20,388 matches
-
sintaxei, în această regiune se observă unele dezacorduri: Grupurile de dialecte din regiunea Tisa-Criș sunt cel din județul Hajdú-Bihar, cel din zona centrală a regiunii de la est de Tisa și cel din vestul Țării Călatei (România). În pronunțare îi sunt caracteristice următoarele diferențe față de limba standard: În domeniul verbului sunt de remarcat unele particularități: Geografic aceasta este zona cursului superior al Tisei, inclusiv regiunea Transcarpatia din Ucraina, cuprinzând și nord-vestul României, iar grupurile de aici sunt cel al dialectelor din județul
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
terenurilor agricole estede 65 balohectari. Fondul acvatic al orașului este format din râul Cogâlnic și 3 iazuri cu o suprafață totală de circa 28 ha. O trăsătură specifică pentru zona de sud este suprafața redusă a spațiilor verzi, ceea ce este caracteristic și pentru Basarabeasca. Județul Lăpușna. Atestat la 3 august 1856 cu denumirea Romanovca Situată în lunca rîului Cogîlnic și Larga, la o depărtare de 101 km de Chișinău, acest orășel din Bugeac s-a dezvoltat pe baza a două localități
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
sălbatic și Замша [zamša], de la rus. "замшелый" [zamšelyj], adică acoperit cu mușchi, loc mlăștinos cu mușchi. Celelalte denumiri au venit de la nume de străzi sau obiective, apărute după 1924. Onomastica satului este foarte variată și conține un șir de nume caracteristice spațiului românesc sau zonei balcanice în general: Albul, Cecan (Ciocan), Cojocaru, Coman, Costin, Danici, Dolta (Daltă), Dragan, Ghihol (Bivol, grai moldov.), Hulpe (Vulpe, grai moldov.), Martalog, Patratii (Petrache), Popușoi, Prodan, Scurtul, Secară, Serbul, Țurcan, Ureche, Urâta. Se întâlnesc și numele
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
arată anul 1809 ca fiind cel care poate fi datat actul remis lui S.Kușnikov. În realitate, lista a fost alcătuită în 1808, an care figurează în titlul unui tabel, prezent în același dosar, în el fiind trecute cifrele totale caracteristice fiecărui ținut. Cifrele din tabel corespund cu cele de la sfîrșitul listelor de sate din fiecare ținut, listele repetîndu-se de două ori. În versiune românească titlul tabelului este următorul :„Tabel întocmit în 1808, în baza listei generale, privind numărul și denumirea
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
acestea atribuie Colibașului un aspect de sat modern al Moldovei, un sat cu oameni harnici și dornici de a crea tot ce-i frumos pentru localitatea natală. Fiind un sat situat în zona de stepă, Colibașul, dispune de resurse naturale caracteristice acestei zone. Se evidențiază prezența substanțelor minerale utile, ca nisip, argilă, substanțe minerale ce sînt pe larg folosite în construcții. Se deosebesc două tipuri de argilă și anume pentru producerea cărămizii, țiglei și ceramicii și al doilea tip pentru producerea
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
teritorii prin erodare, îndepărtare a stratului fertil de sol de la suprafață. În prevenirea și stoparea acestui fenomen autoritățile locale ar trebui să amenajeze locuri special destinate în acest scop, iar după exploatarea lor să fie nivelate terenurile în cauză. Relieful caracteristic teritoriului satului este cel de cîmpie slab fragmentat. Anume relieful este cel care favorizează în mare parte dezvoltarea agriculturii, stimulînd cultivarea întregului spectru de culturi agricole, începînd de la cereale pînă la plante multianuale. Resursele funciare reprezentate prin sol, sînt una
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
belșug. Într-un număr mai mare se mai întîlnește: iepurele, țistarul, hîrciogul, cîrtița etc. și respectiv : pițigoiul, graurul, vrabia, sticletele etc. Bogată este lumea acvatică din bazinul rîului Prut: crap, caras, șalău, plătică, știucă etc. Zonei de stepă îi sînt caracteristice prezența reptilelor: șarpele cu abdomen galben, șarpele de casă, vipera de stepă etc. Animalele se vînează în catități mici: iepurii, gîștele, rațele sălbatice. Pentru acest teritoriu este caracteristic prezența solurilor de ciornoziom, care conțin o cantitate mică de humus, însă
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
Prut: crap, caras, șalău, plătică, știucă etc. Zonei de stepă îi sînt caracteristice prezența reptilelor: șarpele cu abdomen galben, șarpele de casă, vipera de stepă etc. Animalele se vînează în catități mici: iepurii, gîștele, rațele sălbatice. Pentru acest teritoriu este caracteristic prezența solurilor de ciornoziom, care conțin o cantitate mică de humus, însă necătîn la aceasta ele sînt cele mai fertile soluri de pe teritoriul satului. Factorul negativ este dezvoltarea eroziunii plane și liniare, care duce la spălarea stratului de sol fertil
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
ale scoarței terestre cu o alcătuire și o evoluție respectiv omogena. Pe teritoriul satului se deosebește un singur tip de unități structurale și anume cel de platformă. Această platformă înregistrează mișcări lente de coborîre sau de ridicare. Lor le este caracteristic un relief de cîmpie și podișuri. Teritoriul localității cuprinde Platformă Moldoveneasca. Iar Platformă Moldoveneasca la rîndul sau face parte din Scutul Cristalin Ucrainean ce ocupă o fîșie îngustă în partea de nord-est, fiind delimitat de Platformă Moldoveneasca printr-o fractură
Petrunea, Glodeni () [Corola-website/Science/305176_a_306505]
-
filiforma, ca la frunzele submerse de "Ranunculus aquatilis" (piciorul-cocoșului-de-apă). Filotaxia reprezintă modul de dispoziție a frunzelor pe tulpina. Inserția frunzelor pe tulpina se face în dreptul nodurilor; la un nod se pot inseră una sau mai multe frunze, într-o ordine caracteristică unităților taxonomice. Dispunerea alternă (în spirală) a frunzelor se caracterizează prin inserția la fiecare nod a unei singure frunze. Prin punctele de inserție ale frunzelor se poate duce o linie în spirală, în ordinea apariției mugurilor foliari pe tulpina (spirală
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
se manifestă printr-un nou val de deportări. Circa 30 de familii au fost rupte de la vatra satului și duse în înghețata Siberie, de unde au revenit acasă foarte puține familii. Istoria de mai departe a satului (anii 50-90) a fost caracteristică majorității localităților prin colectivizarea gospodăriilor, construcția socialismului și cea a comunismului ca mai apoi să ne prăbușim la fundul prăpastiei, de unde nu se știe cine și când ne va sălva. Pînă în 1956 Chișcăreni a fost centrul raional și totodată
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
Socani, în urma judecății cu Petrea nepotul Zagarancei, și alții din satul Grindesti, care-l revendicau), mai înainte de acest nume satul s-a numit Laslaoani, dar nu se cunoaște din ce motive această denumire nu s-a pastrat.Acest nume este caracteristic satelor catolice din Moldova. Evoluția lingvistică de la patronim la toponim urmează o cale particulară. Amintim aici: Săbaoani, Laslaoani, Ardeoani, Crăcaoani, Ghindaoani etc. Ținând seama de faptul că specialiștii în lingvistică au demonstrat că "v + a" din limba maghiară va ajunge
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
Ianos, Miclos, Laslau, Tamâș, Giurgiu, Forro. Satul Semeni își trage numele de la cuvântul "seimeni-din turc. seğmen, seymen " -soldați, care formau armata plătită a domnitorului. Elizavetovca e un sat întemeiat în perioada ocupației Basarabiei de către Rusia țarista, alte sate cu denumiri caracteristice perioadei de dua 1812 sunt Novaia Nicolaevca, Romanovca, Alexeevca, Hristoforovca, Lidovca). În satele menționate mai sus populația majoritară sunt ruteni, pe când în Elizavetovca cea mai mare parte a locuitorilor sunt români. Este situată în imediata apropiere a orașului Ungheni. Teritoriul
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
psalților), situate în absidele de nord și de sud ale bisericii. Stranele sunt incluse în încăperea naosului. Este un perete compus din icoane și uși, prin care slujitorii bisericii (preoți și diaconi) au acces la altar. Iconostasul este un element caracteristic și nelipsit în tradiția ortodoxă. Este spațiul rezervat preoților, de obicei situat pe partea de răsărit, în care se desfășoară activitatea religioasă. Este un spațiu mic, care se regăsește în bisericile ortodoxe situat la nordul altarului. Proscomidiarul simbolizează peștera în
Biserică (edificiu) () [Corola-website/Science/306006_a_307335]
-
fapt, de un număr redus de familii ambițioase, locale sau străine, care au intrat în lupte sângeroase de cele mai multe ori pentru ocuparea celor două tronuri și care, în plus, puseseră mâna pe cel mai întinse moșii din țară. Un conflict caracteristic este cel dintre familia Craioveștilor și cea a Cantacuzinilor în perioada de până în anul 1711. Schimbarea clară de politică față de cele două principate a fost determinată de faptul că, deși autonome, ele intraseră într-o perioadă de continui hărțuieli cu
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
la Paris, în 1556, mai mult pentru amuzament. Dar profețiile sale despre rege îi vor aduce faima internațională. Una dintre acestea părea adevărată, dar fără de îndoială ridicolă, sugerând că un bărbat chior va deveni curând rege. O alta, în mod caracteristic criptică, interpretabilă: Leul tânăr îl va înfrânge pe cel mai bătrân pe câmpul de luptă, într-o singură luptă. Îi va străpunge ochii în cușca aurită; două răni într-unul, apoi va pieri de o moarte năprasnică. La 1 iulie
Nostradamus () [Corola-website/Science/306068_a_307397]
-
sunt ovale, cu o lungime de până la 10 cm. Acest arbore are o înălțime de până la 50 m și un diametru de 1 - 1,5 m, în arealul său mediteranean, însă la noi nu depășește 30-32 m, cu un port caracteristic crește pe stâncile calcaroase din Banat și Oltenia; cu coroana piramidală care se lățește la bătrânețe; lujerii viguroși, brun-cenușii pânî la negriciosi, glabrii; acele câte două în teacă, au o lungime de 15 cm, foarte rigide, ascuțite, verde întunecat spre
Pin negru () [Corola-website/Science/306077_a_307406]
-
305-670 mm, lungimea cozii 200-690 mm, iar greutatea este de aproximativ 0,8-12,0 kg. Masculii sunt aproximativ o cincime mai mari și mai grei decât femelele. Culoarea blănii este variabilă, de la cenușie la roșcat-cafenie. Majoritatea speciilor au un desen caracteristic pe față, format din pete sau dungi. Fața procionidelor este scurtă și lată. Urechile sunt scurte, rotunjite sau ascuțite, acoperite cu păr, drepte și ridicate. Coada este lungă și stufoasă și ajunge cel puțin până la pământ; ea este, de obicei
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
asemenea, parte din familia mangustelor. Faimosul personaj Rikki-Tikki-Tavi al lui Rudyard Kipling este o mangusta indiană cenușie ("Herpestes edwardsii"). Herpestidele au fost mult timp incluse în familia viveridelor ("Viverridae"), dar astăzi majoritatea sistematicienilor le consideră o familie separată. Pe baza caracteristicelor morfologice și datelor moleculare ele sunt apropiate de hienide ("Hyaenidae"). Mangustele au dimensiuni mici și mijlocii (lungimea corpului variază după specie, fiind cuprinse între 18 și 71 cm), coada este lungă (15-53 cm). Au o greutate de 0,23-5,2
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
lacul se încadrează în categoria lacurilor oligotrofe, apa putând fi considerată de calitate corespunzătoare dezvoltării faunei acvatice. Acest parametru este însă contrazis de alte măsurători, astfel: (9,0 - 24,3 mg O2/dm3) a prezentat similar anilor precedenți valori ridicate caracteristice apelor „degradate”; (0,69 - 0,46 mg/dm3), au încadrat apa lacului în categoria eutrofă; evidențiat valori ale densității fitoplanctonului cuprinse între 1024320 - 3020667 ex/dm3 iar cele ale biomaselor cuprinse între 10,2 - 11,2 mg/dm3. Analizele efectuate
Barajul Sulița () [Corola-website/Science/306118_a_307447]
-
și pe scrierile deja apărute în limba poporului, de exemplu cele ale lui Gavrilo Venclović. S-a inspirat și din literatura croată, precum și din dicționare croate. Ca bază a limbii stardard, Karadžić a luat dialectul štokavian cu pronunțarea (i)jekaviană, caracteristic pentru regiunea sa natală, Serbia de vest, dar și pentru mare parte din Croația, pentru Muntenegru și Bosnia și Herțegovina. Ulterior în standardul limbii sârbe a ajuns dominantă pronunțarea ekaviană, dar s-a acceptat în continuare și cea (i)jekaviană
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
in evidența de ruptură de panta dintre munte și Depresiunea Lupacului, după care ea urmează vaile Lupacul Mic și Bârzăvița pană la confluența acesteia cu Bârzava. Munții Aninei, cu înalțimea lor maximă în vârful Leordiș (1160 m.), au trăsături geomorfologice caracteristice, ca o consecință a alcătuirii lor geologice. Roca predominantă este calcarul dispus în sinclinale și anticlimale cu a direcție NNV-SSE, iar relieful, adaptat la structură, constă din culmi și văi paralele, înscrise pe direcția structurii geologice, și din întinse podișuri
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
cât și a tectonicii au luat naștere depresiuni locale la Prolaz (în Cheile Carașului), Carașova, Lisava, Ciudanovița, Aninei și pe valea Minișului. Abrupturile stâncoase, pereții aproape verticali insoțiți la bază de o trenă de grohotișuri rezultate din dezagregările active sunt caracteristice pentru Munții Aninei. Râurile au săpat în calcare chei spectaculoase printre care se remarcă Cheile Carașului (19 km.), Cheile Nerei (18 km.), Cheile Minișului (14 km.), Cheile Gârliștei (9 km.), Cheile Buhuiului (8 km.) și altele. Un rol foarte important
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
denumirea din dialectul germanilor din Carpați "Kösselberg" (Muntele Cazan), nume apărut pe o hartă din 1762. Numele slovac al muntelui a fost inițial "Kotol", cuvânt ce înseamnă și el tot „Cazan”, atestat în 1821. Ambele nume se refereau la forma caracteristică a circului glaciar de pe munte. Numele a cărui utilizare a devenit consacrată în ghidurile turistice din secolul al XIX-lea, însă, este numele din prezent, care leagă muntele de satul Gerlachov aflat la poalele lui. El provine din cea mai
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
izvoarelor reci s-a produs o dată cu evoluția climei și a solului către starea actuală. Fauna Țării Bârsei este asemănătoare celei existente în Europa Centrală. Dintre toate, fauna de mamifere este puternic reprezentată. Prin pădurile de conifere și foioase sălășluiesc animale caracteristice: "ursul brun", "cerbul carpatin", "căpriorul", "lupul", "mistreții", "jderii", "pisicile sălbatice", "râșii", "vulpile", "nevăstuicile" și "dihorii". Dintre rozătoare: "veverițele", "pârșul" (mare, mai rar cel mic), "șoarecii". Zonele joase ale depresiunii sunt populate cu "iepuri". Păsări mai întâlnite sunt "potârnichea", "vrabia" și
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]