192,525 matches
-
Cristescu, Dana Dumitriu, Mircea Iorgulescu, Laurențiu Ulici. Din 1966 lucrează ca redactor la Radiodifuziunea Română. Debutează în 1960, în „Scânteia tineretului”, cu poezii. Debutul în volum are loc în 1969, cu Iliada, din nou. Colaborează la „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Terra” (rubrică permanentă: „Arhipelagul București”), „Ecart”. A fost distinsă cu Premiul pentru reportaj al revistei „Viața studențească” (1961) și al „Scânteii tineretului” (1963). Primele ei versuri aduceau în peisajul liric al momentului o personalitate formată, fără șovăielile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
cu inteligența ei mereu vie și refuzul ironic al oricărui patetism. D. are darul conturării unui personaj dintr-un gest și o replică, o scriitură alertă și o știință a construcției care ar fi trebuit să-i asigure în fața criticii literare un loc mai însemnat. SCRIERI: Iliada, din nou, București, 1969; Amnios, București, 1977; Mater priensis, București, 1987; Profil pierdut, București, 1987; De ce dracu’ plângi?, București, 1994; Versuri noi despre mâțe și cotoi, București, 2003. Repere bibliografice: Ileana Mălăncioiu, „Iliada, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
Grăsoiu, Virtuțile analizei, LCF, 1987, 44; Eugenia Tudor-Anton, Un debut, RL, 1987, 49; Laurențiu Ulici, Găsirea locului, RL, 1988, 1; Liviu Grăsoiu, Enigma din titlu, LCF, 1989, 9; Alexandru Horia, Orizont contemporan, LCF, 1989, 15; Elisabeta Isanos, Romanul feminității, „Bucovina literară”, 2001, 8-9. R.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
Cluj din 1990, demisionează în august 1996 și funcționează, câteva luni, ca ministru al Culturii. În 2000 va fi ales senator de Cluj. Debutează cu o schiță la „Amfiteatru” în 1969. Mai scrie în „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Utunk”, „Korunk”, „România literară”, „Vatra”, „Viitorul social”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” ș.a.; în 1990 a fost director al săptămânalului clujean „Azi”, iar între 1990 și 1992 a făcut parte din colegiul de redacție al cotidianului „Azi” din București. Prima carte, romanul Conul de umbră, îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
, Tudor (23.III.1945, Valea Ursului (Tâmna), j. Mehedinți), istoric literar și editor. Este fiul Elenei (n. Tipan) și al lui Iancu Nedelcea, grefier. Învață mai întâi în satul natal, frecventează cursurile Liceului „Traian” din Turnu Severin (1959-1963), iar la București face studii de biblioteconomie în cadrul Institutului Pedagogic (1964-1967), apoi urmează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
redactor-șef, este cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor” și cadru didactic la Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din Craiova. Debutează la „Ramuri”, în 1970, publicând o scrisoare inedită a lui Al. Macedonski. Colaborează și la „România literară”, „Luceafărul”, „Analele Universității din Craiova”, „Mitropolia Olteniei”, „Cronica”, „Flacăra”, „Contemporanul”, „Meridian”, „Literatorul”, „Caiete critice”, „Lamura” ș.a. A mai semnat N. Tudor, N. Theodor, Teofil Mehedințeanu. N. desfășoară o merituoasă activitate de identificare și ordonare a izvoarelor documentare, investigația privind deopotrivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
documentar al autorului. Începând din 1990, N., manager cu inițiative lăudabile în producția Editurii Scrisul Românesc, intră într-o zonă în care spiritul critic nu funcționează pe măsura intențiilor, având drept consecință supraevaluări cu mize naționaliste și localiste: susține caracterul literar al declarațiilor lui Tudor Vladimirescu, se străduiește să descopere frânturi de zicere artistică în relatările martorilor la evenimentele din timpul domniei lui Mihai Viteazul sau în scrisorile acestuia către soli, încearcă să restabilească adevărul istoric în legătură cu personalitatea lui Vlad Țepeș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
pe Pope fără să încerci tu însuți să scrii cuplete eroice, sau că nu poți întreprinde un studiu despre drama elizabetană dacă n-ai scris o dramă în versuri albe. *1 Totuși, oricât de utilă i-ar fi experiența creației literare, cercetătorul literar are o sarcină complet diferită. El trebuie să-și transpună experiența literară în termeni intelectuali, s-o integreze într-un sistem coerent care trebuie să fie rațional, dacă vrea să aibă valoare de cunoaștere. S-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
fără să încerci tu însuți să scrii cuplete eroice, sau că nu poți întreprinde un studiu despre drama elizabetană dacă n-ai scris o dramă în versuri albe. *1 Totuși, oricât de utilă i-ar fi experiența creației literare, cercetătorul literar are o sarcină complet diferită. El trebuie să-și transpună experiența literară în termeni intelectuali, s-o integreze într-un sistem coerent care trebuie să fie rațional, dacă vrea să aibă valoare de cunoaștere. S-ar putea să fie adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
poți întreprinde un studiu despre drama elizabetană dacă n-ai scris o dramă în versuri albe. *1 Totuși, oricât de utilă i-ar fi experiența creației literare, cercetătorul literar are o sarcină complet diferită. El trebuie să-și transpună experiența literară în termeni intelectuali, s-o integreze într-un sistem coerent care trebuie să fie rațional, dacă vrea să aibă valoare de cunoaștere. S-ar putea să fie adevărat că obiectul studiului său este irațional sau că, cel puțin, conține importante
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
dintre noi ni se par astăzi neînsemnate: descrierea Monei Lisa de către Walter Pater sau pasajele pline de înflorituri din Symonds sau Symons. O astfel de critică "creatoare" a însemnat de obicei o duplicare inutilă sau, cel mult, transpunerea unei opere literare într-o altă operă, de obicei inferioară. Abordând contrastul dintre literatură și studiul ei, alți teoreticieni trag tot concluzii sceptice, dar oare cum diferite: literatura, susțin ei, nu poate fi de loc "studiată". 38 Putem doar s-o citim, s-
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
decât să acumulăm o serie de informații "despre" literatură. Acest soi de scepticism este de fapt mult mai răspândit decât s-ar putea bănui, în practică, el se manifestă prin aceea că pune accentul pe fapte, pe elemente extrinsece operei literare și prin aceea că disprețuiește orice încercare de a vedea dincolo de ele. Judecata de valoare, judecata de gust, entuziasmul sunt lăsate 'la discreția cititorului ca o abatere inevitabilă, deși deplorabilă, de la austeritatea cercetării sistematice serioase. Dar această dihotomie între "cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
judecata de gust, entuziasmul sunt lăsate 'la discreția cititorului ca o abatere inevitabilă, deși deplorabilă, de la austeritatea cercetării sistematice serioase. Dar această dihotomie între "cercetarea sistematică" și "judecata de valoare" exclude complet adevăratul studiu al literaturii, studiu în același timp "literar" și "sistematic". Problema care se pune este cum să fie abordată în mod național arta și, în special, arta literară. Se poate realiza acest lucru ? Și anume cum ? Unul dintre răspunsuri a fost că se poate realiza cu (metodele folosite
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Dar această dihotomie între "cercetarea sistematică" și "judecata de valoare" exclude complet adevăratul studiu al literaturii, studiu în același timp "literar" și "sistematic". Problema care se pune este cum să fie abordată în mod național arta și, în special, arta literară. Se poate realiza acest lucru ? Și anume cum ? Unul dintre răspunsuri a fost că se poate realiza cu (metodele folosite în științele naturii care se cer doar transferate la studiul literaturii- Se pot distinge mai multe moduri de a; efectua
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
imita metodele științelor naturii, studiindu-se antecedentele cauzale și originile ; în practică "metoda genetică" justifică stabilirea oricărui fel de relații în cazurile în care lucrul este posibil pe baze cronologice. Aplicată mai rigid, .cauzalitatea științifică este folosită pentru explicarea fenomenelor literare, atribuindu-se caracter de cauză determinantă condițiilor economice, sociale și politice. Un al treilea mod de a efectua acest transfer constă în introducerea în studiul 'literaturii a metodelor cantitative folosite cu succes în unele științe, și anume în introducerea statisticilor
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
au dovedit valoarea într-un domeniu strict limitat sau în cadrul unei tehnici speciale, ca de exemplu folosirea statisticii în unele metode de critică de text sau în studiul prozodiei. 39 Dar majoritatea promotorilor acestei invazii a metodologiei științifice în cercetarea literară, fie s-au declarat învinși și au sfârșit prin a deveni sceptici, fie s-au mângâiat cu anumite iluzii despre succesele viitoare ale metodei științifice. Astfel, I. A. Richards obișnuia să afirme că viitoarele succese ale neurologiei vor asigura soluționarea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
au declarat învinși și au sfârșit prin a deveni sceptici, fie s-au mângâiat cu anumite iluzii despre succesele viitoare ale metodei științifice. Astfel, I. A. Richards obișnuia să afirme că viitoarele succese ale neurologiei vor asigura soluționarea tuturor problemelor literare. *3 Vom fi obligați să revenim asupra unora dintre problemele ridicate de această aplicare largă a metodelor științelor naturii în cercetarea literară. Ele nu pot fi trecute cu vederea prea ușor și există, fără îndoială, un câmp larg în care
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
științifice. Astfel, I. A. Richards obișnuia să afirme că viitoarele succese ale neurologiei vor asigura soluționarea tuturor problemelor literare. *3 Vom fi obligați să revenim asupra unora dintre problemele ridicate de această aplicare largă a metodelor științelor naturii în cercetarea literară. Ele nu pot fi trecute cu vederea prea ușor și există, fără îndoială, un câmp larg în care cele două metodologii au contingențe sau chiar se suprapun. Metode fundamentale cum ar îi inducția și deducția, analiza, sinteza și comparația sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
un câmp larg în care cele două metodologii au contingențe sau chiar se suprapun. Metode fundamentale cum ar îi inducția și deducția, analiza, sinteza și comparația sunt comune tuturor tipurilor do cunoaștere sistematică. Dar, evident, cealaltă soluție se impune: cercetarea literară își are propriile ei metode valabile care nu sânt întotdeauna cele ale științelor naturii dar sunt totuși metode raționale. Numai o concepție foarte îngustă despre adevăr poate exclude din domeniul cunoașterii realizările studiilor umanistice. Filozofia, istoria, jurisprudența, teologia și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
trebui să ne pronunțăm asupra unor chestiuni ca clasificarea științelor, filozofia istoriei și teoria cunoașterii. *8 Vom da însă câteva exemple concrete oare credem că vor putea, cel puțin, să sugereze importanța problemei pe care trebuie s-o rezolve cercetătorul literar. De ce îl studiem pe Shakespeare ? Este clar că nu ne interesează în primul rând ceea ce are în comun cu toți oamenii, pentru că atunci am putea studia la fel de bine orice alt om, nici nu ne interesează ceea ce are în comun cu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
sau pe Heywood. Noi urmărim mai ales să descoperim ceea ce este specific lui Shakespeare, ceea ce face ca Shakespeare să fie Shakespeare ; și asta este, evident, o problemă legată de individualitate și valoare. Chiar și atunci când studiază o perioadă, o mișcare literară sau o literatură națională anumită, cercetătorul literar se va ocupa de acestea ca individualități cu trăsături și însușiri caracteristice care le deosebesc de alte grupări similare. În favoarea individualității se poate aduce și un alt argument: încercările de a găsi legi
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
să descoperim ceea ce este specific lui Shakespeare, ceea ce face ca Shakespeare să fie Shakespeare ; și asta este, evident, o problemă legată de individualitate și valoare. Chiar și atunci când studiază o perioadă, o mișcare literară sau o literatură națională anumită, cercetătorul literar se va ocupa de acestea ca individualități cu trăsături și însușiri caracteristice care le deosebesc de alte grupări similare. În favoarea individualității se poate aduce și un alt argument: încercările de a găsi legi generale în literatură au eșuat întotdeauna. Așa-
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Cele mai multe dintre aceste "legi" se dovedesc a fi doar truisme psihologice, ca principiile acțiunii și reacțiunii sau conformismului și revoltei care, chiar dacă ar fi deasupra oricărei îndoieli în ceea ce privește Valabilitatea, nu ne-ar putea spune ceva într-adevăr semnificativ despre procesul literar. În vreme ce fizica ar realiza cel mai mare triumf dacă ar găsi vreo teorie generală care să reducă la o singură formulă electricitatea și căldura, gravitația și lumina, nu se poate concepe nici o lege generală care să rezolve problemele cercetării literare
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
literar. În vreme ce fizica ar realiza cel mai mare triumf dacă ar găsi vreo teorie generală care să reducă la o singură formulă electricitatea și căldura, gravitația și lumina, nu se poate concepe nici o lege generală care să rezolve problemele cercetării literare: cu cit va fi mai generală cu atât va părea mai abstractă și, prin urmare, mai găunoasă ; cu atât mai mult obiectul concret al operei literare va scăpa înțelegerii noastre. Există deci două soluții extreme ale problemei noastre. Prima, la
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și lumina, nu se poate concepe nici o lege generală care să rezolve problemele cercetării literare: cu cit va fi mai generală cu atât va părea mai abstractă și, prin urmare, mai găunoasă ; cu atât mai mult obiectul concret al operei literare va scăpa înțelegerii noastre. Există deci două soluții extreme ale problemei noastre. Prima, la modă datorită prestigiului științelor naturii, identifică metodele științifică și istorică, și duce fie la simpla acumulare de fapte, fie la stabilirea unor "legi" istorice foarte generalizate
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]