19,515 matches
-
se retrăgea prin Transilvania, cât și de la armata franceză, timpul fiind folosit și pentru instrucția trupelor. În primăvară - cu toate lipsurile materiale, trupele române din Transilvania erau deja bine antrenate fizic și cu moralul foarte ridicat. Practic fără luptă, armata regală română ocupase până la acel moment întreaga Transilvanie istorică. Incapacitatea Antantei de a respecta acordurile încheiate precum și avansul constant pe teren al trupelor române au determinat guvernul ungar să ia în considerare posibilitatea de rezistență armată. Dorind păstrarea cu orice preț
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
linia de demarcație, fâșie care ar fi cuprins Vásárosnamény, Debrețin, Gyoma, Hódmezővásárhely și Szeged. Administrația ungară din aceste zone ar fi urmat să fie sub supraveghere franceză. Prin ultima măsură, planificatorii militari francezi ar fi urmat să asigure spatele armatei regale române, destinată să participe la operațiuni împotriva Rusiei Sovietice și, de asemenea să rezerve cale ferată dintre Timișoara - Satu-Mare- Ciop pentru transporturi militare destinate Poloniei. Linia de demarcație până la care ar fi urmat să înainteze românii ar fi trebuit așadar
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
și orchestră, compusă de Johannes Brahms începând din 1854 și desăvârșită de compozitor în anul 1858. El este unul din cele două concerte pe care le-a scris Brahms pentru pian. A fost interpretat în premieră publică la Teatrul curții regale din Hanovra la 22 ianuarie 1859, în interpretarea compozitorului că solist și sub baghetă lui Joseph Joachim . Concertul a fost prima sa lucrare pentru orchestră,si la a treia să audiție publică, prima sa lucrare orchestrala care a fost bine
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
începutul secolului al XIV-lea, când Sfântul Împărat Roman Carol al IV-lea a început să extindă Cetatea Pragăi la dimensiunile actuale, castelul Vyšehrad, care începuse să se deterioreze, a fost abandonat și nu a mai fost folosit ca reședință regală. Mai târziu, întregul complex a fost refăcut de către Carol al IV-lea, fiind construite fortificații noi, cu două porți și un palat regal, în timp ce palatul Sfinților Petru și Pavel urma să fie reparat. La începutul Războaielor Husite, Vyšehrad a fost
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
Vyšehrad, care începuse să se deterioreze, a fost abandonat și nu a mai fost folosit ca reședință regală. Mai târziu, întregul complex a fost refăcut de către Carol al IV-lea, fiind construite fortificații noi, cu două porți și un palat regal, în timp ce palatul Sfinților Petru și Pavel urma să fie reparat. La începutul Războaielor Husite, Vyšehrad a fost cucerit și jefuit de către husiți în 1420 și apoi din nou în 1448 de către trupele regelui George de Poděbrady. Castelul a fost apoi
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
pentru Charlotte era să renunțe la moștenirea ei și să-și succeadă mătușa ca stareță. În timp ce era stareță, Charlotte a fost instruită în secret în calvinism de un preot disident. Tânăra Charlotte și-a șocat atât familia cât și curtea regală prin evadarea din mănăstire în 1572, anunțând convertirea ei la calvinism și, la sfatul Jeanne d'Albret, a fugit în Palatinatul Elector. La 24 iunie 1575 Charlotte s-a căsătorit cu protestantul Wilhelm, Prinț de Orania. Ei au avut șase
Charlotte de Bourbon () [Corola-website/Science/336393_a_337722]
-
fugit în Palatinatul Elector. La 24 iunie 1575 Charlotte s-a căsătorit cu protestantul Wilhelm, Prinț de Orania. Ei au avut șase fiice, inclusiv pe Louise Juliana de Nassau, de la care a coborât Casa de Hanovra și cele mai multe alte case regale (protestante). Căsătoria a fost foarte fericită - se spune că a fost singura din cele patru căsătorii ale lui Wilhelm care a fost din dragoste. Fericirea evidentă a cuplului a crescut popularitatea lui Wilhelm. Charlotte ar fi murit de epuizare îngrijindu
Charlotte de Bourbon () [Corola-website/Science/336393_a_337722]
-
regelui Arthur. Edward d'Eath, un Asasin și fiu al unor nobili scăpătați, capătă convingerea că restaurarea monarhiei în Ankh-Morpork va rezolva schimbările sociale ale orașului, pe care le consideră vinovate de decăderea familiei sale. Făcând cercetări în istoria familiei regale, ajunge la concluzia că moștenitorul de drept al tronului ar fi caporalul Morcove din Garda Orașului. Între timp, căpitanul Vimes se pregătește pentru inevitabila nuntă cu Lady Sybil Ramkin, cea mai bogată femeie din Ankh-Morpork. Pe lângă asta, trebuie să se
Bărbați sub arme () [Corola-website/Science/336419_a_337748]
-
îl împiedică pe Cruces să-l asasineze pe Vetinari, dar Cuddy și Angua devin victime ale conflictului. Vimes și Morcove îl înfruntă pe Cruces, căpitanul rezistând eroic în fața magiei armei "gonne". Cruces îi oferă lui Morcove dovezile că este moștenitorul regal, dar acesta îl ucide și îngroapă atât dovezile, cât și arma dezasamblată, alături de Cuddy. Deoarece un vârcolac poate fi ucis doar de gloanțe de argint, Argua revine la viață la răsăritul lunii. Vimes și Ramkin se căsătoresc. Ultimele evenimente au
Bărbați sub arme () [Corola-website/Science/336419_a_337748]
-
soțului ei pentru metresa sa. Însetată de răzbunare, Maria a închis-o pe Leonor, iar mai târziu a ordonat executarea rivalei sale în 1351, în castelul arab Abderrahman III din Talavera de la Reina. Decesul Leonorei a exacerbat ruptura în cadrul familiei regale. Fiul Leonorei, Henric, și fiul Mariei, Petru, au continuat să se lupte unul cu altul pentru controlul Castiliei. În cele din urmă Henric a câștigat și a fost încoronat rege al Castiliei. Trei dintre fiii Leonorei: Henric al II-lea
Leonor de Guzmán () [Corola-website/Science/336541_a_337870]
-
Invazia Transcarpatiei a fost o operațiune militară a Armatei Regale Maghiare, care a avut loc între 15-18 martie 1939. În urma aceste operațiuni militare Carpato-Ucraina a fost încorporată în Regatul Maghiar până în toamna anului 1944, când a fost ocupată de către Armata Sovietică (în cadrul celui de Al II-lea Război Mondial). Regiunea
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
Apulia". Amedeo a fost educat la Colegiul Eton și la Universitatea Oxford din Anglia. El a cultivat manierismul britanic, a vorbit engleza de la Oxford, și chiar s-a bucurat de vânătoarea de vulpi și polo. Amedeo a intrat în Armata Regală Italiană ("Regio Esercito") și a luptat cu distincție în artilerie în timpul Primului Război Mondial. A părăsit armata în 1921 și a călătorit intens în Africa. Ulterior, Amedeo a reintrat în forțele armate italiene și a devenit pilot. În 1932, el s-a
Amedeo, Duce de Aosta () [Corola-website/Science/336651_a_337980]
-
și a luptat cu distincție în artilerie în timpul Primului Război Mondial. A părăsit armata în 1921 și a călătorit intens în Africa. Ulterior, Amedeo a reintrat în forțele armate italiene și a devenit pilot. În 1932, el s-a alăturat Forțelor Aeriene Regale Italiene ("Regia Aeronautica"). A servit sub mareșalul Rodolfo Graziani și guvernatorul libian Pietro Badoglio în timpul etapelor de pacificare din Libia (1911-1932). Când ostilitățile din Libia au ajuns la final, la începutul anului 1932, el a devenit comandant al aviatorilor care
Amedeo, Duce de Aosta () [Corola-website/Science/336651_a_337980]
-
deține titlul de Prinț al Belgiei (din 10 noiembrie 1995) prin căsătoria lui cu Prințesa Astrid a Belgiei, singura fiică a regelui Albert al II-lea al Belgiei. Cei doi fii și trei fiice ale lor sunt membri ai familiei regale belgiene.
Amedeo, Duce de Aosta () [Corola-website/Science/336651_a_337980]
-
i s-a acordat o subvenție de 300 de livre pentru a acoperi cheltuielile determinate de mutarea lui. nu a avut parte de o educație universitară. El a devenit cartograf și inginer. A lucrat pe postul de matematician și cosmograf regal al suveranului Filip al IV-lea al Spaniei și a fost ajutat în munca sa de către înaltul patronaj al Infantei Isabella Clara Eugenia a Spaniei. Printre contribuțiile sale au fost încercările de a determina longitudinea. Pentru a arăta amploarea problemei
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
dar acest plan nu a fost dus niciodată la îndeplinire. El a fost primul care a atribuit nume diferitelor forme de relief lunare, dar puține dintre aceste nume au fost acceptate pe scară largă deoarece erau strâns legate de curtea regală spaniolă. A publicat, de asemenea, observațiile sale cu privire la cometa din 1652, C/1652 Y1. El a întocmit diverse hărți ale Țărilor de Jos Spaniole. Tot lui i se datorează planurile pentru construirea unui port lângă Dunkerque, îmbunătățiri la portul din
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
asistat la prelegerile teologice de la Sorbona și, la sfatul lui Nicolas Ysambert, a candidat cu succes pentru un post de profesor la catedră de filosofie de la Bourges. S-a împrietenit la Paris cu Isaac Casaubon, bibliotecar pe atunci la bibliotecă regală, unde și-a petrecut tot timpul liber studiind vechile manuscrise grecești. La Orléans a fost hirotonit diacon. În 1603 a fost numit lector la Universitatea din Bourges, dar a demisionat doi ani mai târziu cu scopul de a intra în
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
Asteraceae: Mutisieae)" (2012). Marele savant a fost înmormântat în "Cimetière des Rois" din Geneva, unde se află și mormântul lui Jean Calvin. În 1818 a fost ales membru al Academiei de Științe Leopoldina și în 1827 membru corespondent al Academiei Regale Prusace de Științe din Berlin. În 1826 a devenit membru corespondent, iar din 1835 membru de onoare al Academiei Ruse de Științe în Sankt Petersburg.<ref>Academia Rusă de Științe] Tot din anul 1826, el a fost numit membru corespondent
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
Legiunii de Onoare în rang de Comandor. În anul 1833, i-a fost acordată distincția importantă Royal Medal pentru lucrările lui despre fiziologia plantelor de către Royal Society din Londra, cărui membru a fost. Mai departe a fost membru al [[Academia Regală Suedeză|Academiei Regale Suedeze precum președinte al Societății des Arte ale Elvetiei și al Societății Elvețiene de Științe Naturale. După el au fost denumite, între altele, speciile "[[Stylidium alsinoides|Candollea alsinoides]]", [[Stylidium crassifolium|Candollea crassifolia]]", "[[Stylidium lepidum|Candollea lepida]]", "[[Stylidium
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
în rang de Comandor. În anul 1833, i-a fost acordată distincția importantă Royal Medal pentru lucrările lui despre fiziologia plantelor de către Royal Society din Londra, cărui membru a fost. Mai departe a fost membru al [[Academia Regală Suedeză|Academiei Regale Suedeze precum președinte al Societății des Arte ale Elvetiei și al Societății Elvețiene de Științe Naturale. După el au fost denumite, între altele, speciile "[[Stylidium alsinoides|Candollea alsinoides]]", [[Stylidium crassifolium|Candollea crassifolia]]", "[[Stylidium lepidum|Candollea lepida]]", "[[Stylidium luteum|Candollea lutea
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
Categorie:Briologi]] [[Categorie:Micologi]] [[Categorie:Pteridologi]] [[Categorie:Membri ai Academiei Franceze de Științe]] [[Categorie:Membri străini ai Royal Society]] [[Categorie:Membri ai Academiei Prusace de Științe]] [[Categorie:Membri corespondenți ai Universității de Stat din Sankt Petersburg]] [[Categorie:Membri ai Academiei Regale Suedeze]] [[Categorie:Comandori ai Legiunii de onoare]] [[Categorie:Laureați ai Royal Medal]] [[Categorie:Oameni din Geneva]]
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
în Wolkenburg, Saxonia, într-o familie de funcționari publici din pătura mijlocie. Tatăl său a fost o persoană care era pasionat de artă și care se îndeletnicea în timpul liber cu pictura. Bunicul a îndeplinit funcția de director general al Muzeelor Regale din Dresda. Uhde a urmat cursurile gimnaziului din Wolkenburg și în anul 1866 a fost admis la Academia de Arte Frumoase din Dresda. În contradicție cu uzanțele acelor vremuri, în același an a renunțat la studiile de la academie pentru a
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
înapoi în turn. Ajuns într-o situație disperată, cere ajutorul lui Moș Vreme care-i promite că-l va scăpa dacă răspunde la trei întrebări. Tânărul răspunde corect la întrebări și primește o cheie diferită cu care intră în palatul regal în momentul nuntii dintre fata Împăratului Împărăției Tinereții Veșnice și fiul Împăratului Mincinoșilor. Apoi, Împăratul Împărăției Tinereții Veșnice pune cele două chei pe un cântar și se dovedește că ceea a lui Făt-Frumos este cea reală. Fiul Împăratului Mincinoșilor moare
Tinerețe fără bătrânețe () [Corola-website/Science/336693_a_338022]
-
fiind considerat în epocă un „bun cunoscător al filosofiei antice, predicator și orator, minunat poet și scriitor”. Zakaria a fost excomunicat și exilat în 1764, dar regele Erekle al II-lea i-a permis lui Besiki să rămână la curtea regală, unde a primit educație și a început o carieră de menestrel, stilul său liric din perioada de început fiind influențat de poezia persană și de contemporanul său mai vârstnic, poliglotul poet armean Sayat-Nova. În ciuda tinereții sale, Besiki și-a făcut
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
și a început o carieră de menestrel, stilul său liric din perioada de început fiind influențat de poezia persană și de contemporanul său mai vârstnic, poliglotul poet armean Sayat-Nova. În ciuda tinereții sale, Besiki și-a făcut mulți dușmani la curtea regală în mare măsură din cauza satirelor sale și a atacurilor jignitoare la adresa catolicosului Anton I. Au circulat zvonuri că Besiki avea o relație cu Ana, sora regelui Erekle, care era cu aproximativ 28 de ani mai în vârstă, zvonuri bazate în
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]