soluția salvatoare: "„Mâine facem generala liniștiți, marți avem timp pentru condoleanțe și miercuri pornim toți la înmormântare... iar joi, marele concert!”". Stilul literar al Hortensiei Papadat-Bengescu a fost considerat greoi din cauza familiarității sporite a autoarei cu limba franceză și a lipsei de obișnuință în exprimarea în limba română. Astfel, romanele ei conțin numeroase greșeli gramaticale și lingvistice care se repetă și creează dificultăți
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
a fost considerat greoi din cauza familiarității sporite a autoarei cu limba franceză și a lipsei de obișnuință în exprimarea în limba română. Astfel, romanele ei conțin numeroase greșeli gramaticale și lingvistice care se repetă și creează dificultăți în înțelegerea textului literar. „Oricât de remarcabil ar fi al doilea roman al d-sale, «Concert din muzică de Bach», el ne lasă impresia unei produceri străine de spiritul propriu al literaturii noastre, înainte de orice prin caracterul diferențial al scrisului, în afară de duhul limbii noastre
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
sale, «Concert din muzică de Bach», el ne lasă impresia unei produceri străine de spiritul propriu al literaturii noastre, înainte de orice prin caracterul diferențial al scrisului, în afară de duhul limbii noastre”, susținea Șerban Cioculescu. O opinie similară a formulat-o istoricul literar Dumitru Murărașu care, deși consideră că romanul "Concert din muzică de Bach" este o mare lucrare epică, cu analize sufletești de finețe, concluzionează că „în opera epică și dramatică a acestei scriitoare, calității de fond nu-i corespunde și una
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
este împânzit de exces de adjective, abuz de neologisme, construcții obscure și pedante și cacofonii. Scrisul pare neglijent și stângaci, producând mirarea criticilor cu atât mai mult cu cât autoarea susține că romanul a fost citit anterior într-un cenaclul literar. În ciuda acestor greșeli, criticii și istoricii literari au recunoscut valoarea literaturii scrise de Hortensia Papadat-Bengescu și au susținut că supărătoarele erori de exprimare nu anulează substanțialitatea conținutului. Literatura Hortensiei Papadat-Bengescu a fost apreciată de către membrii cenaclului literar „Sburătorul” nu pentru că
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
de neologisme, construcții obscure și pedante și cacofonii. Scrisul pare neglijent și stângaci, producând mirarea criticilor cu atât mai mult cu cât autoarea susține că romanul a fost citit anterior într-un cenaclul literar. În ciuda acestor greșeli, criticii și istoricii literari au recunoscut valoarea literaturii scrise de Hortensia Papadat-Bengescu și au susținut că supărătoarele erori de exprimare nu anulează substanțialitatea conținutului. Literatura Hortensiei Papadat-Bengescu a fost apreciată de către membrii cenaclului literar „Sburătorul” nu pentru că zugrăvea lumea parveniților și snobismul protipendadei bucureștene
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
într-un cenaclul literar. În ciuda acestor greșeli, criticii și istoricii literari au recunoscut valoarea literaturii scrise de Hortensia Papadat-Bengescu și au susținut că supărătoarele erori de exprimare nu anulează substanțialitatea conținutului. Literatura Hortensiei Papadat-Bengescu a fost apreciată de către membrii cenaclului literar „Sburătorul” nu pentru că zugrăvea lumea parveniților și snobismul protipendadei bucureștene, ci pentru că explora profunzimea psihologică a personajelor, acordând o mare atenție psihologiilor „morbide” și „ilogice”, „complexe”, „rafinate” și „intelectualizate” (după cum se exprima Eugen Lovinescu), precum și „valorilor sufletești eliberate de determinism
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
a ales ca domeniu personal high-life-ul, descriind cu fine nuanțe stările morale ale super-structurii sociale. Limitându-și investigația asupra unui teritoriu bine conturat, d-sa a suit în ultimii zece ani treptele unei frumoase cariere epice”, îi descria laudativ activitatea literară criticul Șerban Cioculescu. Criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt precursoarele literaturii de analiză românești, excelând în sondarea adâncă a psihologiilor personajelor și explorând stările sufletești, sentimentele umane și procesele morale. Autoarea manifestă o curiozitate analitică morbidă, urmărind
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
feminine de la formele ei simple și rudimentare până la cele poetice și din analiza introspectivă a psihologiei personajelor. Primele trei romane ale ciclului Hallipilor - "Fecioarele despletite" (1925), "Concert din muzică de Bach" (1927) și "Drumul ascuns" (1932) - sunt considerate de criticii literari drept cele mai reușite scrieri ale Hortensiei Papadat-Bengescu, având aceeași formulă stilistică. Ele concretizează un efort artistic întins pe durata a mai puțin de un deceniu, în care scriitoarea și-a folosit toate resursele literare. În opinia criticului Șerban Cioculescu
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
1932) - sunt considerate de criticii literari drept cele mai reușite scrieri ale Hortensiei Papadat-Bengescu, având aceeași formulă stilistică. Ele concretizează un efort artistic întins pe durata a mai puțin de un deceniu, în care scriitoarea și-a folosit toate resursele literare. În opinia criticului Șerban Cioculescu, primele trei romane centrate în jurul familiei Hallipa au impus-o pe Hortensia Papadat-Bengescu ca o romancieră „de ascuțită luciditate, de pătrunzătoare intuiție a mediului urban, cu o deosebită priză în mobilele subconștientului”, oferindu-i „un
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
urban, cu o deosebită priză în mobilele subconștientului”, oferindu-i „un loc de seamă în romanul nostru contemporan”. Ulterior, potrivit criticului Mihai Zamfir, „forța Hortensiei a scăzut brusc, iar scrisul ei nu a mai prezentat interesul de odinioară”. Analizând opera literară a Hortensiei Papadat-Bengescu, criticul Silvian Iosifescu consideră că mai ales romanele "Concert din muzică de Bach" și " Drumul ascuns" au o „rigoare expresivă în compoziție” și o „echilibrare a diferitelor elemente” ca rezultat al unei perioade mai lungi de elaborare
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
ale concertului), nici forțele instinctuale, nici patologia, nici virtuțile burgheze, nici feminismul, într-un cuvânt, nimic din tot ce constituie complexitatea unei vieți chinuite de atâtea nevoi și aspirații”. Acest roman este considerat de același critic ca fiind superior creaților literare românești din perioada anterioară „prin viața intensă, puterea de analiză, intelectualitatea și chiar ordonanța compoziției”. Lirismul scrierilor anterioare pare să se fi resorbit în noul roman, mai obiectiv și aproape în întregime epic. Limitele romanului au fost evidențiate cu severitate
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
cititorilor îl considerau o „proză lentă și greoaie, cu multe greșeli de exprimare”, această percepție negativă influențând inițiativa de introducere a romanului în programele școlare. Criticul sus-menționat afirmă că impresia cititorilor este falsă, datorându-se dificultăților de acomodare cu textul literar. Chiar dacă stilul scriitoarei „abundă în barbarisme și construcții defectuoase, nu o dată chiar sub raport gramatical” (după cum observa Ov.S. Crohmălniceanu), romanele Hortensiei Papadat-Bengescu au o valoare incontestabilă. „"Concertul" mi se pare astăzi mai degrabă un roman rezumativ, decât unul minuțios (...): este
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]