192,981 matches
-
de la Facultatea de Matematică, Ion Barbu (Dan Barbilian), a îmbinat în mod fericit matematică cu literatura. Publică „Flori și ispite”, „Ostași ai libertăți”i, „Cadențe libere”, „Poemul vieții” etc. În urmă relaxării politice de la sfârșitul anilor 1960, organizează un cerc literar, transformat ulterior în Cenaclul literar Vasile Cârlova, inițial al veteranilor de război de pe lângă Cercul Militar Național. Devenind rapid un cenaclu de înaltă ținută culturală și patriotică, este frecventat de personalități importante ale vietii culturale, atât militari cât și civili: Generalul
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
Barbu (Dan Barbilian), a îmbinat în mod fericit matematică cu literatura. Publică „Flori și ispite”, „Ostași ai libertăți”i, „Cadențe libere”, „Poemul vieții” etc. În urmă relaxării politice de la sfârșitul anilor 1960, organizează un cerc literar, transformat ulterior în Cenaclul literar Vasile Cârlova, inițial al veteranilor de război de pe lângă Cercul Militar Național. Devenind rapid un cenaclu de înaltă ținută culturală și patriotică, este frecventat de personalități importante ale vietii culturale, atât militari cât și civili: Generalul lt. Paul Leonida (ofițer din
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
punct de vedere sintactic, sloganul este o propoziție completă sau incompletă, ori un grup de propoziții. Adesea, construcția sloganului exprimă calificarea produsului pentru care se face publicitate. Aceasta se face prin: Acesta este o unitate frazeologică a cărei sursă istorică, literară, culturală este sau se crede că este cunoscută. În cazul unora, vorbitorul care o folosește poate să-i cunoască sursa ori nu, dar să știe că este un citat. În cazul altora, sursa lor s-a pierdut din conștiința vorbitorilor
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
Limba literară este, din punct de vedere lingvistic, una din variantele unei limbi. Conceptul de limbă literară a cunoscut și cunoaște multe interpretări lingvistice și extralingvistice, în funcție de ideile dominante ale epocilor istorice, de ideile diferiților literați și ale diferiților lingviști. Diferențele privesc
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
Limba literară este, din punct de vedere lingvistic, una din variantele unei limbi. Conceptul de limbă literară a cunoscut și cunoaște multe interpretări lingvistice și extralingvistice, în funcție de ideile dominante ale epocilor istorice, de ideile diferiților literați și ale diferiților lingviști. Diferențele privesc atât definirea și delimitarea ei față de celelalte variante ale limbii, cât și rolul său în
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
istorice, de ideile diferiților literați și ale diferiților lingviști. Diferențele privesc atât definirea și delimitarea ei față de celelalte variante ale limbii, cât și rolul său în literatură, în cultură, în învățământ și în societate. În sensul originar al termenului, limba literară este limba literaturii artistice, inclusiv a scrierilor religioase. Înainte de a se putea vorbi de limbi unitare ale unor națiuni, s-au format variante literare ale unor idiomuri considerate dialecte după formarea limbilor naționale din care fac parte acestea. Astfel, pentru
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
său în literatură, în cultură, în învățământ și în societate. În sensul originar al termenului, limba literară este limba literaturii artistice, inclusiv a scrierilor religioase. Înainte de a se putea vorbi de limbi unitare ale unor națiuni, s-au format variante literare ale unor idiomuri considerate dialecte după formarea limbilor naționale din care fac parte acestea. Astfel, pentru limba română, Gheorghe Ivănescu susținea existența în secolul al XVI-lea a cinci „dialecte literare”, după cum le numește, care s-au redus la patru
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
limbi unitare ale unor națiuni, s-au format variante literare ale unor idiomuri considerate dialecte după formarea limbilor naționale din care fac parte acestea. Astfel, pentru limba română, Gheorghe Ivănescu susținea existența în secolul al XVI-lea a cinci „dialecte literare”, după cum le numește, care s-au redus la patru în secolul al XVIII-lea: muntenesc, moldovenesc, ardelenesc și bănățean. În general, baza limbii literare unice este unul dintre dialectele literare, cu aporturi și din celelalte. În cazul românei, baza a
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
Astfel, pentru limba română, Gheorghe Ivănescu susținea existența în secolul al XVI-lea a cinci „dialecte literare”, după cum le numește, care s-au redus la patru în secolul al XVIII-lea: muntenesc, moldovenesc, ardelenesc și bănățean. În general, baza limbii literare unice este unul dintre dialectele literare, cu aporturi și din celelalte. În cazul românei, baza a fost dialectul literar muntenesc. Fenomene asemănătoare au avut loc și în cazul altor limbi. După ce au existat literaturi în mai multe idiomuri oïl, precum
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
susținea existența în secolul al XVI-lea a cinci „dialecte literare”, după cum le numește, care s-au redus la patru în secolul al XVIII-lea: muntenesc, moldovenesc, ardelenesc și bănățean. În general, baza limbii literare unice este unul dintre dialectele literare, cu aporturi și din celelalte. În cazul românei, baza a fost dialectul literar muntenesc. Fenomene asemănătoare au avut loc și în cazul altor limbi. După ce au existat literaturi în mai multe idiomuri oïl, precum cel picard sau cel valon, până la
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
numește, care s-au redus la patru în secolul al XVIII-lea: muntenesc, moldovenesc, ardelenesc și bănățean. În general, baza limbii literare unice este unul dintre dialectele literare, cu aporturi și din celelalte. În cazul românei, baza a fost dialectul literar muntenesc. Fenomene asemănătoare au avut loc și în cazul altor limbi. După ce au existat literaturi în mai multe idiomuri oïl, precum cel picard sau cel valon, până la urmă dintre ele a rămas vivace literatura în idiomul care urma să devină
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
avut loc și în cazul altor limbi. După ce au existat literaturi în mai multe idiomuri oïl, precum cel picard sau cel valon, până la urmă dintre ele a rămas vivace literatura în idiomul care urma să devină limba franceză. Baza limbii literare italiene este idiomul literar din Toscana, în care a scris printre alții Dante Alighieri. Limba literară maghiară s-a format pornind de la cea scrisă în dialectele din est, iar cea albaneză de la una din cele două dialecte principale ale ei
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
cazul altor limbi. După ce au existat literaturi în mai multe idiomuri oïl, precum cel picard sau cel valon, până la urmă dintre ele a rămas vivace literatura în idiomul care urma să devină limba franceză. Baza limbii literare italiene este idiomul literar din Toscana, în care a scris printre alții Dante Alighieri. Limba literară maghiară s-a format pornind de la cea scrisă în dialectele din est, iar cea albaneză de la una din cele două dialecte principale ale ei, dialectul tosk. În legătură cu funcția
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
precum cel picard sau cel valon, până la urmă dintre ele a rămas vivace literatura în idiomul care urma să devină limba franceză. Baza limbii literare italiene este idiomul literar din Toscana, în care a scris printre alții Dante Alighieri. Limba literară maghiară s-a format pornind de la cea scrisă în dialectele din est, iar cea albaneză de la una din cele două dialecte principale ale ei, dialectul tosk. În legătură cu funcția limbii literare din punctul de vedere al comunicării prin limbă în cadrul unei
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
Toscana, în care a scris printre alții Dante Alighieri. Limba literară maghiară s-a format pornind de la cea scrisă în dialectele din est, iar cea albaneză de la una din cele două dialecte principale ale ei, dialectul tosk. În legătură cu funcția limbii literare din punctul de vedere al comunicării prin limbă în cadrul unei comunități lingvistice, există două concepții principale. Prima este tradițională, conform căreia normele stabilite pentru limba literară se aplică folosirii limbii în general, adică, cu un termen din sociolingvistică, limba literară
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
de la una din cele două dialecte principale ale ei, dialectul tosk. În legătură cu funcția limbii literare din punctul de vedere al comunicării prin limbă în cadrul unei comunități lingvistice, există două concepții principale. Prima este tradițională, conform căreia normele stabilite pentru limba literară se aplică folosirii limbii în general, adică, cu un termen din sociolingvistică, limba literară este limbă standard. A doua, relativ recentă, distinge limba standard de limba literară, reducând-o pe aceasta la limba literaturii artistice și, eventual, la cea a
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
literare din punctul de vedere al comunicării prin limbă în cadrul unei comunități lingvistice, există două concepții principale. Prima este tradițională, conform căreia normele stabilite pentru limba literară se aplică folosirii limbii în general, adică, cu un termen din sociolingvistică, limba literară este limbă standard. A doua, relativ recentă, distinge limba standard de limba literară, reducând-o pe aceasta la limba literaturii artistice și, eventual, la cea a scrierilor din sfera culturală în general. De regulă, standardizarea limbilor a pornit de la cea
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
există două concepții principale. Prima este tradițională, conform căreia normele stabilite pentru limba literară se aplică folosirii limbii în general, adică, cu un termen din sociolingvistică, limba literară este limbă standard. A doua, relativ recentă, distinge limba standard de limba literară, reducând-o pe aceasta la limba literaturii artistice și, eventual, la cea a scrierilor din sfera culturală în general. De regulă, standardizarea limbilor a pornit de la cea a variantei lor literare, iar în epoca standardizării, normele limbii literare au fost
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
A doua, relativ recentă, distinge limba standard de limba literară, reducând-o pe aceasta la limba literaturii artistice și, eventual, la cea a scrierilor din sfera culturală în general. De regulă, standardizarea limbilor a pornit de la cea a variantei lor literare, iar în epoca standardizării, normele limbii literare au fost impuse ca valabile pentru limbă în general, astfel confundându-se limba literară cu ceea ce se numește „limbă standard”. Această concepție s-a perpetuat până relativ aproape de epoca actuală. În opinia lingviștilor
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
de limba literară, reducând-o pe aceasta la limba literaturii artistice și, eventual, la cea a scrierilor din sfera culturală în general. De regulă, standardizarea limbilor a pornit de la cea a variantei lor literare, iar în epoca standardizării, normele limbii literare au fost impuse ca valabile pentru limbă în general, astfel confundându-se limba literară cu ceea ce se numește „limbă standard”. Această concepție s-a perpetuat până relativ aproape de epoca actuală. În opinia lingviștilor sovietici din anii 1960-1990, limba literară rusă
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
cea a scrierilor din sfera culturală în general. De regulă, standardizarea limbilor a pornit de la cea a variantei lor literare, iar în epoca standardizării, normele limbii literare au fost impuse ca valabile pentru limbă în general, astfel confundându-se limba literară cu ceea ce se numește „limbă standard”. Această concepție s-a perpetuat până relativ aproape de epoca actuală. În opinia lingviștilor sovietici din anii 1960-1990, limba literară rusă este o formă superioară a limbii naționale elaborată de-a lungul istoriei, normată și
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
limbii literare au fost impuse ca valabile pentru limbă în general, astfel confundându-se limba literară cu ceea ce se numește „limbă standard”. Această concepție s-a perpetuat până relativ aproape de epoca actuală. În opinia lingviștilor sovietici din anii 1960-1990, limba literară rusă este o formă superioară a limbii naționale elaborată de-a lungul istoriei, normată și corectă, fiind limba operelor literare, a mass mediei, a teatrului, a științelor, a instituțiilor oficiale, a școlii etc. Prin calitățile sale superioare față de ale celorlalte
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
limbă standard”. Această concepție s-a perpetuat până relativ aproape de epoca actuală. În opinia lingviștilor sovietici din anii 1960-1990, limba literară rusă este o formă superioară a limbii naționale elaborată de-a lungul istoriei, normată și corectă, fiind limba operelor literare, a mass mediei, a teatrului, a științelor, a instituțiilor oficiale, a școlii etc. Prin calitățile sale superioare față de ale celorlalte variante ale limbii, ea corespunde nevoilor culturale ale comunității, având mijloacele optime pentru exprimarea ideilor și sentimentelor, și asigură comunicarea
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
sentimentelor, și asigură comunicarea socială la scară mare. Este însușită și folosită de partea cultă a comunității, fiind comună întregului popor și acceptată ca exemplară. La unii lingviști români se regăsește o concepție asemănătoare. Pentru Ion Gheție, de exemplu, „limba literară ar putea fi definită drept aspectul cel mai îngrijit (sau varianta cea mai îngrijită) a(l) limbii naționale, care servește ca instrument de exprimare a celor mai diverse manifestări ale culturii și se caracterizează prin respectarea unei norme impuse cu
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
respectarea unei norme impuse cu necesitate membrilor comunității căreia i se adresează”, iar după Mioara Avram, „gramaticile normative formulează reguli explicite și prescriptive, adăugând judecăți de valoare cu privire la folosirea unei forme sau construcții apreciate drept corectă sau greșită în varietatea literară a limbii”. În legătură cu limba maghiară, într-o lucrare din 1971 se afirmă că limba literară „este varianta cea mai bogată, cu caracter artistic, diferențiată, totodată unitară și normativă a limbii întregului popor, [...] care are un rol directiv în dezvoltarea atât
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]