192,981 matches
-
date la care se lucrează incluzând cărți/texte ce se bucură de popularitate. Totodată, mai propune ca în predarea limbii materne măcar să se prezinte în paralel limba literară și limba comună. Unii autori nu mai fac nicio legătură între limba literară și limba standard. Lingvistul maghiar László Cseresnyési arată că „uneori expresia limbă literară (precum în germană "Literatursprache") nu se referă la tipul de limbă național unitar, ci pur și simplu numai la limbajul operelor literare (fie chiar dialectale)”. Această concepție
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
Totodată, mai propune ca în predarea limbii materne măcar să se prezinte în paralel limba literară și limba comună. Unii autori nu mai fac nicio legătură între limba literară și limba standard. Lingvistul maghiar László Cseresnyési arată că „uneori expresia limbă literară (precum în germană "Literatursprache") nu se referă la tipul de limbă național unitar, ci pur și simplu numai la limbajul operelor literare (fie chiar dialectale)”. Această concepție se vede bine în cazul limbii franceze. Standardizarea limbii literare a avut loc
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
fac nicio legătură între limba literară și limba standard. Lingvistul maghiar László Cseresnyési arată că „uneori expresia limbă literară (precum în germană "Literatursprache") nu se referă la tipul de limbă național unitar, ci pur și simplu numai la limbajul operelor literare (fie chiar dialectale)”. Această concepție se vede bine în cazul limbii franceze. Standardizarea limbii literare a avut loc în perioada clasicismului (secolul al XVII-lea), pe baza limbajului aristocrației de la curtea regelui, care era foarte diferit de limba vorbită efectiv
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
uneori expresia limbă literară (precum în germană "Literatursprache") nu se referă la tipul de limbă național unitar, ci pur și simplu numai la limbajul operelor literare (fie chiar dialectale)”. Această concepție se vede bine în cazul limbii franceze. Standardizarea limbii literare a avut loc în perioada clasicismului (secolul al XVII-lea), pe baza limbajului aristocrației de la curtea regelui, care era foarte diferit de limba vorbită efectiv în afara acesteia. Normele limbii literare au fost urmate de scriitorii importanți ai acelui secol și
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
concepție se vede bine în cazul limbii franceze. Standardizarea limbii literare a avut loc în perioada clasicismului (secolul al XVII-lea), pe baza limbajului aristocrației de la curtea regelui, care era foarte diferit de limba vorbită efectiv în afara acesteia. Normele limbii literare au fost urmate de scriitorii importanți ai acelui secol și ai celui următor. Ele au fost fixate prin gramatici și dicționare, devenind prescriptive și pentru predarea limbii în școli. Astfel, în acea epocă, limba literară se confunda cu limba standard
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
efectiv în afara acesteia. Normele limbii literare au fost urmate de scriitorii importanți ai acelui secol și ai celui următor. Ele au fost fixate prin gramatici și dicționare, devenind prescriptive și pentru predarea limbii în școli. Astfel, în acea epocă, limba literară se confunda cu limba standard. Limba literară a evoluat cu timpul prin acceptarea de elemente ale limbii efectiv folosite de vorbitori, datorită unor factori externi, cum a fost atitudinea rebelă a romantismului față de clasicism. Începând cu a doua jumătate a
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
fost urmate de scriitorii importanți ai acelui secol și ai celui următor. Ele au fost fixate prin gramatici și dicționare, devenind prescriptive și pentru predarea limbii în școli. Astfel, în acea epocă, limba literară se confunda cu limba standard. Limba literară a evoluat cu timpul prin acceptarea de elemente ale limbii efectiv folosite de vorbitori, datorită unor factori externi, cum a fost atitudinea rebelă a romantismului față de clasicism. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, limba literară s-
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
Limba literară a evoluat cu timpul prin acceptarea de elemente ale limbii efectiv folosite de vorbitori, datorită unor factori externi, cum a fost atitudinea rebelă a romantismului față de clasicism. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, limba literară s-a îndepărtat și mai mult de standardul fixat în perioada clasicismului, rămânând totuși autonomă față de limba comună prin trăsături care îi erau proprii. De la sfârșitul secolului al XX-lea, literatura a încetat să se mai perceapă sau să se
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
sfârșitul secolului al XX-lea, literatura a încetat să se mai perceapă sau să se vrea autonomă din punctul de vedere al limbii. Limba literaturii artistice actuale este foarte diversă, având trăsături din toate registrele limbii, ca și din limba literară din trecut. „Autonomizarea literaturii nu mai este considerată ca înțelegându-se de la sine”, astfel încât unii își pun întrebarea dacă mai există o limbă literară franceză.
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
literaturii artistice actuale este foarte diversă, având trăsături din toate registrele limbii, ca și din limba literară din trecut. „Autonomizarea literaturii nu mai este considerată ca înțelegându-se de la sine”, astfel încât unii își pun întrebarea dacă mai există o limbă literară franceză.
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
de editorul Gosselin în volumul "Nouveaux contes philosophiques". În 1846 a fost inclusă în volumul II (Études philosophiques) al seriei "La Comédie humaine". Nuvela, publicată în același an cu "Pielea de șagri", a marcat un punct de cotitură în cariera literară a lui Balzac și i-a creat autorului o reputație veritabilă de mare scriitor, capabil să trateze toate genurile literare, să combine motive realiste și fantastice în aceeași operă literară și să imprime o notă personală unui subiect fantastic. Succesul
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
La Comédie humaine". Nuvela, publicată în același an cu "Pielea de șagri", a marcat un punct de cotitură în cariera literară a lui Balzac și i-a creat autorului o reputație veritabilă de mare scriitor, capabil să trateze toate genurile literare, să combine motive realiste și fantastice în aceeași operă literară și să imprime o notă personală unui subiect fantastic. Succesul acestei nuvele a făcut ca faima lui Balzac să atingă proporții considerabile în rândul marilor personalități culturale ale epocii precum
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
de șagri", a marcat un punct de cotitură în cariera literară a lui Balzac și i-a creat autorului o reputație veritabilă de mare scriitor, capabil să trateze toate genurile literare, să combine motive realiste și fantastice în aceeași operă literară și să imprime o notă personală unui subiect fantastic. Succesul acestei nuvele a făcut ca faima lui Balzac să atingă proporții considerabile în rândul marilor personalități culturale ale epocii precum George Sand sau Charles Philipon. Ea a trezit, de asemenea
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
Hanul roșu” este o povestire în ramă, în care naratorul inițial prezintă un banchet parizian, la care unul din invitați, bancherul Hermann, relatează celorlalți oaspeți o poveste. În ciuda poveștii senzaționaliste relatate de Hermann și a atmosferei dramatice a nuvelei, opera literară balzaciană este considerată în primul rând un fel de poveste filozofică, confirmând în mod repetat nihilismul moral al înaltei societăți pariziene și existența unor secrete întunecate ascunse în familiile personalităților publice. Criminalul Taillefer este menționat în mai multe scrieri balzaciene
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
poveștii și multe din elementele sale (întâlnirea complet întâmplătoare a ucigașului cu o persoană care cunoaște povestea crimei sale, reamintirea unui trecut infam și cauzarea bolii și a morții sub influența poveștii prezentate de altcineva) evidențiază influența majoră a tradiției literare romantice asupra scrierilor timpurii ale lui Balzac. Potrivit studiului pe care filozoful Alain l-a dedicat acestei nuvele și după analiza literară a lui Anne Marie Meininger : "Hanul roșu" dezvăluie o tehnică de scriere în întregime inovatoare potrivit căreia întrebările
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
infam și cauzarea bolii și a morții sub influența poveștii prezentate de altcineva) evidențiază influența majoră a tradiției literare romantice asupra scrierilor timpurii ale lui Balzac. Potrivit studiului pe care filozoful Alain l-a dedicat acestei nuvele și după analiza literară a lui Anne Marie Meininger : "Hanul roșu" dezvăluie o tehnică de scriere în întregime inovatoare potrivit căreia întrebările sunt puse și în același timp evitate, societatea apare cu bunele și cu relele sale, iar Études philosophiques vor stabili cauzele. Ca
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
Anne Marie Meininger : "Hanul roșu" dezvăluie o tehnică de scriere în întregime inovatoare potrivit căreia întrebările sunt puse și în același timp evitate, societatea apare cu bunele și cu relele sale, iar Études philosophiques vor stabili cauzele. Ca atare, opera literară este importantă. Prima traducere în limba română a fost realizată de către Al. Popovici și tipărită parțial în perioada interbelică (prin anii 1926-1927) în broșura nr. 87 a colecției „Lectura - floarea literaturilor străine” publicată de Editura Adeverul S.A. București. Nuvela a
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
spre deosebire de relația cu Constantin Noica cu care s-a văzut bilunar, timp de trei ani în București, cu Mircea Eliade nu s-a întâlnit dar și-au trimis reciproc cărți. A fost perioada în care George Anca își prefigura stilul literar și tematicile abordate mai târziu în scrierile sale.<br> În baza de date Library of Congress Online Catalog se află circa 25 din scrierile lui Anca, George, 1944-, din care amintim:<br> Selecție din circa 50 cărți literare proprii, interpretări
George Anca () [Corola-website/Science/335245_a_336574]
-
prefigura stilul literar și tematicile abordate mai târziu în scrierile sale.<br> În baza de date Library of Congress Online Catalog se află circa 25 din scrierile lui Anca, George, 1944-, din care amintim:<br> Selecție din circa 50 cărți literare proprii, interpretări comparatiste, studii și comunicări la congrese de antropologie culturală, literatură, educație, biblioteconomie, politologie din numeroase țări. Recomandări:<br> Literary Anthropology, Ed. Bibliotheca, 2005; New York Ramayana, Academia Internațională „Mihai Eminescu” (AIME), 2005; Ibsenienii (7 volume), Ed. Oscar Print, 2005-2006
George Anca () [Corola-website/Science/335245_a_336574]
-
revista "La Silhouette". Revista satirică ilustrată "La Caricature" a publicat la 25 noiembrie 1830 în rubrica „Fantaisies” fragmentul „La Dernière Revue de Napoléon”, sub pseudonimul „le Comte Alex de B...”, și o ilustrație semnată „Henri B ...”, provenind dintr-un proiect literar intitulat „Deux amis” și rămas nefinalizat. Acest fragment va forma începutul primei părți a viitorului roman. Aceste câteva pagini vor fi incluse un an mai târziu într-o nuvelă intitulată „Le Rendez-vous”, ce va fi publicată în numerele din 15
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
pună de acord arta cu morala. Prezentarea cumulativă a dezastrelor și a pedepsei suferite de femeia adulterină pare astăzi însă melodramatică și forțată, deși există și o condamnare implicită de către autor a convențiilor sociale ce prevalează asupra drepturilor individuale. Criticii literari au susținut că Balzac a descoperit în această carte un nou tip de personalitate: Balzac vorbește deci despre căsătorie, despre sexualitatea feminină și despre sentimentele femeii. Aceasta include atât aspirațiile amoroase juvenile, transformate rapid în dezamăgiri, cât și plăcerea sexuală
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
Eforturile de unificare ale textului de către Balzac nu au reușit să elimine lipsa de coeziune narativă a romanului ce se datorează faptului că cele șase capitole au fost scrise la date diferite fără a fi plănuite a forma aceeași operă literară. Profesorul André Le Breton (1860-1930) de la Universitatea Sorbona, unul dintre cercetătorii operei lui Balzac, a criticat cu asprime această acțiune a scriitorului și a exagerat părțile slabe ale romanului: „În ciuda tuturor „cârpelilor” și a tuturor „petecelilor”, ele se văd foarte
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
David John Moore Cornwell (născut la 19 octombrie 1931), pseudonim literar, , este un autor britanic de romane de . În deceniile 1950 și 1960, când Cornwell a lucrat pentru Serviciul Secret și Secret Intelligence Service al Regatului Unit, a început să scrie romane de spionaj sub numele său literar, "." Cel de-al
John le Carré () [Corola-website/Science/335253_a_336582]
-
octombrie 1931), pseudonim literar, , este un autor britanic de romane de . În deceniile 1950 și 1960, când Cornwell a lucrat pentru Serviciul Secret și Secret Intelligence Service al Regatului Unit, a început să scrie romane de spionaj sub numele său literar, "." Cel de-al treilea roman al său, "" (1963, traducere aproximativă, "Spionul care a venit din frig") a devenit un remarcabil succes internațional, rămânând pănă în prezent una din lucrările sale cele mai bune. Datorită acestui roman, care l-a făcut
John le Carré () [Corola-website/Science/335253_a_336582]
-
Bergel a scris și postfața ultimei cărți publicate de Winkler în Germania în anul 2014 - „În locul unde universul trebuie să fi început” Winkler a scris poezii în limbile germană și ebraica. În plus el a tradus în ebraică din creațiile literare germane și românești. În anul 1975 el a fost ales membru al Asociației scriitorilor ebraicim în Asociația scriitorilor de limba germană din Israel și în Centrul internațional PEN (Penclub) al scriitorilor de limba germană din afara statelor de limba germană. În
Manfred Winkler () [Corola-website/Science/335259_a_336588]