192,525 matches
-
științelor naturii, identifică metodele științifică și istorică, și duce fie la simpla acumulare de fapte, fie la stabilirea unor "legi" istorice foarte generalizate. Cea de a doua, tăgăduind că cercetarea literaturii ar fi o știință, proclamă caracterul personal al "înțelegerii" literare și "individualitatea" și chiar "unicitatea" fiecărei opere literare. Dar prin formularea ei extremă, soluția antiștiințifică prezintă primejdii evidente. Intuiția" personală poate duce la o "apreciere" pur emoțională, la un subiectivism fără rezerve. A sublinia "individualitatea" și chiar "unicitatea" fiecărei opere
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
duce fie la simpla acumulare de fapte, fie la stabilirea unor "legi" istorice foarte generalizate. Cea de a doua, tăgăduind că cercetarea literaturii ar fi o știință, proclamă caracterul personal al "înțelegerii" literare și "individualitatea" și chiar "unicitatea" fiecărei opere literare. Dar prin formularea ei extremă, soluția antiștiințifică prezintă primejdii evidente. Intuiția" personală poate duce la o "apreciere" pur emoțională, la un subiectivism fără rezerve. A sublinia "individualitatea" și chiar "unicitatea" fiecărei opere literare - deși reprezintă o reacție salutară împotriva generalizărilor
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și "individualitatea" și chiar "unicitatea" fiecărei opere literare. Dar prin formularea ei extremă, soluția antiștiințifică prezintă primejdii evidente. Intuiția" personală poate duce la o "apreciere" pur emoțională, la un subiectivism fără rezerve. A sublinia "individualitatea" și chiar "unicitatea" fiecărei opere literare - deși reprezintă o reacție salutară împotriva generalizărilor pripite - înseamnă a uita că nici o operă literară nu poate fi pe de-a-ntregul "unică", pentru că în acest caz ar fi cu totul ininteligibilă. Este, desigur, adevărat că atât Hamlet cât și un
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
prezintă primejdii evidente. Intuiția" personală poate duce la o "apreciere" pur emoțională, la un subiectivism fără rezerve. A sublinia "individualitatea" și chiar "unicitatea" fiecărei opere literare - deși reprezintă o reacție salutară împotriva generalizărilor pripite - înseamnă a uita că nici o operă literară nu poate fi pe de-a-ntregul "unică", pentru că în acest caz ar fi cu totul ininteligibilă. Este, desigur, adevărat că atât Hamlet cât și un poem ca Trees ( Copacii) de Joyce Kilmer sunt unice. Dar chiar și o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Kilmer sunt unice. Dar chiar și o grămadă de gunoi este unică în felul ei, în sensul că proporțiile, poziția și combinațiile ei chimice precise nu pot fi reproduse exact de altă grămadă. De altfel, toate cuvintele din orice operă literară de artă sunt, prin însăși natura lor, "generale" și nu particulare. 42 Disputa dintre "universal" și "particular" în literatură dăinuiește de când Aristotel a proclamat poezia ca fiind mai universală și, în consecință, mai filozofică decât istoria, oare se ocupă numai
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
particulare, și de când Samuel Johnson a afirmat că poetul nu trebuie "să numere nervurile lalelei". Romanticii și criticii foarte moderni nu contenesc să accentueze caracterul particular al poeziei, "textura" ei, caracterul ei concret.*10 Dar trebuie recunoscut că fiecare operă literară este în același timp și generală și particulară sau - poate mai exact - și individuală și generală. Căci individualitatea este altceva decât particularitatea și unicitatea completă.* 11 Ca orice ființă omenească, fiecare operă literară are caracteristicile ei individuale; dar are, de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
10 Dar trebuie recunoscut că fiecare operă literară este în același timp și generală și particulară sau - poate mai exact - și individuală și generală. Căci individualitatea este altceva decât particularitatea și unicitatea completă.* 11 Ca orice ființă omenească, fiecare operă literară are caracteristicile ei individuale; dar are, de asemenea, însușiri comune cu alte opere literare, exact cum fiecare om are trăsături comune cu întreaga omenire, cu toți indivizii care aparțin aceluiași sex, aceleiași națiuni, clase, profesii etc. Așadar, putem emite și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și particulară sau - poate mai exact - și individuală și generală. Căci individualitatea este altceva decât particularitatea și unicitatea completă.* 11 Ca orice ființă omenească, fiecare operă literară are caracteristicile ei individuale; dar are, de asemenea, însușiri comune cu alte opere literare, exact cum fiecare om are trăsături comune cu întreaga omenire, cu toți indivizii care aparțin aceluiași sex, aceleiași națiuni, clase, profesii etc. Așadar, putem emite și noi generalizări în legătură cu operele literare, cu drama elizabetană, cu întreaga producție dramatică, literară, artistică
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
dar are, de asemenea, însușiri comune cu alte opere literare, exact cum fiecare om are trăsături comune cu întreaga omenire, cu toți indivizii care aparțin aceluiași sex, aceleiași națiuni, clase, profesii etc. Așadar, putem emite și noi generalizări în legătură cu operele literare, cu drama elizabetană, cu întreaga producție dramatică, literară, artistică. Critica literară și istoria literară încearcă amândouă să caracterizeze individualitatea unei opere, a unui autor, a unei perioade sau a unei literaturi naționale. Dar această caracterizare nu se poate face decât
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
opere literare, exact cum fiecare om are trăsături comune cu întreaga omenire, cu toți indivizii care aparțin aceluiași sex, aceleiași națiuni, clase, profesii etc. Așadar, putem emite și noi generalizări în legătură cu operele literare, cu drama elizabetană, cu întreaga producție dramatică, literară, artistică. Critica literară și istoria literară încearcă amândouă să caracterizeze individualitatea unei opere, a unui autor, a unei perioade sau a unei literaturi naționale. Dar această caracterizare nu se poate face decât în termeni universali, pe baza unei teorii literare
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cum fiecare om are trăsături comune cu întreaga omenire, cu toți indivizii care aparțin aceluiași sex, aceleiași națiuni, clase, profesii etc. Așadar, putem emite și noi generalizări în legătură cu operele literare, cu drama elizabetană, cu întreaga producție dramatică, literară, artistică. Critica literară și istoria literară încearcă amândouă să caracterizeze individualitatea unei opere, a unui autor, a unei perioade sau a unei literaturi naționale. Dar această caracterizare nu se poate face decât în termeni universali, pe baza unei teorii literare. De aceea știința
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
are trăsături comune cu întreaga omenire, cu toți indivizii care aparțin aceluiași sex, aceleiași națiuni, clase, profesii etc. Așadar, putem emite și noi generalizări în legătură cu operele literare, cu drama elizabetană, cu întreaga producție dramatică, literară, artistică. Critica literară și istoria literară încearcă amândouă să caracterizeze individualitatea unei opere, a unui autor, a unei perioade sau a unei literaturi naționale. Dar această caracterizare nu se poate face decât în termeni universali, pe baza unei teorii literare. De aceea știința literară are foarte
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
literară, artistică. Critica literară și istoria literară încearcă amândouă să caracterizeze individualitatea unei opere, a unui autor, a unei perioade sau a unei literaturi naționale. Dar această caracterizare nu se poate face decât în termeni universali, pe baza unei teorii literare. De aceea știința literară are foarte mare nevoie astăzi de o teorie literară, de un organon de metode. Această năzuință nu înseamnă însă, desigur, o minimalizare a importanței înțelegerii și aprecierii emoționale ca două condiții preliminare ale cunoașterii și, prin
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și istoria literară încearcă amândouă să caracterizeze individualitatea unei opere, a unui autor, a unei perioade sau a unei literaturi naționale. Dar această caracterizare nu se poate face decât în termeni universali, pe baza unei teorii literare. De aceea știința literară are foarte mare nevoie astăzi de o teorie literară, de un organon de metode. Această năzuință nu înseamnă însă, desigur, o minimalizare a importanței înțelegerii și aprecierii emoționale ca două condiții preliminare ale cunoașterii și, prin urmare, ale considerațiilor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
opere, a unui autor, a unei perioade sau a unei literaturi naționale. Dar această caracterizare nu se poate face decât în termeni universali, pe baza unei teorii literare. De aceea știința literară are foarte mare nevoie astăzi de o teorie literară, de un organon de metode. Această năzuință nu înseamnă însă, desigur, o minimalizare a importanței înțelegerii și aprecierii emoționale ca două condiții preliminare ale cunoașterii și, prin urmare, ale considerațiilor noastre asupra literaturii. Dar acestea mu sunt decât condiții preliminare
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
metode. Această năzuință nu înseamnă însă, desigur, o minimalizare a importanței înțelegerii și aprecierii emoționale ca două condiții preliminare ale cunoașterii și, prin urmare, ale considerațiilor noastre asupra literaturii. Dar acestea mu sunt decât condiții preliminare. A susține că cercetarea literară servește numai arta lecturii înseamnă a concepe greșit obiectivul cunoașterii sistematice, oricât de indispensabilă ar fi această artă pentru cel care studiază literatura. Chiar dacă națiunea de "lectură" ar fi folosită într-un sens suficient de larg pentru a include înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
folosită într-un sens suficient de larg pentru a include înțelegerea critică și sensibilitatea, arta lecturii rămâne un obiectiv doar pentru cultivarea personală a cititorului. Ca atare ea este cât se poate de recomandabilă și constituie baza unei întinse culturi literare. Arta lecturii nu poate însă înlocui noțiunea de "cercetare literară" concepută ca o tradiție suprapersonală, ca un corp în continuă creștere format din informații, intuiție și judecăți critice. 43 <titlu> 2. Natura literaturii Prima problemă pe care trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
înțelegerea critică și sensibilitatea, arta lecturii rămâne un obiectiv doar pentru cultivarea personală a cititorului. Ca atare ea este cât se poate de recomandabilă și constituie baza unei întinse culturi literare. Arta lecturii nu poate însă înlocui noțiunea de "cercetare literară" concepută ca o tradiție suprapersonală, ca un corp în continuă creștere format din informații, intuiție și judecăți critice. 43 <titlu> 2. Natura literaturii Prima problemă pe care trebuie s-o abordăm este, evident, aceea a obiectului cercetării literare. Ce e
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de "cercetare literară" concepută ca o tradiție suprapersonală, ca un corp în continuă creștere format din informații, intuiție și judecăți critice. 43 <titlu> 2. Natura literaturii Prima problemă pe care trebuie s-o abordăm este, evident, aceea a obiectului cercetării literare. Ce e literatura ? Ce nu e literatura ? Care e natura literaturii ? Oricât de simple ar părea aceste întrebări, rareori li se dau răspunsuri clare. Unul dintre răspunsuri consideră drept "literatură" tot ce s-a tipărit. Ar urma deci să studiem
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
aducă la istoria culturii".*1 Conform concepției lui Greenlaw și potrivit practicii multor cercetători, studiul literaturii a ajuns astfel să fie nu numai strâns legat de istoria civilizației, dar chiar să se identifice cu aceasta. Un asemenea studiu nu este literar decât în sensul că se ocupă de tipărituri sau scrieri, care constituie, în mod necesar, principalul izvor al cunoștințelor noastre de istorie în sprijinul acestei concepții, se poate susține, desigur, că istoricii neglijează aceste probleme, că sunt prea preocupați de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
scrieri, care constituie, în mod necesar, principalul izvor al cunoștințelor noastre de istorie în sprijinul acestei concepții, se poate susține, desigur, că istoricii neglijează aceste probleme, că sunt prea preocupați de istoria diplomatică, militară și economică și că, așadar, cercetătorul literar este îndreptățit să cotropească și să anexeze un teritoriu vecin. Fără îndoială, nimănui nu trebuie să i se interzică să pătrundă în vreun domeniu care-1 interesează și fără îndoială că se pot invoca numeroase argumente în favoarea cultivării istoriei civilizației în
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
nu trebuie să i se interzică să pătrundă în vreun domeniu care-1 interesează și fără îndoială că se pot invoca numeroase argumente în favoarea cultivării istoriei civilizației în cel mai larg înțeles. Dar, totuși, un asemenea studiu încetează de a fi literar. 44 Obiecția ca aceasta nu ar fi decât o simplă controversă de ordin terminologic este neconvingătoare. De fapt, studiul a tot ceea ce este legat de istoria civilizației nu mai lasă loc pentru cercetările strict literare. Toate distincțiile dispar ; se introduc
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
studiu încetează de a fi literar. 44 Obiecția ca aceasta nu ar fi decât o simplă controversă de ordin terminologic este neconvingătoare. De fapt, studiul a tot ceea ce este legat de istoria civilizației nu mai lasă loc pentru cercetările strict literare. Toate distincțiile dispar ; se introduc criterii străine de literatură ; și, prin urmare, literatura ajunge să fie considerată de valoare numai în măsura în care furnizează rezultate pentru cutare sau cutare disciplină adiacentă. Așadar, a identifica literatura cu istoria civilizației înseamnă a nega existența
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
prin urmare, literatura ajunge să fie considerată de valoare numai în măsura în care furnizează rezultate pentru cutare sau cutare disciplină adiacentă. Așadar, a identifica literatura cu istoria civilizației înseamnă a nega existența unui domeniu specific și a unor metode specifice proprii cercetării literare. Alt mod de a defini literatura constă în a-i limita domeniul la "cărțile mari", la cărțile care, indiferent de subiect, sunt "remarcabile prin forma sau expresia lor literară". Aici criteriul este fie numai valoarea estetică, fie valoarea estetică asociată
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
existența unui domeniu specific și a unor metode specifice proprii cercetării literare. Alt mod de a defini literatura constă în a-i limita domeniul la "cărțile mari", la cărțile care, indiferent de subiect, sunt "remarcabile prin forma sau expresia lor literară". Aici criteriul este fie numai valoarea estetică, fie valoarea estetică asociată cu o deosebită calitate intelectuală, în cadrul poeziei lirice, al dramaturgiei și al romanului, cele mai mari opere sunt alese după criterii estetice; alte cărți sunt selecționate pe baza reputației
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]