19,188 matches
-
grele, germanii au cucerit pentru o scurtă vreme controlul asupra înălțimii dar, până la sfârșitul zilei, dealul a fost recucerit de americani. Militarii germani din cele două regimente au fost uciși sau răniți aproape în totalitate. În zilele de 11-13 octombrie, aviația aliată a bombardat orașul Aachen, în special țintele din apropierea liniilor americane. Pe 14 octombrie, Regimentul al 26-lea de infanterie americană a primit sarcina cuceririi zonei industriale a Aachenului, în cadrul pregătirilor pentru asaltul asupra orașului. Pe 15 octombrie, germanii au
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
să lărgească breșa dintre cele două ramuri ale încercuirii americane și au atacat pozițiile Diviziei I de infanterie. Deși mai multe tancuri grele au reușit să străpungă liniile americane, grosul trupelor germane a fost distrus de focul artileriei și atacurile aviației. Divizia a 3-a Panzergrenadier a încercat a doua zi să organizeze un contraatac local, dar a fost respinsă cu pierderi grele, fiind incapabilă să organizeze acțiuni ofensive viitoare. În nord, Divizia a 30-a, sprijinită de elemente ale Diviziei
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
de flăcări, și sprijiniți de doar câteva tancuri și un singur obuzier de 155mm, au trebuit să atace garnizoane orașului formată din aproximativ 5.000 de soldați germani (printre care se aflau și membri ai serviciilor auxiliare din flota maritimă, aviație și poliție). Cei mai mulți soldați germani erau lipsiți de experiență de luptă, erau slab instruiți și erau sprijiniți de doar câteva tancuri și tunuri de asalt. Apărătorii Aachenului se foloseau de clădirile transformate în puncte fortificate, în special în centrul vechi
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
de inamic, tancurile și celelalte vehicule blindate au continuat înaintarea cu mare grijă, deseori distrugând cu foc direct clădirile care puteau adăposti tunuri antitanc. În paralel, infanteria americană a verificat fiecare clădire, pentru ca să anihileze orice cuib de rezistență inamică. În timp ce aviația aliată împiedica manevrele forțelor terestre inamice, infanteriștii germani s-au folosit de canalizarea orașului pentru ca să se deplaseze în spatele liniilor americane și să le atace din spate. Rezistența apărătorilor germani a fost foarte puternică, ei lansând dese contraatacuri de mică amploare
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Globalizarea, ca fenomen într-o creștere accelerată, a creat o nevoie mare de forță de muncă capabilă de a comunica în diferite limbi. Utilizarea predilecta a limbilor de circulație internațională se face în domenii precum comerțul, turismul, relațiile internaționale, tehnologie, aviație, media și știință, etc. Există multe metode de studiu a limbilor străine, mai vechi sau mai noi. Câteodată confundate, termenii „abordare”, „metodă” și „tehnică” sunt concepte diferite O „abordare” este un set de ipoteze despre natura limbii și învățarea limbii
Educație lingvistică () [Corola-website/Science/336402_a_337731]
-
de aceea s-au regăsit în documentele ulterioare elaborate atât de primul, cât și de al doilea Corp al Voluntarilor români din Rusia. Această declarație a fost dealtfel tipărită, alături de informații privind voluntarii de la Darnița, pe foi volante, lansate de aviația aliată asupra pozițiilor trupelor austro-ungare din Italia.
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
Adolphe Célestin Pégoud (13 iunie 1889 - 31 august 1915) a fost un aviator și instructor de zbor francez care a devenit primul as al aviației din istorie în timpul Primului Război Mondial. Adolphe Célestin Pégoud s-a născut la 13 iunie 1889 în Montferrat, Franța. A servit în Armata Franceză din 1907 până în 1913. Demobilizat pe data de 13 februarie 1913, el a început să zboare imediat și
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
cu un singur loc și în luna aprilie a realizat alte două victorii. A șasea victorie a avut loc în luna iulie. Nu se știe câte dintre victoriile lui Pégoud au implicat distrugerea avioanelor inamice, deoarece luptele aeriene de la începuturile aviației erau destul de rare pentru a fi creditate ca motiv al aterizărilor forțate. Cu toate acestea, este sigur că Pégoud, mai degrabă decât Roland Garros (patru victorii documentate), a fost primul pilot care a dobândit statutul de as al aviației. La
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
începuturile aviației erau destul de rare pentru a fi creditate ca motiv al aterizărilor forțate. Cu toate acestea, este sigur că Pégoud, mai degrabă decât Roland Garros (patru victorii documentate), a fost primul pilot care a dobândit statutul de as al aviației. La 31 august 1915, sublocotenentul Pégoud a fost împușcat și ucis de unul dintre elevii săi germani de dinainte de război, subofițerul Walter Kandulski, în timp ce efectua o manevră de interceptare a unui avion de recunoaștere german. Avea la acel moment vârsta
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
îndeplinite. S-au executat modernizări și la radioaltimetrul PRV-9A. Radarul a fost destinat pentru descoperirea și recunoașterea țintelor aeriene în zona sa de observare, direcționarea automată a radioaltimetrului PRV-9A (B) pe țintă, transmiterea coordonatelor țintelor la punctul de comandă, dirijarea aviației de vânătoare de la indicatorul de observare circulară, transmiterea datelor despre situația aeriană la sistemele automatizate de conducere ”Vozduh-1M”, ”Vozduh-1P”. Radiotelemetrul este compus din următoarele sisteme: S-a prevăzut lucrul radiotelemetrului cu două radioaltimetre. Radiotelemetrul se folosea în calitate de radar de descoperire
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
în dimineața zilei de 10 mai, pentru că ar fi permis deplasarea Diviziei 9 Panzer către centrul Olandei. Rezistența opusă de militarii olandezi a fost peste așteptările germanilor, care, pe 14 mai 1940, au supus întregul oraș unui masiv bombardament de aviație. Traficul devenise foarte intens pe vechiul pod Willem, iar planurile pentru construcția unuia nou datează dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Lipsa fondurilor a făcut ca Serviciul Lucrărilor Publice să poată aborda abia în anii 1970 realizarea unui nou
Podul Willem (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336725_a_338054]
-
de traversare ale podului la bordul unor automobile sau motociclete au fost respinse de olandezi cu tiruri concentrate de mitraliere. Podul rutier nu se afla practic sub controlul niciunei tabere, fiind ținta focurilor armelor automate atât olandeze cât și germane. Aviația olandeză a asigurat sprijinul aerian al trupelor terestre la cererea lui Scharroo. Bombardierele olandeze au lansat bombe asupra podurilor orașului și, deși toate și-au ratat țintele, proiectile rătăcite au lovit cuiburile de mitralieră germane, scoțând din luptă pe unele
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
câteva baterii de artilerie de câmp. În prima zi a atacului, niciuna dintre tabere nu și-a atacat inamicul. Germanii așteptau întăriri din alte zone alte teritoriului ocupat, iar olandezii își cosolidau pozițiile și așteptau sosirea întăririlor din parte francezilor. Aviația germană a întreprins câteva raiduri în timpul în cărora au mitraliat pozițiile olandezilor. În dimineața zilei de 11 mai, primele trupe franceze au ajuns pe linia frontului. Era vorba de cinci regimente de infanterie (care formau proaspăt organizata Divizie a 68
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
Hurricane ale RAF au patrulat în spațiul aerian al provinciei. Ele au atacat de mai multe ori aparatele de zbor ale "Luftwaffe", reușind să doboare trei avioane inamice, pierzând la rândul lor șase Hurricane. Avioanele germane au lansat bombe de aviație asupra punctului de joncțiune dintre Bathline și Kreekrakdam. Atât șoseau și calea ferată au fost avariate serios. Două barăci ale aramtei au fost distruse, iar rețeaua locală de alimentare cu apă și liniile telefonice au fost oprite temporar. Soldații olandezi
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
drumul infanteriei. După deminarea căilor de acces, infanteria germană a reluat atacul. În același timp, câteva baterii de artilerie germană au bombardat pozițiile olandezilor, în special cele de pe flancurile Tholseindsedijk. Atacul infanteriei a fost sprijinit de această dată și de aviație. În sprijinul defensivei a intervenit și artileria navală olandeză, ceea ce a întrerupt pentru o vreme înaintarea germanilor. Odată însă cu scăderea intensității bombardamentului naval, înaintarea germanilor a fost reluată. Răgazul de timp câștigat de bombardamentele navale a fost folosit de
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
să se retragă pe Sloedam sau luaseră bacul spre Noord-Beveland până la căderea nopții, dar cea mai mare parte a unităților franceze rămăseseră izolate. "Luftwaffe" reușise să obțină în regiune superioritatea aeriană, coloanele aliaților în retragere fiind atacate fără întrerupere de aviația germană, "Luftwaffe" reușind să obțină o superioritate aeriană. În cursul dimineții, germanii au trimis din nou un negociator care să încerce să îi convingă pe olandezi să capituleze. Olandezii au refuzat din nou să cedeze. După două ore, artileria germană
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
Armata României avea practic aceeași organizare de război ca în anul 1917, care cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană, etc. În plus, la începutul anului 1918 Marele Cartier General a decis gruparea cele 10 regimente de vânători în două mari unități de nivel divizie, Diviziile 1 și 2 Vânători. Tot la începutul anului 1918 s-a
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
ENSATT în 1988, televiziunea i-a oferit roluri importante în filme, cum ar fi "Sniper" sau "Edward, și fiicele sale". În "Cap în aer", un serial în 30 de episoade, difuzat în 1993, ea a portretizat o adolescentă pasionată de aviație, care vroia să devină pilot de avion. După 1990, cariera, în esență, are loc în teatru. Putem cita "Camus, Sartre și celălalt" cu Stéphane Hillel, "Dove" (rolul titular), cu Genevieve Pagină și Jean-Paul Roussillon, "Lulls pasageri", Molière pentru cel mai
Valérie Karsenti () [Corola-website/Science/337161_a_338490]
-
denumit și Amerika Bomber, a fost un program inițiat de "Reichsluftfahrtministerium" (RLM - Ministerul aviației Reich-ului) în al doilea război mondial, în vederea realizării planului de a bombarda S.U.A.. Acesta viza bombardarea strategică a principalelor orașe nord americane pornind de la baze aeriene din Franța sau Insulele Azore. În anul 1940, Luftwaffe a solicitat principalilor constructori germani
Proiectul Amerika () [Corola-website/Science/335847_a_337176]
-
variantei radarului pe automobil, denumit P-3A. Din anul 1948 acesta a primit denumirea de «Печора». Următoarea stație realizată din P-3 a fost P-8. Radarul a fost conceput pentru avertizare timpurie și în special în calitate de stație de dirijare a aviației de vânătoare a apărării antiaeriene și în cazuri particulare și ca stație de indicare a țintelor pentru artileria terestră. Trăsătura constructivă a radarului a fost sistemul său de antenă, constând din două antene: una azimutală (dispusă orizontal) de la care semnalele
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
ținte. Înaintarea formațiunilor germane a fost urmărită îndeaproape de avioanele franceze bimotoare de patrulare Potez 631, dintre care unul a fost doborât în misiune. Germanii aveau să copieze această tactică pentru interceptarea bombardierelor grele americane în timpul campaniei pentru Apărarea Reichului. Aviația de vânătoarea și artileria antiaeriană franceze au reușit să doboare 10 avioane germane, dintre care patru bombardiere. Unul dintre aceste avioane era pilotat de "Geschwaderkommodore" al KG 51, Josef Kammhuber. Comodorul a fost rănit și a fost luat prizonier. Kammhuber
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
au folosit noile bombe incendiare C-250 "Flammbombe", care fuseseră aduse pe front doar cu 24 de ore mai devreme. Bombele incendiare au distrus câteva hangare și avioane parcate. Germanii au considerat că au reușit să dea o lovitură mortală aviației franceze. Analiza operațiunii aeriene făcută de germani a indicat un succes de proporții. Această analiză a sugerat că "Luftwaffe" a reușit să avarieze grav mai multe fabrici franceze și să distrugă la sol și în luptele aeriene numeroase avioane. Germanii
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
disponibile aproximativ 2.000 de aparate de zbor. În prima zi după declanșarea "Fall Rot", francezii dispuneau de 2.086 de avioane. Din păcate pentru francezi, producția de avioane nu a fost egalată de producția de componente și arme pentru aviație. Din această cauză, doar 599 de avioane au fost operaționale în acele zile (dintre care 340 de avioane de vânătoare și 170 de bombardiere), adică o rată de doar 29%. After the opening of the offensive, the Operațiunile "Luftwaffe" în
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
În 1991, Saddam Hussein a înăbușit în sânge răscoala șiită în sudul Irakului, făcând mii de victime, după înfrângerea armatei irakiene, alungată din Kuweit de o coaliție internațională condusă de SUA. În 1988, în timpul războiului între Irak și Iran (1980-1988), aviația irakiană a lansat asupra orașului Halabja agenți chimici, fapt ce a reprezentat cel mai intens atac cu gaze de luptă irakian împotriva civililor. Circa 5.000 de kurzi irakieni, majoritatea femei și copii, au fost uciși în câteva minute, alți
Saddam Hussein, 10 ani care nu au adus liniștea în Irak, după condamnarea la moarte a dictatorului by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104211_a_105503]
-
atacat prin surprindere Iranul, țară slăbită de măsurile adoptate de noul regim islamist. Decizia de a ataca un stat de trei ori mai mare și cu resurse superioare a demonstrat că dictatorul irakian era un personaj imprevizibil. În mai 1981, aviația israeliană a bombardat reactorul nuclear de la Osirak (operațiunea Opera), eliminând, pe termen scurt, posibilitatea ca Irakul să-și dezvolte un arsenal nuclear. Războiul cu Iranul a durat șapte ani și a reprezentat un imens eșec pentru Saddam Hussein. Contraofensiva iraniană
Saddam Hussein, 10 ani care nu au adus liniștea în Irak, după condamnarea la moarte a dictatorului by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104211_a_105503]