19,801 matches
-
din Craiova, el a studiat medicină la Paris. În Franța s-a specializat în chirurgie în 1897. Revenit în patrie, a lucrat în chirurgie la Spitalul Brâncovenesc, apoi la Filantropia, ajungând profesor universitar (1903) și director al Clinicii universitare de chirurgie. Prin căsătoria cu Virginia Constantinescu-Monteoru, fiica milionarului Grigore Monteoru, a devenit proprietarul stațiunii balneare Sărată Monteoru, al unor terenuri petrolifere și bunuri imobiliare din zona Buzău. Intrând în politica în cadrul Partidului Național-Liberal, dr. Angelescu a devenit deputat (1901) și senator
Constantin I. Angelescu () [Corola-website/Science/307069_a_308398]
-
la Facultatea de Medicină a Universității din Viena (Alma mater Rudolphina). La 22 ianuarie 1858 obține titlul de doctor în medicină, la 15 aprilie 1858 pe cel de magistru în obstetrică, iar la 20 aprilie pe cel de doctor în chirurgie. În perioada respectivă, regulamentul universitar austriac prevedea obligația de obținere a unei diplome în fiecare din cele trei ramuri principale ale medicinei. După absolvirea facultății, doctorul Iacob Felix a decis să încerce să-și exercite meseria într-o țară în
Iacob Felix () [Corola-website/Science/307139_a_308468]
-
născut la data de 12 februarie 1905 în orașul Iași, într-o veche familie de boieri moldoveni. A urmat studii la Facultatea de Medicină din Iași (1922-1928), obținând în anul 1929, la Iași, titlul științific de doctor în medicină și chirurgie cu teza ""Splenomegalia micotică"". A urmat apoi cursuri de specializare la Clinica de urologie din Viena (1930-1931). Și-a început activitatea profesională ca asistent universitar la clinica chirugicală și urologică condusă de către prof. dr. Nicolae Hortolomei, al cărui elev a
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
Și-a început activitatea profesională ca asistent universitar la clinica chirugicală și urologică condusă de către prof. dr. Nicolae Hortolomei, al cărui elev a fost. În anul 1937, Burghele a devenit șef de lucrări, iar în 1940 conferențiar la Catedra de Chirurgie de la Spitalul Colțea. În anul 1946, când se înființează o clinică de chirurgie a căilor urinare la Spitalul Panduri, a fost numit în funcția de profesor universitar la Facultatea de Medicină din București și a preluat conducerea unității. Ca urmare
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
condusă de către prof. dr. Nicolae Hortolomei, al cărui elev a fost. În anul 1937, Burghele a devenit șef de lucrări, iar în 1940 conferențiar la Catedra de Chirurgie de la Spitalul Colțea. În anul 1946, când se înființează o clinică de chirurgie a căilor urinare la Spitalul Panduri, a fost numit în funcția de profesor universitar la Facultatea de Medicină din București și a preluat conducerea unității. Ca urmare a demersurilor prof. Burghele s-a creat în anul 1965 la acel spital
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
corespondent (1955) și apoi membru titular (1963) al Academiei Române. De asemenea, între anii 1976-1977, a fost președinte al Academiei Române. A fost membru activ sau de onoare al mai multor societăți și foruri medicale din țară sau internaționale: Societatea română de chirurgie, Academia franceză de medicină, Asociația franceză de urologie, Societatea internațională de chirurgie, membru asociat al Academiei de Chirurgie din Paris ș.a. A făcut parte din colegiul de redacție al revistelor: "Chirurgia", "Urologia internationalis", "European Urology", "Urologija y Nephrologia", "Experimentalnia Hirurgija
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
anii 1976-1977, a fost președinte al Academiei Române. A fost membru activ sau de onoare al mai multor societăți și foruri medicale din țară sau internaționale: Societatea română de chirurgie, Academia franceză de medicină, Asociația franceză de urologie, Societatea internațională de chirurgie, membru asociat al Academiei de Chirurgie din Paris ș.a. A făcut parte din colegiul de redacție al revistelor: "Chirurgia", "Urologia internationalis", "European Urology", "Urologija y Nephrologia", "Experimentalnia Hirurgija y Anestesiologija", "Excepta medica (Surgy)", "International Urology and Nephro". Șef de școală
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
Academiei Române. A fost membru activ sau de onoare al mai multor societăți și foruri medicale din țară sau internaționale: Societatea română de chirurgie, Academia franceză de medicină, Asociația franceză de urologie, Societatea internațională de chirurgie, membru asociat al Academiei de Chirurgie din Paris ș.a. A făcut parte din colegiul de redacție al revistelor: "Chirurgia", "Urologia internationalis", "European Urology", "Urologija y Nephrologia", "Experimentalnia Hirurgija y Anestesiologija", "Excepta medica (Surgy)", "International Urology and Nephro". Șef de școală chirurgicală și remarcabil chirurg, prof. dr.
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
foruri medicale din țară sau internaționale: Societatea română de chirurgie, Academia franceză de medicină, Asociația franceză de urologie, Societatea internațională de chirurgie, membru asociat al Academiei de Chirurgie din Paris ș.a. A făcut parte din colegiul de redacție al revistelor: "Chirurgia", "Urologia internationalis", "European Urology", "Urologija y Nephrologia", "Experimentalnia Hirurgija y Anestesiologija", "Excepta medica (Surgy)", "International Urology and Nephro". Șef de școală chirurgicală și remarcabil chirurg, prof. dr. Theodor Burghele a abordat o variată gamă de probleme, atât în cercetare, cât
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
Nephro". Șef de școală chirurgicală și remarcabil chirurg, prof. dr. Theodor Burghele a abordat o variată gamă de probleme, atât în cercetare, cât și în diferitele studii publicate: dinamica căilor urinare superioare, tumorile renale, șocul chirurgical, anestezie și reanimare modernă, chirurgie experimentală. În perioada 24 aprilie 1972 - 18 martie 1975, prof. dr. Theodor Burghele a deținut funcția de ministru al sănătății în guvernele din România, devenind și medicul personal al lui Nicolae Ceaușescu, care suferea de unele disfuncții ale aparatului urinar
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
liceale la Constanța și Focșani, universitare (medicale) la București, unde, în 1914 își susține teza de doctorat cu titlul " Un procedeu simplu de gastro-enterostomie și enteroanastamoză fără deschiderea prealabilă a organelor cavitare. Medic la CFR (1914-1916), preparator la Clinica II Chirurgie din București (1915-1919), adjunct al Directorului Clinicii de Chirurgie de la facultatea de Medicină din Cluj (1919-1922), medic primar și director al Spitalului de Chirurgie Infantilă din Cluj (1920-1940), medic la Spitalul de Ortopedie și Tuberculoză Chirurgicală din București (1940-1962). A
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
unde, în 1914 își susține teza de doctorat cu titlul " Un procedeu simplu de gastro-enterostomie și enteroanastamoză fără deschiderea prealabilă a organelor cavitare. Medic la CFR (1914-1916), preparator la Clinica II Chirurgie din București (1915-1919), adjunct al Directorului Clinicii de Chirurgie de la facultatea de Medicină din Cluj (1919-1922), medic primar și director al Spitalului de Chirurgie Infantilă din Cluj (1920-1940), medic la Spitalul de Ortopedie și Tuberculoză Chirurgicală din București (1940-1962). A fost ales membru corespondent al Academiei Române din 1948, membru
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
și enteroanastamoză fără deschiderea prealabilă a organelor cavitare. Medic la CFR (1914-1916), preparator la Clinica II Chirurgie din București (1915-1919), adjunct al Directorului Clinicii de Chirurgie de la facultatea de Medicină din Cluj (1919-1922), medic primar și director al Spitalului de Chirurgie Infantilă din Cluj (1920-1940), medic la Spitalul de Ortopedie și Tuberculoză Chirurgicală din București (1940-1962). A fost ales membru corespondent al Academiei Române din 1948, membru titular din 1955. În timpul Războiului de Reîntregire (1916-1918) e medic chirurg la Spitalul de Campanie
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
Campanie nr. 5. În 1921 înființează la Cluj, pentru prima dată în România, Spitalul de Ortopedie, unitate model ce cuprindea, pe lângă obișnuitele paturi, și un atelier de protezare, precum și o secție de recuperare funcțional. Este fondatorul "Revistei de ortopedie și chirurgie infantilă" în 1927 și al Societății Române de Ortopedie în 1931. Contribuții însemnate la afirmarea ortopediei ca specialitate independentă în medicina românească prin lucrările "Mica chirurgie și elemente de patologie chirurgicală" (1934), "Tratat de ortopedie chirurgicală" (1939). E preocupat de
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
de protezare, precum și o secție de recuperare funcțional. Este fondatorul "Revistei de ortopedie și chirurgie infantilă" în 1927 și al Societății Române de Ortopedie în 1931. Contribuții însemnate la afirmarea ortopediei ca specialitate independentă în medicina românească prin lucrările "Mica chirurgie și elemente de patologie chirurgicală" (1934), "Tratat de ortopedie chirurgicală" (1939). E preocupat de grefele și transplantele osoase, de tratamentul luxațiilor și fracturilor, de chirurgia sechelelor și poliomielită, inaugurând o serie de procedee operatorii originale descrise în lucrări ca: "Greffes
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
1931. Contribuții însemnate la afirmarea ortopediei ca specialitate independentă în medicina românească prin lucrările "Mica chirurgie și elemente de patologie chirurgicală" (1934), "Tratat de ortopedie chirurgicală" (1939). E preocupat de grefele și transplantele osoase, de tratamentul luxațiilor și fracturilor, de chirurgia sechelelor și poliomielită, inaugurând o serie de procedee operatorii originale descrise în lucrări ca: "Greffes et transplants osseux chez I'homme" (1924), "Ortopedie chirurgicală" (1956), "Artroplastia" (1958), "Scoliozele" (1961), "Transplanturi și grefe osoase și cartilaginoase" (1975) etc. Aduce inovații în
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
Bătea un vânt de nebunie" (1931), " Surprinși în intimitate" (1931), "Trebuie să înving" (roman, 1946) etc. Se bucură de o largă recunoaștere națională și internațională, fiind membru al unor prestigioase instituții științifice: Academia de Științe Medicale din București, Academia de Chirurgie din Paris, Societatea Internațională de Chirurgie, Societățile de Ortopedie din Bordeaux, Leipzig, Paris, Sofia, Varșovia.
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
Surprinși în intimitate" (1931), "Trebuie să înving" (roman, 1946) etc. Se bucură de o largă recunoaștere națională și internațională, fiind membru al unor prestigioase instituții științifice: Academia de Științe Medicale din București, Academia de Chirurgie din Paris, Societatea Internațională de Chirurgie, Societățile de Ortopedie din Bordeaux, Leipzig, Paris, Sofia, Varșovia.
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
Universitatea din București. În timpul studiilor de medicină a devenit un colaborator apropiat al profesorului Francisc Rainer ca preparator și apoi asistent la Institutul de anatomie. În 1930 a susținut,sub îndrumarea lui Rainer, lucrarea sa de doctorat în medicină și chirurgie, consacrată inervației arcadei palmare superficiale. În timpul regimului Antonescu, fiind evreu, a fost demis, împreună cu Zalman Iagnov, din postul de la catedra de anatomie (după octombrie 1940), iar familia sa a fost deportată. În 1945 s-a stabilit la Timișoara, unde s-
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
(n. 27 noiembrie 1885, Huși - d. 3 ianuarie 1961, București) a fost un medic chirurg român, director al clinicii de Chirurgie și Urologie de la Spitalul Colțea din București, profesor universitar la Facultatea de Medicină, membru titular (1948) al Academiei Române. După absolvirea școlii primare în orașul natal, urmează liceul și facultatea de medicină la Iași, fiind extern, intern și preparator la Institutul
Nicolae Hortolomei () [Corola-website/Science/307233_a_308562]
-
la Facultatea de Medicină, membru titular (1948) al Academiei Române. După absolvirea școlii primare în orașul natal, urmează liceul și facultatea de medicină la Iași, fiind extern, intern și preparator la Institutul de anatomie. În 1909 obține doctoratul în medicină și chirurgie cu teza "Absența congenitală a tibiei", sub îndrumarea profesorului Ernest Juvara. După un scurt stagiu la circumscripția sanitară Oancea, devine medic secundar prin concurs în clinica de boli genito-urinare iar, din 1911, asistent în clinica de chirurgie condusă de Ernest
Nicolae Hortolomei () [Corola-website/Science/307233_a_308562]
-
în medicină și chirurgie cu teza "Absența congenitală a tibiei", sub îndrumarea profesorului Ernest Juvara. După un scurt stagiu la circumscripția sanitară Oancea, devine medic secundar prin concurs în clinica de boli genito-urinare iar, din 1911, asistent în clinica de chirurgie condusă de Ernest Juvara și, mai târziu, de Amza Jianu. Urcă treptele ierarhiei didactice ajungând "șef de lucrări". Urmează o specializare în urologie la Paris în serviciul profesorului Felix Legueu, participă la primul război mondial, organizând spitalele de campanie din
Nicolae Hortolomei () [Corola-website/Science/307233_a_308562]
-
șef de lucrări". Urmează o specializare în urologie la Paris în serviciul profesorului Felix Legueu, participă la primul război mondial, organizând spitalele de campanie din Moldova, împreună cu Iacob Iacobovici. După unirea Basarabiei cu România, este numit șef al secției de chirurgie în spitalul din Chișinău. În 1920, devine profesor de chirurgie la facultatea de medicină din Iași, în locul lui Amza Jianu, transferat la București. Hortolomei abordează o chirurgie largă - abdominală, urologică, genitală și oncologică - bazată pe principii fiziologice, fiind considerat întemeietorul
Nicolae Hortolomei () [Corola-website/Science/307233_a_308562]
-
în serviciul profesorului Felix Legueu, participă la primul război mondial, organizând spitalele de campanie din Moldova, împreună cu Iacob Iacobovici. După unirea Basarabiei cu România, este numit șef al secției de chirurgie în spitalul din Chișinău. În 1920, devine profesor de chirurgie la facultatea de medicină din Iași, în locul lui Amza Jianu, transferat la București. Hortolomei abordează o chirurgie largă - abdominală, urologică, genitală și oncologică - bazată pe principii fiziologice, fiind considerat întemeietorul chirurgiei fiziologice în România. Împreună cu Vladimir Buțureanu, elaborează monografia ""Chirurgie
Nicolae Hortolomei () [Corola-website/Science/307233_a_308562]
-
Iacob Iacobovici. După unirea Basarabiei cu România, este numit șef al secției de chirurgie în spitalul din Chișinău. În 1920, devine profesor de chirurgie la facultatea de medicină din Iași, în locul lui Amza Jianu, transferat la București. Hortolomei abordează o chirurgie largă - abdominală, urologică, genitală și oncologică - bazată pe principii fiziologice, fiind considerat întemeietorul chirurgiei fiziologice în România. Împreună cu Vladimir Buțureanu, elaborează monografia ""Chirurgie de l'ulcère gastrique et duodenal"", pe care - în 1931 - o publică în Editura Masson din Paris
Nicolae Hortolomei () [Corola-website/Science/307233_a_308562]