192,525 matches
-
de a vorbi despre ea. Când spunem "asta nu e literatură", exprimăm o judecată de valoare de acest fel ; emitem o judecată similară când, vorbind despre o carte de istorie, filozofie s-au știință, spunem că aparține "literaturii". Majoritatea istoriilor literare includ și analiza operei filozofilor, istoricilor, teologilor, moraliștilor, politicienilor și chiar a unor oameni de știință. Ar fi greu de imaginat, de exemplu, o istorie literară a Angliei în secolul al XVIII-lea fără o prezentare amplă a lui Berkeley
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
o carte de istorie, filozofie s-au știință, spunem că aparține "literaturii". Majoritatea istoriilor literare includ și analiza operei filozofilor, istoricilor, teologilor, moraliștilor, politicienilor și chiar a unor oameni de știință. Ar fi greu de imaginat, de exemplu, o istorie literară a Angliei în secolul al XVIII-lea fără o prezentare amplă a lui Berkeley și Hume, a episcopului Butler sau a lui Gibbon, a lui Burke și chiar a lui Adam Smith. Prezentarea acestor autori, deși, de obicei, mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
domeniul lor de specialitate. În realitate însă, Hume poate fi judecat corect numai ca filozof, Gibbon numai ca istoric, episcopul Butler numai ca apologet și moralist creștin, iar Adam Smith numai ca moralist și economist. 45 Dar în cele mai multe istorii literare acești gânditori sunt discutați în mod fragmentar, rupți din contextul potrivit - istoria materiei de care s-au ocupat - deci fără o înțelegere reală a istoriei filozofiei, a teoriei etice, a istoriografiei, a teoriei economice. Evident, istoricul literar nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
în cele mai multe istorii literare acești gânditori sunt discutați în mod fragmentar, rupți din contextul potrivit - istoria materiei de care s-au ocupat - deci fără o înțelegere reală a istoriei filozofiei, a teoriei etice, a istoriografiei, a teoriei economice. Evident, istoricul literar nu se poate transforma automat într-un bun cunoscător al istoriei tuturor acestor discipline. El devine pur și simplu un compilator, un intrus .conștient de propria lui incompetență. Din punct de vedere pedagogic, studierea în mod izolat a unor "cărți
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
îndoim însă că acest principiu merită să fie aplicat ca atare în domeniul științelor, al istoriei sau al oricărei alte discipline acumulative oare progresează continuu. Cât privește domeniul istoriei literaturii de imaginație, limitarea la cărțile mân" face incomprehensibilă continuitatea tradiției literare, dezvoltarea genurilor literare și chiar însăși natura procesului literar, pe lângă că ea lasă în umbră factorii sociali, lingvistici, ideologici și alți factori determinanți. Acest principiu introduce un punct de vedere excesiv de "estetic" în istorie, filozofie și alte discipline similare. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
acest principiu merită să fie aplicat ca atare în domeniul științelor, al istoriei sau al oricărei alte discipline acumulative oare progresează continuu. Cât privește domeniul istoriei literaturii de imaginație, limitarea la cărțile mân" face incomprehensibilă continuitatea tradiției literare, dezvoltarea genurilor literare și chiar însăși natura procesului literar, pe lângă că ea lasă în umbră factorii sociali, lingvistici, ideologici și alți factori determinanți. Acest principiu introduce un punct de vedere excesiv de "estetic" în istorie, filozofie și alte discipline similare. Nu există, evident, nici un
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ca atare în domeniul științelor, al istoriei sau al oricărei alte discipline acumulative oare progresează continuu. Cât privește domeniul istoriei literaturii de imaginație, limitarea la cărțile mân" face incomprehensibilă continuitatea tradiției literare, dezvoltarea genurilor literare și chiar însăși natura procesului literar, pe lângă că ea lasă în umbră factorii sociali, lingvistici, ideologici și alți factori determinanți. Acest principiu introduce un punct de vedere excesiv de "estetic" în istorie, filozofie și alte discipline similare. Nu există, evident, nici un alt motiv decât accentul pus pe
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
muzică. Dar nu trebuie să uităm că limba nu este o materie inertă ca piatra, ci este ea însăși o creație a omului, fiind astfel purtătoarea moștenirii culturale a unui grup lingvistic. Principalele distincții care trebuie făcute sunt între limba literară (limba scriitorilor) limba vorbită și limbajul științific. Modul în care Thomas Clark Pollock tratează această problemă în The Nature of Literature *3, deși corect, nu este pe de-a-ntregul satisfăcător, în special în ce privește .precizarea distincției dintre limba literară și limba
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
între limba literară (limba scriitorilor) limba vorbită și limbajul științific. Modul în care Thomas Clark Pollock tratează această problemă în The Nature of Literature *3, deși corect, nu este pe de-a-ntregul satisfăcător, în special în ce privește .precizarea distincției dintre limba literară și limba vorbită. Problema este decisivă și nu e de loc simplă în practică, deoarece literatura, spre deosebire de alte arte, nu are un mijloc de exprimare oare să fie numai al ei și deoarece există, fără îndoială, numeroase forme mixte și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
deoarece literatura, spre deosebire de alte arte, nu are un mijloc de exprimare oare să fie numai al ei și deoarece există, fără îndoială, numeroase forme mixte și tranziții subtile. Este destul de ușor să facem o distincție între limbajul științific și limba literară. Totuși, simplul contrast dintre "gândire" și "emoție" sau "sentiment" nu este suficient- Literatura conține și ea gândire, iar limbajul emoțional nu este nicidecum limitat la literatură: dovada acestui fapt o poate face o conversație între doi îndrăgostiți sau orice ceartă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de semne similar cu cele din matematică sau din logica simbolică. Idealul lui este o limbă universală, ca acea characteristică universalis pe care, încă la sfârșitul secolului al XVII-lea, începuse s-o elaboreze Leibniz. Comparată cu limbajul științific, limba literară va părea defectuoasă din anumite puncte de vedere. Ea abundă în ambiguități ; 47 ca orice limbă istorică, ea e plină de omonime, de categorii arbitrare sau iraționale, cum ar fi genul gramatical ; ea este saturată de reminiscențe, asociații și accidente
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ca orice limbă istorică, ea e plină de omonime, de categorii arbitrare sau iraționale, cum ar fi genul gramatical ; ea este saturată de reminiscențe, asociații și accidente istorice, într-un cuvânt, ea este plină de implicații secundare, în afară de aceasta, limba literară este departe de a fi pur referențială. Ea are latura ei expresivă ; ea indică tonul și atitudinea vorbitorului sau scriitorului. Și ea nu se mulțumește doar să enunțe și să exprime ceva; ea urmărește să și influențeze atitudinea cititorului, să-1
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
tonul și atitudinea vorbitorului sau scriitorului. Și ea nu se mulțumește doar să enunțe și să exprime ceva; ea urmărește să și influențeze atitudinea cititorului, să-1 convingă și, în cele din urmă, să-și schimbe mentalitatea. Mai există între limba literară și limbajul științific încă o deosebire importantă: în prima se accentuează semnul însuși, simbolismul sonor al cuvântului. S-au inventat tot felul de metode pentru a atrage atenția asupra acestuia, ca, de exemplu, metrul, aliterația și figurile de sunet. (a
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
au inventat tot felul de metode pentru a atrage atenția asupra acestuia, ca, de exemplu, metrul, aliterația și figurile de sunet. (a). Aceste deosebiri față de limbajul științific pot exista, într-o măsură mai mare sau mai mică, în diferitele opere literare: de exemplu, într-un roman figura de sunet va fi mai puțin importantă decât în anumite poezii lirice a căror traducere fidelă este imposibilă, într-un "roman obiectiv", care poate deghiza sau chiar ascunde atitudinea scriitorului, elementul expresiv va fi
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
gradul de intelectualizare a limbii poate varia considerabil: există poeme filozofice și didactice și romane cu teză care se apropie, cel puțin uneori, de folosirea științifică a limbii. Totuși, indiferent de tipurile mixte care ar apărea la analiza unor opere literare concrete, deosebirile dintre folosirea literară și folosirea științifică a limbii sunt limpezi: limba literară este mult mai strâns legată de structura istorică a limbii; ea folosește în mod conștient calitățile sonore ale semnului însuși; ea are latura ei expresivă și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
poate varia considerabil: există poeme filozofice și didactice și romane cu teză care se apropie, cel puțin uneori, de folosirea științifică a limbii. Totuși, indiferent de tipurile mixte care ar apărea la analiza unor opere literare concrete, deosebirile dintre folosirea literară și folosirea științifică a limbii sunt limpezi: limba literară este mult mai strâns legată de structura istorică a limbii; ea folosește în mod conștient calitățile sonore ale semnului însuși; ea are latura ei expresivă și pragmatică pe care limbajul științific
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
romane cu teză care se apropie, cel puțin uneori, de folosirea științifică a limbii. Totuși, indiferent de tipurile mixte care ar apărea la analiza unor opere literare concrete, deosebirile dintre folosirea literară și folosirea științifică a limbii sunt limpezi: limba literară este mult mai strâns legată de structura istorică a limbii; ea folosește în mod conștient calitățile sonore ale semnului însuși; ea are latura ei expresivă și pragmatică pe care limbajul științific va dori întotdeauna s-o reducă cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
mod conștient calitățile sonore ale semnului însuși; ea are latura ei expresivă și pragmatică pe care limbajul științific va dori întotdeauna s-o reducă cât mai mult cu putință. Mai mereu de stabilit este distincția dintre limba vorbită și limba literară. Limba vorbită nu este o noțiune cu un conținut uniform: ea include numeroase variante ca limbajul familiar, limbajul comercial limbajul oficial, limbajul religios, jargonul studențesc. Dar, evident, multe dintre cele ce s-au spus despre limba literară sunt valabile și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
vorbită și limba literară. Limba vorbită nu este o noțiune cu un conținut uniform: ea include numeroase variante ca limbajul familiar, limbajul comercial limbajul oficial, limbajul religios, jargonul studențesc. Dar, evident, multe dintre cele ce s-au spus despre limba literară sunt valabile și pentru celelalte stiluri ale limbii, ou excepția limbajului științific. 48 Limba vorbită are și ea funcția ei expresivă, deși aceasta variază de la comunicarea oficială incoloră la pledoaria pasionată stârnită de un moment de criză emoțională. Limba vorbită
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
pălăvrăgeala aproape fără sens a unui om matur într-o societate arată că limba este folosită de multe ori fără ca funcția ei să fie strict sau, măcar în mod preponderent, una de comunicare. În primul rând se impune ca limba literară să fie deosebită din punct de vedere cantitativ de diferitele stiluri obișnuite ale limbii. Ea exploatează resursele limbii mult mai deliberat și mai sistematic în opera unui poet subiectiv găsim exprimată o "personalitate" .mult mai închegată și mai vie decât
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și preformate de munca tăcută și anonimă a multor generații. In unele literaturi foarte dezvoltate, și în special în anumite epoci, poetul se poate mulțumi să folosească o convenție stabilită: limba, ca să spunem așa, poetizează pentru el. Totuși, fiecare operă literară impune o ordine, o organizare, o unitate a materialului ei- Uneori această unitate este foarte slabă, ca în multe schițe sau povestiri de aventuri ; dar ea poate 49 ajunge până la organizarea complexă, bine închegată a unor poezii în care este
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de aventuri ; dar ea poate 49 ajunge până la organizarea complexă, bine închegată a unor poezii în care este aproape imposibil să schimbi un cuvânt sau poziția unui cuvânt fără a prejudicia efectul de ansamblu. Sub aspect pragmatic, deosebirea dintre limba literară și limba vorbită este mult mai clară. Noi refuzăm să numim poezie și etichetăm drept retorică goală orice operă literară care încearcă să ne convingă să întreprindem o anumită acțiune concretă. Poezia adevărată ne afectează într-un mod mai subtil
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
să schimbi un cuvânt sau poziția unui cuvânt fără a prejudicia efectul de ansamblu. Sub aspect pragmatic, deosebirea dintre limba literară și limba vorbită este mult mai clară. Noi refuzăm să numim poezie și etichetăm drept retorică goală orice operă literară care încearcă să ne convingă să întreprindem o anumită acțiune concretă. Poezia adevărată ne afectează într-un mod mai subtil. Arta creează un fel de cadru oare scoate conținutul operei din lumea realității. Putem deci reintroduce în analiza noastră semantică
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
au un scop complet diferit, străin de estetică, cum ar fi tratatele științifice, disertațiile filozofice, pamfletele politice, predicile. (b) Dar natura literaturii iese la iveală în modul cel mai clar dacă analizăm lumea la care se referă ea. Sâmburele artei literare se află, evident, în genurile tradiționale, adică în lirică, epică și dramă, în toate acestea conținutul se referă la o lume fictivă, imaginară. Aserțiunile dintr-un roman, dintr-o poezie 50 sau dintr-o dramă nu sunt adevărate în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
desigur, caracterul fictiv - nu constituie altceva decât reformularea, într-un cadru de analiză semantică, a unor străvechi termeni estetici, ca "unitate în varietate", "contemplare dezinteresată", "distanțare estetică", "detașare", "invenție", "imaginație", "creație". Fiecare dintre acești termeni surprinde un aspect al operei literare, o trăsătură caracteristică a direcțiilor ei semantice. Nici unul, luat singur, nu este satisfăcător. Se impune, așadar, cel puțin o concluzie: opera de artă literară nu este un obiect simplu, ci o alcătuire foarte complexă care are un caracter stratificat și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]