192,525 matches
-
criticii literare. Orice îi mirosea lui a curent modern era respins cu violență. Protagoniștii curentelor literare moderne erau persecutați de el, fiind considerați drept inamici publici nu numai ai naționalismului său cultural, ci și ai României. Critica literară sau istoriile literare ale lui Iorga care tratează subiecte ulterioare Junimii sînt lipsite de valoare. Ne aflăm astfel în fața unui rezultat stupefiant: același Iorga pentru care literatura era atît de importantă a adus cea mai insignifiantă contribuție în domeniul literaturii române. În domeniul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Cultura română și Politicianismul (București, 1904), p. 156 59 Z. Ornea, Junimismul: Contribuții la studierea curentului, București, 1966, p. 43 60 Rădulescu-Motru, op. cit., p. 144 61 Se poate vedea cum a ajuns acest "realism naționalist" propovăduit de Iorga în cadrul "Luptei literare" să se apropie de ideile realist socialiste asupra artei din Uniunea Sovietică dacă punem în paralel ideile lui Iorga și pe cele ale lui Maxim Gorki. Maxim Gorki a susținut întotdeauna că "masele nu trebuie aduse la disperare". Optimismul ostentativ
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alăturat de bunăvoie progresului în viziunea lui Lenin și ulterior a lui Stalin. Vezi lucrarea recentă a lui Henri Troyat asupra acestui subiect: Gorki Paris, 1986 62 Șeicaru, op. cit., p. 30 63 N. Iorga, "În amintirea lui Eminescu", "Neamul românesc literar", 1909, pp. 503-507, și Mihai Eminescu, Opera politică, vol. I (1880-1883), passim 64 În timpul războiului din 1877-1878, Eminescu a descris întoarcerea unor ostași români răniți din Bulgaria. Ajunși noaptea, au cerut adăpost la un conac boieresc. Au fost insultați murdar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acesteia. "Adevărul" și "Dimineața" erau destul de vulgare; dar nici un ziar nu era la fel de rău ca acel bastion al burgheziei cuziste, "Porunca vremii", și ca editorul acesteia, Ilie Rădulescu 69 Cuvinte adevărate; Războiul nostru în note zilnice, 3 volume; O luptă literară, 2 volume; Oameni care au fost, 4 volume etc. 70 "Neamul românesc" și-a redus uneori apariția la două numere pe săptămînă; în cele mai grele perioade apărea săptămînal și se vindeau 90 de exemplare. Șeicaru, op. cit., p. 82 71
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
amănunte întristătoare 72"Neamul românesc", 7 martie 1937 73 Vezi Nicolae Iorga, Pagini de critică din tinerețe, Craiova, 1921, passim 74 Călinescu, op. cit., p. 541 75 Nicolae Iorga, Istoria literaturii românești: introducere sintetică, București, 1929, p. 7 76 O luptă literară, în două volume, publicate în 1914 și 1916 la Vălenii de Munte. Republicate la București în 1979, ediție folosită de autor ca referință. O luptă literară este, alături de Generalități... , instrumentul esențial în înțelegerea conceptelor artistice și istorice ale lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Nicolae Iorga, Istoria literaturii românești: introducere sintetică, București, 1929, p. 7 76 O luptă literară, în două volume, publicate în 1914 și 1916 la Vălenii de Munte. Republicate la București în 1979, ediție folosită de autor ca referință. O luptă literară este, alături de Generalități... , instrumentul esențial în înțelegerea conceptelor artistice și istorice ale lui Iorga. Dar O luptă literară reprezintă analiza lui a situației sociale și culturale din România la începutul secolului. Lucrarea constituie o expunere a doctrinelor și idealurilor lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
publicate în 1914 și 1916 la Vălenii de Munte. Republicate la București în 1979, ediție folosită de autor ca referință. O luptă literară este, alături de Generalități... , instrumentul esențial în înțelegerea conceptelor artistice și istorice ale lui Iorga. Dar O luptă literară reprezintă analiza lui a situației sociale și culturale din România la începutul secolului. Lucrarea constituie o expunere a doctrinelor și idealurilor lui Iorga 77 El îl avertiza pe blajinul poet ardelean Ștefan Octavian Iosif, deoarece îl văzuse în compania lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost, vol. I, p. 136 89 Șeicaru, op. cit., p. 98 90 O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 10 91 Theodorescu, op. cit., p. 167 92 Biblioteca critică: Nicolae Iorga, p. 153. Opiniile lui Lovinescu despre meritele criticii literare a lui Iorga erau mai puțin decît pozitive. Autorul a avut ocazia să judece plauzibilitatea acestor opinii, apelînd la surse mai puțin dominate de prejudecăți decît E. Lovinescu 93 Șeicaru, op. cit., p. 72-75. Scriind despre cartea lui destul de interesantă tratînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că, în ciuda ostilității clanului Brătianu față de Iorga, Dinu sau Gheorghe Brătianu îi trimiteau pe servitori cu treburi ca să aibă liniște deplină. Cînd începea emisiunea, se așezau și ascultau fiecare cuvînt rostit de Iorga 100 Șerban Cioculescu, N. Iorga. Corespondență, "România literară", 26 martie 1987 101 Iorga, Cugetări, pp. 17, 21, 50, 99 și 188 102 Op. cit., p. 156 103 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 42-43 104 Cugetări, p. 84 105 Op. cit., pp. 230, 265, 73 și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este de copil, care se lasă călăuzit de puteri nevăzute spre bine!" Theodorescu, op. cit., p. 359 121 Șeicaru, op. cit., p. 98-100 122 Incidentul s-a produs în prezența lui Frasin Munteanu-Râmnic pe peronul gării Ploiești 123 Profesorul Mihai Dragomirescu, istoric literar, a folosit un limbaj argotic față de Iorga în prezența doamnelor. Iorga l-a lovit imediat cu o umbrelă. Dragomirescu a depus plîngere, dar nu s-a întîmplat nimic 124 BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 41, Document 80. Cîteva zeci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Kutze Geschichte Stephan des Grossen, Gotha, 1904 141 Românismul în trecutul Bucovinei, Vălenii de Munte, 1939, pp. 259-261 142 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 66-68 143 Neamul românesc în Basarabia, București, 1905 144 O luptă literară, p. XII 145 Cuvinte adevărate, București, 1904 146 O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 119 147 "Neamul românesc", 16 ianuarie 1915 148 O luptă literară, p. XXVIII 149 Cu prilejul dispariției "Tribunei", în "Sămănătorismul", 4 mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
66-68 143 Neamul românesc în Basarabia, București, 1905 144 O luptă literară, p. XII 145 Cuvinte adevărate, București, 1904 146 O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 119 147 "Neamul românesc", 16 ianuarie 1915 148 O luptă literară, p. XXVIII 149 Cu prilejul dispariției "Tribunei", în "Sămănătorismul", 4 mai 1903 150 Theodorescu, op. cit., p. 169 151 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 146-147 152 "Sămănătorul", 1 decembrie 1901 153 "Sămănătorul", 9 decembrie 1901 154
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
152 "Sămănătorul", 1 decembrie 1901 153 "Sămănătorul", 9 decembrie 1901 154 Teodorescu, op. cit., pp.146-147 155 Școala lui Ștefan cel Mare, "Sămănătorul", 25 aprilie 1904 156 O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 7 157 O luptă literară, p. VI 158 Boierimea Franceză din România, "Sămănătorul", 22 februarie 1904 159 Ibidem. În privința remarcilor profesorului Oldsen despre lipsa de echitate a lui Iorga, care beneficiase de educație străină și voia să impună taxe pentru cărțile și ziarele străine (Oldsen
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
față de ai săi în termeni mult mai mișcători, așa cum i-au relatat aceștia autorului 214 Tînărul Prinț Carol (viitorul rege Carol II) a urmat și el cursurile Universității de Vară, ca și viitorul lider țărănist Ion Mihalache 215 "Neamul românesc literar", 10 iulie 1911 216 Theodorescu, op. cit., p. 223 217 Neta-Marinescu, op. cit., p. 236. 218 Theodorescu, op. cit., p. 216 219 Op. cit., p. 226 220 Op. cit., p. 227 221 Neta-Marinescu, op. cit., p. 210; vezi și Theodorescu, op. cit., pp. 228-230 222 "Neamul românesc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Munte, 1910), relatează istoria armatei române pînă la 1599; al doilea volum (1919) aduce istoria pînă în prezent 231 Bibliografia în două volume a lui Theodorescu înregistrează realizările lui Iorga numai pînă în 1934. Primul este Bibliografia istorică și literară a lui Nicolae Iorga, București, 1935, iar cel de al doilea Bibliografia politică, socială și economică a lui Nicolae Iorga, București, 1937 232 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 90-91. Dosarul lui Iorga de la poliția secretă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ligii Iederei (Ivy League) mențineau o cotă (un Numerus clausus) în privința studenților evrei. Și chiar dacă evreul absolvea, el întîmpina mari dificultăți ca să găsească un post ca profesor de engleză retorică sau istorie. Poate că din cauza aceasta a înflorit această mișcare literară evreiască la New York City. Evreii licențiați în limba și literatura engleză găseau rareori un angajament. Cînd a vizitat Statele Unite, Iorga a fost surprins descoperind existența acestei situații. Atunci cînd a vizitat aceste colegii, s-a interesat naiv de neoficialul, dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Argetoianu, p. 73. Dar acestea erau practicile Camarilei: nu era nevoie să o întîlnești personal pe dna Lupescu, pentru a primi ștampila aprobării din salonul ei. Goga se opunea și el formării guvernului de către Iorga. "Revista de istorie și teorie literară", București, nr. 3-4 (1985), nr. 1, 2-3, 4 (1986) și nr. 1-2 (1987) 41 Lui Carol îi plăcea să impună un homo regius în Ministerul de Interne. Mai tîrziu, i l-a impus lui Goga pe Călinescu (după cum spunea regele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
singurii Îngrijorați: englezii erau și ei neliniștiți de dorința explicită a americanilor de a scăpa de povara europeană. La Washington, nu toată lumea simpatiza Marea Britanie. La 12 aprilie 1946, vicepreședintele Henry Wallace amintea Într-o cuvântare că „În afară de limba și tradițiile literare comune, nu avem mai multe În comun cu Anglia imperialistă decât cu Rusia comunistă”. Desigur, Wallace era celebru pentru Îngăduința față de comunism, dar oprobriul său față de implicarea Statelor Unite În Marea Britanie și Europa era Împărtășit de personalități din Întregul spectru politic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost uciși când au intervenit tancurile Armatei Roșii; câteva mii au fost arestați, dintre care 1.400 condamnați la ani grei de Închisoare. Două sute de „agitatori” au fost Împușcați. Revolta din Berlin a fost pentru Bertolt Brecht ocazia unicului dezacord literar deschis cu regimul comunist pe care - nu fără o anumită ambivalență - Îl susținea: După revolta din șaptesprezece iunie secretarul Uniunii Scriitorilor a-mpărțit broșuri pe Aleea Stalin În care era scris că poporul și-a pierdut, pentru mult timp, Încrederea În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar tinerii scriitori ca Böll ezitau să se implice În politica de partid (spre deosebire de generația care avea să urmeze). Debușeurile culturale nu lipseau, cu siguranță: până În 1948, penuria de hârtie fusese depășită, rețelele de distribuție reconstituite, peste două sute de publicații literare și politice circulau În Zona Vestică a Germaniei (deși multe aveau să dispară după reforma valutară), iar proaspăta Republică Federală se putea lăuda cu o varietate surprinzătoare de ziare de calitate, În special noul săptămânal Die Zeit, publicat la Hamburg
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și substituție similare cu cele impuse Împotriva unor produse străine mult mai banale. Inevitabil, mulți intelectuali francezi (mai ales cei tineri) acceptaseră sprijin și subvenții de la statul fascist; alternativa era tăcerea sau exilul. Însuși Elio Vittorini câștigase premii În competiții literare fasciste. Înainte de a deveni principalul exponent al neorealismului postbelic, Vittorio de Sica a fost un cunoscut actor de film În epoca fascistă. Alt neorealist, regizorul Roberto Rossellini, ale cărui filme postbelice exprimă indubitabil simpatii comuniste, făcuse cu doar câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
remarcați limbajul militarizat tipic leninist). Primele manifestări au avut loc În Franța, Belgia și Italia la Începutul primăverii anului 1950. Autori comuniști marcanți - Elsa Triolet, Louis Aragon - călătoreau În diverse orășele de provincie unde conferențiau, semnau cărți și ilustrau virtuțile literare ale lumii comuniste. În practică, acest lucru nu a servit prea mult comunismului: În Franța, două dintre bestsellerurile postbelice au fost Întuneric la amiază de Arthur Koestler (vândut În 420.000 de exemplare Între 1945 și 1955) și Am ales
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
altfel decât cu mari dificultăți și cu prețul rușinii publice). Iar dacă săvârșeau o crimă sau altă infracțiune majoră, riscau spânzurătoarea. În 1959, edificiul convenției a Început să se surpe. Legea Publicațiilor Obscene din acel an stipula că o lucrare literară destinată adulților și necenzurată era la adăpost de acuzația de „obscenitate” dacă era „În interesul științei, literaturii, artei sau educației”. Din acel moment, editorii și autorii se puteau justifica la tribunal invocând valoarea de ansamblu a cărții, folosind În apărare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
existat o speranță generală, În Uniunea Sovietică și În rest, că cenzura se va relaxa și va apărea un spațiu pentru dezacordul și critica temperate (În același an, manuscrisul romanului Doctor Jivago de Boris Pasternak a fost refuzat de publicația literară Novîi Mir). Dar Kremlinul s-a speriat de aparenta relaxare culturală: În trei ani de la al XX-lea Congres al Partidului, Hrușciov ținea discursuri agresive În apărarea realismului socialist din artă, amenințându-i pe opozanți cu consecințe grave În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Congres al Scriitorilor Cehoslovaci, În vara anului 1967, Kundera, Vaculík, dramaturgul și poetul Pavel Kohout și tânărul dramaturg Václav Havel au atacat conducerea comunistă de după război pentru dezastrul moral și material provocat. Ei doreau o Întoarcere la moștenirea culturală și literară a Cehoslovaciei și regăsirea locului „normal” al țării În centrul unei Europe libere. Atacul implicit la adresa conducerii actuale a Cehoslovaciei era evident pentru toată lumea. Kremlinul, după cum știm astăzi, urmărea deja situația de la Praga cu presimțiri sumbre: Brejnev considerase dintotdeauna Cehoslovacia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]