192,525 matches
-
Îngrijorător e faptul că grupul Baader-Meinhof profita de un fond general de simpatie pentru ideile sale din partea unor intelectuali și universitari altminteri pacifiști 10. Una dintre sursele simpatiei locale era o nostalgie crescândă pentru trecutul pierdut al Germaniei În cercurile literare și artistice. Exista sentimentul că Germania fusese de două ori dezmoștenită: de naziști, care Îi privaseră pe nemți de un trecut respectabil, „utilizabil”, și de Republica Federală, ai cărei șefi americani impuseseră țării o imagine de sine falsă. În cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apară În public, numeroase teme, persoane sau evenimente nici măcar nu puteau fi menționate. În Polonia, Biserica Catolică crease prin instituțiile și publicațiile sale un spațiu semiprotejat În care se putea exercita, dar numai cu prudență, un oarecare grad de libertate literară și intelectuală. Aici, ca și În Ungaria, problema era adesea autocenzura. Pentru a-și asigura accesul la public, intelectualii, artiștii sau cercetătorii erau tentați să-și adapteze creațiile, să ajusteze sau să elimine un argument, anticipând eventualele obiecții oficiale. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În anii ’80, este doar unul dintre numeroșii scriitori căzuți În uitare după 1989. Alții, cum ar fi romanciera est-germană Christa Wolf, au Înțeles bine că tocmai greutățile existenței de scriitor sub comunism erau cele care le ofereau atât material literar, cât și o anumită energie (și statut public). Din acest motiv, mulți intelectuali din societățile comuniste au preferat să renunțe la ocaziile de emigrație și exil: mai bine să fii persecutat, dar important, decât liber și irelevant. Teama de irelevanță
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vorbesc macedoneana (adică bulgara, cu unele variații minore). Dar diferențele dintre variantele „sârbă” și „croată” ale limbii „sârbo-croate” vorbite de majoritatea populației sunt foarte mici. Sârbii folosesc alfabetul chirilic, iar croații (și bosniacii) pe cel latin, dar, dincolo de câțiva termeni literari și științifici, variații ortografice ocazionale și pronunția diferită a literei e („ie” În „iekaviană” sau croată, „e” În varianta „ekaviană” sau sârbă), cele două sunt identice. Mai mult, muntenegrenii scriu cu caractere chirilice (ca sârbii), dar pronunță În stil „iekavian
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să le impună pronunția tradițională sârbilor din enclava creată În Bosnia, ei s-au lovit de o rezistență generală. Astfel, „croata”, recunoscută În 1974 ca limbă oficială a Republicii Croate - ca răspuns la solicitările „Declarației despre situația și denumirea limbii literare croate”, redactată În 1967 de un grup de intelectuali din Zagreb -, era Înainte de toate o etichetă identitară: croații protestau pe această cale Împotriva faptului că Tito suprima În federație toate formele de exprimare a identității naționale. E valabil și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
succesorii lor au manipulat cu măiestrie egalitarismul generalizat al invidiei („Măcar pe vremea aia eram toți săraci”), punând problemele perioadei postcomuniste pe seama imixtiunilor străinătății. Prin urmare, nu era nimic din cale-afară de ilogic În ascensiunea unui Corneliu Vadim Tudor, sicofant literar notoriu la curtea lui Nicolae Ceaușescu, specializat În ode Întru gloria Conducătorului, care a trecut de la național-comunism la ultranaționalism. Cu sprijin financiar din diaspora românească, el a fondat În 1991 Partidul România Mare, a cărui platformă combina nostalgia iredentistă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intelectualității În general, pe măsură ce preferințele cititorilor s-au schimbat și generația mai tânără s-a Îndepărtat de sursele tradiționale de informare și opinie. La mijlocul anilor ’90, unele periodice odinioară influente ale vechii generații de intelectuali deveniseră, din păcate, marginale. Revista literară Zeszyty Literackie, editat la Paris de Barbara Toruñczyk (o exilată poloneză din generația ’68) și mult admirat Înainte de 1989, jucase un rol major În dialogul cultural din Polonia. Acum, după ce revenise triumfal În capitala patriei eliberate, se lupta să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cei 10.000 de cititori. Literární noviny, cel mai vechi și mai influent săptămânal de cultură ceh, o ducea cam la fel, ajungând În 1994 la un tiraj de mai puțin de 15.000 de exemplare. Redactorii revistelor și periodicelor literare din Occident ar fi fost destul de mulțumiți cu astfel de cifre, raportate la numărul de locuitori; În Europa Centrală, poziția din ce În ce mai marginală a acestor publicații semnifica Însă o mutație traumatică a priorităților culturale. Intelectualii au intrat Într-o zonă de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
imperioasă, nu a izbutit să readucă intelectualii În centrul vieții publice. La Paris, Bernard-Henri Lévy era invitat la Palatul Elysée pentru consultări cu președintele, așa cum și Tony Blair organiza periodic Întâlniri selecte cu jurnaliștii britanici preferați și cu alți curteni literari. Dar aceste exerciții atent regizate de consolidare a imaginii publice nu aveau impact asupra politicii: nici Franța, nici Marea Britanie și nici vreo altă țară aliată nu și-au modificat În vreun fel strategiile sub presiunea intelectualilor. Iar cu ocazia dezacordului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
larg răspândită la Începutul secolului XXI, de a repune pe tapet chestiunea suferinței germanilor, după ce ani de zile atenția publică fusese dedicată victimelor evreiești. Artiștii și criticii - printre care Martin Walser, contemporan cu Habermas și o voce influentă În viața literară din RFG - Începeau acum să discute despre alt „trecut ignorat”: nu era vorba despre exterminarea evreilor, ci despre cealaltă latură, prea puțin abordată, a istoriei germane recente. De ce, Întrebau ei, n-ar trebui să vorbim, după toți acești ani, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
populației 307; stânga extraparlamentară 385-386; structura parlamentară 246; termenul de prescripție pentru crime 738-739; terorismul revoluționar 432-435; Uniunea Creștin-Democrată (UCD) 86, 247-248, 250, 252, 477-478; Uniunea Creștin-Socială (UCS) 247-248; Vertriebene 250; violența retoricii comuniste Împotriva Î 208; Wirtschaftswunder 246; ziare literare și politice 194 Germania nazistă; campania de bombardare 30; contribuția la ocuparea țărilor 28; Holocaust - vezi Holocaust; lagăre de prizonieri 32; programul de reeducare și denazificare 63-69; rezistența Împotriva Î 44-45; soluția finală - vezi Holocaust; sursă a miracolului economic 330
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însurăței), C. publică în 1991 un roman inedit, scris la patru mâini, împreună cu comilitonul său Nicolae Iliescu, și intitulat Dodecaedru, distins cu Premiul Academiei Române. Ultimul Isus, magnificul (1995) ratează un pariu epic cu miză mare, recurent în arta (nu numai literară) a secolului al XX-lea: încercarea de a compune o contra (nu o anti-) Evanghelie modernă. Este scrierea în care C. își pierde total altitudinea ironică și vag malițioasă (de la care scriitorul își abordase de regulă universul fictiv) și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
VEDINAȘ, Traian (15.IX.1947, Lazuri, j. Sălaj), istoric literar și publicist. Este fiul Floarei Vedinaș, țărancă. Urmează școala generală în satul natal și în comuna Valcău de Jos, o școală profesională (1961-1964) și Liceul „Ioan Slavici” (1964-1968) la Arad, Facultatea de Filologie, secția română-germană (1968-1972), și Facultatea de Istorie-Filosofie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
1971, iar editorial cu lucrarea Onisifor Ghibu, educator și memorialist, apărută în 1983. Mai colaborează la „Steaua”, „Familia”, „Telegraful român”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” (e secretar de redacție din 2000), „Cercetări sociale”, „Sociologie românească”, „Caiete silvane” (Zalău), „România literară”, „Făclia” (Cluj-Napoca), „Sălajul”, „Piața literară”, „Datina” (Constanța) ș.a. În stil eseistic, chiar de popularizare, folosind însă cu rigoare izvoarele, V. alcătuiește câteva biografii ale unor personalități. Începutul îl face cu o contribuție privitoare la rolul lui Onisifor Ghibu în reorganizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
Onisifor Ghibu, educator și memorialist, apărută în 1983. Mai colaborează la „Steaua”, „Familia”, „Telegraful român”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” (e secretar de redacție din 2000), „Cercetări sociale”, „Sociologie românească”, „Caiete silvane” (Zalău), „România literară”, „Făclia” (Cluj-Napoca), „Sălajul”, „Piața literară”, „Datina” (Constanța) ș.a. În stil eseistic, chiar de popularizare, folosind însă cu rigoare izvoarele, V. alcătuiește câteva biografii ale unor personalități. Începutul îl face cu o contribuție privitoare la rolul lui Onisifor Ghibu în reorganizarea învățământului românesc din prima jumătate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
astfel prima sinteză în cuvânt românesc între tradiția creștină bizantină și înnoirile din gândirea creștină apuseană din secolul al XVI-lea. Următoarea monografie, elaborată împreună cu Valeriu Nițu, are ca obiectiv valorificarea operei lui Timotei Cipariu, cărturar oarecum ignorat de istoriografia literară - Timotei Cipariu. Arhetipuri ale permanenței românești (1988). În viziunea autorilor, și Cipariu reprezintă în cultura românească tipul cărturarului de erudiție umanistă. Totodată, se identifică la el o linie de gândire care continuă programul Școlii Ardelene, intersectându-se și, la un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
, publicație apărută la Arad, lunar, din mai 1933 până în martie 1940, cu subtitlul „Revistă literară și culturală”, sub îngrijirea unui comitet de redacție alcătuit din membri ai Ateneului Popular arădean: Barbu Pompiliu, Gh. Ciuhandu, Al. Constantinescu, Eduard Găvănescu, Octavian Lupaș, Marcel Olinescu, Al. Negură, Mihail Păun, Isaia Tolan, Tiberiu Vuia. Din 1936 comitetul de redacție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
cultural înțeles nu ca o formă de separare, ci ca modalitate de integrare în cultura țării. La un an de la apariție Al. Constantinescu notează cu satisfacție: „Paginile «Hotar»-ului nostru dovedesc posibilitățile de afirmare ale regiunii sub aspect cultural și literar.” Satisfacția era în bună parte justificată. Mai cu seamă în prima sa perioadă (1933-1936), când are un mai pronunțat caracter literar, H. se menține la nivelul unei excelente reviste de provincie, reușind să adune în jurul ei numeroase talente și să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
Al. Constantinescu notează cu satisfacție: „Paginile «Hotar»-ului nostru dovedesc posibilitățile de afirmare ale regiunii sub aspect cultural și literar.” Satisfacția era în bună parte justificată. Mai cu seamă în prima sa perioadă (1933-1936), când are un mai pronunțat caracter literar, H. se menține la nivelul unei excelente reviste de provincie, reușind să adune în jurul ei numeroase talente și să-și formeze un profil distinct. Deși se bizuie aproape exclusiv pe colaborarea unor autori locali, conținutul este destul de bogat, iar calitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
altele, narațiunile de atmosferă ale lui Marcel Olinescu (Gripă, O noapte unică, Tăcerea, Călătorul etc.), povestirea fantastică Cercetașul a lui Horia Petra-Petrescu, frumoasele „legende originale” cu subiect religios ale Augustei C. Rubenescu. Îndeajuns de consistente sunt și paginile rezervate criticii literare. Pe lângă cronicile și recenziile care, în rubrica intitulată „Cărți-reviste”, oglindesc prompt și cu perseverență fenomenul literar curent, se publică evocări, articole de sinteză, comentarii tematice despre scriitori clasici sau contemporani. O mențiune aparte merită aici Sabin Veselie, care, în numerele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
fantastică Cercetașul a lui Horia Petra-Petrescu, frumoasele „legende originale” cu subiect religios ale Augustei C. Rubenescu. Îndeajuns de consistente sunt și paginile rezervate criticii literare. Pe lângă cronicile și recenziile care, în rubrica intitulată „Cărți-reviste”, oglindesc prompt și cu perseverență fenomenul literar curent, se publică evocări, articole de sinteză, comentarii tematice despre scriitori clasici sau contemporani. O mențiune aparte merită aici Sabin Veselie, care, în numerele 2-4/1937, comentează pe larg poezia lui Lucian Blaga. Revista dedică un număr special lui Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
lui I. L. Caragiale. Împreună cu N. D. Țăranu editează revista satirică „Furnica” (1904-1916, 1918-1930), pe care o va scrie mulți ani aproape în întregime, cu un remarcabil succes de public. A colaborat și la alte publicații: „Epoca”, „Lupta”, „Povestea vorbei”, „Pagini literare”, „Viața românească”, „România” (Iași). A semnat cu numeroase pseudonime, printre care Kiriak Napadarjan, Romeo, Prințul Ghytza, Contele de Techirghiol, Gheorghe Delacoperativă, Dom Paladu, Don Paludu, Farmazon, Menelic, Coco, Ghiță Delagambrinus, Tarascon, Cyrano, Gheorghe Biciușcă, Jorj Delamizil ș.a. „Crescut în umbra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
dorința de a umple un gol în „beletristica acestui oraș”, inițiatorii publicației se declară „tradiționaliști” și îi iau drept călăuze pe scriitorii marcanți ai celor „trei mari orientări tradiționaliste: sămănătorism, poporanism, ortodoxism” (În loc de program). Rubricile obișnuite sunt „Carnet dobrogean”, „Cronica literară”, „Cronica teatrală”, „Ateneul popular”, „Cronica științifică”, „Reviste, ziare, cărți”, „Poșta redacției”, „Recenzii”, „Cronica măruntă”. Versuri semnează Liuben Dumitru, Laurențiu Georgescu, T. Moisescu, Dimitrie Batova, George Danubia (George Dan), Boris N. Deșliu ș.a., iar proză scriu Mircea Mărdărescu, Simeon Dumitriu, Dorin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289291_a_290620]
-
ziare, cărți”, „Poșta redacției”, „Recenzii”, „Cronica măruntă”. Versuri semnează Liuben Dumitru, Laurențiu Georgescu, T. Moisescu, Dimitrie Batova, George Danubia (George Dan), Boris N. Deșliu ș.a., iar proză scriu Mircea Mărdărescu, Simeon Dumitriu, Dorin Moisescu, P. Deleanu, George Miriște. La „Cronica literară” Val. Neagu se ocupă de romanul Golia al lui Ionel Teodoreanu, D. Florea se oprește asupra volumului Fecior de slugă de N. D. Cocea, iar Cezar Miron asupra romanului Aurul negru al lui Cezar Petrescu. Sub titlul Un mare critic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289291_a_290620]
-
Plastice „N. Grigorescu” din București, unde este și rector între 1970 și 1976. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1965-1968) și redactor-șef la „Amfiteatru” (1969-1974). A mai colaborat la „Revista de filosofie”, „Gazeta literară”, „Era socialistă”. Estetician de formație marxistă, A. încearcă, în volumele Ce se va întâmpla mâine? (1972) și Artă și speranță (1974), abordarea fenomenului artistic contemporan din perspectiva unei gândiri marxiste eliberate de dogmatism. Necesitatea reexaminării conceptelor estetice tradiționale (techne, ars
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]