19,632 matches
-
a ținut în viață, pentru a completa în cele din urmă Giuvaerul, dar băiatul va supraviețui datorită luminii spiritului lui Kikyo. În anime au fost adăugate 2 fragmente ale Giuvaerului, în episoadele 57-58 (în posesia lui Tokajin) și 87 (în posesia lui Kansuke); cu toate acestea, în episodul filler 98 Kikyo îi dăruiește lui Kagome fragmentul primit de la Kansuke în timp ce ea îmbină 3 fragmente, la final se regăsesc 2. În primul film al seriei, "Affections Touching Across Time", un fragment al
Shikon no Tama () [Corola-website/Science/325927_a_327256]
-
și formă. Giuvaerul Sacru este un amplificator magic al dorințelor și puterii, fiind căutat cu înverșunare de către oameni și demoni deopotrivă. Bijuteria posedă calități miraculoase diverse, care pot fi folosite în scop benefic sau malefic, în funcție de cel în a cărei posesie se află.
Shikon no Tama () [Corola-website/Science/325927_a_327256]
-
de la mansarda apartamentului lui Cressner care se află într-un zgârie-nori gotic. Dacă Norris reușește atunci Cressner îi va acorda soției sale divorțul. În cazul în care Norris refuză, Cressner va chema poliția care-l va aresta pe Norris pentru posesie de droguri deoarece acestea i-au fost plantate în mașina personală. Norris este de acord. În timp ce Norris încearcă să se cațere pe marginea pervazului, Cressner apare la balcoane și la ferestre, batjocurindu-l și încercând să-i distragă atenția. În ciuda eforturilor
Cat's Eye () [Corola-website/Science/325934_a_327263]
-
distragă atenția. În ciuda eforturilor lui Cressner, Norris reușește trecerea și ajunge înapoi în apartament, unde își dă seama că doamna Cressner era moartă de mult. Începe o luptă, în care unul dintre complicii lui Cressner moare iar Norris ajunge în posesia unui pistol. Norris îl forțează pe Cressner să treacă prin același calvar pe pervaz. Proprietarul cazinoului are mai puțin succes decât Norris, cade și moare, în timp ce pisica privește toată tărășenia. Pisica este adoptată în cele din urmă de către o fetiță
Cat's Eye () [Corola-website/Science/325934_a_327263]
-
curtea regală. După decesul lui Francisc în 1547 și ascensiunea la tron a lui Henric al II-lea, Jeanne s-a căsătorit cu Antoine de Bourbon, "primul prinț de sânge", la 20 octombrie 1548. Căsătoria a avut scopul să consolideze posesiile teritoriale din nordul și sudul Franței. Antoine era un fustangiu notoriu. În 1554 a avut un fiu nelegitim, Charles, cu Louise de La Béraudière de l'Isle Rouhet, o frumusețe de la curte cunoscută sub numele de "La belle Rouet". Absențele frecvente
Ioana a III-a a Navarrei () [Corola-website/Science/325961_a_327290]
-
și cumnatelor portmonee brodate. Mai târziu în același an, la întoarcerea lor la Londra, Isabelei și Eduard au ținut un bal în timpul căruia regina a observat că portmoneele pe care ea le-a dăruit Blanchei și Margaretei erau acum în posesia cavalerilor Gautier și Philippe d'Aunay. Din asta ea a concluzionat că frații aveau relații cu cumnatele ei. Când ea a vizitat Parisul din nou în 1314, l-a informat pe regele Filip în legătură cu suspiciunile ei. Curând Blanche și Margaret
Blanche de Burgundia () [Corola-website/Science/325963_a_327292]
-
teritoriu de pe coasta Franței cu centrul la Rouen (în prezent Normandia de Sus), iar în schimb l-a recunoscut drept stăpân pe regele Franței și s-a convertit la creștinism. Acest acord a pus bazele Ducatului Normandiei, care a devenit posesie ereditară a urmașilor săi. În timpul domniei sale s-a dovedit a fi un conducător activ și un legiuitor înțelept: el ia forțat pe normanzi la un mod de viață stabil și a stabilit o justiție strictă. Rollo a murit probabil în
Rollo () [Corola-website/Science/325966_a_327295]
-
legendă romană consideră că Papa Grigore I cel Mare ar fi fost cel care a donat respectiva coroană, gata confecționată, Theodelindei, ca răsplată pentru opera reginei de convertirea a longobarzilor dela arianism la creștinism. În orice caz, odată ajunsă în posesia Theodelindei, aceasta a donat-o bisericii din Monza la anul 628, unde este păstrată și astăzi. Potrivit unelor consemnări, coroana a fost utilizară la ceremonie de încoronare a lui Carol cel Mare ca rege al longobarzilor; unii savanți însă consideră
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
al longobarzilor; ca atare, există posibilitatea ca să nu fi fost utilizată nicio coroană cu acea ocazie. Edward Twining dă curs ipotezei potrivit căreia Gisela, fiică a împăratului Ludovic Piosul și nepoată a lui Carol cel Mare, ar fi avut în posesie coroana după ce s-a căsătorit cu ducele Eberhard de Friuli, lăsând-o apoi fiului ei, Berengar I de Italia la moartea ei din 874. Berengar era la acea vreme binefăcător al bisericii din Monza și de asemenea oferise catedralei Sfântului
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
o zonă strategică importantă, aproape de centrul peninsulei și o regiune agricolă foarte bogată.După ce Baekje s-a epuizat datorită seriei de atacuri costisitoare asupra fortificațiilor din Goguryeo,trupele Silla, venind sub pretextul oferirii ajutorului, au atacat și au intrat în posesia întregii vai a Râului Han în 553.Înfuriat de această trădare, Regele Baekje-ului, Seong, în anul următor, a lansat un atac de răzbunare împotriva graniței de vest a Silla, dar a fost capturat și ucis. Războiul, de-a lungul mijlocul
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
-și cel mai mult timp în Germania a lăsat Regatul de Italia lipsit de o autoritate centrală. De asemenea, se înregistrează o lipsă a unor puternici magnați locali, singura excepție notabilă fiind cea a Mărcii Toscanei, care se afla în posesia unor extinse teritorii în Toscana, Lombardia și the Emilia-Romagna, dar care s-a stins din cauza lipsei de moștenitori direcți a Matildei de Canossa în 1115. Aceasta a condus la un vid de putere care a fost în mod progresiv acoperit
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
la trecerea în Transilvania, în ziua de 18 noiembrie 1587. Din această pricină, locuitorii Crasnei, din oameni liberi devin Rumâni. Ei au fost dați urmașilor legali ai lui Calotă, marele slujer, și Gheorghe Logofăt. De la aceștia, satul Crasna ajunge în posesia lui Dumitru Filișanul din Filiași, care o stăpânea în anul 1615. După 21 de ani, în anul 1636, biserica din lemn a fost înlocuită cu cea actuală, zidită din bolovani de piatră de râu și cărămidă. Ctitorul bisericii a fost
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
un extins ținut de frontieră situat în nord-vestul Regatul Italiei medievale, datând de la finele secolului al IX-lea până la începutul celui de al XI-lea. Reședința sa se afla la Ivrea, în Piemontul de astăzi și s-a aflat în posesia Anscarizilor, familie de markgrafi din regiunea Burgundiei. Marca a reprezentat frontiera dintre Italia și Franța. După depunerea împăratului carolingian din Occident Carol cel Gras de către nepotul său de frate Arnulf de Carintia în 887, puterea în Italia a fost asumată
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
anul 1000. Născut în Torino, Ulric Manfred a fost fiul markgrafului Manfred I de Torino. Ulric Manfred a moștenit de la tatăl său o marcă de mari dimensiuni axată în jurul orașului sau de naștere, care fusese creată pe pământurile aflate în posesia bunicului său, Arduin Glaber. Printr-o chartă datata în 31 iulie 1001, împăratul Otto al III-lea i-a confirmat lui Ulric Manfred posesiunile și i-a acordat acestuia mai multe privilegii. Acest privilegiu a fost reclamat de către "Hugonis marchionis
Ulric Manfred al II-lea de Torino () [Corola-website/Science/324958_a_326287]
-
1154, ținut la Goslar, el l-a reinstalat pe fiul lui Henric "cel Mândru", Henric Leul ca duce al Bavariei. Cu toate acestea, Henric a redobândit un rest din fostele sale posesiuni, dat fiind că Marca de Austria, anterior în posesia dinastiei bavareze a Welfilor, era promovată din 1156, prin "Privilegium Minus", la rangul de ducat de sine stătător, Austria, deținut de Dinastia Babenberg din Franconia, credincioasă Hohenstaufenilor; mai mult decât atât, Tirolul devenea provincie privilegiată, fiind controlată direct de către Imperiu
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
României legea nr. 284 care prevedea că aurul, valutele și alte mijloace de plată străine trebuiau cedate Băncii Naționale a României. Medalia Ardealul Nostru era menționată în lege. În articolul 1 al legii, se stipula că persoanele care aveau în proprietate sau în posesie valorile specificate la articolul 2, erau obligate să le cedeze Băncii Naționale a României, contra plății în lei, la cursul oficial, în termen de 15 zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial. În articolul 14 al acestei legi se arăta că cine încalcă
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
însă doar armatei trimise de Alexios, la 26 iunie 1097. Din acest motiv, conducătorul normand, ca și alți cruciați, au căpătat neîncredere față de bizantini. Tancred a devenit ulterior unul din liderii cruciadei care s-a împotrivit activ întoarcerii orașului în posesia Bizanțului, dar, sub presiunea majorității, a fost nevoit să se supună. După capturea Niceeii, Tancred s-a remarcat în bătălia de la Dorylaeum împotriva turcilor selgiucizi. Mai târziu, a fost primul care, cu un detașament redus numeric, a traversat porțile Ciliciei
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
cuvenită rangului lor. Alexandru, însoțit de câțiva oameni îl urmărește pe Darius în încercarea de a-l captura, dar nu reușesc să îl ajungă. Pe lângă soldații persani capturați, o avere substanțială, bunuri, echipamente de război și arme au intrat în posesia oștii macedonene, în urma înfrângerii suferite de Imperiul Persan. Doi ani mai târziu, Alexandru cel Mare îl învinge încă o dată pe Darius al III-lea , care recurge la aceeași metodă pentru a scăpa, fuga. Regele persan moare în cele din urmă
Bătălia de la Issos () [Corola-website/Science/326968_a_328297]
-
mai multe operațiuni cu Franklin și Trevor pentru a submina agenția rivală IAA (Agenția de Afaceri Internaționale). Sub conducerea lui Haines, ei atacă un convoi armat care transporta fonduri destinate IAA-ului și asaltează o bancă pentru a intra în posesia statelor de plată ale tuturor polițiștilor corupți și ale persoanelor publice din Los Santos. Din dorința de a deține și mai mult control, Haines îi obligă pe Franklin și Michael să se inflitreze în sediul FBI și să șteargă din
Grand Theft Auto V () [Corola-website/Science/326986_a_328315]
-
de șapte administratori-delegați, dintre care doar unul cunoștea locul exact al ascunzătorii. Comitetul celor șapte era reprezentat de un sfeșnic cu șapte brațe, fiecare braț având o piatră care corespundea cu piatra inelului fiecărui delegat. Brigitte Rousselin intrase întâmplător în posesia celor șapte inele pe care le dăruise lui Beumagnan. Raoul se întâlnește cu Beaumagnan și află de la acesta numele celor șapte abații: Fécamp, Saint-Wandrille de Fontenelle, Jumièges, Valmont, Valasse, Montivilliers și Saint-Georges de Boscherville. El pleacă cu Joséphine către Lillebonne
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
este denumirea britanică a unui teritoriu antarctic a cărei posesie („suveranitate”) a fost revendicată de Marea Britanie (în perioada imperială) și ulterior de Noua Zeelandă (înainte de semnarea Tratatului Antarcticii în 1958), revendicarea nefiind însă recunoscută de celelate state ale lumii. Scott era un comandant cu experiență în expediții polare, conducând mai înainte
Țara Eduard al VII-lea () [Corola-website/Science/326469_a_327798]
-
la Coombe Springs, petrecere care a durat două zile și două nopți, fiind destinată tinerilor pe care Shah vroia să îi atragă în acea perioadă. , care a lucrat cu Bennett timp de 15 ani, spunea „Când Shah a intrat în posesia proprietății Coombe Springs activitatea sa principală era oragnizarea de petreceri. Nu l-am întâlnit de mult ori dar îmi plăcea atitudinea sa ireverențioasă. Bennett îmi spunea odată, « Există mai multe stiluri sau metode prin care se poate realiza lucrarea. Stilul
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
iscate de după , avându-i ca autori pe Robert Graves și fratele mai mare al lui Shah, . Traducerea, care prezenta Rubaiyatul drept un poem sufit, se baza pe un document cu adnotări derivat la rândul său dintr-un manuscris aflat în posesia familiei Shah de 800 de ani. Atât orientalistul L. P. Elwell-Sutton de la Universitatea din Edinburg cât și alții care au scris recenzii ale cărții, și-au exprimat convingerea că povestea anticului manuscris era falsă. Graves se aștepta de la tatăl lui
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
această poveste, dar acesta moare într-un accident de mașină în Tanger în noiembrie 1969. Un an mai târziu Graves ii cere lui Shah să prezinte manuscrisul. Shah răspunde printr-o scrisoare cum că manuscrisul nu s-ar afla în posesia sa, și chiar dacă ar fi așa, expunerea acestuia nu ar demonstra nimic deoarece nu poate fi datat cu precizie utilizând metodele actuale, iar autenticitatea sa ar continua să fie contestată. A venit vremea, scria Shah, "să realizăm că hienele care
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
se arată taximetristul, dar când polițiștii merg să-l aresteze pe taximetrist Billy o ia la fugă. El este încolțit într-o clădire și recapturat de misteriosul american. Billy este condamnat la patru ani și două luni de închisoare pentru posesie de droguri. El este trimis la închisoarea Sağmalcılar pentru a-și face detenția. El se întâlnește acolo și se împrietenește cu alți deținuți din statele occidentale. În 1974, sentința lui Billy a fost anulată de către Înalta Curte de Casație a
Expresul de la miezul nopții (film) () [Corola-website/Science/326500_a_327829]