192,981 matches
-
titlul de doctor în litere. Concomitent, frecventează și: L'École pratique des hautes études (între doi și șase ani), Școala de Belle-Arte (patru ani), Școala Muzeului Luvru (un an), La Collège de France (circa trei ani) 28 ianuarie 1904: Debutul literar, cu nuvela „Moș Gheorghe” („Adevărul”, suplimentul cultural „Literatură și Arte”) 1910 și 1911: repetitor la Școala de Limbi Orientale din Paris 1912-1913: lector de limba română la „École des Langues Orientales” din Paris 1.09.1913-5.11.1937: profesor titular
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
persecuțiilor, erudiții sunniți au fugit din Iran în țările musulmane din jur. India mogulilor a oferit găzduire sunniților emigrați din Iran într-o mare măsură, astfel încât aceștia au putut continua să scrie și să publice, creându-se astfel o școală literară aparte - sabq-i Hindi - care a avut mare influență asupra evoluției ulterioare a culturii din India islamică. Obiectivele religioase cu importanță pentru șiiți au devenit centre de pelerinaj recunoscute pe plan internațional și protejate ca atare. Astfel, Najaf și Karbala au
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
de Stat pentru Educație Școlară al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice (1942), profesor de limba și literatura franceză la liceul „Gh. Șincai” din București (1946-1947) și profesor de limba franceză la liceul „Mihai Viteazul” din București (1947-1949). A publicat cronici literare în revistele interbelice și postbelice „Herald”, „Rampa”, „Zodiac”, „Azi”, „Vremea”, „Familia” (unde a scris rubrica Scriitori și cărți), „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară” (condusă de Cezar Petrescu), „Axa”, „Universul literar”, „Luceafărul” (Sibiu, 1945), „Kalende”, „Saeculum”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Națiunea” etc.
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
București (1946-1947) și profesor de limba franceză la liceul „Mihai Viteazul” din București (1947-1949). A publicat cronici literare în revistele interbelice și postbelice „Herald”, „Rampa”, „Zodiac”, „Azi”, „Vremea”, „Familia” (unde a scris rubrica Scriitori și cărți), „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară” (condusă de Cezar Petrescu), „Axa”, „Universul literar”, „Luceafărul” (Sibiu, 1945), „Kalende”, „Saeculum”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Națiunea” etc. Pentru o perioadă a fost principalul cronicar literar al revistei "România literară". a fost apropiat de curentul filozofic trăirist, caracterizat prin dorința de
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
la liceul „Mihai Viteazul” din București (1947-1949). A publicat cronici literare în revistele interbelice și postbelice „Herald”, „Rampa”, „Zodiac”, „Azi”, „Vremea”, „Familia” (unde a scris rubrica Scriitori și cărți), „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară” (condusă de Cezar Petrescu), „Axa”, „Universul literar”, „Luceafărul” (Sibiu, 1945), „Kalende”, „Saeculum”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Națiunea” etc. Pentru o perioadă a fost principalul cronicar literar al revistei "România literară". a fost apropiat de curentul filozofic trăirist, caracterizat prin dorința de trăire febrilă, prin criza sufletească și printr-
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
Zodiac”, „Azi”, „Vremea”, „Familia” (unde a scris rubrica Scriitori și cărți), „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară” (condusă de Cezar Petrescu), „Axa”, „Universul literar”, „Luceafărul” (Sibiu, 1945), „Kalende”, „Saeculum”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Națiunea” etc. Pentru o perioadă a fost principalul cronicar literar al revistei "România literară". a fost apropiat de curentul filozofic trăirist, caracterizat prin dorința de trăire febrilă, prin criza sufletească și printr-un „carpediemism” de secol XX. Astfel, într-o însemnare realizată în 21 septembrie 1932 în jurnalul său literar
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
unde a scris rubrica Scriitori și cărți), „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară” (condusă de Cezar Petrescu), „Axa”, „Universul literar”, „Luceafărul” (Sibiu, 1945), „Kalende”, „Saeculum”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Națiunea” etc. Pentru o perioadă a fost principalul cronicar literar al revistei "România literară". a fost apropiat de curentul filozofic trăirist, caracterizat prin dorința de trăire febrilă, prin criza sufletească și printr-un „carpediemism” de secol XX. Astfel, într-o însemnare realizată în 21 septembrie 1932 în jurnalul său literar, el afirma că generația
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
literar al revistei "România literară". a fost apropiat de curentul filozofic trăirist, caracterizat prin dorința de trăire febrilă, prin criza sufletească și printr-un „carpediemism” de secol XX. Astfel, într-o însemnare realizată în 21 septembrie 1932 în jurnalul său literar, el afirma că generația tânără din România anilor '30 simțea o stare de sufocare și o nevoie acută de afirmare: „Generația noastră tânără suferă de grabă. Ar vrea să se facă totul repede și bine. De aici surse de mari
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
prietenia dintre Wyatt Earp și Doc Holliday. În luna aprilie a anului 2015, cunoscutul fizician Freeman Dyson a declarat în New York Times Sunday Book Review că este unul dintre cei trei scriitori pe care i-ar invita la o serată literară, alături de Joan Breton Connelly și Kristen R. Ghodsee.
Mary Doria Russell () [Corola-website/Science/335295_a_336624]
-
a fost o revistă literară franceză fondată în 1829 de Louis Desiré Veron. După doi ani Veron a părăsit revista pentru a conduce Opera din Paris. Revista și-a încetat apariția în 1970. Honoré de Balzac a publicat aici "L'Élixir de longue vie" și
Revue de Paris () [Corola-website/Science/335303_a_336632]
-
baroanei Solange de La Baume. "Revue de Paris" a fost suspendată în 1940, a reapărut în mai 1945 și a disparut definitiv în 1970. Pentru perioada 1829-1854, există variante belgiene contrafăcute ale acestei reviste care au reeditat versiuni piratate ale textelor literare și articolele apărute în "Revue de Paris", dar și din alte reviste pariziene: "La Revue des deux mondes, Revue nouvelle" etc.
Revue de Paris () [Corola-website/Science/335303_a_336632]
-
cursurile Facultății de Litere și Filozofie din cadrul Universității din București. Primul ei articol de presă a fost publicat în 1912, în timp ce prima ei carte, "Crezul ocnașului", a apărut în anul următor. A colaborat la "Revista copiilor și a tinerimii", "Adevărul literar și artistic", "Lupta", "Cuvântul literar", "Dimineața", "Scena", "Rampa", "Femeia", "Gazeta literară" și "Contemporanul". În perioada 1929-1933 a trimis rapoarte de presă la Paris. În 1933 a editat revista "1933-1934". Ea a fondat Asociația Gândirii Europene, pe care a condus-o
Sarina Cassvan () [Corola-website/Science/335314_a_336643]
-
Filozofie din cadrul Universității din București. Primul ei articol de presă a fost publicat în 1912, în timp ce prima ei carte, "Crezul ocnașului", a apărut în anul următor. A colaborat la "Revista copiilor și a tinerimii", "Adevărul literar și artistic", "Lupta", "Cuvântul literar", "Dimineața", "Scena", "Rampa", "Femeia", "Gazeta literară" și "Contemporanul". În perioada 1929-1933 a trimis rapoarte de presă la Paris. În 1933 a editat revista "1933-1934". Ea a fondat Asociația Gândirii Europene, pe care a condus-o timp de opt ani. În
Sarina Cassvan () [Corola-website/Science/335314_a_336643]
-
ei articol de presă a fost publicat în 1912, în timp ce prima ei carte, "Crezul ocnașului", a apărut în anul următor. A colaborat la "Revista copiilor și a tinerimii", "Adevărul literar și artistic", "Lupta", "Cuvântul literar", "Dimineața", "Scena", "Rampa", "Femeia", "Gazeta literară" și "Contemporanul". În perioada 1929-1933 a trimis rapoarte de presă la Paris. În 1933 a editat revista "1933-1934". Ea a fondat Asociația Gândirii Europene, pe care a condus-o timp de opt ani. În acest timp, organizația a fost sponsorizată
Sarina Cassvan () [Corola-website/Science/335314_a_336643]
-
a editat revista "1933-1934". Ea a fondat Asociația Gândirii Europene, pe care a condus-o timp de opt ani. În acest timp, organizația a fost sponsorizată de Elena Văcărescu și finanțată de importante personalități interne și externe. Datorită activității sale literare și de promovare culturală pe plan extern, ea a fost primit în Société des Auteurs Dramatiques și în Académie Féminine des Lettres. Regimul condus de Ion Antonescu în timpul celui de-al doilea război mondial i-a interzis activitatea publicistică pe
Sarina Cassvan () [Corola-website/Science/335314_a_336643]
-
(n. 12 aprilie 1929, Botoșani - d. 25 septembrie 2015) a fost un istoric literar român, cunoscut mai ales ca editor al operei lui Mircea Eliade. A urmat studii la Liceul Național din Iași (1939-1944) și Liceul „Al. Ghica” din Alexandria (1944-1947), apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1951. A
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
București în 1951. A funcționat ca profesor de limba română în învățământul preuniversitar din Bucșani, jud. Dâmbovița (1951-1955), Târgoviște (1955-1959), Pâclișa, jud. Hunedoara (1959-1960) și la Liceul „Dimitrie Bolintineanu” din București (1960-1990). A debutat în „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” (1962), apoi a colaborat la cele mai importante publicații literare din țară. A îngrijit ediții din operele Bucurei Dumbravă, ale lui Bogdan Amaru, G.T. Kirileanu, Nestor Urechia, Ionel Jianu și Constantin Noica, dar a rămas cunoscut ca editor
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
preuniversitar din Bucșani, jud. Dâmbovița (1951-1955), Târgoviște (1955-1959), Pâclișa, jud. Hunedoara (1959-1960) și la Liceul „Dimitrie Bolintineanu” din București (1960-1990). A debutat în „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” (1962), apoi a colaborat la cele mai importante publicații literare din țară. A îngrijit ediții din operele Bucurei Dumbravă, ale lui Bogdan Amaru, G.T. Kirileanu, Nestor Urechia, Ionel Jianu și Constantin Noica, dar a rămas cunoscut ca editor al operei lui Mircea Eliade. A corespondat cu acesta din urmă și
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
exista niciun xerox de utilitate publică, Mircea Handoca a fost nevoit să copieze cu mâna un număr enorm de pagini, ca diecii din mânăstirile noastre, de vrednică pomenire, din îndepărtatele veacuri”, scria Vârgolici într-un articol publicat în revista "România Literară". Activitatea editorială și biobibliografică desfășurată de Handoca a fost lăudată de criticii literari, dar editorului i s-a reproșat admirația într-o anumită măsură fanatică a lui Mircea Eliade. Mircea Handoca a fost admirator fără rezerve al scriitorului, refuzând să
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
cu mâna un număr enorm de pagini, ca diecii din mânăstirile noastre, de vrednică pomenire, din îndepărtatele veacuri”, scria Vârgolici într-un articol publicat în revista "România Literară". Activitatea editorială și biobibliografică desfășurată de Handoca a fost lăudată de criticii literari, dar editorului i s-a reproșat admirația într-o anumită măsură fanatică a lui Mircea Eliade. Mircea Handoca a fost admirator fără rezerve al scriitorului, refuzând să discute trecutul politic al lui Eliade. Criticul Zigu Ornea îi aprecia meritele bibliografice
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
o anumită măsură fanatică a lui Mircea Eliade. Mircea Handoca a fost admirator fără rezerve al scriitorului, refuzând să discute trecutul politic al lui Eliade. Criticul Zigu Ornea îi aprecia meritele bibliografice și editoriale, contestându-i însă calitățile de critic literar. „A vrut mai mult decât asta și a scris, în 1992, un fel de monografie, ratată, despre crâmpeie din viața și opera lui Eliade. E evident că scriitura nu e domeniul său de rezistență, probă fiind și prefețele la unele
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
limba română de Mihnea și Kati Fuiorescu, Nicolae Crișan și Constantin Olariu. În fum și în lumină" a fost tradus în limba germană (1963), " Prima zăpadă" în limba sârbă (1964) și "Sub rădăcini" în limba rusă (1972). A tradus opere literare (romane, povestiri, publicistică) ale mai multor scriitori români: Francisc Munteanu, Remus Luca, Lucia Demetrius, Ion Băieșu, Tudor Arghezi, Marin Preda, George Călinescu, Mihail Sebastian, Aurel Mihale, Laurențiu Fulga, Gala Galaction, I. A. Brătescu-Voinești, Paul Georgescu, Mircea Horia Simionescu, Aurel Dragoș
Ferenc Papp (traducător) () [Corola-website/Science/335337_a_336666]
-
armată de spioni, trimisă de Al-Manșūr. Deși un conducător strict și dur, Al-Manșūr a reușit, prin demersurile sale, să asigure stabilitatea noului regim prin reformele sale și să contribuie la îmbogățirea culturii deja existente pe teritoriul arab, atât pe plan literar și științific, cât și pe plan artistic. După moartea sa, au existat ca și în cazul omeyyazilor, probleme cu succesiunea, deși aceasta fusese rezolvată de Saffah în momentul în care îl desemnase pe Isa, unul dintre nepoții săi, al doilea
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
(în maghiară: Sámuel Kastriener, 16 octombrie 1871 Timișoara - 23 octombrie 1937 Timișoara) a fost un ziarist, critic literar, scriitor și traducător de limbă germană și maghiară, evreu originar din Banat, România. s-a născut în 1871,la Timișoara pe atunci în Austro-Ungaria, fiind unul din cei trei fii ai lui Mór Kastriener.De la vârsta de 2 ani Kastriener
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
evreiești din localitate. Alături de dr. Adolf Vertes, președintele Comunității evreilor, și alții, a făcut parte din fondatorii și promotorii Liceului izraelit din Timișoara, care a luat ființă după unirea Banatului la România.În 1929 a fost ales membru al Societății literare maghiare „Arany János”. În calitatea de șef al departamentului cultural al comunității evreiești, Kastriener a cultivat tradiția iudaică și relații de colaborare cu comunitatea germană din oraș. A fost în anul 1932 unul din organizatorii jubileului lui Goethe la Timișoara
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]